Adevěrul, aprilie 1903 (Anul 16, nr. 4911-4938)

1903-04-01 / nr. 4911

ȘASE FABINI jizi suplimentul gratuit cu : 1) Viața Militară avînd urmă­torul­­ cuprins : Legi militare. — Dragostea furierului (scrisoare cazonă) de furierul Pinteanu. — In­ Cr­ucișătorul Elisabeta.— Metodele de instrucție.­­ Necrolog.— Libertatea­­ condeiului.— Monumentele române din Bulgaria.— Casa de economii, credit­­ și ajutor a ofițerilor. — Știri militare.— Concentrarea de primăvară. 2) Adevărul în țară avînd­ următoarele corespondențe: Giurgiu, Slatina, Huși, T.­Severin, Tulcea, Buzău­, Roman, Craiova, Vaslui, Iași, Slo­bozia, Constanța, Argeș. Ilustrațiun­i, Hotelul Popescu din Caracal, Strada Grigore Ghic­a din Dorohoi. Pofit­înt nMh­il ■ ® PĂLĂRIE de PAE elegant garnisită, de la rremiul gratuit , cunoscutul magazin de mode „La Pomul de aur“ Isidor Pulin, strada Lipscani 30. Toți cititorii „Adevcrului“ sunt rugați ca să­ ceară, odată cu nu­m­­ărul de față, și suplimentul, pentru care 1111-I permis a se cere vre­ o plată suplimentară. Ediția trc se­ară TELEFON­ul Marți 1­971­ lTI0TO î?f$K DIRECTOR POLITIO (FOX ST. AXUXCIURI iinia pagina TV Lei ....IS­O SO bani 2^rr BIROURILE ZIARULUI — Strada Sărindar — 11 ■ , , W—i­~­­­­ pifirti li la Bénán: Siceisi! conservatorilor unii lîngă alții, au trecut printre soldați și bașibuzuci, printre vii și printre morți și scăldați în sînge ; cea mai mare parte din ei au scăpat, dar au și rămas cîți­­va morți și răniți. Turcii au avut pierderi enorme. Lupta de la Palanka Lîngă satul Opola, două ore departe de Palanka (Kratova) a avut loc o cioc­nire între armata turcească și o bandă de revoluționari condusă de sublocote­nentul Tanușef, fost ofițer Î1­ armata bulgară și care a făcut parte din banda vestitului colonel Iancof. Anul XVI - No 49i­ FONDATOR ALEX. V. BELMMIAXV ABONAMENTE Un an Șase luni Trei luni In țară ... 30 lei 15 lei In străinătate. 50 „ 25 „ * lei 13 „ 10 bani în toată țara 15 » » străinătate lin nu miji- vechi si 30 bani frumoși cai verzi pe pereți, recte, teren la București­-Nouî!!... Așa bătae de joc, mai rar ! Mă asociez la tot ce veți întreprinde pentru pedepsirea acestui trist personagiut. Cel mai bun lucru, cred, ar fi să pro­vocați o întrunire a tuturor acționarilor ca să se consfătuiască asupra măsurilor de luat spre a salva ceva din avutul lor, dacă mai e ceva de salvat. Trimiți, vă rog, d-le Miile, cordialele mele salutațiunii, Nestor Urechi, Inginer Brăila, 28 Martie 1903 Onorate d-le director, în Adeveriți de azi, 28 Martie, la rubri­ka „Informațiuni“ citesc că diferiți indi­vizi s’au prezintat pe la negustori și pe la diferite persoane cu liste de subscrip­ții cerînd ajutoare pentru săraci și că a­­cești indivizi au­ fost prinși și vor fi dați judecăței. Păi bine, d-le director, d. Nae Basilescu a făcut o gogeamite listă de subscripție cu Bucureștii-Noui ,cerînd ajutoare de la noi și acum ne-a robit pentru toată viața noastră. Vă întreb dar pe d-voastră, pen­tru ce cei d’întîiu­ sunt dați judecăței, iar cel d’al doilea individ nu V Aștept răspunsul d-voastre,­ iar dacă nu veți­ dezlega acesta enigmă atunci vom­­ fi silit s’o dezleg­em, căci și ea poate știu ceva la activul d­-lu­i Basilescu. Vă salut cu stimă și­­ considerație. 1. Constantinescu Ținem să răspundem d-lui Constanti­nescu că noi vui putem dezlega enigma de care ne vorbește și, ca atare, cerem în interesul oamenilor păcăliți de escrocul Basilescu, ca d. Constantinescu să ne tri­­mită acea dezlegare pe care o vom îm­părtăși cititorilor noștri. Intinzînd brațele în formă de cruce, episcopul ridică ochii și apoi adaugă: „Focul cerului să cază asupra bulgari­lor și să-i mistuiască pe toți, căci sînt niște adevărați nelegiuiți, vrăjmași cre­dinței și religiei lui Christos“. „Iată—spune Templ—în ce mod se ex­primă un om al lui Dumnezeu­. Cum o îi gîndind ceî­l­ alțî greci despre bul­gari ne putem închipui. Stăpînirea tur­cească numai de model nu se poate da. Dar o stăpînire bulgărească ar fi și mai rău—cel puțin așa cred grecii. Nu ne îndoim că același lucru cred bulga­rii despre o Macedonie elenizată. Mace­donia ajunsă în stăpînirea uneia dintre rase ar schimba numai felul oprimare­; Macedonia declarată liberă ar fi războiul civil și, dacă ne putem exprima ast­fel, organizarea h­aosului“. Cu ultimele pă­reri ale lui Le Temps nu ne putem uni. Noi credem că cînd Macedonia macedo­nenilor se dă cea mai bună, mai logică și în același timp mai dreaptă soluție cestiuneî. DIN CULISELE LIBERALE — Alegcrea de la limnan­ — Triumful conservatorilor de la Iolo­mon,—căci e triumf să bați candi­datul guvernului cu un număr în­doit­ele voturi,— a fost aseară viu­ comentat în toate cercurile politice. De alt­fel se prevedea că la Ro­man va reuși d.­ Cantacuzino-Pașcanu atît pentru că acolo sînt neînțele­geri între liberali, cît și pentru bu­nele isprăvi pe cari le-a făcut d. Ale­xandru Morțun, candidatul guver­nului, cît­ timp era prefect. Pe de altă parte d. Cantacuzino- Pașcanu e un conservator cu po­pularitate la Roman , și care s’a mai ales în opoziție. Și tocmai fiind­că se știa că con­servatorii sînt tari la Roman, mulți sturdziștî au­ rămas surprinși cînd au aflat că d. Lascar a numit pe d-rul Manolescu ca director general al serviciului sanitar, sacrificând ast­fel un colegiu senatorial conserva­torilor. Pe de altă parte la Roman­e .O luptă strașnică­, chiar între unii de­putați, pentru prefectură și cu toate că atunci cînd d. Al. Morțun a de­misionat toți au­ luat angajamentul de a-i susține candidatura la Senat, totuși nu s’a îîntinut, dn acest anga­jament și nu toți liberalii au­­­ dat concurs candidaturei d-luî Morțun, cu toată intervenția d-lor Nicolaescu și V. G.­ Morțun cari, în ajun, de abia au hotărît pe d. Al. Morțun ca să-și mențină candidatura. In asemenea condițiuni locale și avînd și o atmosferă puternică în contra guvernului,—atmosferă creată de ultimele destăinuiri asupra­ frau­delor de la finanțe, — candidatura d-lui Cantacuzino-Pașcanu nici nu putea de­cît să triumfe. Reușita conservatorilor de la Ro­man a dat însă loc la interesante discuțiuni în sinul liberalilor. Aseară, într’un cerc de fruntași liberali, un cadru vechiu făcea ur­mătoarele amare reflecțiuni : —„ Am perdut una cîte una toate alegerile parțiale și azi, în ajunul alegerilor județene, ni se oferă ca primă de încurajare „succesul“ de la Roman și aplicarea unor legi me­nite a... schimba" moravurile elec­torale ! „Lascar crede că politicianii libe­rali au operat cu forțele lor proprii, că fie­care elector liberal are arma­ta sa electorală permanentă și la guvern și în opoziție. Lascar crede că cluburile au făcut politica elec­torală, alegeri. Dar se înșală gro­zav și ca dovadă este că slăbind puțin amestecul administrației și poliției a perdut toate alegerile par­țiale. „Noi ne-am distrus organizația electorală. Nu mai cultivăm masele electorale. Am dat de cît­va timp alegerile pe mîna unor agenți elec­torali ordinari, cari ne-a­r mîncat banii, ne-au tras pe sfoară și ne-am vîndut adversarilor. „Partidul liberal 11’are astăzi o organizație electorală, n’are oameni entuziaști cari să se ocupe zil­nic de cultivarea maselor electorale. Noi așteptăm de cît­va timp totul de la administrație și poliție. Sal­varea noastră în alegeri a fost ad­ministrația județeană, comunală și poliția. Fără ingerințe mari n’am putut face alegeri în ultimii ani. „Astăzi sîntem în tri o adevărată primejdie. Am pus în aplicare o se­rie de legi impopulare, în partid domnește o indisciplină fără seamăn, toți ne certăm. Nu se gîndește ni­meni că sîntem în ajunul unor ale­geri generale pentru consiliul jude­țean și Lascar, drept încurajare, or­donă celor din poliție să se retragă din cluburile liberale și să nu mai facă politică. „Dacă se va aplica serios legea lui Lascar, privitoare la reorgani­zarea poliției, dacă poliția într’ade­­văr nu ne va da tot concursul în alegerile județene, apoi vom avea frumoasa surpriză că se vor alege în majoritate consilii județene con­servatoare. „Nu trebue să ascundem a­­cest adevăr că, în timpul din urmă, an triumfat în alegeri prin concur­sul administrației și poliției și că acum am pierdut cu desăvârșire și or­ganizația electorală de partid pe care am avut’o. Cum vom lupta dar în alegeri ? Iată ce reflecțiuni amare fac libe­ralii cînd se gîndesc la soarta ale­gerilor județene. ti. Dine-înțeles că toate puterile e­­le­ctorale perdute de liberali au­ fost acumulate în opoziție de conser­vatori și prin­­ urmare , ei se bu­cură azi de o formidabilă falangă electorală în toată țara, ast­fel că gu­vernului îi va­­ fi greu să lupte chiar dacă va încorda energia întregului său­ aparat administrativ. Alegerea de la Roman este o rea prevestire pentru rezultatul alegeri­lor generale județene. R. P. Din fuga condeiului Ultima oră Ia momentul­, de a pune sub presă nu­mărul acesta de 1 Aprilie, aflu din sorginte ,autorizată că azi la ora 11 a. m. conu Mitiță va întruni întreg partidul și după ce va face un scurt istoric de cîte­va ore asu­pra originei partidului liberal și a doicei sale (nu a partidului, și a lui conu Mitiță), care nu l'a lăsat să se joace de-a­ puiu­ gata cu­ copiii ciocoilor, va citi un decret regal prin care Camerele sînt dizolvate, și cole­giile electorale sînt chemate a alege un nou­ parlament, menit a vota un proect de modificare a Constituției, introducîndu-se sufragiul universal, impozitul pe venit, casa rurală, strămutîndu-se Curtea de ca­­­sație la Iași și interzicînd în parlament și ori-ce alte locuri publice discursuri de ale lui Ionu Mitiță. După aceasta corul Mitiță va anunța retragerea sa din viața publică și va preda șefia partidului lui d. Stan Blegeanu, cel cu loteria din Ploești, ca să realizeze ce­­le­l­alte promisiuni făcute țârei. Ziua de 1 Aprilie 1903 va rămîne ast­fel memorabilă în istoria partidului li­beral. Per. Nouî ciocniri în Macedonia — Corespondența specială a „Adevărului“—■ Lupta de la Berovo Ceata lui Athanas Voevodul, trecînd pe lîngă satul Berovo (Molesco) a fost surprinsă de un post turc la 18 Martie, care a tras focuri asupra ei, rănind la umăr pe un revoluționar. Ceata s’a a­­runcat atunci asupra turcilor omorînd patru din ei. Ceî­ l’alțî turci, scăpînd cu fuga, au­ anunțat cele întîmplate apro­piatei garnizoane, care imediat a dispus să se trimeată la fața locului, un deta­șament de soldați și cîte­va sute de bașibuzuci, cari, în aceeași noapte chiar, au atacat satul Berovo incendiindu-i și măcelărind pe locuitori. O altă gardă de bașibuzuci, s’au luat pe urmele bandei de revoluționari și a doua zi, pe la prînz, au­ ajuns-o. A început atunci un foc repetat din ambele părți. In acest moment, o altă bandă sub conducerea lui Petrea Voevodul, care se afla prin văile de lîngă Berovo, au­zind salvele de puști, a venit în ajutorul celor­l­ alți. Ambele cete unite, au ocupat mai multe poziții din cele mai strategice, și pe cînd din toate părțile soseau soldații și bașibuzuci, revoluționarii trăgeau fo­curi repetate din pozițiile lor. Lupta a durat toată noaptea, fără ca bandele să-și schimbe pozițiile. In zori de ziuă, sosește la fața locului, o altă bandă, sub conducerea lui Karabiberos, care s’a unit­­ cu cele­l’alte două și a continuat lupta înainte. Turcii, știind că bandele n’aveau pe unde să scape, și mai ales de frica bom­belor de dinamită, n’au atacat pozițiile și au­ hîrțuit pe revoluționari cu scop de a’î face să termine proviziile. Ast­fel că împușcăturile s’au prelungit timp de 4 zile, căci din întîmplare, bandele nu a­­veau bombe. In noaptea zilei de a pa­tra, bandele isprăvind proviziile și gloanț­țele și prevăzînd o înfrângere rușinoasă, s’au strîns la­o­laltă, și au jurat să con­tinue lupta pînă la moarte, să iasă din ascunzători și să-și facă drum printre bașibuzuci, cu pumnalul. Zis și făcut. La un moment dat, ei s-au aruncat cu o furie nebună asupra unei enorme oarde de bașibuzuci, cău­­tînd a deschide drum cu pumnalele, a­­jutați fiind și de întunericul nopții. Această luptă desperată a durat timp de un ceas. östite, umăr la umăr, su­te și Falsuri „patriotice“ ?! Până astăzi am avut de înregistrat în politica noastră destule minciuni „patrio­tice“, dezmințiri „patriotice“ de lucruri perfect adevărate—azi ni se oferă un ar­ticol nort-nonț, „falsuri patriotice“. „Patriotic“ a fost numit falsul colone­lului Henry în afacerea Dreyfus, ceea ce l-a împiedecat pe numitul colonel să-și judece singur „patriotizmul“ cu briciul. D. general Lahovary, în fața falsurilor de la finanțe, a amintit de acest sofit de falsuri patriotice și a îndemnat lumea să trimeată un brici­t și d-lui Sturdza, care susține a fi comis „falsuri patriotice“. Dacă e vorba ca cu acest bricift d. Sturdza să fie... ras de la putere, con­tribuim și noi cu ceva la cumpărarea lui ! Ce înseamnă „falsuri... patriotice“ . Cui vrea să spună d. Sturdza că patria era în pericol, dacă nu scotea eforia Și­­fon parale de la Banca din Odessa pen­tru a-și repara așezămîntul, safi că pa­tria a fost salvată prin falsul de la 1901!! Patria nu a fost alcătuită pe falsuri, nu trăește prin falsuri și 1111­ șî poate baza relațiile sale cu străinătatea pe falsuri. Falsuri „patriotice“ nu există de­cît pentru falsificatorii, cari de cite ori sunt prinși vor să acopere cu ..patriotizmul“ infracțiunile la codul penal.­­Nu există falsuri „patriotice“ și „nepa­­triotice“, precum nu există falsuri „mo­rale“ și „imorale“. Falsul e fals și falsi­ficatorul e falsificator și trebue să stea la pușcărie, nu în fruntea trebilor pu­blice. Destul a fost terfelită în această țară noțiunea de patriotizm, pentru ca acuma să fie pusă alăturea și cu tăișurile ordi­nare. Se poate să se găsească într-o țară falși patrioți, dar „falsuri patriotice“ nu pot exista și termenul acesta trebue res­pins din vocabularul nostru, pentru cins­­tea țarei. S. U. R. Redeschiderea afacerei Dreyfus — Corespondență­ specială — Interview cu judecătorii lui Dreyfus Paris, 28 Martie.—Corespondentul din Rennes al ziarului Temps a intervievat pe­­ trei dintre membrii consiliului de rez­bel cari au condamnat pe Alfred Drey­fus în mod atît­ de curios, acordîndu-i pentru trădare națională circumstanțe atenuante. Doi dintre acești judecători cari vo­taseră pentru condamnare dau explica­­țiuni foarte lungi în care asigură că au votat pentru condamnarea lui Dreyfus numai­ în baza documentelor supuse în instrucția orală și a cunoscutelor depo­ziții ale martorilor. Un judecător declară cu deosebire : S’a pus generalului Mercier întreba­rea dacă afară de borderoul pe hîrtie pel­­lură care a fost găsit în faimosul coș de hîrtie, a mai existat un alt borderou (acel pe hîrtie tare cu adnotația împăra­tului Wilhelm). Generalul a răspuns la acesta întrebare ast­fel: „Nu există altul. N’am cunoscut nici odată“. Ambii judecători citează ca motiv princi­pal al convingere­­lor despre vinovăția lui Dreyfus, faptul că acesta s’a speriat cînd a fost citat martorul Lanquety care tre­buia sa depună că a avut o întîlnire se­cretă cu Dreyfus la Bruxeles. Lanquetty a depus , însă că o asemenea întîlnire n’a avut loc și pretinsa sperietură a lui Dreyfus se explică pur și simplu prin faptul că Dreyfus era torturat de afir­marea că ar fi avut o întîlnire secretă. Al treilea judecător, despre care se știe că a votat pentru achitare, a făcut ur­mătoarea declarație concisă: „Am votat după convingerea mea și nu pot să’ți spun mai multu. Brisson și Cavaignae In ziarul Siecle Henri Brisson publică un articol intitulat „Souvenirs“ în care citînd o mulțime de detalii face fostu­lui ministru imputarea că în mod siste­matic l’a informat prea târziu sau nu l’a informat de loc despre evenimentele cele mai importante, ca: despre falsul lui Henry, moartea lui Henry și scri­soarea generalului Pellieux. W. Escrocul de la Bucureștil-Noul Un nou­ păcălit.—O enigmă de dezlegat Printre multele scrisori pe cari le pri­mim zilnic din partea victimelor cele­brului escroc de la București­-Nouă, am primit și următoarele a căror originali­tate merită a fi împărtășită cititorilor noștri: * 29 Martie 1903 Stimate d-le Miile. Te rog să mă numărați și pe mine prin­tre cei­, ademeniți de d. N. Basilescu, sînt în posesiunea a 20 foi de hîrtie (!) pentru cari am­ plătit 2000 de lei adunați din biete economii de slujbaș. De cîte­ ori am fost să cer explicații asupra modului cum se manipulează pa­ralele noastre am primit răspunsuri eva­sive, obscure, sau... schimba vorba. Ba mi-a propus, în schimbul celor 2000 de, lei buni ce-i vărsasem,, să-mi dea niște Situație critică Moartea lui Șcerbina, nefericitul consul rus din Mitrovița, amintește moartea în împrejurări identice, în ajunul războiului din 1877, a consu­lilor germani și francezi din Salonic. Se știe că acești diplomați voiau să elibereze din mîinile turcilor pe o fată bulgară pe care aceștia din urmă o răpiseră, și asasinarea lor a con­tribuit cu mult la încordarea situa­­țiunei criticei de atunci. Avem un exemplu recent încă: a­­sasinarea baronului Keiteler,, de că­tre boxeri, crimă care a fost apoi pretextul războiului din China. Șcerbina a căzut victima datoriei sale. E întrebarea dacă guvernul ru­sesc va primi tot cu atîta nepăsare vestea despre moartea consulului său din Mitrovița după cum primise ști­rea care-i anunța rănirea lui Șcer­­bina. Guvernul din Petersburg, care nu se mulțimea cu pedeapsa dată aten­tatorului Ibrahim, pe timpul cînd Șcerbina era încă în viață, cu­ atît mai puțin se va putea mulțumi acum. Fără îndoială că, spre a-și menține prestigiul în fața populațiunilor din Balcani, Rusia va pretinde că cea din urmă energie, o pedeapsă exem­plară pentru atentator. Or, o execuție a albanezului Ibra­him, în actuala stare de lucruri, ar echivala cu o răscoală în massa a albanezilor. Și răscoala aceasta ar fi începutul sfîrșitului Turciei. Moartea lui Șcerbina e o adevă­rată fatalitate, atît pentru Rusia, cît și mai cu seamă, pentru Poartă. East Monstruozitățile bulgarilor Declarațiile unui mitropolit grec Am constatat în mai­ multe raiduri antagonizmul ce separă diferitele națio­nalități ce locuesc în Macedonia. Sîntem în măsură a publica un nou document cu privire la acest antago­­nizm. Un corespondent al ziarului Temps a avut prilejul de a convorbi cu mitropolitul grec din Florina, Ioani­­kios. Dăm aci cîte­va din doleanțele prelatului grec contra bulgarilor, le dăm fără nici o atenuație, cu culoarea lor lo­cală și tonul lor : „Furia bulgarilor se îndreaptă toată îm­potriva grecilor, în deosebi împotriva in­stitutorilor și preoților. Toate sforțările lor tind să cîștige pentru cauza lor pe profesori și pe preoți, căutînd să-î înșele cu promisiunile lor. Puțini, foarte puțini sînt aceia cari se lasă a fi amăgiți. Ma­rea majoritate primește propunerile cu indiferență. Atunci macedonenii bulgari, se răzbună asupră-le în modul cel mai crud. Bietul învățător e pridit, atras într’o cursă și silit să facă propagandă pentru cauza lor. Dacă nenorocitul se opune, i se împlîntă cuțitul în beregată și e mutilat fără nici o milă. Cadavrele mai multor preoți asa­sinați în mod hain pe cînd se duceau, să dea ajutoarele bisericei la oameni pe pa­tul morței, au fost găsite în mai multe rînduri. Și crezi că bulgarii se opresc cu ura nu­mai la profesori și preoți­? Nu, ei nu cruță nici fetele, nici femeile. Ei nu cruță ni­mic șacalii ăștia, beți de sînge creștinesc ! în cartea de s’ar mulțumi numai să o­­moare! Dar de unde ! După îndestularea furiei lor bestiale, după săvârșirea crime­lor lor odioase, tac în bucăți, despică pîn­­tecele sau zmuncesc membrele victime­lor lor. Și mai sunt acuzați turcii că comit a­­trocități ! Dar acuzațiile astea sunt ridi­cule față cu faptele barbare și furioase săvîrșite de bulgari. Fiarele acestea sălbatice au omorît 46 de oameni de ai noștri, 32 bărbați și 14 femei. Un profesor a fost omorît cu 40 de lovituri de cuțite. Și niște monștri ca aceștia propovăduesc liberarea creștinilor, dezrobirea de sub jugul musulman !... Popoarele Europei sunt alcătuite din oa­meni naivi și creduli, vinovați așa­dar de interesul nejustificat ce arată pentru stri­gătele bulgarilor“. Miine Marți: „Adevărul“ în 6 pagini Supliment GRATUIT: Litere și arte Premiu oferit cititorilor și abonaților săi o prea frumoasă pălărie de la d-na I. Steiner, magazine de mode, strada Lipscani 4. Cereți deci mîine de la chioșcariî, vin­­zătorii și depozitarii noștri „juvenil“ cu suplimentul gra­tuit „Citere și tîrte‘!. Premiul de mîine se va trage în ziua de Vineri 4 Aprilie. (Abonat, Brăila— 1 NU răspundem perso­nal. 2) V'am răspuns deja, dar repetăm răs­punsul. 3) Decretul de expulzare nu se pu­blică în Monitor. 4) Se poate aplica după opt ani de zile, de­și nu credem că se va face. 5) La ministerul de interne, secțiunea siguranței publice. 6) Pentru schimbarea numelui nu, dar poate fi expulzat sub nu­mele cel vechi.­. Eg., Galați.—Se trage la 8 Iunie. D. .4. .4., Roman.— Nu există o asemenea lege. Pot fi simple dispoziț­iuni ori ministe­riale ori de șef de regiment. 2) Legea recru­tare­ prevede speța bacalaureaților și în ge­neral a tuturor militarilor cu termen redus. D. M. N­. Balș.—Citiți legea recrută ref. Nava, laș­.­- Schneider-Akademie Hirsch Berlin. Dreyfusist, Lacu-Sarat. — Jaurès este și a fost catolic. D. M., Locii.—Copiii nu pot cere anularea legitimare­ făcută cu consimțimîntul ambilor părinți Jean, Clottila. — 1) Traduse în ungurește, actele stăreî civile de aci sînt valabile și în Ungaria. 2) Dacă faceți cununia acolo, tre­bue să faceți publicațiile și în țară. 3) Le! 155. Hie Arg., Craiova.—1) La arh­ivele statu­lui, str. Mihai-Voda. 2) Personal cerînd au­torizație la director sau printr'un funcționar de acolo. Adresați-vă direcției. Cititor Adev., Galați.—1) Holandische Cre­ditbank în Amsterdam există și are un mi­lion florin­ capital. M. M. F., valea Arinilor. — După cum ați văzut din ultima dispoziție ministerială pa­rafina plătește 12 bani­­ la kilogram în stare solidă și 5 bani în stare lichidă. De la Negrești.—Al Romîniei d-l Bengescu. Al Olandei Van Swinderen. D. E. M. E. Loco.—Dacă la data încorpo­­rărei veți poseda diploma, veți face numai u­n an. Data aceea e la 1 Noembrie. D. R. D. Pitești.— Nu s’a tras. Se va tra­ge probabil în Maiut. Cititor zilnic. Galați.—La „Leagănul“ Bu­curești. Anonim, Giurgiu. — Se va trage probabil în luna Marți. Un vechi­ cititor. Buzel!.—Acelaș răspuns. Un comerciant. Botoșani’. — Se poate pre­zenta la recrutare la anul viitor, fără nici o teamă. N­OTE Un ukaz liberal Dacă ukazul de care vom vorbi­ mai la vale este o realitate, atunci multe state „democratice“ ar putea regreta de ce, în unele privinț­, nu se bucură de avantajele regimului absolut. Una din cele mai dureroase anomalii sociale din zilele noastre este de a vedea pe părintele unui copil natural, pe un se­ducător de cea mai canalie speță, preum­­blîndu-se liber sub ochii copilului și a nenorocitei seduse, fără nici o răspundere legală, slobod a nu da acelui copil și ace­lei nenorocite nici pîinea de toate zilele, ca să nu moară de foame. La noi acest regim e în floare. In Rusia i s’a pus capăt zilele acestea printr’un ukaz al țarului — cum anunță ziarele franceze — prin care copiii naturali sînt puși pe acelaș rînd­ cu copiii legitimi, acordîndu-li-se dreptul de a purta numele tatălui lor și atribuindu-li-se o parte egală din moștenire. Acelaș ukaz obligă pe tatăl natural să îngrijească de nevoile mamei pînă la moartea acesteia sau pînă la majo­ratul copiilor. Cum se vede, ceea­ ce țările cele mai democrate consideră încă imposibil, radi­cal și revoluționar, un ukaz al țarului face din ea o realitate. O dovadă mai mult cît de relativă e noțiunea de libera­lizat în zilele noastre. Fără îndoială că o asemenea măsură, departe de a pleda pentru regimul abso­lut, nu face de­cît să pledeze și mai mult pentru ea însă­șî. Mai curînd sat­ mai târziu­ ea va trebui să fie adoptată de toate societățile­­­ civi­lizatei ca cea mai elementară noțiune de dreptate. Numai spiritul de hipocrizie care do­mină încă cea mai mare parte a civiliza­ției europene poate inventa argumente în contra-î. E. D. F. Mea C­HESTIA. ZILEI­ ­— AJfahct ! Evrik­a! Am găsit chestia pe care să cad de la pule»T CU scandal!! — Anchetele „Adcverialni44 — Prostituțiunea clandestină.— Vizitele la domiciliu.— Un truc al pros­tit­u­atelor.— Prostituția minorelor. — Casele de „rendez-vous“.— Imposibilitatea autorităților. — O mediatoare religioasă Prostituția,—iată una din principalele răni ale organizmului nostru social. Plantă primejdioasă, care se dezvoltă din ce în ce mai mult în terenul priin­­cios al organizației de azi cu moravurile detestabile pricinuite de corupțiunea și rafineriile clasei de sus, unită cu mi­zeria clasei de jos. S’a zis, și e de netăgăduit, în actuala stare de lucruri cel puțin, că prostitu­­țiunea e un rău necesar, însă necesita­tea acestui rău e condiționată de faptul ca prostituțiunea să fie în așa chip în­grădită în­cît ea să nu ajungă o pri­mejdie pentru morala și sănătatea pu­blică. In țară la noi, și in special în Capi­­pitală, prostituțiunea a atins un așa grad de dezvoltare, în cu­ toate sforță­rile cari se fac pentru a o stăvili­­ prin reglementare, rămîn aproape inutile. Agenții însărcinați cu descoperirea prostituțiunei clandestine,­ abia desco­peră un local clandestin, pe care îl dis­trug prin reglementare și altele noul se înființează. E o lupta atît de grea și­­ inegală, în­cu­ nu cu actualul personal însărcinat cu supravegherea prostituțiunei, dar chiar întreit și înzecit de ar fi, și încă nu s’ar putea ajunge la un rezultat cu adevărat satisfăcător. Din cercetările făcute asupra prosti­­tuțiunei în Capitala, am ajuns la acea­stă convingere, pe care de­sigur o vom­ putea ușor transmite și cititorilor Ade­­verului, urmărind descoperirile făcute în această privință. Prostituțiunea la noi se împarte în prostituțiune clandestină și reglementată. In partea întîia, a acestor anchete vom­ vorbi de prostituțiunea clandestină căci aceasta prezintă adevărata primej­die pentru morala și sănătatea publica. Prostituțiunea clandestină, e atît de răspîndită, în­cît rar se va putea găsi un cartier în Capitală în care să nu fie cel puțin 3—4 case în care să se gă­sească una sau două femei cari să prac­tice prostituțiunea clandestină. Nu mai vorbesc de partea centrală a orașului: calea Victoriei, Bulevard, stra­dele : Regală, Academiei, Nouă, Colțel, Brezoianu, Pasagiul Roman, Sf. Ionică, Cîmpineanu, etc., unde prostituatele clandestine sînt cel puțin cu duzinele. O mare parte din acestea, primesc vizitele la domiciliu sau au case de rendez-vous pe cari le frecventează. Pentru a se sustrage controlului au­­torității, o mare parte din aceste femei, de ordinar au cite o profesiune m­ai mult­ele forma: modiste, croitorese, cu­­sutorese, etc. Multe din ele profesează ziua, iar noaptea se dedau prostituțiunei care e o profesiune mai rentabilă de­cît munca. Altele, chiar dacă sunt dovedite de către agenții serviciului sanitar că practică prostituțiunea și se văd amenin­țate a fi supuse la înregistrare, recurg la cite un individ care face în fața au­­torităței o declarațiune că cutare femee e întreținuta lui, și autoritatea îi ridică supraveghere sau obligațiunea de a se prezintă la dispensăr­i­l). Cu mijlocul acesta,­ clandestina scapă controlului și deci, ori­cine înțelege că odată infectată de boale venerice, ea răspândește boala la o serie întreagă de bărbați, pînă cînd ajunge în stadiul de a se vedea silită să recurgă la serviciile medicilor particulari. Prostituțiunea clandestină mai e prac­ticată și de copile tinere de 14, 15 și 16 ani. Multe din acestea, obicînuesc a umbla pe strade cu roch­i scurte, cu coade pe spate; altele fac­ pe copilele I) Dispensariu este locul unde prosti­tuatele înregistrate se prezintă spre a fi vizitate de medicul comunal. Cele găsite bolnave, sînt înaintate spitalului Colentina și ținute pînă la însănătoșire, de pension, au în cap berete, roci scurte acoperite cu șorțuri de uniforme școlare și iau cîte un caiet sau carte­la subțioară. Cartea în loc de carte de studiu, e vre-un roman, iar caietul vre-o­ colecție de poezii adunate de prin di­feriți autori. Cu așa cos­tume, acest soiu de pros­tituate atrag cu foarte multă înles­nire pe bar­­­­bați cu cari se duc fie pe, la hoteluri sau restau­rante cu chambres se­­parees, fie în case de ren­dez - vous -Ul­l. . Voiu da un.. exemplu al acestui mod de prostit­u­­țiune. In strada Știrbei - Vo­dă, într'o curte cam părăginită se mutase o bătrână cu o copilă de statură mărunțică și care părea a nu avea mai mult de cit IS­II ani. In fie­care dimineață copila pleca cu cărțile la subțioară spre a se duce la școală. La prînz venea regulat la ora dejunului, iar la 2 își lua din nou­ căr­țile și pleca pentru a nu se mai întoarce de­cît seara cînd adesea pretexta că de la școală s’a dus la cutare colegă unde împreună își pregăteau lecțiile. Vecinii o adorau ca pe o copilă cu­minte, mai ales că bătrâna necontenit o lăuda că învață admirabil și că mai în toți anii e o premiantă. După un timp cam îndelungat, vecinii observă dispariția copilei, timp de vre-o trei zile. Pe cînd bătrâna lipsea de a­­casă, probabil căutîndu-și copila, se pre­zintă în curte un agent și întreabă de femeia Maria Angh­elescu. Una din vecine, curioase, începe să descoase pe agent și acesta declară că a venit să înștiințeze pe Maria Angh­elescu că ne­poata sa, a fost găsită frecventînd o casă de prostituție, examinată și internată la Colentina ca bolnavă de boale venerice Cu alte cuvinte, în loc de școală, în fie­care zi, pretinsa elevă,—și încă foarte silitoare,—practica prostituțiunea, iar femeea cu pricina, servea­­ de simplu paravan. După vre-o două zile, leșcu s’a și mutat din acea stradă. Maria Anghe-Un alt exem­plu. Sunt cîte­va zile de cînd prin dreptul Pa­­sagiului Roman, zăresc o copilă, căreia după apa­rențe nu-o dam mai mult ca 12—13 ani, îm­brăcată modest, cu o rochie cu­rată și scurtă, cu pălărie cenu­șie de pîslă și cu un paltonaș negru și cu fire albe. Părea ucenică de pe la vre-o mo­distă sau croitorie, îmbrăcată de sărbătoare.’ Iubesc pasul s’o ajung, o privesc în față, ea zîmbește întor­­cînd puțin capul. O urmăresc cîțî­va oasî și văd că se uită înapoi după miau. m, m zi

Next