Adevěrul, martie 1903 (Anul 16, nr. 4880-4910)

1903-03-01 / nr. 4880

L Anul. XVI—No. 4880 FOSDAXOR ALEX. V. ISKIjIMMAMIJ ABONAMENTE Un an Șase luni Trei lunü 15 lei 25 „8 lei 13 * 10 bani în toată țara 15 » » străinătate Un m­­inu­r vech­iu­ 30 bani In țară . • 10 lei In străinătate. 50 „ Sâmbăta 1 Martie 1961 WRECTOR POMTIO C­O­ST­A T. MSILÎIE ANENCrOiŰ hin pagina IV Lei ....ii 0.50 ban* m „........................2.— BIROURILE ZIARULUI " 11 — Strada Sărindar — 11 .TELEFON austriac " * ȘASE PAG­IN­I ~ fiz­ suplimentul gratuit cm : 1) Din toată lumea avînd urmă­torul cuprins : Text. Superstițiile lui Napoleon cel mare.—Contele Ignatieff.—Bine-facerile somnului. —Din Macedonia.—Kubelic logodit.­­Anecdote.—Felurimi.—Femeniste.—Un palat al pit­eei.— Sființii despre femei. Ilustrațiuni: Kubelic logodit.—Bine-facerile somnului— Contele Ignatieff.—Din Ma­cedonia. 2) Adevărul în țară cu următoarele corespondențe : Bîrlad, Tecuciu­, Galați, F.­Neamțu, Cîmpina, T.-Frumos, T.-Mugurele, Drăgășani, Huși, Craiova, Constanța. IIIstrațiumi : Fabrica „Letea“ din BaotUL—Monumentul Vinu­torilor din Ploești. b . Un coș pentru lucru, căptușit cu mătase și Premiul gratuit I CU picior, de la magazinul „La pomul «le aur“, * Isidor Fuhn, strada Lipscani, 30. Toți cititorii „Adevărului“ sunt rugați ca sa ceară, odată cu nu­mărul de rații, și suplimentul, pentru care au-i permis a se cere vrca­ o plată suplini cu tara. ________________________________ In jurul procedurei electorale — l>fin culisele Camerei — Erî s’a continuat discuția in sec­țiunile Camerei asupra procetului d-lui Lascar, relativ la procedura electorală, fiind-că la ordinea zilei a fost o interpelare a d-luî Baki Va­­silin­. asupra învățămîntului rural. Dezbaterile s’au­ prelungit și gene­roșii au fost foarte încîntați că s’au eschivat din secțiuni și ast­fel au­ mai ucis o zi din scurta seziune parlamentară fără a termină în sec­țiuni cu procetul d-lui Lascar. Generoșii sunt mulțumiți de aceste mici succese, și micile șicane ce le fac d-lui Lascar tind numai la stabilirea unui curent contra ministrului de in­terne care stă în calea multor plan­uri făurite de tinerimea generoasă. E vădit lucru acum că nu legile d-lui Lascar displac generoșilor. Le­gile sunt primite de ei în principiu. Dar­ la urma urmei votează contra lor. Aceasta o fac sistematic și în atitudinea lor sînt încurajați de fra­ții Brătieni. Se zice că d. Ionel Brătianu ar susține foarte sincer pe d. Lascar, fiind­că știe mai bine de­cît toți că dacă d. Lascar va cădea, se va re­trage și d. Sturdza de la putere. Dar d -nii Vintilă și Dinu Brătianu s’au manifestat fățiș contra proecte­­lor d-lui Lascar și mai nimeni nu vrea să creadă că Brătienii sunt di­vizați. Cu toate acestea un fruntaș libe­ral ne-a făcut astăzi următoarele in­flexiuni foarte juste : __ Se poate ca Ionel Brătianu să vadă lucrurile mai clar și să nu pre­­cipiteze lucrurile, să nu fie îngrijit de ascendentul ce-l are Lascar in gu­vern și în partid. Se mai poate ca Ionel Brătianu să nu se înțeleagă de loc cu­­ Vintilă Brătianu. Aceasta nu ne va surprinde pe nimeni. Nu știm cum a trăit Ioan Brătianu cu Dumitru Brătianu ? Se poate întâm­pla dar ca și­lenei să nu se­ Disé­ Teagă cu Vintilă, din cauza pasiu­ne­­lor politice. Ni se pare justă observația și e posibil ca d. Ionel Bratianu sa aiba altă atitudine de­cît frații săi. In ori­ce caz, ca ministru, coleg cu d. Lascar, nu poate să nu-șî manifes­teze, măcar în mod aparent, cea mai perfectă solidaritate cu actele colegului său de la interne. Dar să relevăm ce se mai spune de noua procedură electorală a d-lui Lascar. Mai întîine de stabilit că reforma aceasta este un fel de unificare a legislației noastre electorale, vo­­m avea o sigură lege electorală pen­tru Cameră, Senat, comună urbană și rurală și pentru județ. Ce desființează această lege , des­ființează secretarii și scrutătorii la alegerea cărora se făcea tot­d­a­una scandal și se luau cu asalt, de cu noapte, localurile de vot. Am arătat ce anume nouă puteri se dau președintelui biuroului și că va fi asistat de un grefier de tribu­nal sau de Curte. In ce privește alegerile în comu­nele rurale, s’a luat dreptul prima­rilor și ajutoarelor sale de-a prezida alegerile și s’a dat acest drept unui membru al consiliului județean, care va putea pentru menținerea ordinei să ceară concursul jandarmilor. Proectul înlătură apoi oare­care controverse. In privința calculărei voturilor, legea cere pentru a se pro­clama ca ales un candidat să întru­nească jumătate plus unul din nu­mărul votanților, fără a se ținea seamă de voturile nule, — chestie care pînă acum se tranșa în dife­rite moduri. O altă inovație e buletinul de vot. In corpul ziarului reproducem pri­mele buletine depuse de d. Lascar. Primul buletin are forma unei cărți poștale închise și va fi impri­mat la imprimeria statului din car­ton subțire, colorat pe o față și alb pe cea­l­altă. Fie­care buletin, colo­rat în față, va purta ca titlu : „Bu­letin de vot“ și va avea marca țarei. In dosul cărței vor fi cinci circum­ferințe, una la mijloc și patru la colțuri, rezervate pentru ștampilele președintelui, candidaților și dele­gaților. Vor fi două mărimi de buletine : una, avînd dimensiunile, cînd este închisă, de 8—­12 cm., a doua de 10—15 cm. Dacă însă numărul candidaților este așa de mare, în­cît formatul buletinelor de vot devine insuficient, primul­ președinte sau președintele tribunalului va cere Imprimeriei Sta­tului să confecționeze și să tipă­rească buletine în dimensiunile ne­cesare. Buletinele pentru alegerile dele­gaților și consilierilor comunali în comunele rurale vor fi puse în co­merț prin debitanții de tutun, tim­bre, cărți și mărci poștale ; prețul lor nu va fi mai mare de­cît costul h­îrtiei, al confecționărei și al chel­­tuelilor ocazionate cu punerea în vînzare și a remizei acordate vînză­­torilor. Prețul buletinelor va fi fixat în fie­care an de ministerul de interne și publicat prin Monitorul Oficial în ziua de 30 Aprilie. Candidaturile individuale sau lis­tele de candidați vor fi imprimate, pentru fie­care colegiu și alegere, cu caractere potrivite, în coloane, pe buletine de o mărime sau alta, după numărul candidaților, însă toate pe buletine de aceeași mărime, cu aceleași caractere și cu aceeași cerneală. Candidaturile individuale cuprinse în aceeași declaraț­iu­ne vor fi im­primate unele sub altele, în ordinea din declarațiune, și, pe cît posibil, în coloane separate. Numele candidaților de pe aceeași listă vor fi tipărite în șir, însă cel d’întîiu nume cu caractere mai pro­nunțate. Dacă două sau mai multe liste încep cu același nume, se va inter­­verti ordinea în scrierea numelor ast­fel ca să nu înceapă nici­odată două liste cu același nume, în dreptul in­carei candidatura individuale, la stînga, prec­um și în capul fie­cărei liste de candidați, se va imprima o circumferință în dia­metru de 1 cm., în interiorul căreia alegătorul va aplica ștampila de vot. D. Lascar a mai depus un bule­tin în formă de telegramă, care nu diferă însă de­cît numai prin formă ; în loc de cartă poștală are forma unei telegrame, dar pare a prezintă o mai mare garanție că la lumină nu se va putea străvedea în buletin. Iată inovațiunile din proectul d-lui Lascar. După procedura electorală minis­trul de interne își propune să vină cu codul electoral și în cod va ve­dea dacă se va adopta o nouă con­stituire a colegiilor electorale, dacă se va admite principiul reprezen­tarea minorităților etc. Cu noua procedură electorală se va face în Maia o experiență la ale­gerile județene și dacă se vor sem­nala defecte, la toamnă ele vor fi înlăturate din lege. De aceea d. Lascar stârnește ca să i se ipoteze acum noua procedură. R. V. Taxa pe moșteniri Zilele trecute s’a depus în Cameră din inițiativă parlamentară o propunere prin care se cere ca moștenirile care trec peste cifra de 250.000 lei să fie încărcate cu o taxă de 2 la sută peste cea prevăzută as­tăzi, iar cele care trec de un milion, cu încă 4 la sută. Inițiatorii acestei propuneri au­ înțeles, de­sigur, că ridicarea taxei pe moșteniri e justificată de faptul că în țară la noi sînt o mulțime de indivizi cari vin din țări străine, lipiți pămîntului, fac averi di­n diferite speculațiuni, mai mult sau mai puțin cinstite, iar după moartea lor rudele sau diferite instituțiuni străine, be­neficiază de averi cari în foarte multe împrejurări s’ciii cifrat la milioane. Acestea vor fi fost poate sentimentele semnatarilor șiropunerea de mărirea taxe­lor, pe moșteniri- noi însă împingem lu­crul și mai departe și credem că nu nu­mai din punctul acesta de vedere taxa pe moștenire trebue mărită, d­ar chiar și pentru moștenitorii romîni această taxă trebue ridicată la 10,15 și chiar 20 la sută. Căci ce e o moștenire ?. Ea, în ma­joritatea cazurilor, nu reprezintă un fruct al muncei moștenitorilor, ci al moștenitu­­lui, așa că, di­n momentul morții, o parte din averea sa s’ar cuveni să se întoarcă în folosul statului, al nap unei în mijlo­­ cMiția de servii­ cul căreia a trăit și a realizat averea. Adesea ori se zice că cine­va ca să facă avere, trebue să muncească, să ago­nisească, pentru ca la vremuri de greu­tăți ale vieței, la bătrînețe, să fie la adă­postul nevoilor și suferințelor. Cu alte cuvinte, averile trebue să aibă la baza lor un ce moral, munca indivi­dului. Insă, în chestia moștenirea se în­lătură acest principiu moral, căci moște­nitorii sunt oameni cari adesea nu au­ contribuit cu nimic la averea moștenită. " In foarte multe cazuri sînt indivizi ri­sipitori, leneși, etc., cari așteaptă din mo­ment în moment moartea rudelor bogate pentru a pune m­îna pe averi și a le toca în viață desfrînată. Cu alte cuvinte, moștenirile, în foarte multe cazuri, sînt o primă de încurajare pentru leneși, risipitori și desfrînați. Ei bine, cînd acesta este rostul moște­nirilor, nu e oare mai echitabil, mai mo­ral ca statul, națiunea, sil beneficieze de o parte din aceste moșteniri? Se înțelege că nu în­tot­dea­una moș­tenitorii sînt, oameni răi, sînt și oameni, cuminți, dar și aceștia vor recunoaște că dacă la moartea vre­ unei rude se cade de gratis o avere, e logic ca di­n acea a­­ver­e să se împărtășească și națiunea re­­presintată prin stat. Ast­fel fiind, taxa pe moșteniri ar tre­bui să­ formeze obiectul unui studiu mai amănunțit și să se întocmească un pro­­ect de lege prin care moștenirile pînă la 2000 lei să fie sau­ scutite sau impuse la o taxă mică, cele ele la 2—5000 lei cu o taxă 2—3 la sută, iar cele mai mari în mod gradat d­e la 10, 20, 30.000, 100, mii și mai departe, taxa să se ridice proporțional pînă la 8, 10, 15 sau 20 la sută. De asemenea să se aibă în vedere și gradul de rudenie, adică cu cît moște­nitorul ar fi mai îndepărtat în gradul de rudenie, cu atât statul să perceapă o taxă­maa mare pentru partea d­e moște­nire. Supunem această idee la aprecierea ce­lor cu drept, cu speranța că chestia ■­ ta­xelor pe moșteniri va fi studiata mai bine și că se va aduce parlamentului un pro­­ect de lege și echitabil și folositor­­ inte­reselor statulul, căci nimeni n­ are mai mare drept la o parte din moștenire de­cît însă­și națiunea în sinul căreia indi­vidul a realizat averea pe care o lasă la moartea lui. Al. Ionescu ales în partea sa "critică". Ceea­ ce ar fi de adăugat este asupra părței economice, pe care n’a atins-o, căci dacă ar fi atins-o și-ar fi explicat de ce nu se face nimic real pentru săteni. Acest de­ce­s constă în fap­tul că clasele stăpînitoare trăesc și se mențin la putere grație întune­ricului care domnește la sate și a mizeriei care îmbogățește pe cei de sus și în același timp împiedică lu­minarea săteanului. Se poate să fie naivi bine-voitorî ca d. Spiru Haret caii cred since­­ramente că vor putea să aducă lu­mină la sate. Ei sunt niște simpli inconștienți revoluționari, d­ar gene­roasele lor încercări se vor lovi de instinctul și interesul de clasă, care va zădărnici aceaste inutile străda­nii iuți. Totuși discuția de la Cameră a fost înălțătoare, fiind­că am văzut un deputat spunînd adevărul, tristul adevăr, în ceea­ ce privește starea intelectuală a țarei românești, și un ministru care dorește sincer. Credem noi, ca să-și facă datoria de a în­drepta aceea-ce reaua voință a unei întregi clase n’a lăsat să se facă în aproape jumătate de veac de viață școlară! Const. Mill« Taxa de 5 ° 10 Directorul nostru primește din partea unui mic funcționar din Iași o cartă poș­tală­ă care arată cîte sacrificii­ au­ făcut micii funcționari pentru „salvarea finan­țelor țarei«. Ii dăm curs textual, fiind-că e foarte simplă și foarte elocventă pentru cauza dreaptă a micilor funcționari s „Onor. Domnule Miile. și expunerea de motive a legei de 5 la sută asupra salariilor, d-1 1*. P. Carp, fost prim-ministru, a invocat necesitatea acestei legi temporare, pentru salvarea.... finanțelor țarei. Frumos 11! Slava Domnului ! Partidul liberal a făcut conversiunea împrumutului de 175 mili­oane, adică țara e mai la mal, și noî bieții funcționari,’robi ai datoriei, ai stă­­pînilor și ai superiorilor, plătim într’una taxa de 5 la­ sută.—Pînă cînd ? Ei bine, onor. d-le Miile, en­, funcțio­­năraș cu 150 lei lunar, eu soție și nă copil, plătesc anual. Lei 12 darea personalii „ 1­0 , 5 la sută ., 42 taxa­­ militară adică l­. 144. O lună pe an sunt deci nevoit să pos­tesc. Tă rog, sfătuiți-mă prin „Adevărul« ce să fac, ca să­ m­i mai ușurez puțin ppoziția. .■ Un funcționar“ Din nefericire, nu putem da corespon­dentului nostru nici un sfat cum și-ar putea ușura individual situațiunea Să. Funcționarii mici însă să se miște, să petiționeze la guvern și la Camere, presa democrată să se spijine acțiunea și poate că, încetul cu încetul, se va recunoaște nedreptatea și odată situațiunea financi­ară, care nu a fost compromisă de micii funcționari, fiind „salvată”, guvernul se va gîndi poate să-și echilibreze budgetul alt­fel de­cît cu prețul reducerea la foam­e o lună pe an a micilor funcționari. S. ¥. R. Chestia evreiască în parlamentul austriac — O interpelare în chestia evreiască. S’a anunțat la telegrame că, în parla­mentul austriac, deputatul dr. Skedl a interpelat, Marți, guvernul în chestia e­­vreilor din Romînia.‘•ti Iată textul acestei interpelării: „În tratatul de la Berlin, din 1878, is­călit de către marile puteri, se acordă o deplină egalitate locuitorilor evrei din Romînia,—în număr de aproape 400.000,— cu conaționalii lor creștini. Totuși, prin­­tr-un șir de legi speciale, din partea gu­vernului român, li se făcu imposibilă e­­­vreilor, cumpărarea de imobile rurale, ca și obținerea de funcțiuni la stat și înde­letnicirea cu agricultura. „Groaznica mizerie produsă de aceste măsuri în sinul populațiunei izraelite, a silit anul trecut guvernul Statelor Unite de a aminti puterilor semnatare ale tra­tatului din Berlin, îndatoririle luate prin acest tratat și de a le invita să stăru­­iască la îndeplinirea acelor condițiuni luate din motive de umanitate. „ În această notă a guvernului Statelor­ Unite se arată că evreii­ romîni, îndepăr­tați aproape de la ori­ce mijloc de a-șî cîștiga existența­, sînt în imposibilitate de a se salva ei înși­șî din înjosirea la­ care sînt supuși și pe care o îndură, și că n’au­ alt mijloc de­cît să se refugieze în alte țări,— de aceea, e de datoria puterilor semnatare ale tratatului de Berlin ca să hotărască guvernul român, de a lua în cercetare îndepărtarea acestei nedrepte stări de lucruri. * „A trecut mai mult ca o jumătate de an de cînd nota aceasta a Americei de Nord, inspirată de cea mai pură umani­tate, a atras atențiunea tuturor cercurilor politice asupra necesităței introducerea u­­nor reforme; totuși, puterile semnatare n’au­ făcut pînă acum nici un pas serios, și se mai văd, acum ca și mai înainte, mii de nenorociți evrei-romîni părăsindu-­și patria și pornind în lumea mare. „Actuala stare de lucruri,—lăsînd la o parte faptul că e cu totul împotriva iu­birei aproapelui—are o însemnătate capi­tală pentru Austro-Ungaria în general, pentru Bucovina, ca provincie limitrofă în special și mai cu seamă pentru ora­șele de la granița Bucovinei. „Evreii cari se refugiază din Romînia și cari sînt cu desfiinrșire săraci într’o stare de plîns și fără nici un mijloc de trai, în prima linie, cad în sarcina populațiunea orașelor limitrofe ale Bucovinei,—popula­­țiune și ea destul de săracă,— și măresc mizeria care domnește acolo. „De aceea, e tocmai timpul ca, atît în vederea umanităței în general, cît și în purul interes al Austro-Ungariei,să se ia înscri în direcția aceasta, și de aceea în­­tu“­n pe d.­ministru președinte : 1) Știe exc. sa, dacă și ce pași a făcut ministe­rul de externe pentru a reaminti guver­nului român, îndeplinirea îndatoririlor luate prin tratatul de Berlin? 2) Ce crede să facă excelența sa, pentru a se aduce o îndreptare acestei chestiuni atît de ur- ȘCOAIAJ LA BATE­ RIî la Cameră d. Teodor Vasiliu, deputat al Iașilor, a dezvoltat cu mult talent, căldură și mai ales con­­vincțiune, interpelarea sa asupra în­vățământului rural. Din discursul foarte documentat al interpelatorului recese starea de plâns, a stărei culturale a satelor. Din 704.000 de copii buni de școală, a­­nual urmează 619.000, dintre cari 154.000 sunt promovați, adică 22 la sută, iar 11.564 nu mai absolvesc cla­sele primare rurale, ceea ce dă un procent de abia de 11 la sută și ceva. D. Vasiliu crede că la țară numărul celor ce nu știu carte se urcă la 88 la sută față de 12 la sută cari știu către. Această cifră, c­a alt­fel, este întru cît­va admisă și de d-nul ministru de instrucții, Spiru Haret. Și aceste rezultate sînt dobîndite după patru­zeci de ani de viață șco­lară, după aproape o jumătate de secol de strădămuințî și de cheltuieli inutile. In privința însă a acestor strădănu­ințî și cheltuelî, d. Teodor Vasiliu a­­rată că nu s’a făcut prea mult pentru școala rurală, care a fost lăsată la voia ântîmplărei, mai ales în ceea ce pri­vește localurile de școală. Oprindu­­se la anul 1901 și scoborîndu-se în jos, interpelatorul a făcut soco­teală cît s’a cheltuit în general din colosala noastră datorie publică de 1 miliard șase sute de milioane, cît s’a cheltuit pentru instrucția la orașe și cît pentru cea de la sate, mai ales în ceea ce privește localu­rile de școală. S’a cheltuit în gene­ral pentru universități, licee, gim­nazii, seminarii, etc. suma colosală de 56 de milioane de lei, — pe cînd pentru clădirile școalelor rurale, zice d. Vasiliu, s’a cheltuit zero lei, zero bani, de­oare-ce cele 5.000.000 cheltuite pentru clădirile școalelor rurale, s’au dat cu titlu de împrumut de către Casa școalelor și se plătesc de către comunele respective. Venind la chestiunea învățători­lor, d. Vasiliu, cu declarațiunile d-lui Haret în mână, arată că azi există în funcțiune de abia 4000 de învă­țători, pe cînd pentru numărul ele­vilor buni de școală ar trebui cel pu­țin 10.500. D. ‘interpolator propune și cere guvernului ca azi, cînd avem un ex­cedent de 20 milioane, cea mai mare parte luată din punga săteanului, să se facă ca ele să fie întoarse tot săteanului, într’o mică parte cel pu­țin, cheltuind statul pentru localu­rile de școală necesare, comunele fiind prea sărace ca să facă această cheltuială. In concluzie generală, d. Vasilin a arătat că așa cum am procedat, s’a făcut o prăpastie între sate și orașe, că sunt două țări și două lumi intelectuale absolut deosebite. Noi pare că ne temem de țărani, le ezităm să le dăm lumină și le ezităm să-î aducem la viața politică. E foarte puțin de adăugat la in­terpelarea deputatului de Iași, mna? Din fuga condeiului Cutia cu scrisori Din partea lui conu Mitită primim ur­mătoarele cu rugămintea de a le publica. Dreptul de apărare fiind simt, dăm loc scrisoarea lui Ioru Mitiță . Onor Redacție. Drept răspuns la Scrisoarea autografă pe care mi-a adresat’o regele Carol, duș­manii mei publică broșura Spionul prusian a lui Iordache Vulpescu și reamintesc ca­riera politică a baronului de Hahn. De­și aș putea invoca prescripția pentru cele scrise de mine sub aceste două ilus­tre pseudonime, totuși n’am nevoe s’o fac, dat fiind că de mult s’a dovedit că acele scrieri nu mi se pot atribui mie, ci însă­și majestăței sale regale de azi. Cînd prințul Carol a refuzat a-mi da și mie un os, am scris broșura Spionul pru­sian : cînd prințul Carol a revenit la sen­timente mai practice și mi-a asigurat a­­rendarea guvernului pe intervale fixe am scris din potrivă, contra lui Cuza-Vodă și pentru regele Carol, iubitul nostru su­veran. Dacă sunt deci azi dinastic neclintit, a­­ceasta se datorește tot bunului nostru suveran, care ne-a cunoscut pe toțî cîte parale facem și a făcut din noî prea su­pușii și umiliții săi servitori. Cc. Mitiță ev­ baron de Hahn p. conf Academ­rius NOTE Plantația din pădure ! E știut lucru că învățămîntul rural a preocupat într’atîta pe oamenii noștri de stat în­cît nu dormeau nopțile și le eșeam­ peri albi pe urma grijilor ce aveau­ de școala sătească. Unii am­ rămas chiar cheli, dar scoase la țară tot n’am avut. Era, la Cameră, cu ocazia unei interpe­lări asupra învățămîntului rural, d. Haret a arătat, între altele, următorul caz de preocupare pentru acest învățămint . Se destinaseră într’o comună vre-o trei mii de lei pentru un local de școală. S’a găsit însă că mai practic e să se facă cu acest­ bani o plantație pe șoseaua comunală. Nu știu dacă s’a făcu­t sau­ nu s’a făcut plantația, dar d. Haret ne-a spus că s’a... descoperit în urmă că Șoseaua... trecea prin mijlocul unei păduri !! Bine Înțeles că din toată această co­medie, rezultatul a fost că plantată... a fost școala ! Nu e de mirare că după asemenea... plantări, ca să nu zicem plantațiuni, cul­tura a păios așa adinci rădăcini la sate ! Safir Mîine­i Sîmbătă „Atoezul“ în 6 pagini Supliment GRATUIT: Premiu oferit cititorilor și abonaților sa­i Un baston de lemn natural cu gar­nitura argintată de la magazinul G. A. Jifelik, calea Victo­riei, 36. Cereți deci mîine de la ch­ioșcariî, vin­­zătoriî și depozitarii noștri „vicevirul“ cu suplimentu’i gra­tuit, „|­to9a ilustrată“. Premiul de mîine se va trage în ziua de Mer­cur­i 6 Martie. Moda Ilustrată Pentru funcționarii fără slujbe Proectul d-lui Mănescu-Călărași După cum cititorii au putut vedea din darea de seamă asupra ședinței de eră a Senatului, d. senator Mănescu- Călărași a depus pe biuroul maturului corp un proect de lege din inițiativă parlamentară prin care guvernul este autorizat a vinde, în condițiunile legei pentru înstrăinarea bunurilor statului din 7 Aprilie 1889, din moșiile statului foștilor funcționari, cîțî vor voi a se o­­cupa cu munca cîmpului, pînă la trei­zeci hectare în Dobrogea și pînă la cinci­spre­zece hectare pămînt dincoace de Dunăre. Proectul, care a fost tri­mis în studiul secțiunilor Senatului, este semnat de doi­spre­zece d-ni senatori și însoțit de următoarea Expunere de motive „In vedere că prin legile budgetare din­ acești din urmă doi ani o parte din funcționarii statului au­ fost suprimați, că prin legea nouă de organizare a po­liției vor rămînea un alt număr "de func­ționari fără slujbe­, iar din cauza con­­dițiunilor de admisibilitate ce prevede acea lege mulți din foștii funcționari rămîn fără speranță de a mai ocupa a­­semenea funcțiuni; că prin legea des­­ființărei accizelor aflată în curs de vo­tare se mai suprimă un număr de func­ționari comunali, ast­fel în­cît numărul total al acestor funcționari suprimați se mărește și mai mult , consid­erînd că acești foști funcționari de toate gradele ne avînd nici o altă meserie, compta­­seră pe legile în ființă la ocuparea func­țiunilor, care nu cerea mai­ nici o con­diție de admisibilitate, și astăzi rămîn de­odată lipsiți de existența lor și a familiilor lor: că ca fii ai aceleiași țări de și siliți să primească cu toată abne­gația reformele timpului, totuși nu tre­buie lăsați a privi cu dușmănie acele reforme de îmbunătățire generală, căci pe fie­care dintr’inșii îi constring ne­voile vieței în care s’au obicinuit a trăi, că dar țara trebue să aibă și pentru dînșiî o solicitudine oare­care, precum a avut în anumite timpuri și împreju­rări, de exemplu cu fiii ei plugari cînd le-a venit în ajutor prin legea Insvnă­­ m CHESTIA ZILEI Intre cei doi cumnați Conu Mitiță (către cumnatu-su),­­de la Vodă ? Conu Petrach­e (idem).—Dar tu,­ ­Ei, Petrache, ce sici: ai tu autograf Mitiță, ai tu portret de la Wilhelm, foilor și aceea a vînzării bunurilor sta­tului în loturi,—solicitudine ce se im­pune cu atît mai mult că acești foști funcționari și-au dat tributul lor de singe și sunt și o clasă mai inteligentă, utilă și contributorie la desvoltarea aces­tei țări în trecut și încă folositore în viitor: pentru aceste motive, pe cari nu ne îndoim că și înaltul guvern le împărtășe­ște, propunem următorul pro­ect de lege, care, dacă nu este o deplină satisfacere pentru foștii funcționari, va fi totuși o îndrumare către o ocupațiune cam grea, dar onestă“. Este vorba despre munca cîmpului, pe care inițiatorii proiectului o cred singura ocupațiune sigură către care trebue să ne îndreptăm privirile, și speră că foștii funcționari, devotindu-se acestei munci, va fi pentru ei o feri­cire, iar pentru cei­ în alțî plugari un mare stimulent, grație inteligenței și priceperea lor. Iată și Procesul de lege Art. I.—Guvernul e autorizat a vinde în condițiunile legei pentru înstrăina­rea bunurilor statului din 7­ Aprilie 1889, din moșiile statului foștilor funcționari, cîțî vor voi a se ocupa cu munca cîm­pului, pînă la treî­ zeci hectare în Do­brogea și pînă la cinci-spre-zece hectare pămînt dincoace de Dunăre. Art. H.~—­ In interesul formarei de nouî comune, ministerul domeniilor va pune în condițiunile vînzărea în loturi de cinci hectare obligațiunea pentru cumpărători de a se stabili imediat, și în interval de cel mult un an, pe mo­șia cumpărată. Spre înlesnirea stabilirea cumpărăto­rilor fie în nouile comune, fie spre ex­ploatarea pământului cumpărat, dar ali­piți la comunele existente, — creditele agricole sînt autorizate a face avansuri, rambursabile în anuități pînă la concu­rența de maximum una mie lei, pentru a subveni la primele cheltueli de insta­­lațiuni, cumpărare de vite și instru­mente agricole. Aceste avansuri vor fi garantate de stat și împlinirea ratelor lor se va face de­odată, în acelaș mod, și cu aceleași garanții pentru stat, ca împlinirea rate­lor afectate la plata pămîntului. Un regulament de administrație pu­blică va regula amănunțimile luării și distribuțiunea acelor sumi. Art. III.—Cele­l’alte dispozițiuni din legea pentru înstrăinarea bunurilor sta­tului din 7 Aprilie 1889 (afară de par­tea privitoare la embaticuri) sînt apli­cabile la prezenta lege întru cît nu vor fi contrarii ei, rînd un prospect de la Universitatea din Bruxelles. D-lui Dumitru Piu, Storești. — 1) Credem, după cela ce spuneți, că aveți șanse de cîștir ... gat. 2) Depinde de condițiunile contractului pe care nu-l cunoaștem. Consultați cu actele­­ în mîini un avocat. D-lui David R. Bacău.—Nu există în Jeranța un corp de armată numit Legiunea Șiș onoare." Aceasta este o decorație. J&iată. Îe^iajb­a­­ străină. Nu se cere nici o condițî d filoț.'d'C ele de a­n sănătos. Cetitor de la 1889. T.-Jiu.- Se cere ziarul întreg. D-luî Teodorescu. Dorohoi.—1) Legea bănci­lor populare nu s’a adus încă în di­scuțiunea Camerelor. E probabil că nu se va aduce sesiunea aceasta. 2) Timbrul trebue de 3 parale. A fost o eroare a noastră. D-lui Ni. R. — Odată recrutat, beneficiați de scutirea căpătată. D-lui 8. G. Galați.—Vi s'a răspuns. D-na Ioia cap. M. Pitești.—Desigur că nu­mărul s’a rătăcit. Primim să publicăm ori­ce bucată literară bună. Cititor regulat. Tecuci.—Medic recrutor pen­­tru județul Tecuci este d. dr. maior I. Ve­­reanu. Nu­ cunoaștem domiciliul. D-lui St. Sell. Loco.—Modificarea lege! tim­brului nu are a face nimic cu propunerea d-voastre. Un proprietar soldat, Loco.—1) Chestia comp­­torilor se va pune. 2) E o greșeală de inter­­pretație. Nu este vorba de­cît de ratele în­târziate. 3) Scopul întrebărilor de la depo­zitul de recrutare sînt legitime în principiu. Practica nu mai poate să fie excesivă. D-lui Cobob, Str. Triumfului 40.—Vi s'a răspuns că primim cu plăcere. D-lui Salomir.—Suplimentele nu e nevoe a le trimite înapoi. D-lui C. S. V. Zvoriștea.—împământenirea sau indigenatul este recunoașterea calităței de cetățean român a unui străin. Recunoaș­terea este pentru­­ om­enii supuși altui stat. D-lui Bergera­e.— Citiți cu atențiune cele scrise de noi E nevoe de întreg ziarul, nu numai de cupon. E clar, credem noi. D-lui Cititor zilnic. Bacol.—V’am spus că la Anvers nu e Universitate. N’am spus că se depune un concurs, ci un examen. Vă rugăm recitiți răspunsul nostru. De alt­fel toate aceste răspunsuri 1« nuțey căpăta «e­ PRIMEJDIA CATOLICISMULUI — ANCHETA „ADEVBRUEUI« — Din articolul precedent s'a văzut ce rol nefast joacă în țara noastră pensioa­­nele catolice. Acele detalii, ca și cele ce urmează mui-au­ fost date de o persoană, care s’a ocupat mult de această chestiune. Practicarea cultului catolic Un principal mijloc d­e luptă e prac­ticarea cultului catolic în interiorul pen­sionului. La „Notre Dame de Sion“ din Galați după cum am spus, se află o somptu­oasă capelă, unde călugărițele își fac rugăciunile tocmai ca la mînăstire. E o organizație de mînăstire medievală. Dacă întrebi pe Vre­ o elevă unde își face cur­surile, îți răspunde foarte naiv: „au con­vent“ sau „chez les securs“. îndată ce o copilă a intrat în „pen­sion“ e cîștigată pentru cultul catolic. Se roagă în capelă, la­olaltă cu maicele și cu colegele sale, uitînd cu totul, sau­ aproape cu totul religia strămoșească. La început rugăciunile în capelă erau obligatorii; în urma protestarea unor pă­rinți, ele au devenit facultative. Asta însă nu-i de­cît ipocrizie. Detalii interesante Elevele, cari se duc regulat la capelă, să-și facă rugăciunile, sînt cu mult mai bine privite de­cît cele­ l’alte. Pentru a­­cestea din urmă, atît „notre mere“ (su­perioara), cit și cele­ l’alte’ maici păs­trează o mare indiferență, cele clintii și însă se bucură de toată protecțiunea și favoarea. Cînd se în­timplă o ceartă între două eleve, — se înțelege că tot­dea­una cea care se roagă în capelă are dreptate; și apoi acestea din urma capătă de multe ori și cadouri cari constau din cruciulițe, figurine, etc. Prin aceste manopere, ipocritele mi­rese ale lui Isus fac să înțeleagă pe toate elevele că, dacă vor să se bucure de favoare, să se roage , regulat în ca­pelă. Con­vijngerea fetelor Și așa, rînd pe rînd, le vezi pe cele recalcitrante sculîndu-se la ora 5 dimi­neața, cînd sună clopotul, îmbrăcindu-se în grabă și îndreptîndu-se spre ca­pelă. Cu ipocrizia’i caracteristică, călugărița se oprește la început. Urmează un mic dialog: — Ce vrei să’mî faci, copila mea? — Mă duc să’mî fac rugăciunea. — Imposibil, nu știi că părinții tăi nu-țî dau voe ? Fata insistă, se roagă,— călugărița Îi promite să se ducă să roage pe supe­rioară ca să-i permită. • După câte­va minute, copila e chemații la superioară, care o sărută pe frunte,­ o desmeardă și termină prin a-i da voo,­ cu singura condiție ca „părinții­­ să nu știe“. Și din acea zi copilă începe a deveni drăguță, inteligentă și cumiîn­d. Cu chi­pul acesta se lucrează în m­od perma­nent la crearea de fete, tip „Maiji’zei Nitoucho“. Distrugerea sentimen­tului religios Nu există nici o îndoială că prin chi­pul acesta se face o operă conștientă da distrugere a sentimentului religios , rețete priobhîte. Ej p prind curînd . dra*> r

Next