Adevěrul, iulie 1902 (Anul 15, nr. 4641-4670)

1902-07-02 / nr. 4641

F . Anul XV.­No. 46411 Sen­zaţiona Li‘*sî i asn rstâinuirî acţiune! lui Sarafofi Rusia şi acţiunea man ' . comitetului macedonean cu Au­stria.— Saraid! la Vi* .-ÂmtriVrw» r­ .oluți«! macedonene.— Planul ini Sarafofi.— Goni.. (J rcilo? din ..uv*.pa. ' Confederaţia balca­nică.—Sarafofi şi l®ljj turci.—Sarafofi iarâș' J*ț_YirWa.—Sub ce nume stă ItjjLna. — Serbia și Saraioff.— Sar iioli tratînd ci Istria și Rusia.—Ce promitea.— Jaraloft in Elveția Din Geneva ni se trim­t­ea ca­tre o persoană demnă de^tă în­crederea și în genere bi&Sformată asupra acţiunei macedon^ urmâ­­toarea senzaţională coresp­­enţii: Geneve­ Junie 0 De o săptămînă de ziliâ’a înce­pu­t pregătirea unei mişc, care îşi va atinge culmea la toani^ pe cînd îtusia, voind să aibă lin 3 în pe­ninsula balcanică, s’a ma!^5-' -fon­tra. mişcare! macedoneneîndemVți^ și pe Bulgaria să nu lai po rerj­­nntiortarii macedoneni izolţî, extreia stingă a acestora a intra, în tre­cu Austro-Ungaria. In tiapul et trecute Boris Sarafof a fot de­ ue- Va orî la Viena, dar Anstia a’i pri­­mit propunerile Ini, de ofre-ci;a­su i se satisfăceau dorinţele şi pe desită Aarta im vr°ia sa întreprhdi o ne­vi­ne fără ştirea Rusiei, e m­­, eu ai cunoaşteţi, o înţeîe' ■ e­­*ată la 1897. Dacă nu s’ar fi descoerit im­­piot'al^ şi depozitul de arto al cemi­­etului macedonean din Gecia, Sa­­rafof ar fi încercat o repluţie con­­/a «voieî chiar acum, .1 Iulie şi Ugust, renunţînd atît la ajitorul Ru­­tel cît şi ]a sprijinul Aistro-Unga­­““.r «cum, dîndu-se în vileag a„elf,.din planurile lui,­­( trebuit să amine totul pînâ la traumă. **• e această amînare Sarafof vrea t. froTvfe­­pentru a se prepara mat vne și «. asigura succesul lovitureî re va da_ Plan­ui l?f Sarafof nu egfe numai autonomia AfacedonUx ei isgonirea complecta n turcii­­ din frH. ü°pa,. gpye o.­­ ,nn fed­erattitTU oul fd& ce. n? am putut dob’ ■ M/taiorul „tinerilor turc., Bfiicir i~c picior de dușmnie. JSarttfof a sosit la Jena Si»ib›*t~t 5 Itelte, Mim CU t-cepot' ti L d­in Grecian Biga­­riiz, Dtmret.ltt o stație în­ainte de Vina *a dat jos, n rctndu-se în ten- / va­por a avut nu­mele de Ms il, la. Vi an a se numest Altan­­di*o/. vernul siri o a tiut despre trecerea lui cu îpo­­rtel, eteti' «« l a areatmtru „ l coc trăda Komim, fiiH-ca II protejează de cil la pră­sit Stt.lga­ria. Se­lenten,i și nolitict austriacă,­ fi soirea lui Set­rafof ii ertcvnosHtă, avea o­rdine să-l beM pe\, ba „idi etait, îl pătUPrii a­­aert.tii săi, pentru a *« (um­­vto sâ i se intimp evo ne­pictai #. Pretutind­eni c urină1 '| ac?ti a­­gen {I, precum și de * na«, cari fac parte dii­ «’faTM. na­­cedo-bulgară. In Vien. **to ‘ia­­t ea zii cu Austria, efire^ S-j*' ban ia, t*entru căzu . Macedonia d­in mîlni ' . Tratează cu un ' i «iei, de la care dores • '*';» ; a , | lase mînă libera; ce | făcut Rusiei n’am pna,l‘1 I 4: .Armele și mv iec® 11 :‘T toate pregătite. Se aP 1 f tul tratâxilor pentru răzci ml ______«nk« ii .v a IBgm înceapă, ceea­ ce va fi cu siguranţă la toamnă, dacă nu va interveni vre­un obstacol neprevăzut. Aci, în El­veţia, Sarafot e aşteptat; va face să apari nişte manifeste în limba fran­ceză prin cari să arate Europe! si­tuaţii macedonenilor de sub jugul turcior şi motivele pentru care voesc să întreprindâ lupta . Sin fuga condeiului , mărul şi calitatea con­servatorii „februariştî“ şi cei i...fişti® e mare aprindere. Cel dinţii ,­­giunile şi arată ca au „numărul“, -riţ! strigă că ei sínt „număru ainţ.“, h­ââeţî de călite. Şi aşa urmează cearta: iii i sínt cantite, alţii că sínt călite. Geilte cuvinte iată reacţiunea căzută (ifjiocreţiune şi lăudîndu-se cu mu­lţi­ră răii cum s’ar zice în limbajul re­­ţitii, cu „prostimea“ ! Nini d. Carp ii dă înainte cu in téli­­»r și se uită chiondoriş cu monoclul gugumani“, jiar’c’are aerul Bă le­aujă .­­ Eu văz că tot cu numărul sunt, n-că inteligenţa n’o văd de­cit la mine. Sigur micul aictator cloceşte ideea de fac şi niţică, cantite pe lingă călite. Cuu Petrache i-a dat chiar acest sfat: — Nicuşor, tu, cum a zis foarte bine Taciţi, eşti un bun agent electoral. Ocnă te deci să faci numărul în parti­da meaDe inteligenţă nu e speranță de cit la mne. Ast­fel însă voiu putea zice in­­tr’oii, privind la voi: —ÎBînteţî mulți, dar proşti! Cu mine însăsînteți numărul şi... inteligenţa. Pac­­in Senzaţionale Mesterniri Licuricii­. Adjud.—Ca comerţul ouălor se ocupă so­cietatea Ceres,­­ str. Karageorgeviei Bucureşti. D-luî 8. A. funcţionar, Bîrlad.—Taxa o puteţi plăti şi fără punere în posesiune,­­care se va refuza de tribunal fiind­că aveţi seziua de drept ca moşteniri direcţi, dar tocmai acest act de respingere a punerei în posesiune este actul d­v. de proprietate, căci con­stată că sînteţî singuri moştenitori. Această fem­ali­ta­e poate fi cerută de creditul­­hgt. oţet­ar. Dacă­ el n’o cere, vă puteţi dispensa, dar este mai prudent a procede ast-fel. Un fidel al Ad. Buzăă.—Adresaţi-vă d-luî proft dr. Petrini-Galaţî. Nir­van, Loco.­­ Sau mergeţi la institutul de hydro­­şi electroterapie al d-hii dr. Erdreich, sau repetaţi operaţiunea, care nu vă reuşeşte, de mal multe ori. Maî recomandabil e primul remediu-A. B. Loco..—1) Nu se poate. 2VCeî 80,00) le! sînt departe de a o complectate. 8) Nu are loc. S. Vicescu —Numai dreptul la cîştigtrl pe care îl­ va realiza obligaţiunea trece şi asupra d-voastră. Dacă obligaţiunea iese ea valoarea nominală, nu luaţi ni­mic. Nu aveţi fizia maî mare de cît ia orî­ ce alt-fel de loz. Dtclaraţiî de principii țCl3?î5i -po.tinUîi ort 4pA.* nesscă, unde în toate manifestaţiile - f — — ‘ v­ede umbră de apli- 1 o nrincipiî, de ce se abuzează mult sint tocmai declaraţiile de principii. Rominul are în această pnvinta o specialitate. Pe cînd în străinătate se dau lupte de secole, pentru principii, la noi cele mai înaintate principii găsesc imediat şi fără de luptă adepţi, căci odată forma îndeplinită, restul nu mai îngrijeşte pe nimeni, aplicarea prin­­cipiilor fiind ceva absolut secun­dar, fără de importanţă. Am văzut cîtă risipă de principii s’a făcut la congresul junimist. Partidul conservator“ al d-nului Carp s’a declarat gata să modifice viaţa şi „spiritul“ român, să înlo­cuiască cu lupta de principii, lupta de persoane, să devie partidul celor 5 milioane de ţărani, să împace toate clasele şi să le mulţumească pe toate. Nu s’au îngrijit fireşte ca să explice onor. P. T. publicului cum o să se facă această minune. La ce bun, aşa ceva, la urma ur­mei, cînd totul este făcut pentru alerte şi cînd într’o întrunire pu­­iftică principiile au multă trecere ? D. Carp însă are şi o scuză : este o opoziţiune şi răposatul general Iorescu, într’o memorabilă şedinţă Camerei, a avut sinceritatea să spună că oamenii politici n’au o­­bigaţiunea de a se conforma la guvern celor făgăduite ţiune. Nu tot aşa de scuzabil este ca­în opozi­zul d-luî Sturdza. D-sa .. rl- „ fericire la guvern şi de’?‘!““0 sa invoage scuza d-luî ^ n!r­d. Sturdza, la guvern firm se a­­pucă de făcut declaraţiunî p­rin. cipii. Aşa într’un interview nul ziarist german se apucă d cut teorii asupra economiiilor , economiile în cheltuelî ca o misiunf eminamente educatrice a statelor faţă de naţiune, de societate, de partide. Totul trebue să se restrîngă. Fie­care ! Primul nostru ministru vorbeşte ca un înger. Dar nu a avut grija ca să spună prin ce chip va face a­ceasta educaţiune şi ceea ce este mai grav, e că nici ţara nu-i cu­noaşte programul graţie căruia, se va face această fericită şi dorită schimbare în viaţa noastră socială. Mai mult încă, noi am fost aceia cari recunoscîndu - meritul de a fi scoborît budgetul cheltuelilor sta­tului la 218 milioane, am arătat că mai încolo de aceasta d. Sturdza nu mai ştie ce să mai facă. Redu­cerea salariilor şi a pensiilor este o lucrare brutală. Nu este de ajuns ca cine­va să se vadă silit a trăi cu cinci sute de lei, pe cînd îna­inte trăia cu o mie. E nevoe de o întreagă schimbare socială, de de­mocratizarea vieţei noastre şi în această privinţă d. Sturdza stă ca legendarul viţel la poarta nouă. Ce a făcut d-sa, după reducerea budgetelor, ca să facă această edu­caţiune de economie ? A declarat principiul, dar mai încolo, nu ve­dem nimic, absolut nimic. Or, dacă nu pui pe om în putinţă de a-şi reduce cheltuelile, cînd i-au redus veniturile, încercarea ta rămîne za­darnică, căci pe căi lăturalnice şi necinstite se va ajunge în curînd ca tot ce al făcut, chiar şi econo­miile statului, să devie ceva fictiv şi trecător. Ah! dacă d. Sturdza ar face şi aceasta parte reală a programului săft, ar fi cel mal mare om al ţâ­­-»«-.X «31. Din ri-sa este prea nuc pentru această operă, nici **n­ o vede măcar, şi această îndatorire şi onoare vor reveni altora cu idei mai largi şi cu mai multă perspi­cacitate... Pînă atunci va trebui dar să ne mulţumim cu declaraţii de principii, marfă care nu costă ni­mic, dar care în acelaş timp este o hrană foarte puţin substanţială pentru ţară. Const. Millo FONDATOR ALEX. V. BI A5U jgyj,i ,mnm_ în țară............30 lei |3 lei " g \«j în străinătate. at) „ tj ( 10 bani in to % le „ „ st a țara ite a a I Un număr vecii 2QDani. fSdiția de searS Mark­ 2 Iulie 1902 DIRECTOR POLITIC CONST. MILLE ANCNCIURÎ Linia pagina IY Lei. ... 1 ... I 0.50 bani n in „ a.- . BIROURILE ZIARULUI rtţf-V - v-îu,.x. , - Strada Sărindar -TEU­FON 11 a asupra acţiune! Iu! Sarafoff cum că numai acel partid va putea să ia crima statului care va avea rădăcini in mulţime. Din acest punct de vedere gruparea carpistă incon­­testabil că e intr'o stare de inferiori­­ate, că stă oare cum suspendată in ier­ifi intr’un caz deciziv na­r putea nea alt rol de cit acela de «încurcă Eii consider, zice d. Sturd­am.e*'. car?.ar Putea produce deren­uri și neplăceri. La aceasta de sigur că s’a gir.dit agele spunind intimului său : «Cînd se bat...» Totuși cuvintul regal v'ia multora de gindit / Rafit. re dac ri ei Pentru d. ^nistru de războiui vfrr­iV* airecto al ziarului ,Ade-Loco Un cetățean nedretătit si un părinte nenorocit se indreaptaA.' j„ aţi rămas singurul spi­n al aV4ptatei si a» adevărului. După dreptate alerg in ,ata părtile . dreptate am cerut judecători01. atît ce­lor civili cit şi celor militar, dreptate am cerut miniştrilor, dar a .r.Caien n’am văzut nici o mişcare. Sint un bătrin pensionar,'bolnvvj fost funcţionar la c. f. r.. De la iai in U şi prin munca mea am agonisit ct!UC'a avere. Cu această avere am căutat sure fericirea fiicei mele, unicei mele copii şi in Septembrie trecut am măritat, după d. sub-locotenent farmacist Ni­­colae Sterescu, ataşat la spitalul militar central din bucureşti, iar acum este la Tirgşor din Prahova. Am dat fiicei mele toată averea mea, case şi bani—22.000 lei în bonuri ur­bane depuse la Casa de consemnaţii. Ginerele meu însă, din primele zile, a început să’şi maltrateze soţia, bătin­­du-şi joc intr’un mod revoltător de fiica mea. Rezultatul acestui train­ a fost o ac­ţiune in divorţ, intentată de ginere. Culmea infamie! a săvirşi pe acest om, ci ml fără consimţimintul fiicei mele şi în timpul cînd cererea de divorţ se ju­aen. ... .. --.........­ .­­.r jt scos de la Casa de depuneri ’ ,î?riia ac 22.000 Iei, dota fiicei m­eie. Pentru a acoperi această sumă, pen­tru care putea fi chemat la răspundere, a cumpărat o casă, care nu , de cit 5­00 leî, făcind un act de cum­parare cu un preţ mult urcat. Diferenţa de la 5000 — 22000 Iei, după cum pot dovedi, şi-a insuşit’o cinstitul meu ginere. Aceasta am aflat’o printr’o intimplare numai, şi imediat am reclamat ministe­rului de războiu, arătindu-î cit de cin­stit s’a purtat d. ofiţer Sterescu. Am mai reclamat parchetului şi pri­mului ministru, dar nu văd nici o mi­şcare, nici o măsură nu se ia in­potriva omului, care m’a nenorocit pe mine, cara mi-a nenorocit unica fiică. Sperind că veţi lua în apărare dreapta mea cauză, rămin al dv. supus D. Dobreanu Str. Vrăjitoarei No. 7. POSTA MICA F. T. Loco. — Nu sîntem poate destul de compe­tenți m aceafilă materie. Cervenia Ploiești. — Adresa d-luî Brănişteanu este la red. „AdeVeruli” . Adolf. Piatra. — Timiditatea aceasta excesivă are leac. Ea residă într’o slăbiciune fizică, într’o stare de debilitate generală. Faceţi fricţiuni şi duşuri reci. Umblaţi mult în aer liber. Adresaţi-vă unui psi­­hiatr­u. M. S. Loco.— Pentru elevi cari vor să îşi schimbe numele, nu sunt alte condiţiuni de­cit pentru oamenii nud. Luaţi dec! legea numelor, şi veți găsi toate lămuririle. Mult nu contii operațiunea aceasta. atni. x Cînd doi se bat... O informaţie din sursă foarte au­torizată ne spune că regele intere­­sindu-se de congresul junimist şi de urmările ce a avut, ar­­ zis, făcind aluzie la norocul d­lui Sturdza: Cind doi se bat, al treilea ciştigă. De­sigur că cuvintul acesta regal va pune pe ginduri pe conservatorii de toate nuanţele. Cu toate acestea in momentul de faţă el nu are des­tulă însemnătate, pentru simplul cu­­vint că condiţiuni excepţionale con­tribuie in aşa măsură la menţinerea la putere a liberalilor, in­cit nici chiar falanga cea mai strinsă a unui partid de opoziţie n’ar putea să-i zduncine. De alt­fel conservatorii neagă cum că nu lagărul lor ar­e ceartă. Cel mult dacă conced că pe firmamentul nostru politic a apărut o nouă gru­pare politică.Acesteia ii contestă însă din răsputeri aptitudinile necesare spre a deveni un partid de guvernă­­mint. De altminterlea regele este destul de înţelept pentru ca să înţeleagă Remaniarea In cercurile liberale autorizate se asigură că remaniarea cabinetului nu va fi radicală, ci ea se va mărgini la retragerea d-lui P. S. Aurelian şi la intrarea d-lor Costinescu (la do­menii) şi G. Pallade (la interne). Ştirile date de unele ziare despre intrarea în minister a d-lor Eugeniu Stătescu şi M. Ferechide, sînt con­siderate ca fantastice. Intrarea d-lui Vasile Lascar este asemenea foarte problematică şi fos­tul ministru de interne a declarat unor amici intimi, la plecarea sa, că nu se va întoarce de­cît în Septembrie şi că d. Sturdza nici nu s-a pomenit de remaniare pînă în ziua de 18 Iu­nie. Prin urmare d. Sturdza va invoca pretextul că regele l’a silit să facă imediat remaniarea şi s’a mărginit a apela la d-niî Costinescu şi Pallade, iar întru cît priveşte pe d-nii Stăte­scu şi Ferechide putem afirma că ambii preşedinţi ai Corpurilor legiui­toare au refuzat categoric de a in­tra în minister. E posibil însă ca d. Sturdza să­­ ne facă şi o surpriză: să nu rema­­­nanțeze cabinetul de­cît la toamnă. Dar se zice că regele se opune la ori­ce nouă animare. R. P. CARNEŢEL MEU Cîrpacii De curînd, ţ^tronii cizmari şi panto­­fari din Capitul întocmit un memoriu pe care chiar mai aialta­eri l’au înaintat printr’o delegaţiulg ministerului comer­­ciului. Memoriul aC\^ta l'am citit şi eu, voile acestei ramure, găsit foarte multe puncte n numai serioase, dar întemeiate pe f *pte cari dovedesc tă legiuitorii noștri a întocmirea tarifelor vmnale n’au studiat Ha „h V.r.^TOi1« aceste* i.idnstrii.—cum *£ raul‘yra­prinse in memoriul cat privesc si miji .acele de ce se fupo acestei industrii, am “ * un punct prin care­ patronii cizmar, desfiinţarea­.. cîrpacilor... Nu cred că nefericiţii cirpaci sunt o piedece pentru dezvoltarea industriei în­călţămintei şi mai puţin un element de îngrijitoare concurenţă, dar ceea­ ce ştim e că cîrpacii, aceşti rudimentari meşteşu­gari ambulanţi, sunt o necesitate pentru o parte din populaţia rărmanâ. Rîndaşii, slujniciie, lucrătorii de ultima categorie, nu pot să-şi ducă încălţămintea lor ordinară să le puie un petec la o ciz­mă sau botină, să le cîrpească un papuc sau o gheată ajunsă în ultimul stactiv al degradare!, la un cismar sau pantofar. Nu numai că un rîndaș sau o servi­toare de prin partea centrală a orașului, n’ar îndrăsni să intre intr’o prăvălie cu croboatele lor spre a le da la reparat, dar nici cizmarul din această parte a orașului n’ar primi să execute atari lucrări în schim­bul a 2—3 gologani. Lucrările de ordinată împedicare sunt specialitatea nefericiţilor cîrpaci, şi e prin urm­ara immun a se cere desfiinţarea lor. Ei nu fac lucru din nou, ei nu iau clien­tela „duşmanilor” lor de azi, şi prin ur­mare cred că nu acesta e răul fundamen­tal, nu cîrp cil vînt piedeca prop­oşirea in­dustriei încălţămintei. In tot cazul, rămîne ca stăpînirea să rezolve cele­l­alte nevoi ale patronilor, şi apoi vom vedea dacă acei 40—50 de cîr­­paei merită să fie desfiinţaţi. Al. X. luris şi afacerea Humbert Desemnatorul a prins momentul cel mai interesant din epilogul afacereî. Se vînd obiectele cari împodobeau palatele şi oţelurile doamnei Humbert. Se vinde chiar şi faimoasa ladă de fer. Şi parizienii cari au­ împrumutat cu entusiazm banii lor aleargă să cumpere cu preț ridicol lucruri cari să le amintească in veci păcăleala ce au­ înghițit'o... Bine că suportă cu bun umor farsa ce li s'a jucat. D­in Londra Corespondenţă particulară a ziarului „Adeverul* Londra, 24 Iunie. Tanchetul săracilor In ziua de 5 Iulie stil nou­, o jumă­tate milion de oameni sărmani, fură os­pătaţi in numele regelui Eduard, care le dădu in diferite răspintii ale capita­lei banchetul de gală, care trebuia să aibă loc în ziua încoronării. Timpul a fost prielnic şi nu încape îndoială că oaspeţii regelui Eduard vor păstra multă vreme amintirea acestei zile de bine. In dimineaţa aceea, primarul Londrei a primit următoarea telegramă de la sir Francis Knollys, secretarul regelui: «Buckingham Palace, Sîmbătă 11 ore dim.—Regele imi ordonă să anunţ pri­marului Londrei, că majestatea sa, îm­preună cu regina au avut dorința să a­­ziste ca cue­va ara vanch­ete. degete e foarte mihnit că boala sa î-a împiedicat de la aceasta. Totuşi a însărcinat pe ciţi­va membri aî familiei sale, să-l re­prezinte in cit măi multe răsplătii. De asemeni regele inii ordonă de a exprima din parte­­ nădejdea că oaspeții săi nor petrece bine, trecind ziua în mod plăcut. Knollya cheie date in diferite împrejurimi ale Londrei. Aproape la toate mesele menu-ul s’a compus din carne de vacă, de miel, cartofi şi «plum-pudding» care e făcut din aluat frămintat cu grăsime şi um­plut cu struguri de Corinthe. S’au băut bere şi cidru, limonadă şi cafea. Fie­care invitat primi din partea regelui, o cupă comemorativă, şi e de prisos s’o spunem, cit de mare tu entuziasmul cu care fie­ce comesean ridică paharul­ său în sănătatea regelui. O mare casă, a dat dovadă de multă generozitate, oferind gratuit oaspeţilor regelui atita bere, cită vor putea" să bea, chiar şi 1000 de butoae ! Acest transport considerabil, care a sosit la Londra cu vagoane speciale, a fost e­­valuat la 75 de mii de franci. Pe de altă parte proprietarii ziarelor «Lloyda News» și «Daily Chronicle» au oferiţi toată hirtia necesară pentru acoperirea meselor. Lumea a petrecut cate fiind că această cantitate de hirtie lipită in lungime filă cu filă, ar avea o întinde­re de 12 kilometri. Dineul a fost dat pentru sărăcii me-*i­tropolel dar o singură aruncătură dei ochi, ar fi fost de ajuns, ca să vezi că «săracii» prea erau bine îmbrăcaţi şi­ nu prea semanau s’o ducă in mizeriei adincă. Informaţii luate in această pri­vinţă, mi-au dovedit că bărbaţii şi fe­meile din jurul meselor nu ’reprezen­taţi nici cît populaţia săraca a Londrei, pentru care au fost date aceste ban­­d­e. Adevăraţii săraci erau departe de a se ,,ra de 0 zi măcar imbelşu-Şi apoi poliţişti, ,avut miinita pline cu cărţi de particip­ pe care le-au împrăştiat în dreapta şi in^am­pa cum s’au nimerit. Se pare că nici ns'; fost primite toate invitaţiunile. Cu toate acestea toată lumea a fost mulţumită şi bine dispusă şi orî-ce s’ac zice ideea generoasă a regelui a fost apreciată. _ Regele a cheltuit cu aceste banchete din caseta sa part­culară un milion de franci. Şi afara de aceasta a luat asu­­pră şi şi cărţile de invitare artistic ti­părite şi cele 500.000 cupe comemora­tive apoi de ale mincărei şi fumatului.. La mese au servit,­­benevol, 40.000 persoane, şi au distrat publicul sute de, artişti şi artiste. Pentru aceste banchete ‘au pus la dispoziţie patru sute de in-15.000.000, prinţul şi prinţesa de Galles au pă­­rasit i.. „mjaza palatul din Saint-James pentru a se i„r0 la palatul Qin puj. haina la episcopu r drept unde nu­­mărul invitaţilor se ru..­­ . 40.000 oameni. Ei fură prn.!“. ?P,oaPe cop, de primarul din Fulham ş. a." notabilităţi: copii! au eintat în cor Im?­nul regal englez şi invitaţi! au izbucnit in urale entuziaste, în timp ce prinţul şi prinţesa parcurgeai! lungul şir de corturi unde in jurul meselor prinzeau invitaţii. Prinţul o 1 4«* Uiu uriou buletin relativ la boala regelui; pasa­­giul care arăta că regele se poate so­coti afară din orî­ce primejdie, a strrnit un entuziasm de nedesens. Numai după plecarea prinţilor poporul s’a pus de­­abinelea pe mincare. Menu­ ul a consu­mat 450 de vaci, 56 butoae pline cu cartofi fierţi, şi «plum pudding» budin­că tradiţională. Aceste alimente puţin cam grele din pricina grozavei călduri ce domneşte actualmente la Londra, au fost udate cu bere şi limonadă. Muzica a răsunat in tot timpul mesei. La două şi jumătate prinţii moşte­nitori aî Angliei, s’au îndreptat spre banchetul din Poplar, unde au fost pri­miţi cu cea mai mare căldură de către căperi, şi s’au întrebuinţat conmeseni, iar apoi au vizitat alte ban­­de farfurii. In vilegitură — La Karlsbad! — La Ostenda ! -- La Interlaken ! !.. Toată lumea vrea s plece numi­re cit ; să părăsească aulă ţa^­rile căldurile sint nesuferiteenti’u­­ să se instaleze pa­vară în vr« staţiune bi­­­leară fsari climaterica­l străiiftate. Mulţi din cititorii nori vor a cit­­omanul Mont-Oriol deâîlul G't' o ifaupassant. Celor cari R*. cuap.30_iil ■ecomand, în special îl iKomsncljiti raselor cititoare, a căror cehi parai’. I ceste rinei urî. Int’adevr,. aceşti ci înt adesea ori de vină, i bărbaţii fa acrilicii pecuniare pesti puterii« ot şi carii promit cu desăi­şire situți. i nanciara pe un an, perru a facer* *lac stapîneî acestor o i Dar r»u vreau să in trim asemeiea nu­mitiâtî. Citiţi însă romnul Monl-Q.iol i veţi afla modul sărlătâîesc cum se visează de obiceiu o stai un e bsbneră , o apă gminerală. Vă eţî convirge tune?, că în majoritatea crzuriloFa-8QiI refera toii a rămîne In {ara și a jă n­­­ala la vre-una din statnîg'‘n­oatre innate, ice—și cite localități admb­­de nu avem în Rominia— in loc di a ce par­­te din corul acelora, de ori b­latanîi din străinătate ist ba! joc * Lăsind­ Sa o parte intriga a miroasă a mamiiul—pe care nu-mi permit i’o zum,------voiă schița numai epsoadile dative la lansarea comercială a sfe- 3cei balneare Mont-Oriel. Bătrinul Oriol, un original, avea o vie. El era mindru de vinul său care, fie zis in treacăt, era absorbit in fami­lie... împreună cu cîțî-va intimi. Insă ceea ce-1 supără mult, era o stîncă, care-î etatea in mijlocul drumului larg și frumos, ce ducea la vie. Oriol se gindi să spargă prin dinamită acea stîneă de neinlăturat in alt chip. ggldeea aceasta șî-o pusa imediat în practică. Lume numeroasă de prin împreju­rirci, străini in vilegiatură la staţiunile balneare şi minerale din apropiere, Royat din dreapta, Moot-Dore, Bourboule, Vichy din faţă şî Châtel-Guyon, din stingă, veniră să asiste la acest spec­tacol ! Dar minune ! Stinca făcînd explozie, un isvor eşi la iveală, din care apă curgea in abundenţă... Lumea nu dădu nici o atenţie acestui fapt : un izvor ca toate izvoarele. Dar mintea bătrînului Oriol fu luminată de un gind : -- A dat norocul peste mine ! Voiit­ale chiar pe cei de la Vichy ! ! isi zise­­ transportat... Prin acele împrejurimi trăia un arest­ care Clovis, cerşetor de profesie, aralizat de lin picior, închircit la cel­­ălt, C’ovis de zece ani de zile storcea lila și punga locuitorilor.. Oriol preumblindu-se ingîndurat pe ipip, fiind trudit de gîndul, cum ar luci mai bine coarnele plugului, zări ițgăun șanț jos, tolănit îa iarbă, pe ăralitic : j— lan ascultă-­mă Clovis, vrei tu să estig: o sută de franci ? Ce­atorul clipi nervos din ochi, ne­­sfind­­e să creadă și prudent nu răs­­unasi nim­ic. Oriol insistă : — Ei ! ce zici? O sută de franci!!... •— Ei bine, ce am de făcut ? Bătrinul ii explică pe larg cu insi­nuări, subînțelesuri și repeţiri nenumă­rate, că dacă ar consimţi să ia cite o bae de o oră, in fie-care zi, intr’o gaură pe care i-ar săpa-o alături de isvor și dacă se va tămădui intr’o lună, ii dă o sută de franci. Paraliticul ascultă cu un aer stupid pentru a zice apoi: — Nu m’au vindecat toate doftoriile din lume... crezi, că o să mă vindece apa d-tale ? — Nu fii șarlatan; las’vă cunosc eu­ boala ta. Te-am văzut alergînd în noap­tea trecută par’că era! o căprioară! Să știi că te dau pe mina jandarmilor... Mai bine nir fii prost. Iată, ii! dau două sute de franci ca să faci băi* timp de'o lună și apoi, dacă te vindeci, îţi mai dau cinc! sute de franci! — Ei, atunci încerc, poate s’o milos­tivi Dumnezeu de mine și mî o îndrepta picioarele... Mmunef! Intr’adevăr paraliticul mer­gea din zî in zi mai bine. Lumea de prin împrejurimi, care cunoștea de ani de zile pe Clovis, venea să vadă mira­colul. După o lună de băi Clovis umbla deja destul de bine şi faima staţiune! începea a a se stabili. Dar deodată Clovis se îmbolnăveşte din nou­, i se face din ce în ce mai rău şi nu se mai poate tîri de­cit in cirte ! Nenorocirea aceasta căzu pe capul bie­tului Oriol tocmai cînd era in tratative ca să vindă terenul său cu isvorul mi­­aculos unui antreprenor. Dar Oriol nu se descurajă. El făcu tovărășie cu un doctor Latonne și paraliticul Clovis își reîncepu băile, tratamentul fiind com­­binat cu­ o cură de apă minerală și ortopedie condusă de medicul în ches­tiunii. Aceasta va dovedi pînă la evidenţă, —susţinea medicul—că băile trebue ur­mate regulat, mai multe veri de-a rin­dul, cura fiind combinată şi cu un tra­tament medical. Doctorul Latonne ştia să dea prestgiu băilor şi in curînd sta­ţiunea Mont-Oriol îşi crea un renume europenesc: o societate pe acţiuni luă în intreprinndere afacerea, o reclama monstră sugestionă publicul, doctori plă­tiţi anume, sau cari aveau legături cu acţionarii, recomandau băile şi bolnavii erau exploataţi sistematic... * Nu susţin, că toate staţiunile balneare şi climaterice străine a­­ fost lansate în mod şarlatanesc. Afirm insă, că majori­tatea călătorilor, cari pleacă vara din Rominia ar putea să-şi caute mai bine da sănătate aci. Avem in ţară isvoare minerale şi staţiuni balneare, a căror ape sunt admirabile, cu efecte terapeu­tice superioare altor ape străine. Despre stafiile climaterice nu mai în­cape nici o discuţie. Nenorocirea e insă, că nu li s’a făcut destulă reclamă şi n’au fost descrise şi eiitate de diverşi scriitori şi poeţi internaţionali. Multe din superbele noastre peisagii de munte nu­ sint văzute de cit de prea puţină lume; unele nu sunt vizitate chiar de loc. Ast­fel călătorul, care ar parcurge drumul din T.-Jiu, prin Lainici, spre graniţa transilvăneană ar avea de admirat unul din cele mai poetice defileuri muntoase. Acele stine, enorme de quarţ aurifer, strălucind în soare, stind de strajă pe valea răcoroasă a spumosului Jiu iţi fac de departe iluzia unor castele din po­­veşti. Drumul şerpueşte cînd de o parte„ cindi de cea­l­altă a fiului, care cade în cascade repez. Totuşi in judeţul Gorj, cu peisagiile sale rivalizind cu acele ale mult cintatei Elveţii, nu există nici o staţie climaterică...m Aţi voi poate un sfat... E greu de dat insă o reţetă pentru vilegiatură. Unor persoane le place natura, alţii ţin să se ducă unde e multă lume, noii vor con­fort. Totul depinde de temperament, de fire, de educaţie. Vorbind zilele trecute cu un amic, ii remarcam că lumea se duce de obiceiu tocmai unde e maî urît. E un fel de snobism. Ast­fel Abbazia e una din cele mai banale localităţi şi to­tuşi e locul de vilegiatură de predilecţie al hige­lifului, pentru că acolo vin de o­­biceiu cîte­va capete încoronate şi di­verşi prinţi. Tot asemenea, la noi in ţară. Aşa de pildă Sinaia nu are cele maî frumoase privelişti din R­omînia. Ii re­comandam amicului meu un sat obscur, un cuib plin de farmec din munţii Neam­ţului. Acest mic paradis avea şi avan­­tagiul de a putea fi obţinut cu un bud­get săptăminal modest...­­ Dacă-mi trimet nevasta acolo, peste trei zile mi se întoarce îndărăt şi zice că s’a plictisit! I-am dat dreptate. Puţini sint aceia, cari vor primi să facă pe pustnicii in timpul verei, fie într’o localitate cît de minunată ! O reţetă e foarte greu de dat. Dar voiu povesti cititorilor cit de bine am petrecut vara trecută, răminînd ca să mă imite acei cari vor voi şi vor putea. Ne hotărîrâm să facem o excursie prin munţii Neamţului, Sucevei şi ai Buco­vinei. Compania noastră veselă se compunea din patru persoane: ea, nevasta şi de tineri amici ai noştri. Deci cerâm să fa­cem excursia pe jos, căci toţi eram sprinteni. De alt­fel sunt convins că o escursie prin munţi nici n’are sens alt­fel de­cit pe jos. De trăsură nici vorbă nu-i, căci aceasta nu ne poate duce de­cît prin praful şoselelor. Iar bicicleta şi calul ocolesc tocmai localităţile cele maî plăcute, pe unde nu poate pătrunde de cit piciorul omenesc. Ne-am aprovizionat cu hărţile nece­sare ca să nu ne rătăcim, pălării de pae cu­ roata de car, cite două pereche de opinci de in, cu două aparate foto­grafice şi am pornit-o la drum din Pia­tra-Neamţ, in dimineaţa zilei de initia August. Nu răsărise încă soarele, cind noi ne aflam pe drumul, care duce la băile Bâlţoteşti. In seara aceea am dormit la mînăstirea Văratec, unde ne primi cu multă afabilitate venerabila maică Fe­­vronia, in modesta dar frumoasa sa lo­cuinţă din sat. In dimineaţa zilei urmă­toare am luat-o prin munţi şi trecind pe lingă Agapia veche, una­­ din cele maî vechi minăstiii din Piominia, ajun­serăm în poetica vale în care se înalţă mînăstirea Agapia nouă. Aci, ca şi la Văratec, făcurăm o adevărată senzaţie, cind se află, că venim pe jos din Pia­tra Neamţ; admiraţia era insă mai mult pentru reprezentanta sexului slab din compania escursionistă. Am colindat apoi timp de două săp­­tămini, trecind pe la minăstirile Secu, Sihla, Strehaia, Neamţului, cetatea Neam­ţului, satul Hurmuzeştii, unde s’a năs­cut Creangă, băile Oglinzi, minăstirile Rişca şi Slatina. Trecind prin munţi ne-am pomenit, fără graniţă ca nisp­­are peste covina, la Schwarzenthal, unul din cele mai frumoase sate ale acestei provincii, odinioară romîneşte. Ne-am întors îndărăt pe plute, ve­nind pe Bistriţa, una din cele mai plă­cute călătorii. " La Borca, o localitate splendidă pe malul Bistriţei, in apropiere de Sabasa, în judeţul Suceava, am dat peste un izvor de apa minerală alcalină ferugi­­noasă sulfuroasă. Compoziţia apei se bănuia imediat după dunga roşie de rugină lăsată pe pămînt, după gustul şi mirosul apei. Nu există nici o staţie balneară saft climaterică acolo. Şi­ totuşi localitatea e una din cele mai frumoase pe care le-am văzut vre­odată... Coborîndu-ne pe valea Bistriţei, ne-am oprit cu pluta lingă muntele" Geahlan. Aveam norocul de o zi limpede şi ne hotărîrâm să petrecem o noapte pe vîr­­ful muntelui. Am putut admira in două­spre­zece ceasuri un splendid apus de soare, am gustat farmecul peisagiilor prăpăstioase luminate de o lună plină şi am rămas în extaz in faţa aurorii dimineţei. De abea în timpul acestor două săp­­tămini am început să’mî dau seama de comorile cu adevărat fermecătoare , pe cari le ascund munţii noştri. Dar poate voi­ reveni cu alt prilej, ca să descriu acele privelişti pe cari de­şi nu le-am văzut de­cit un treacăt, totuşi nu-mi vor pieri nici­odată din minte. * Ob. Mihail

Next