Adevěrul, februarie 1903 (Anul 16, nr. 4852-4879)

1903-02-01 / nr. 4852

Sîmbată 1 Februarie 1903 cu Giron, ci tot­dea­una cu­ prințesa și a cerut de la dinsa si sa despartă de Giron, iar nu de la Giron să părăsească ne prințesă " * * * Dar se vede—zice ministrul Saxoniei— că prințesa singură a recunoscut firea adevărată a lui Giron și a căutat să se debaraseze de dinsul. La Nyon Neue Freie Presse afla, că institutul din Nyon a fost ales, căci era mai a­­propiat, și prințesă n’ar fi putut suporta o călătorie mai lungă. Prințesa s’a mutat fiind întovărășită de ambii avocați. Imediat după sosirea ei se făcu un protocol medical asupra situației prințesei, la care au­ azistat di­­rectorul institutului profesorul Martin, cunoscutul psih­­iatru și medic­alienist prof. Fore!, și profesorul de ginecologie de la universitatea din Geneva doctor Jentzer. La ordinea zilei discuți­uni contradicc­tori și conferințe. Decretul prin care se sancționează și promulgă legea pentru fondarea unei casa de ajutor și economie a corpului didactic din țară a fost semnat de rege. La­­ 10 Aprilie se va inaugura la Baia de aramă un bust al lui Tudor Vladi­­mirescu și bustul preotului Ștef­an Ion, care a fost o figură cunoscută a orășe­lului mehedințian. Ambele busturi au fost lucrate de sculptorul C. Bălăcescu. Comitetul uniunei industriașilor care are de președinte pe d. G. G. Assan, a ales vice-președinte pe d. Gr. Alexan­­drescu­, casier pe d. P. Dobrescu și se­cretar pe d. Jacques Katz, I­. Katz a fost însărcinat de comitet să redacteze și proactul de statut al Uniunei industriașilor. IMPRESIUNÎ și PALAVRE l­ote o zi spălăcită, cerul e coborât jos de tot, numai pe alocurea cîte-o ferăstrae , o vedere spre primăvară. Nu-î frig, totuși o umezeală rece te Străbate, îți ia orî­ce poftă de veselie. In Aer încer este o aceiași temperatură, fără nici un curent din nici o parte. Este în ajun de a fi prins de boală, așa ți se­para. Dobitoacele se întind de plic­tiseală și dau cu botul în nutreț, fără să pun gura pe nimic, in toate curțile, băl­toace, omul nu mai trece pe la un ve­cin, stă pe prispă cu sumanul pe umeri și se scarpină după ureche. Se abate prin pătul lui un creștin care a rătăcit drumul și-l întreabă ceva, se face că n’aude și intră’n casă. Acum țăranul își face zile fripte , s’a luat zăpada, afară e moină, n’ara să fie mămăligă la anul —■ Mă Ioane, dă mă fuga și la nițel gaz... — Ce-i fa ? — Da bine mă ți-a luat D-zeu­ urechi­le, tu nu mai auzi nimic acuș, nu ? — Fii-al a dracului să fii... Stai că vin 80 la tine. Intră și-și ia nevasta la bîrne. Ce să facă și el biet, pe-o așa vreme de ca­­lioie­r M­ENITO Lodica — Vineri 31 Ianuarie — Teatrul Național. Opera Tosca de Puccini. Sala Liedertafel.— Concertul violon­celistului M. Marcus. Sala Eforiei.—Bal mascat. Fotoplasticul imperial.—Calea Vio­riei (sub hotel Continental): Berlin, cu ocazia vizitei împăratului Franz Ioseph la solemnitatea declararea majoratului prințului de coroană german in 4 Mai­n 1906. Circul Sidoli. — Două reprezentații ale Circului rus de sub direcția d-lor frați Ti­uzzi. Sala Edison.—Bal mascat. Squarul Sărindar.—In fie­care seară concert dat de orchestra G. Dinicu ș­­­ excelentul cintăreț Mukilef. Lacul Cișmegiului.—Mare patinagiu Bererna Vîrful cu dor.—In fie­care seară concerte de orchestră, sub condu­cerea d-lui Tudorică Cercel. Café Boulevard. — In fie­care seară orchestră sub conducerea d-lor I. Dlum și Hugo Schwartz. Intrarea liberă. Ediția de dimineață * _____________ _ SOEMATITOI O telegramă din Berlin nt anunță că emisiunea de rentă de 185 milioane destinată con­­versiunei bonurilor de tezaur a fost admisă la bursa de a­­colo.. D. Al. Locusteanu, directorul școa­lei veterinare a primit de la d. mi­nistru de interne, însărcinat de a di­rija măsurile ce se vor lua pentru combaterea febrei aftoase.­­­iseară, s’a dat o serată la pala­tul regal. Au­ participat membri familiei re­gale și princiare d-nn­ miniștri cu familiile, membri corpului diplomatic și numeroși deputați și senatori. D. C. F. Robe­au a lucrat ori cu directorii și șefii de servicii ai pri­măriei la alcătuirea proedtului de budget pentru anul viitor. Acel budget va fi adus în discu­ția consiliului comunal după ce va trece prin parlament legea pentru desființarea accizelor și înființarea fondului comunal. D-nîi D. Sturdza și V. Lascar au­ invitat eri la Cameră pe deputații de Roman pentru a se consfătui a­­supra înlocuirei prefectului. S’a căzut de acord asupra nurai­­iei d-lui Ionescu-Gru­nea, magis­trat. Piegele a primit erî in audiență pe episcopul Pimen al Dunărei de jos. D. C. Banu, inspectorul invățămintu­­lui privat, vizitind școalele primară ș comercială a societății «Cultura», a ră­mas pe deplin mulțumit de starea în care le-a găsit, și, iscălind in registul școlar, a adus elogii d-lui I. W. Rosen, directorul școalelor numite, pentru ac­tivitatea ce o depune întru ridicarea nivelului lor. Eri d. a. s’au întrunit la camera de comerț vopsitorii și zugravii spre a sa constitui in corporație. Ne­fiind insă în număr, corporațiunea nu s’a putut forma. Inspectorul școalelor românești din Macedonia a adresat ministrului instruc­ției un raport prin care propune crearea in acea provincie a unor scoale de a­­gricultură și meserie. D. Haret, ministrul instrucției, stu­diază chestiunea. Catedra de chimie teoretică ce se va înființa la facultatea de științe din Bu­curești prin transformarea catedrelor de chimie anorganică și organică va fi încredințată e-lui dr. Istrate, care ocu­pă deja catedra de chimie organică. Micii principi Carol, Elisabeta și Maria au asistat erî după amiază la matineu! ce s’a dat sub patronajul lor, la Tea­trul Național. Secțiunile Senatului au­ admis proec­­tul de lege ratifisind convenția asupra pescuitului dintre Romînia și Ungaria. Raportor al proectului a fost numit d. P. Pani. D. Marati, medicul portului Brăila, a fost suspendat din serviciu, din cauză că a permis să se introducă și vinză în oraș pește stricat. În urma demisiunea d-lui profesor­­doctor Petrini-Galatz din postul de di­rector general al serviciului sanitar, d. ministru de interne a propus acest post d-lui dr. Gantacozino, eminentul profe­sor și director al laboratoriului de bac­­tiorologie. D. dr. Gantacozino, consacrindu-se cu totul importantelor studii de labo­­ratoriu, cu regret a refuzat propunerea ce i s’a făcut. D. general Tătărescu, comandantul divizei IV da infanterie va inspecta în curind reg Mihai-Viteazul No. 6 de sub comanda d-lui colonel G. Z. Boerescu. Un mare număr de studenți in ști­ințe de stat s’au întrunit aseară în lo­calul societăței lor, din calea Victoriei, 60 și au discutat asupra demersurilor ce trebuesc să facă, spre a fi modificată legea d-lui Lascar, in sensul de a fi și ei admiși în posturile administrative. S’a decis ca o comisiune să redacteze un memoriu care va fi adresat d-ior de­putați. Studenții in științele de stat se vor duce Luni în corpore la Cameră, spre a prezenta memoriul lor d-lor depu­tați. Timplarii din Capitală, meșteri și lu­crători, se întrunesc Dumică, 2 Februa­rie, ora 2 p. m., in localul Clubului Meseriașilor Prominî, strada Ilfov, No. 2. Cismarii și pantofarii, în urma unui aviz primit din partea ministerului, se întrunesc Duminecă, 2 Februarie, ora 2 după amiază, în localul Clubului Me­­seriașilor Români, str. Ilfov No. 2. Ciocnirea vasului Ferenz Ioseph — Depunerea rapoartelor —­ ­ prin fir telegrafic — Galați, 30 ianuarie. — Legațiunea austro-ungară din București a recla­mat guvernului român că comisiunea însărcinată cu anchetarea faptului, întîrzie de a depune raportul. In urma acestei reclamațiuni gu­vernul a ordonat și comisiunile ro­mina și ungară au depus astăzi la tribunal de aci rapoartele asupra expertizei făcută la locul de ciocnire și scufundarea vaporului Ferenz Jo­­seph.—Corespondent: întrunirea hamalilor din portul Brăila Vătafii și hamalii.—Organizația ha­malilor.—Vătafii Înarmează bande, încăerare sîngeroasă.—Răniți. — prin fir telegrafic — Brăila, 30 Ianuarie.—Astăzi la ora 3 p. m. hamalii din port au vroit să țină o întrunire în sala Paradis cu privire la Casa muncei. Vătafii de hamali, ale cărora in­terese silit jignite din cauza exis­tenței Casei muncei, cât și prin pu­ternica organizație a muncitorilor, și-au pus de gînd să împiedice a­­ceastă întrunire.* In acest scop vătafii au­ strîns în jurul lor peste o sută de indivizi, parte înarmată cu cuților și cu toții au pornit la locald de întrunire pentru a împiedeca cu ori­ce preț întrunirea. Întrunirea s'a deschis la ora trei în mijlocul tarberei generale sub pre­ședinția domnului Ștefan Beloiu. * D-l Victor Nicolau­ inimi cu­ vântul, vătafii de hamali se­condați de uneltele lor, înce­pură a vocifera și amenința pe orator. In acest timp partizanii d-lui Nicolau iritați peste măsură se încăerară cu vătafii. In încăierarea generală au­ fost Oniți hamalii Tudor Chiriac, Petra­­che Marin, Mitică Gilca, Petrache Negulescu, Ștefan Vasiliu, Dima Ion și Anghel Ștefan. încăierarea s’a produs după în­demnul următorilor vătafi: Petrache Vasiliu, Costache Mustaca, Petrache Cercel, Mihalache Păduche, Petrache Limonada, Constantin Limonada, Nă­­stase Urluială, Fany Zriticu, Stan Albu, Vasile Nacra, Iancu Roșu. Purtarea vătafilor a produs o in­dignare generală. Rola Loteria ungară. — Clasa IV-a — 90.000 coroane cîștigă : 72816; 30.000 coroane cîștigă: 52484; 10.000 coroane cîștigă : 73163 90524; 5.000 coroane cîștigă: 23435; 2.000 coroane cîștigă: 20926 53160 66540 87953; 1.000 coroane cîștigă: 2101 3463 37125 55508 89216 102629; 500 coroane cîștigă: 1470 3347 4323 5051 7071 9017 12138 13372 16554 22196 25499 27202 29236 30616 31104 33118 33861 36749 37273 38442 38948 41781 45866 48523 494S8 51619 54795 59550 60872 61245 62176 62465 62565 62761 62866 63251 71114 72315 72434 74554 75533 79263 83682 83749 84212 84718 88909 92676 93154 99080 99186 102359 102979 104191 104414 108853 109671. S’au mai tras 1928 de numere cari cîștigă cite 170 coroane. Junimiști din Brăila au­ decis elimina­rea din sinul grupării a d-lui Ștefănescu Goangă in urm­a liotăriței ce a dat-o in procesul Cociaș-Ales­sin. Comitelui junimist local oo motiva a­­ceasta eliminare ca să se știe pentru ce au­ fost siliți să procedeze ast­fel. In urma fraudelor descoperite la serviciul inmormîntărilor primăriei Capitalei, intendentul de la cimitirul Ghencea, anume Popescu, a fost o­­ depus, de către d. jufe-instructor al cabinetului 5. w Novicealele d-lui Sturdza au înce­put sa îngrijească serios pe chiar amicii săi. In prima pagină cititorii vor găsi amănuntele scandaloasei atitudini a primului ministru din ședința de eri a Senatului, cu ocazia interpelărea d-lui senator dr. Păltineanu. D. Aurelian, președintele Senatu­lui, s’a apropiat la sfirșitul ședințe­i de d. Sturdza și a căutat să­­ cal­meze nevice alese, sfătuindu-l să vină azi să asculte continuare­a interpelă­­rii senatorului de Argeș. — Nu ! N'o să vin nici minne, nici poimiiune și n'o să răspund la această interpelar­e! continua să vocifereze și să gesysculeze primul-ministru. Iluminică 2 Februarie ora 10. a. m. in sala N.­ 6 a Universitaței societatea studenților în drept va ține ședință pu­blică.. Falsurile de la finanțe — Amănunte interesante — Instrucția de etî.— interostări și con­fruntări.— Bally și Behar se acuză unul pe altul.— întrevederea dintre d-na Șmil și Behar.—D. Pictorian ne­vinovat.— Alte amănunte. Instrucția în afacerea falsurilor de la finanțe se continuă zilnic la cabinetul judelui instructor d. Săbăreanu. La această instrucție care durează cite 5—6 ore, sînt ascultați rînd pe rind, toate persoanele depusa ca implicate în această afacere. In special însă sunt cu asiduitate as­cultați Parizianu și Dimitrescu. Instrucția de eli După cum s’a văzut din cele publicate ziua da Mercur! a fost destinată lui Pa­rizianu, Demetrescu și d-lui Pictorian, amestecat de aceștia în cunoscuta afa­cere. Ziua de era insă, magistrații instruc­tori au destinat’o lui Behar și Bally, pentru a se lămuri­­ chestiunea șantific­iu, in care sunt amestecați. In consecință d. Săbăreanu asistat de d-nii Tâtăranu și Hamangiu, au luat erî un lung interogatoriu lui Behar. Interogarea lui Behar Behar in tot cursul interogarei sale, a acuzat într’una pe Rally că el ar fi dat ideea șantagiului și că a lucrat chiar la isbutirea lui. Cum insă aceste declarațiuni erau în contrazicere cu declarațiile făcute de Rafael Bally, la cursul instrucției, d. Săbăreanu pentru a putea stabili ade­vărul, în această privință, a hotărit con­fruntarea lui Behar cu Bally. Rafael Baily nu fusese însă adus era la cabinetul judelui instructor, așa că s-au luat măsuri urgente, telefonindu-se la penitenciar ca el să fie adus. Confruntarea La orele 5, Rafael Bally a fo­t adus la cabinetul d-lui Săbăreanu, când a și fost confruntat cu Behar. Baily a desmințit toate afirmațiunile lui Behar și a arătat că el n’a avut nici o știre despre șantagiul procejat de Be­har și deci nu poate fi el plănuitorul șantajului. Din aceste declarații se vede clar că între Baily și Behar există o luptă în­verșunată, fie­care acuzînd pe celălalt, întrevederea Intre Behar și d na Șmil D. Săbăreanu a incuviințat erî d-neî Șmili, soacra lui Behar, să-l vadă, în cabinetul judelui instructor. Tot erî, se știe, Behar a fost vizitat și de soția sa. D. Săbăreanu a mai încu­viinat fami­liei lui Behar să-i procure cărți de ci­tit, cea ce s’a și făcut. Situațiunea d-lui Fiororian Citarea și ascultarea d-lui Pictorian ne-a fost ast­fel explicată de un magis­trat în curent cu mersul instrucției. Față cu acuzațiunile aduse de Pa­rizianu d-lui Pictorian, magistrații cari se ocupă cu această afacere în­cepuseră să-l creadă vinovat. De aci se explică citarea d-sale la parchet și hangul interogatoriu ce i s’a luat. Dezmințirile însă ce le-a făcut d. Pictorian cu prilejul ascultărei sale de către magistrații instructori, și în special confruntarea cu Pariziani, care față fiind d. Pictorian nu a mai putut suține acuzările sale și a revenit deci aspra lor, a avut ca re­zultat spulberarea bănudelor, ce se născuse în conștiința magistraților instructori, cum că d. Pictorian ar fi vinovat. Cu toate că parchetul socotește astăzi pe d. Pretorian nevinovat și neamestecat in afacerea falsurilor de la finanțe, el pare totuși a i im­puta, faptul că sub direcțiunea d-sale, s’au petrecut faptele cunos­cute. Fotografiarea scrisorilor In această afacere, s’au confiscat nu­meroase scrisori de la toți inculpații. Pentru a se putea servi mai bine de aceste scrisori de mare interes justiția,­­ jude instructor a dispus fotografiarea și reproducerea lor în mai multe exem­plare de către fotograful palatului de justiție. Opoziția lui Baily Astăzi vine înaintea camerei de pu­nere sub acuzare, opoziția făcută de Baily, în contra sentinței tribunalului Ilfov care a confirmat mandatul in baza căruia a fost depus. Behar care a făcut și el opoziție în contra ordonanței judelui instructor, care i-a respins cererea de liberare pe cauțiune nu va mai susține această o­­poziție ea nefiind admisibilă, ca nere­gulat făcută ci va face o nouă cerere de liberare »"delui instructor. Vin Fosul din calea Ioșilor Astă-noapte pe la orele 11 fără un sfert un violent incendiu a isbucnit în calea Moșilor la casele cu No. 85. Declararea incendiului La acea oră sergentul Florescu postat în partea locului, observă că din aco­perișul unor depozite [din fundal cursei caselor cu No. 285, apare de­o­dată o limbă luminoasă de flacără. Imediat sergentul aviză secția respec­tivă care la rându I înștiința poliția. Fanioa Casele incendiate sunt situate pe str. Moșilor, colț cu strada Leonida. Ele sunt de construcție foarte veche și proprietatea d-lui Constantinescu- Negru. In față era o prăvălie închiriată d-lui Petrică" Zahareanu, comerciant de bău­turi spirtoase. In momentul cînd focul isbucnise la atenansele de alături, prăvălia d-lui Zahareanu era plină de clienți. Lumea din curțile vecine observind ițeala cu care incendiul se propaga peste întreaga clădire, au fost coprinși de o adevărată panică. Nu trecu mult de la semnalul de a­­larmă dat de sergent și flăcările co­nduseseră întreaga clădire. Salvarea mobilelor D. Zahireanu proprietarul prăvăliei ajutat încă de cîți­va prieteni obser­vind pericolul a început a scoate marfa din prăvălie. De asemenea și mobilele locuinței sale care era alipită de prăvălie, au fost scoase și așezate intr’un colț al străzei. Sosirea pompierilor Pompierii din Foișor, fiind cei mai în apropiere, au sosit fără multă întîrziere la locul dezastrului. Ei au Început imediat operațiunea de localizare. Focul însă cu greu sa localisa de­oare­ce în atenansele incendiate erau depositate mai multe cantități de fin, ovăz, orz, porumb, lemne și cocs, care se aprinsese. D. căpitan Urlățeanu, comandantul pompierilor Capitalei, care sosise printre cei dintîi la fața locului, ceru imediat ajutorul postului central. După un sfert de oră postul central sosi aducind și mașina de aburi, care a fost pusă imediat în funcțiune. Puțin mai tirziu sosi și un pluton de jandarmi pedeștri. Grație nouilor ajutoare și energiei des­fășurate de pompieri, focul a putut fi localizat pe la ora 12 din noapte. Sosirea autorităților D. Saita, prefectul Capitalei însoțit de d. Crețeanu, comandantul sergenților și inspectorii Vlădescu-Olt, Popovici și Io­­nescu fiind avizați au sosit la teatrul sinistrului. Pagubele Proprietatea incendiată este asigurată la societatea «Dacia-Romania» pentru suma de 15.000 lei. Marfa incendiată însă și care aparți­nea d-lui Zaharea nu era neasigurată. Pagubele în total se urcă la suma de peste 20 mii lei. Cauza incendiului Cu toate cercetările făcute in pripă, nu s’a putut stabili în mod cert cauza incendiului. Există bănuiți că focul ar fi fost pus. Aceste bănueli sunt întărite prin fap­tul că acum două luni de zile niște a­­tenanse ale acestei c­ădiri au ars. S-a deschis o anchetă pentru dovedi­rea cauzei incendiului. Vecinii precum și sergentul postat în acea parte susține că focul a izbucnit de­odată, lucru care întărește bănuelile că focul a fost pus. Caliga a doua zi la semnalul de deșteptare. In urma acestei dispozițiuni, sol­dații se bucură de mai multă liber­tate, iar casa realizează însemnate economii la masa trupei. * Căpitanul S. dintr'un regiment de armă specială din Capitală a fost pedepsit cu 15 zile garda pieței, fiind dovedit că nu distribuia la timp solda trupei și da oamenilor hrană mai puțină de­cît prevede regulamentul. Sergentul furier și un caporal din compania de sub comanda căpitanului S. au fost suspendați din grad pe timp de 60 zile,pentru că se făcuseră părtași la vina superiorului lor. Un sub-locotenent R. dintr’un regi­ment de infanterie din Capitală a fost trimis la garda pieței și dat judecăței pentru faptul c’a insultat pe un d. că­pitan, în urma unei neînțelegeri. Un spital comunal In numărul de la 22 Ianuarie am pu­blicat un extras dintr’un memoriu a­­dresat de d. dr. Miron d-lu, primar al Capitalei în vederea inființărei unui spi­tal comunal pentru instalarea prosti­tuatelor. In acel memoriu se spunea între al­tele că la „spitalul Colentina, din cama prea marelui număr de bolnavi, nu se poate da bolnavelor venerice îngrijirile cuvenite“. D. dr. M. Anghilovici, medic primar și șeful secțiunei de boale venerice la spitalul Colentina, ne adresează o scri­soare prin care spune că aserțiunea a­­ceasta a d-lui dr. Miron nu e fondată. Eforia spitalelor civile tocmai în vede­rea faptului că la secție sunt bolnavi mulți a atașat acestei secțiuni un per­sonal medical mult mai numeros de­cît la cele­l­alte servicii. Personalul acesta lucrează cu devotament și sîrguință. De asemenea d. dr Anghelovici ne scrie că personalul inferior—despre care d. dr. Miron a spus că tratează prosti­tuatele ca pe niște paria, își face in to­tul datoria. De la societatea studenților în drept In primele Duminici ale constituirei societăței studenților în drept s’au ținut trei conferințe cu interesante subiecte de drept: Ultimele două Duminici au fost con­sacrate discuțiunilor contradictorii. Dacă condițiunea de a nu se recăsători pusă intr’un testament unei femei este sau nu ilicită și dacă este ilicită anulează tes­tamentul sau se­ consideră ca nescrisă. După mai multe discuțiuni bine sus­ținute de o parte de d-nii: Pogonatu și Tunescu iar de alta de d-nii.­ Rațin și Georgescu, juriul presidat de d.’loan Gr. Sorescu, asistat de d-nii. Patriciu­ și Gulioti s’a pronunțat asupra primei chestiuni declarind de ilicită condițiunea de a nu se mai recăsători, iar ca conse­cință declară nul legatul lăsat fem­eei. Zelul și activitatea ce depun studenții spre a face cât mai utilă această socie­tate le face multă cinste. Pe viitor societatea va ține conferințe și din dreptul administrativ, la cari conferințe va asista și d. Negulescu, profesor la Facultatea de drept­ Militare D. colonel Boerescu, comandantul reg. Mihai­ Viteazul No. 6 a luat dis­­­poziția ca toți soldații și gradele in­ferioare din regiment, cari pot lua masa de seară în oraș, să fie învoiți a­rși din cazarmă, în fie­care zi d. a.­­de la sunarea ruperei rîndurilor, pină Succesul „Balului Presei“ Erî nu se discuta în Capitală de­cît de succesul strălucit obținut a­­laltă seară de Balul Fresen, de socie­tatea aleasă care a onorat cu pre­zența sa acest bal și de animațiunea ce a domnit in tot cursul acestei mi­nunate petreceri a Carnavalului. In adevăr rare ori vastele săli ale Eforiei au fost mai cu gust decorate și mai vesel luminate ca la a­cest bal. Ceea­ ce a dat un farmec special acestui bal a fost însă programul a­­muzant ce s’a executat. Nu putem de­cit să adăugăm mul­țumirile noastre aplauzelor cu care publicul a salutat frumoasa voce a d-nei Lucreția Brezeanu, talentul la chitară și glasul vibrant al tenorului Sarcoli și pe drăguțele baletiste ale Teatrului Național, sub conducerea maestrului Villa Mario și în frunte cu excelenta baletistă d-na Villa. Felicitări se cuvin însă și membri­lor comitetului presei, care sub pre­­șidenția valorosului nostru confrate d. Al. Ciurca a dat o nouă strălucire Balului mascat al sindicatului zia­riștilor. Să sperăm că aceasta nu va fi ul­tima serbare din sezonul acesta, in folosul sindicatului ziariștilor. Scandalul din str. Poliției Aseară s’a prezintat in redacția noastră d. Petre Georgescu, cofetar, domiciliat in str. Poliției No. 11, cheiul Dîmboviței, aproape de podul Mihai Vodă, și ni s’a prins că a fost victima unei bașibuzuci, și că autoritățile nu iau nici o­­ măsură, da și au fost sesizate. Iată de ce e vorba : D. Georgescu locuește într’o clădire a societăței de construcții și, ca aproape toți chiriașii, d-sa a rămas în urmă cu o parte din plata chiriei. Eri pe la ora 3 după amiază, d. Geor­gescu se pomeni cu un d. Costică Zam­firescu, lichidatorul societăței de cons­­trucțiuni, care intrînd în cofetărie, îî ceru să evacueze casa. Cum d. Geor­gescu refuza, lichidatorul îl sili să pă­­răsească magazinul.D. Georgescu se duse atunci­ să se plîngă comisarului secției 25, dar acesta il trimise la d. prim-procuror, de rezortul căruia era afacerea, cum spunea d. co­misar. D. Georgescu se duse atunci la palatul justiției și se plinse d-lui Ha­­mangiu. Primul­ procuror, ascultînd plin­­gerea, îl sfătui pe reclamant ca să se întoarcă acasă și să-șî redeschidă maga­zinul, căci fără o hotărire judecătorească definitivă în regulă, lichidatorul nu-i putea sili să părăsească locuința, încurajat de sfatul bine-voitor al pri­mului procuror, d. Georgescu se reîn­toarce acasă și redeschide cofetăria. Nu trecu insă mult și lichidatorul Zamfi­­rescu se prezintă din nou și, cu o droaie de indivizi, sări asupra d-lui Georgescu și asupra a doi consumatori ce erau a­­colo, și­ î­nnopi în bătăi. La strigătele celor bătuți alergară trecătorii, cari re­ușiră să salveze victimele din mîinele bătăușilor. In fața acestui nou atac, d. Georgescu se duse din nou la secție. Comisarul re­fuză insă să încheie vre-un proces-verbal sau să ancheteze măcar faptul. Zadarnică a fost și intervenția, în acest senz, pe lingă inspectorul Vlădescu-O.t. Acestea sunt faptele. Am crezut nimerit ca să le dăm publicităței, ca să le cu­noască și d. prefect al Capitalei. ferple­ies uitare CAMERA Urmarea ședinței de la 30 Ianua­rie 1903 interpelarea a lui Foenaru-Bordea D. Poenari-Bordea . Scopul interpe­lărei mele nu o să declar războini­c-lui ministru de domenii, și cuvântarea mea nu e determinată de un spirit de opo­ziție.­­Suferim de boala de a nu suprave­­ghia ca legile să se aplice. Legea e croită între patru ziduri și apoi nimeni nu exercită un control ca ea să sa exe­cute. Chestiunea, care formează obiectul in­­terpelărei mele, a mai venit înaintea Camerei în 1879. De la 1887 până azi legea relativă la împroprietăriri nu s’a aplicat. Chestia această merită din nou să fie ridicată. Pleiada de bărbați de la 1848 și de la 1867, ce s’a ridicat în divanul ad-hoc au înțeles, că posesiunea de pămînt e baza temeliei noastre sociale. Ei au fost convinși, că numai ast­fel se pot evita turburările intr’o țară agricolă ca a noastră. Si atunci a venit legea din 1864. Ca om prevăzător legiuitorul a avut in vedere și pe acei, cari vor deveni capi de familie, stabilind, ca și însurățeii, cari vor deveni șefi de familie, să aibă dreptul, să fie­) împroprietăriți pe do­meniile statului, înființindu-se noi co­mune. Articolul­ respectiv fixează numai drep­tul de a fi împroprietărit țăranul dar nu și condițile, de aceia aplicarea lui a intirziat. Abea după războiul din 1877 s’a redactat regulamentul respectiv. S’au lansat atunci instrucții și circulari in virtutea cărora să se facă împroprie­tărirea. Oratorul citește articolele respective din regulament. Dar s’au făcut atitea abuzuri — zice oratorul — s’au comis atitea neregulari­­tățî, în­cit au devenit revoltătoare. Chestia a venit atunci in Cameră și s’a votat o lege in virtutea căreia se insti­tuia un fel de comisiune de anchetă și de control pentru justa împărțire a mo­șiilor statului. S’au­­ miproprietarit străin* fv­ .tiv.* ^Adevirul ai statului, oameni­, cari mai erau im­t­proprietăriți în alte două trei locuri! S’a făcut o executare în contra legei. Asemenea fapte s’au petrecut și in Vasluiu și în Iași, și în alte părți. Legea avea în vedere pe însurăței, și avea mai cu seamă în vedere pe acei cari au luptat in războiul glorios. Dar să vă dau un exemplu : în comuna Bu­­ești a fost improprietărit ca însurățel un anume Costea Lazandis, care în urmă a cumpărat pământurile celor­l­alți însu­răței. Vă citez un exemplu, dar ași mai avea multe. Oratorul citește apoi petiția unui fost luptător de la 1877, care cerind pămaițt, pe petiția lui s’a pus rezoluția: «împro­prietărirea fiind închisă se refuză!» Și acesta nu-i un exemplu unic. Sper, că inteligența și activitatea, ce e chemat să o desfășure actualul mi­nistru de domenii, se va aplica pentru stirpirea unor ast­fel de nereguli. D. Poenaru-Bordea mai citează cazul unui oare­care Gh. Busuioc, care a fost improprietărit ca însurățel în patru lo­curi : în Sărata, în Slobozia, în Ersesel, Dobrogea ! Exemple de acestea ași pu­tea să Vă dau multe. Dosarele sunt la minister. Scopul legei era de a împroprietări pe săteni, iar nu de a crea o sursă de ve­nit pentru funcționari. Ce au făcut toți acești împroprietăriți pe mai multe locuri? Parte le-au aren­dat, parte le-au părăsit. Pe acele lo­curi părăsite au venit și s’au­­ instalat alții, tot in virtutea legei. După zece, cinci­spre­zece ani s’au născut procese între cei împroprietăriți pentru prima oară și acei, cari erau amenințați de a fi expulzați. Dar oare de ce împrejurare au fost încurajați acei ce au intentat procese? De niște avize ale ministeru­lui de domenii, prin­­ cari cei ce au o­cupat pămînturile erau înștiințați, că ați ocupat pămînturile în mod precar. Eu nu citez nume, nu critic, aduc numai faptul înaintea d-voastre și vă rog să judecați. Sunt o mulțime de împroprietăriți cari pling pe drumuri, că sunt goniți de pe pămînturile lor. Putem sta oare indife­renți ? Trebue să uităm scenele din 1888? Trebue să uităm deșteptarea care ne-a făcut-o d. Gr. Păucescu în 1889? Trebue să uităm deșteptarea ce ne-a făcut-o d. Drăghicescu mai deunăzi, zi­­cind, că stăm pe un vulcan, a cărui erupție ar putea să distrugă siguranța statului român ? Dar dacă am­ uita toate aceste, trebue să uităm trecutul nostru D. V. Lascar întrerupe: D Poenaru-Bordea : Ce ați zis? Vă rog să repetați căci n’am auzit. Vreau să vă răspund.„ Amici nu sunt acei ce lingușesc, ci acei ce previn pe prie­tenii lor... Vă rog să nu uitați de dictonul : Latifundia perdidere Hallam. Oratorul vorbește apoi despre emi­grarea romînilor. Un administrator al sau a plecat în America și scrie de a­colo că trăește admirabil, cîștigînd mult. Ocupîndu-se de emigrările evreilor spune că aceștia nu pleacă pentru că ar fi nedreptățiți. Trebue să respingem ase­menea acuzări insinuante. O voce: Administratorul d-voastră era evreu­ ? D. Poenaru-Bordea . Nu, român. In serviciul meu nu sunt evrei deși sunt filosemii. Sunt evreo­fil, dar pină acolo, că nu aprob ca să se răspindească în străinătate știri calomnioase la adresa noastră, cum că aci evreii ar fi supuși unui regim aspru și alte asemenea lu­cruri. (Aplauze). De ce se duc evreii în America’; De ce nu se duc în Ungaria? Vă rog să-mi arătați un evreu­ persecutat și condam­nat în Promînia, cum romînii sunt per­secutați și condamnați în Transilvania? (Aplau­se). Evreii se pling că nu-i înce­tățenim în masă. Dar oare romînii de peste graniță sunt recunoscuți în masă ca cetățeni romîni ? Am un document, emanat de la ali­anța israelită, prin care vă pot dovedi, că numai ciștigul­ii îndeamnă să meargă in America. Citează un articol din Cronica israe­lită, pentru a dovedi, că evreii emi­grează pentru că au­ prilejul de a cîștigă mai mult in America, dar nu pentru că ar fi persecutați în Romînia. Evreii nu trăesc la noi mai greu ca țăranii. (A­­plause). D. ministru ar trebui să aibă in pri­mul rind grija împroprietăririlor româ­nilor de baștină, pentru ca aceștia sa nu părăsească țara. Și dacă ați epuizat moșiile, n’aveți oare legea Casei rurale ? De ce ați inmormintat-o ? Și un proect de lege al lui Ioan Brătianu, făcut cu scop de a împroprietări pe țărani, a fost îngropat. Rog pe d. ministru să răspundă dacă are de grnd să aplice legea pentru îm­proprietărirea țăranilor. Dacă legea e bună, să o aplice; dacă e rea, să o mo­difice. (Aplauze). Ședința se suspendă pentru cinci mi­nute. Discursul d-lui Cernescu D. Cernescu. In ultimii ani am trecut prin împrejurări foarte grele, dar se para că zorii unei vremi mai bune apar. Am ascultat cu multă atenție inter­pelarea d-lui Poenaru Bordea. Este pen­tru noi, domnilor, un respect pios pen­tru bătriniî, ce s’au dus și o reverențio­­zitate pentru cei ce au rămas. Toate observațiile d-lui Poenaru-Bordea sunt juste și­ cererile sale drepte. Guvernul trebue sa și spue cuvintul. Dar sunt cazuri cu mult mai grave de­cit acele ce vi s'au citat. Față de tot ce v’a spus d. Poenaru- Bordea e un amănunt, care arată, cum știm noi, aceștia mai tineri, să aplicăm legea. In regulamentul de hotărnicii e un articol, in virtutea căruia depunind planul moșiei sale, proprietarul poate să cheme în instanță obștia sătenilor pentru încălcare de teren. El se poate despăgubi prin pămîntul sătenilor, lu­­ind de la cițî­va tot ce i se cuvine, și lăsind pe aceștia să se despăgubească la rândul lor luind părți proporționale de la ceî-i’alțî săteni. Dar aceasta­ e o bar­barie, o monstruozitate. (Aplauze). Sunt dator un tribut celor, din mij­locul cărora am eșit, și în orî-ce caz trebue să apăr interesele acelui colegiu pe care-1 reprezint. (Aplauze prelungite.) D. Poenaru-Bordea a arătat o lacună a legei de împroprietărire. Au rămas foarte mulți săteni, cărora nu li s’a dat nici un palmac de loc. Și lucrul acesta nu se poate acoperi cu tăcerea. Trebue ca statul să-șî creeze pe viitor un stoc, pentru a coloniza terenurile unde populația e mai puțin deasă. Să se împroprietărească sătenii, cari n’au de foc pămînt. (Aplauze). Oratorul se pronunță pentru casa ru­rala și zice că această lege votată de Senat constitue una din gloriile partidu­lui liberal. (Aplauze generale). A fost un moment mare, puternic în acest par­lament, acela, cînd reprezentanții țarei «Uci ». ^tivească rădăcinile­­ ace­lui copac, care se chiamă romînizm. (A­­plauze). Necesitatea Casei rurale se simte mai mult azi ca atunci. (Aplauze pre­lungite), f­­ață de toate temerile cari s’au ară­tat atunci, am de făcut următoarea ob­servație pe care o rup din suflet: pre­fer pe proprietarul mare cu 300 de po­goane, înconjurat de mici proprietari, bine stabiliți, sănătoși și fără griji, pro­prietarilor mari fictivii și țăranilor cu totul lipsiți de pămînt, gata la ori­ ce moment să comită acte de deznădejde. (Vii aplauze). De nu mă înșel prin mesaj suveranul­­ a vorbit despre solicitudinea sa pentru țărănime, dindu-ne a înțelege, că ni se va prezenta o lege favorabilă locuitorii­lor de la țară, acea lege e organizarea băncilor populare. De ce nu am vota și legea casei rurale, care ar complecta opera noastră ? Vom face o operă de echitate socială și săteanul va începe o altă viață. (Aplauze). Cine seamănă ghindă azi va putea să închidă ochii cu liniște, căci di­n ghindă va eși stejarul, sub care se vor putea adumbri copiii lui. (Aplauze). T­aratorul vorbește despre almanahhul băncilor populare și arată cât de mult au prins și ce roade admirabile au dat. La sate se născuse un fel de parazit, care avea putința de a exploata, avind partea lui și de la lacrima și de la bu­curia săteanului. Băncile populare au înlăturat pe această ființă. Există o bancă populară, care a îm­prumutat o societate d­e consum in Dă­­mănești, care e gata să facă un maga­­zin-hambar pentru locuitori, pentru ca să nu mai fie exploatați de interme­diari, și unde cumpărătorul să poată găsi marfa clasată. Băncile populare și societățile de con­sum au avut o mare influența socială: viniile dispar și fericirea intră pe poarta mare in casa săteanului. ("Aplauze). S’a făcut zi în sufletul întunecat al sătea­nului ; datoria noastră ar fi ca să ținem această zi. R.og pe d. ministru de domenii—a­­ceasta e obiectul cuvîntărei mele — să aducă în Cameră legea Casei rurale. Și să nu ne despărțim în această sesiune, fără să votăm și băncile populare. (A­­plauze prelungite^. Termin­ d-le ministru, rugîndu-vă să bine-voiți a interveni pentru a se aduce aceste legi pentru țărani și noi vom da tot concursul guvernului. Datorim să­tenilor cari ne-au dat neatârnarea țârei toată solicitudinea noastră. (Vii aplauze). Oratorul este călduros felicitat și îm­brățișat de colegii săi amici. Răspunsul d-lui C. Stoicescu D. C. Stoicescu. D. Poenaru-Bordea spune, că nu-șî face interpelarea în spi­rit de vrăjmășie. Departe de mine de a vedea în interpelarea d-sale un caracter iritant. De­sigur, d. Poenaru-Bordea, spirit cu desăvârșire liniștit, n’a avut de gând să aprindă spiritele prea ușoare de la sate. Ați avut prilejul să auziți și calda cuvintare a d-lui Cernescu.­ D. Poenaru-Bordea a atins una din cele mai frumoase chestiuni, care nu preocupă din 1857, îmi reamintesc, că eram cu toții pe acele bănci, in 1885, cînd d. Poenaru-Bordea era raportorul legei, care a fost votată în 1887. Pe a­­tunci era pe acela bănci și Mihail Ko­­gâlniceanu, căruia ar trebui să i se ri­dice un monument. (Aplauze). In capul guvernului era Ioan Brătianu, unul din­tre cei mai mari patrioți. D. Poenaru-Bordea vă reamintea, că IDCA QQ IU ÎOOO a luat pun* fi«3 tapei chestia dărei păminturilor la săteni. Imi veți permite să va fac și eu o scurtă re­­cenziune istorică a acestei chestii. In urma dezideratului exprimat la Paris in 1857 au avut loc neuitatele a­­dunări ale Diva­nului Ad-hoc. Citește cerințele exprimate de Roată și cei­l’alți țărani, cari se gaseau la divan, pentru a arăta ce s’a făcut de atunci pină a­­cum pentru săteni, și cari sunt dezide­ratele, cari stau și azi în picioare. In divanul ad-hoc se exprimă pentru prima dată ideea, înaintea corpurilor legiui­toare, de a sa împroprietări sătenii. Ideea începută de aci, o vedem adusă in parlamentul domnesc in ziua de 24 Ianuarie 1862. De la 1862 legea a fost luată în discuție. La 8 Iunie Camera a fost disolvată în urma morții lui Barbu Catargul. Au venit apoi mai multe eve­nimente, plebiscitul etc. și la 15 Augus a fost votată legea Casei rurale. S’au instituit apoi comisiuni cari să stabilească dacă sunt oameni, cari fără drept au primit păminturî pe nedrept, fără să li se cuvinâ, iar aiți nimic. La 1864, Cîmpineanu a adus ideia revi­zuirei. Oratorul citează cifre pentru a arăta ce păm­înturî au­ fost date și cum au fost impărțite. E absolut necesar să se facă o revizuire a păminturilor date, căci sint multe pă­minturî stăpinite pe nedrept. (Aplauze). Aproape o pătrime din pămîntu­­­­rile date ar trebui sa se întoarcă la­­ stat, după informațiile pe cari le am la ministerul de domenii. (Sen­zație). Circulările date de ministerul de in­terne, de ministerul de domenii, și un decret regal date odinioară se lovesc de raportul bătrînurui parlamentar Zewchide de pe atunci. Statul nu poate dispune —1 de sumele necesare pentru a face față cheltuelilor acestor comisiuni. Aceasta a fost cruza pentru care nu s’a dat urm­are legei de la 1887. Cred că acestă cauză nu se poate ține in pi­cioare azi (Aplauze). Se vor găsi oameni cu destul patriotism, cari să aducă în mod gratuit acest serviciu sătenilor. Pentru ca 180 mii de hectare să fie impărțite în termen scurt nu trebue^cu­ cu­ vre-o 324 mii de lei, după lucrările pe cari le­ am la ministerul de domenii. De ce n’ați cheltuit predecesorii mei a­­c­eastă sumă? Explicația o găsim într’o declarație a Casei de Depuneri, cari zice, că nu e momentul prielnic de a se face asemeni cheltueli. Cred, că azi, cînd am scăpat de grija de a regula finanțele țărei, a venit timpul prielnic să facem ceva pentru țărani. (Aplauze prelungite). Recunosc cu d-voastră, că nu s’a luat măsuri nedrepte împotriva populației israelite. Suntem un popor civilizat, to­lerant. (Aplauze). Numărul exploatatori­lor de păduri și al meseriașilor e mai mare, proporțional cu al israeliților. D. Poenaru-Bordea cere cuvintul. D. C. Stoicescu: Să dăm țăranului confiență în legile țărei și să nu se mai întâmple aceea ce ne spunea un coleg zilele trecute aci, că porumbul săteni­lor mi era dijmuit în Decembrie. Șă nu uităm de spitalele rurale, cari să vindece pe țăran de pelagră și alte boli Să căutăm ,a scăpa pe țăran de alcoo­­lizm. Oratorul arată, că pămînturile au fost­­­­ prea scump vîndute țăranilor, și că ei nu pot să se achite de datorii, de­și li se vinde și cenușa din vatră, Partidul V.

Next