Adevěrul, aprilie 1903 (Anul 16, nr. 4911-4938)
1903-04-01 / nr. 4911
Marți I Aprilie 1903. Astăzi. »51 Martie 1. Teatre-Concerte-Petreceri: • Í ** * A. ♦ . Spectacolele sunt cu totul oprite în săptămîna mare. Foto plasticul imperial sub hotel-Continental, vis-a-vis de Teatrul Național. Săptămâna aceasta splendide vederi din Egipt. Voiajul în jurr.Ulumii, (din calea Victoriei, casa Crețulescu), reprezintă Constambropol. Cosmoplasticul din calea Victoriei 80, reprezintă splendide vederi din țară: Sinaia ,și valea Prahovei. Autorități Primărie.—Adunarea comismnei de pensii. Ministerul de interne.—Ședința consiliului sanitar superior. Ajungind la capătul ei stauii bisericei Crețulescu, s’abate pe strada Sf. Ionică și micșorează pasul. O ajung ș’o întreb, intenționat : — Unde ai plecat, puicuță? — M’am plimbat și eu. — Ș’acum unde te duci ? — Mă duc acasă. — Dar unde stai? — Hai să vezi, aci ! — Acum nu pot, dar mai tîrziu, peste o oră, te pot vedea ? — Da. — Dar unde ? —— Vino aici sus, la Enescu ! — La restaurant ? — Nu, alături, dar tot acolo o. — La cine și de cine să întreb ? — Să vii la camera No. 5 și întrebi de Elena! Probabil că această minoră clandestină practica prostituțiunea în casa unei reglementate, căreia îi da o oarecare parte din cîștig ! Și acest soiri de prostituțiune clandestină, destul de primejdios, se practică pe o scară foarte întinsă, scăpînd controlului medical sau agenților sanitari. Un alt soiri de prostituțiune clandestina sînt casele de rendez-vous-uri. Asemenea case sunt ținute de către prostituate „în retragere“ — cum s’ar zice. Și în Capitală sînt foarte multe. Unele dintre casele, cum a fost celebra coana Prosa, Adela, etc., se îndeletniceai și cu prostituțiunea înregistrată și cu cea clandestină. Femeile care frecventau regulat casa, erau înregistrate și pentru a nu se prezintă la dispensariul comunal, patroana avea angajat cu anul sau un medic comunal sau unul particular, care examina regulat prostituatele și trecea starea lor în livretele respective. In afară de asta, patroana mai primea si vizitele diferiților bărbați cari veneau cu femei măritate sau cele cărora nu le convenea să se ducă într’o casă sau local expus vederei publicului curios. Multe din aceste case au fost desființate tocmai pentru motivul că înlesneau și prostituțiunea clandestină. Acest lucru s’a făcut cu foarte mare greutate, deoarece patroanele aveau ca clienți oameni cu influențe, funcționari înalți și chiar foști miniștri, cari în mod indirect, interveneau în favoarea patroanelor, zădărnicind astfel măsurile autorităților sanitare. Dacă o parte din aceste case au fost desființate, în schimb însă au rămas,— și s’au înmulțit chiar—alte case de întîlniri, cari n’au femei nici înregistrate și nici permanente. In schimbul unei taxe fixe, bărbații pot veni direct cu o femee, iar femeile pot aduce orice persoană căreia nu i-ar conveni ochii indiscreți ai personalului vre unui hotel sau ai vecinilor cartierului unde locuește acea femee. Asemenea case sînt în strada Rotari, Scaunele, Batiște, sf. Constantin, str. Salcîmi, Eneî, etc. și o mulțime altele. Cea din strada Enei, e în chiar curtea bisericei S-tu Nicolae zisă „Dintr’o zi“ și drept culme, însășî primăria a închiriat acestei patroane casele bisericei!.. Patroana e o anume coana Domnica, «o femee groasă cît o sobă rusească. Primește clientela prin două intrări, bărbații vin sau prin curtea bisericei și femeile prin față, sau vice-versa. Coana Domnica are clientela ei sigură. Sunt o mulțime de femei măritate de condiții bune , altele soții de mici funcționari, lucrătoare, copile de familii cu vază, căzute în viziti și destrăbălare, etc. Pentru a putea frecventa această casă de prostituție clandestină, femeea vine și-și propune serviciile coanei Domnichi; aceasta dacă o găsește că e frumoasă și are forme plăcute, îi comunică condițiile de vizitare, și-o ia fotografia, adresa și orele disponibile. Femeea admisă, poate veni cu un bărbat plătind taxa. De asemenea, patroana o recomandă clienților săi și la ore hotărîte, femeea așteaptă sosirea clientului, iar după întilnire pleacă imediat. Foarte des, Jenică Giraudel,—celebrul furnizor de femei, decedat acum de curînd,—oferea bărbaților diferite femei și le recomanda ca loc de întîlnire, casa din strada Enei. Nici odată însă în această casă nu vin doi clienți. Fiecăruia i se indică ora la care traduc să fie fix, pentru a se evita întîlniri neplăcute. De aceea, casa aceasta e adesea vizitată și de persoane marcante de ambele sexe;—lucru care a făcut cu neputință ca autoritatea sanitară sau administrativă să poată lua vre-o măsură. Din aceste înrU 11Y coana Domnica a realizat o avere importantă. Și pentru a-și manifesta sentimentele sale de femee... religioasă, a construit o mare casă cu două etaje în curtea bisericei Manică Brutaru, pe chiar linia dasei Grivița. Clădirea se zice că o costă vre-o 40— 50.000 Ioi, o va locui pînă la moarte, iar în urmă va trece ca proprietate a bisericei. In articolul viitor voiu vorbi despre cocotele Capitalei. Al. Ionescu Impresiuni și palavre Mina E oare , ceva mai grațios, mai sensibil mai „inteligent și complect ca o mînă ? In marele salon unde cînta orchestra, tăcerea era așa de profundă, că gîndul nu putea fi tulburat în meditarea sa. Muzica era dulce și înceată predispunîndumă la reverie și nu știu cum deodată mi-a venit idei» de a voi să ghicesc ceea ce se petrecea în capul tuturor auditorilor. Nimic nu-î mai imposibil ca aceasta, cînd nemișcată priveam către orchestră, pare că uitam și înconjur și griji. Unul din artiști îmi atrăgea în particular atenția, din pricina capului său prelung, cu păr mare negru, încadînd o figură pală. Mîna sa îngustă și lungă aluneca d’alungul coardelor violoncelului, și mîna aceea agilă care cobora și urca pe cînd degetele apăsaui pe coarde cînd izolat cînd simultan, mîna acelui artist m’a făcut să mă gândesc ce fericit e omul că o are. Dacă creerul cugetă, mîna lucrează. Toate lucrările frumoase ea le execută, ea ține lingura de bucate, ea îmbracă și spală copiii, ea cîntă pe instrumente, ea ține penelul și dalta, ea ține arma. Mîna e blinda, iubitoare, mîngîe, dar e și imperioasă, arogantă și pedepsește. Mîna poate să exprime supărarea, afecția, durerea, disperarea și bucuria. Mai e generoasă și discretă. Ochii înșală, gura trădează, mîna niciodată. Ce-șî spun două mîini cari se string, nimeni nu știe. Douî cari se iubesc și sînt supraveghiați de aproape, dacă au prilej să-și dea mîna cîte lucruri nu-și spun chiar sub ochii celor cari îi spionează ! Ariana Premii pentru cititori Săptămâna aceasta „Adevĕrul“ oferă cititorilor săi, ca premii, 7 PĂLĂRII DE DAMA, și anume : _ Luni: O pălărie de pac, elegant garnisită, de la cunoscutul magazin demode „La Pomul de aur“ Isidor Fuhn, strada Lipscani 30. Marți: O prea frumoasa pălărie de la d-na I. Steiner, magazinele mode, str. Lipscani 4. Mercuri: O elegantă pălărie, ultima creațiune a sezonului, de la magazinul ‘ „Ninon“ calea Victoriei 33, lingă legațiunea rusă. Joi: O pălărie de pae, elegant garnisită, de la magazinul de mode Benedict Martin, str. Smîrdan 23, casă proprie. Vineri: Oprea frumoasă și modernă pălărie, de la magazinul de mode și 1 noutăți „Africana“ str. Lipscani 46. Sîmbătă: O frumoasă pălărie de pae, de la magazinul de mode „La Mascota“ , str. Lipscani 24. Duminică : .O elegantă pălărie, de la magazinul de mode „La lectora“ str. Lipscani 32. Pentru a concura la aceste premii cititorul treime să trimeată ziarul înapoi administrației noastre, timbrat cu o marcă de 3 bani și cu însemnarea în locul destinat la pag.a IV a numelui Și a adresei. Tragerea se face totdeauna a patra zi de la data ziarului ca să poată să ne parvină numerele înapoiate. Abonații iau de drept parte la această tragere fără a mai trimite numărul înapoi. Ediția de dimineață INFORMATIOTI Boala de care este atins principele Carol, evoluează în mod normal, fără incidente. Temperatura zilei, era 38. Pulsul 96. Starea generală e satisfăcătoare. Regele și regina au suspendat audiențele în cursul săptămînei mari și a sărbătorilor Paștelor. D. locot. Ioan I. Rădulescu, din arma artileriei, aflat în poziție de disponibilitate pentru infirmități timporale a fost trecut în poziție de reformă. . S’a acordat un concediu de doi ani ,sub locotenentului G. Pascu, din reg. 8 artilerie. Prin Monitorul Oficial de eră s’a promulgat legea asupra drepturilor proprietarilor rezultînd din contractele de închiriere și de arendare. Medicul Vasile Pascal s’a însumat ca medic ajutor la reg. 3 călărași pe ziua 1de 1 Aprilie. Joi 27 cor. micii principi de coroană al României, au vizitat splendida cofetărie Riegler, manifestând dorința de a ivedea și reputatele laboratoare ale acestei case. D-na și d. Riegler au stat cu multă amabilitate la dispoziția distinșilor vizitatori conducîndu-i prin somptuoasele saloane ale cofetăriei precum și prin laboratoare,unde au admirat diversele aparate și mașini cari servesc la fabricarea ciocolatei, bomboanelor, etc., oferindu-le tot deodată să guste din excelentele produse în curs de fabricațiune și aprovisionîndu-î cu diferite tîrgueli pe cari le-au luat cu dînșii. Adunarea generală a societăței cooperative „Viața“, ce urma să se țină orî, s’a amînat pentru Duminică 13 Aprilie. Arhimandritul Visarion, starețul monastirei Cernica, fiind puțin cam suferind și a înaintat Mitropoliei demisia din această demnitate. Mitropolitul primat i-a respins această demisie, rugîndu-l să conducă și pe viitor obștea mînăstirei Cernica. Terminîndu-se examenul la școala centrală de agricultură de la Herăstrău, elevii reușiți vor fi repartizați la cele 2 ferme model ale statului pentru a-și complecta studiul. Au fost repartizați după cum urmează: La ferma Studina, Anastasiu T., Berechet M., Ciorea M., Georgian R., Ionescu I., Nițescu I., Radu I., Stănescu Gr., Teodorescu V., Vorescu Gh. La ferma Laza, Arghirescu V., Cristescu D., Dumitriu St., Dobreanu G., Gheorghiu G., Munteanu L., Nicolau D., Popa I., Nițescu A., Zarma Em. Era a avut loc in localul restaurantului Iordache al patrulea dojun al ziariștilor din Capitala. Au luat parte la acest dojun redactorii ziarelor : Voința Națională, Epoca, Conservatorul, La Roumanie, Vossische Zeitung și Adevărul. Facem cunoscut tuturor victimelor cari au fost jefuite de escrocul Nae Basilescu, fie cu pămînturile de la București-Noui, fie cu acțiunile așa zisei societăți de construcțiuni și economic, că redacțiunea noastră a luat măsuri pentru a organiza un comitet de advocați cari să se apere interesele în fața justiției. Victimele se pot prezintă în toate zilele, pentru a-și formula plângerile în contra escrocului de la București- Noul. GAHȚI ȘI REVISTE Dunărea în dreptul internațional public de Dimitrie A. Nenițescu, studiu asupra fluviilor convenționale. Un volum 189 de pag. cu anexe și mai multe hărți. Buc. Tip. Lucrătorilor asociați. Camera de comerciîi și industrie. Circumscripția III, Ploești. Raport general pe anul 1902. O broșură în 8 de 46 de pag. Ploești. Tip. Progresul. „Posesiunea cerută pentru a prescrie“ de Vladimir A. Mavrodineanu. O broșură în 8 de 60 de pag. T.Măgurele. Tip.Dimirache și Stoicescu. Pozițiunea socială și juridică a fonicei, teză pentru licență de Petre.Burmuzescu. O broș. în 8 de 64 de pag. Iași. Tip. Dacia. Despre Salpi go -o oforo s cap Sie <Je d-rul M. I. Șerbănescu. O broș. în 6 de 50 de pag. Buc. Tip. Viitorul. Cîteva cuvinte asupra politicei noastre vamale și comerciale de Constantin I. Băicoianu. O broșură în 8 de 110 pag Buc. Tip. Eminescu. Reforma școalelor comerciale, de Const. Calmuski, profesor. O broșură în 8 de 36 de pag. Reflexiuni asupra examenelor de capacitate de Nicolae Mazăre, profesor. O broșură în 8 de 57 pag. Iași. Tip. Naționala. Asigurarea vitelor, de medicul veterinar Gr. Vasiliu. O broșură în 8 de 60 pag. Iași. Tip. Dacia. --- — rmamamam ® ■owassa^mmm, I --- IntranlfüiT de eri Ședința Academiei romíné Academia romînă a ținut ori ședință solemnă. D. Aurelian a prezidat, fiind asistatele d. D. Sturdza secretarul general. La această ședință au participat următorii doi membri ai Academiei: Dr. I. Felix, Iacob Negruzzi, St. F. Marian, I. Bogdan, D. Olănescu, L. Mrazec, I. Carageanu, general Falcoianu, Iosif Vulcan, C. Erbiceanu, Anton Naum, dr. Istrati, Spiru Haret, Quintescu, d. Grecescu, At. Marinescu, Gr. Ștefănescu, dr. Babeș, G. Lahovary, I. Bianu, P. Poni, Anghel Saligny, I. Kalinderu, A. D. Xenopol și N. Ionescu. D. Ștefan C. Hepites a ținut discursul sau de recepție, vorbind despre Metodele de investigație în meteorologie. D-sa a început prin a aduce laude lui Nicolae Kretzulescu al cărui loc îl ocupă în Academie și lui Ion Cîmpineanu, cul care a pus bazele institutului meteorologic din București. Intrînd în subiectul comunicarei sale, a făcut istoricul meteorologiei și biografia marilor fiziciani cari s’au ocupat cu cercetările fenomenelor atmosferice. D. Hepites a afirmat că, deși s’au făcut foarte multe și importante studii meteorologice, pînă acum nu s’au putut încă stabili legile esențiale ale fenomenelor atmosferice. Vorbind despre aparatele de cari se servesc meteorologii, a spus că printre cele mai de seamă sînt baloanele și zmeurile. Prin ajutorul baloanelor s-a a făcut ascenziunî pînă în regiunile pe cari simplii muritori le cred cerești. Cu zmeurile s’au putut trimite aparate meteorologice ca să înregistreze fenomenele atmosferice de la înălțimea de 5600 m. Acest lucru s-a făcut de către d. Hasmann, directorul observatorului meteorologic de lingă Berlin. D. Hepites a încheiat lunga sa comunicare, spunînd că în viitor se așteaptă de la meteorologie ca să devie o știință pozitivă, prin ajutorul căreia să se descopere și să se utilizeze toate forțele naturii, forțe necunoscute încă. * D. dr. I. Felix a răspuns la discurcursul de recepție al d-lui St. C. Hepites. D-sa a adus elogii memoriei lui Nicolae Kretzulescu, primul medic român, care, împreună cu Davilla a organizat școala națională de chirurgie transformată apoi în facultate de medicină. Constantin Hepites, tatăl d-lui Ștefan Hepites a scris prima Farmacopecromina. D. dr. Felix a făcut apoi calde elogii d-lui St. C. Hepites, care de 23 ani publică diferite lucrări științifice de mare valoare. Grație acelor lucrări a devenit membru corespondent al Academiei, încă de la 1880, iar în 1902 a devenit membru activ. D. dr. Felix a terminat urînd izbîndă deplină în cercetările sale d-lui Hepites. Ședința s’a terminat la orele 4. Campania conservatorilor întrunirea lui Albastru După întrunirea ținută de conservatori Sîmbătă seara în culoarea de Galben, a urmat era ziua o întrunire în culoarea de Albastru. In ambele aceste întruniri au luat cuvîntului fruntași conservatori și s'au ocupat exclusiv de afacerea fraudelor de la finanțe. Această afacere pasionează pe cetățenii Capitalei și la ambele întruniri s’a remarcat o mare afluență de alegători cu vază din culorile respective. * întrunirea din culoarea de Albastru, care s’a ținut era de la ora 3 pînă la 5 p. m., a atras multă lume. D. general Lahovary a prezidat această întrunire, iar d-nii I. Th. Florescu, M. Rahtivan, Mircea Petrescu, general Lahovary și Iancu Brătescu au rostit cuvîntări des aplaudate. Iată, în rezumat, ce s’a zis la această întrunire: D. Jean Th. Florescu a deschis seria cuvântărilor. D-sa a spus că partidul conservator a iertat pe liberali de greșelile comise în chestia națională și i-a lăsat să guverneze, crezînd că vor fi cinstiți. Cinstea liberalilor a căzut însă cu frunzele tomnatice. Ca avocat al lui Parizianu, d. Florescu cunoaște destul de bine afacerea Tăișurilor de la finanțe și a dat toate explicațiile cetățenilor adunați la acea întrunire. D-sa a făcut următoarea importantă destăinuire : . Cînd s’au făcut tragerile cele mai recente a eșit la sorți uimi din mmnețile titlurilor cari eșiseră și la 1901. D. Pretorian, care era de față a spus d-lui Costinescu să nu se consemneze acel număr ,în procesul verbal, căci el fusese amortizat în 1901, din ordinul d-lui Palladé. D. Costinescu a răspuns că nu-l privește acest fapt și numărul" în chestie" a fost consemnat, ca și celel alte, în procesul verbal. Doi funcționari fiind ascultați la instrucție, au declarat că în anul 1901, d. Pallade a dat ordin lui Parizianu să amortizeze titluri în valoare de un milion. Parizianu a refuzat însă. g. îndeplini ordinul ministrului său și tragerea falsă a fost operată de Vasile Dimiitrescu. Aceste destăinuiri ale d-lui Jean Th. Florescu a produs mare senzație în numerosul public care azista la întrunire. D. Mihail Rahtivan a reamintit de succesele repurtate de partidul conservator în ultimele alegeri. A făcut apoi o aspră critică liberalilor cari sunt necinstiți și nepatrioți. Ei stau azi ascunși prin beciurile băncilor și ale creditelor și nu mai au curajul să vie în contact cu alegătorii, cu reprezentanții țarei a căror cinste au pătat-o. Istoria, zicea d. Rahhtivan, va judeca desigur faptele liberalilor și în special pe ale d-lui Sturdza. Cetățenii nu trebue însă să lase ca d. Sturdza să fie judecat de istorie, ci să-l judece ei, iar a-1 judeca ei, înseamnă a-1 goni de la putere. L. Mircea Pelesisse, în puține cuvinte a spus că nefericit e poporul din care s’a născut Dimitrie Sturdza, nefericit e acel popor, cînd e guvernat de Sturdza, dar mai nefericit e poporul care mai rabdă pe Sturdza la putere. Țara, îndurerată și necinstită de partidul liberal și de guvernul lui, face azi apel la partidul conservator să-î salveze cinstea. D. general Lahoudry a ținut apoi un lung și vehement discurs atacînd pe liberali. A adus elogii cetățenilor cari au mari merite, dar au și cusurul că sînt lipsiți de voință și posed prea puțină independență de caractere. Acum e timpul ca toți să se hotărască a lupta pentru dărîmarea liberalilor de la putere. In special lupta să se dea pe tărîmul electoral. Toți să se ferească de cei necinstiți și să voteze contra lor. Și necinstiți, zicea d. general Lahovary, sînt liberalii, cari s’au îmbogățit ca prin farmec, deși au întrat săraci în viața politică. Contra liberalilor trebue deci dó luptat. D. Iancu Brătescu s’a felicitat că în afacerea necinstită a tăișurilor de la finanțe, nu e compromis nici un membru al partidului conservator, ci sînt compromiși numai liberalii și unelte de-ale lor. D. Ioan Ih. Horescu a încheiat întrunirea, mulțumind cetățenilor pentru prezența lor și urîndu-le petrecere bună de sărbători. Dem. întrunirea proprietarilor Proprietarii urbani din Capitală s’au întrunit el în sala de sus a băilor Eforiei. A prezidat d. general Algiu. D. I. Brătescu a ținut o lungă cuvântare, vorbind despre toate nevoile cari apasă pe proprietari. D-sa a recunoscut că guvernul, prin legea votată de parlament, a ușurat întrucîtva greaua situație a proprietarilor. D. Brătescu a comunicat apoi proprietarilor că în prima Duminecă după Paște, se va ține o nouă întrunire în aceeași sală. In acea întrunire se va alcătui un memoriu prin care se va cere dărâmarea caselor cari au fost expropriate de către stat și azi sînt închiriate, și dărîmarea caselor pe cari primăria le-a declarat insalubre și le-a destinat dărîmărea. Proprietarii au admis propunerile d-lui Brătescu. Oratorul atacă în mod vehement pe Nae Basilescu, proprietarul Bucureștilor-Nouî, zicînd că afacerile întreprinse de d-sa cu parcelarea acelei localități, au adus pe de o parte o adevărată pacoste asupra Capitalei, iar pe de alta s’a comis o mare escrocherie, lăsîndu-se pe drumuri o mulțime de oameni, a căror modest capital a fost devorat de acest domn, întrunirea s-a terminat la orele 4 și 30 m. Rep. C. Dem. Nouile străzi Edgar Quinet și Michelet Consiliul comunal al Capitalei, în ședința sa de la 27 Martie, a votat ca strada Nouă să se numească strada Edgar Quinet, iar strada Dreaptă să se numească Strada Michelet, după propunerea făcută de d. Tr. G. Djuvara, prin următoarea scrisoare adresată d-lui primar : „Domnule primar, „Cu prilejul centenarului lui Edgar Quinet, țara întreagă prin Corpurile legiuitoare, prin ministrul nostru din Paris prin consiliul comunal al Capitalei, prin Academie și prin Atheneu și-a manifestat sentimentele sale de recunoștință către memoria ilustrului filo-romîn, care, în momente de grea cumpănă, a luat apărarea intereselor Romîniei. „Pentru a perpetua aceste demonstrațiuni patriotice, dați-mi vor să vă propun de a da numele lui Edgar Quinet și al lui Michelet, (un alt mare filo-român) la două din stradele Capitalei, socotesc de pildă că strada Noua (care nu mai e nouă) și strada Dreaptă (care nu e singura stradă dreaptă din București) s’ar numi mai nimerit cea dintîii strada Edgar Quinet, și cea de a doua strada Michelet. Cu chipul acesta generațiunile viitoare șî-ar aminti vecinie de cei doi geniali scriitori francezi și nu s-ar despărți în recunoștința lor, cum nedespărțiți au fost în prietenia lor de mai bine de 50 de ani. „Am onoare a vă ruga să bine-voițî a supune această propunere colegilor dv din consiliul comunal, în speranța că ea va întruni aprobarea d-lor, și profit de această ocaziune pentru a vă reînoi încredințarea considerățiuneî mele celei mai distinse“. (s) T. G. Djuvara Toți bucureștenii și toțî romînii vor aproba hotărîrea luată de consiliul comunal al Capitalei. Alegerea din Roman Alegerea colegiului I pentru Senat, care a avut loc era la Roman, s’a terminat cu o complectă înfrîngere pentru liberali. Iată rezultatul votului după telegrama corespondentului nostru : Votanți 97. Adevĕrul NOUI ÎMBUNĂTĂȚIRI In timpul de două luni de and. „Adevărul“ s*a reorganizat, an luat, act și de smpedia cu care a fost primit !». „A»E ¥EBUI,“ IM ȘASE PAGINI și de micele observafiinü de detalii ce ni s'au semnalat, de către cititorii și abonați noștrii. Azi după două luni de experiența, putem să satisfacem toate cerințele și să înlăturăm toate neajunsurile. In prima Unie ni s’a făcut cunoscut abuzurile și incovenientele suplimentelor separate. Mulți vânzători nu dau publicului suplimentul, multor abonați li se sustrage, ba de multe ori suplimentul „Adevărului“ se dă ca premiu altor ziare,. Așa fiind, cu începere de la 9 Aprilie vom da toate suplimentele lipite, așa că IN FIE CARENI „ADEVERUL“ va apare în Șase pagini lipite. Ni s’a arătat iarăși neajunsul trimiterei înapoi a foaei, mai ales că poșta cere cîte 3 bani de fiecare foaie trimisă administrației noastre. Dreptatea fiind cu cititorii noștri înlocuim cu începere l> KLA si APHILIE înapoierea foaei cu trimiterea numai a cuponului, și stabilim ca tragerea premiului unui număr să se facă după zece zile, astfel ca să nu se poată trimete la fiecare șapte zile, cîte șapte cupoane odată, într’un plic deschis, francat numai cu 3 bani. In acest chip facem o economie de porto cititorilor și în același timp nu’i lipsim de ziar pe care îl colecționează ori U țin mai multe zile pentru forțele sale. DOUĂ SAU TREI ROMANE Prin această ultimă îmbunătățire, „Adevĕrul“ în șase pagini, își mărește din nou și efectiv formatul, așa că poate să-și permită luxul a publica două sau trei romane în același timp. Așa fiind, la 9 Aprilie „ADEVĔRUL« IN ȘASE PAGINI va începe publicarea unui roman original de mare valoare datorit domnului SPIRU PRASIN, redactor la „Evenimentul“ din Iași, cunoscut deja în lumea literară și ca ziarist și ca om de litere. D. Frasin a Unevo sa scrie anume pentru „Adevĕrul“ CALEA ROBILOR roman de un pasionant interes, care își începe acțiunea în timpurile mari ale revoluțiunei din 1848 și care este o întreagă oglindă a societăței române de pe acele timpuri și de mult mai încoace chiar. Pe lîngă Calea Robilor, și de îndată ce se va isprăvi publicarea romanului lui Emile Zolla „Adevăr“ vom începe publicarea emoționantului roman al lui Emanuel Gallus: NĂPASTA CRIME‘1 tragica povestire a iubirei, curate prigonită și stinjenită de oribila năpaste care desparte iubirile cele mai înflăcărate. Cu chipul acesta socotim cu drept cuvînt că ZIARUL NOSTRU a atins perfecțiunea în materie gazetărească și că este în drept a fi mîndru și de aprecierea bine-voitoare a publicului cititor și mulțumit de sprijinul ce i’l dă, — singurul mijloc de existență a unui organ de publicitate independent și intransigent cum este „ADEVERUL“ IN ȘASE PAGINI D. Cantacuzino-Pașcanu conserv. 65 voturi ales. D. Alexandru Morțun, liberal 32. Conservatorii au avut deci un număr de voturi de două ori mai mare decît liberalii. Tragerea premiului al 54 lea Erî la orele 11 luni, s’a tras premiul al 54-lea oferit de „Adevĕrul“ cititorilor și abonaților săi din ziua de Mercuri 20 Martie și anume o jardinieră de mijolică de la bazarul de cadouri din calea Victoriei 70. Fericitul câștigător a fost d. Z. Bercovici, strada Bacău-Piatra, Bacău, care a fost avizat să-și ridice premiul. P Plîngere Comerciantul Ion Dumitrache din comuna Bobești-Bălăceanca (Ilfov) ne adresează o lungă plîngere contra primarului acelei comuni, care cu de la sine putere și fără nici un drept i-a declarat prăvălia închisă pe ziua de 1 Aprilie viitor. Motivul care a determinat pe primar să se dedea la acest abuz de putere e că reclamantul, cu care dînsul a fost în proces timp de trei ani pentru loviri și alte asemenea abuzuri, nu î-a dat concursul la ultimele alegeri. Aducem faptul la cunoștința d-lui ministru de interne cu, rugămintea de a-1 lua în cercetare și a face ca primarul numitei comuni, care de altfel a fost și pe la Curtea- eli juri ca implicat într’un omor, să-și vadă de treabă, dîndu-se drept intendent al școalei de silvicultură din Brănești, angaja,pe unii ca îngrijitori, pe alții ca bucătari, grădinari, bărbieri, spălătorese etc. Pentru numirea lor însă el le lua cîte 3.50—4 lei necesari pentru coli timbrate cu ajutorul cărora trebuiau să capete slujbele. * Se înțelege că intendentul nostru dispărea fără doarme. De la un timp în urmă, diferiții postulanți, plictisiți de atîta așteptare, începură să adreseze scrisori directorului școalei din Brănești prin cari îl întrebau ce are de gînd cu posturile promise. . Oricine își închipue mirarea directorului la primirea acestor scrisori. Cînd scrisorile au început să se îmmulțească, directorul bănuind adevărul le trimetea ministerului cultelor care la rindul lui le înainta poliției. * • Această circulație a urmat aproape 6 luni, timp în care poliția află despre peste 160 scrisori. In fine după mai multe cercetări, era un sub-comisar de siguranță anume Iordănescu reuși să pune mîna pe dibaciul escroc pe care l-a găsit plimbindu-se pe bulevard. Imediat el a fost arestat și condus la poliție, unde s’au încheiat actele cuvenite. Cei păcăliți întrec numărul de 200. Fidelo Arestarea unui periculos escroc Sunt cîteva luni de cînd, printre escrocii din Capitală apăru un nou individ, rămas pînă în ultimul timp necunoscut, deși poliția era in căutarea lui. Acest escroc rafinat se numește Tănase Ionescu, în vîrstă ca de vre-o 40— 45 ani. El opera cu mult tact și regulă. De altfel, trebue să se știe că era foarte modest în pretențiunile sale. Se mulțumea escrocînd sume mici, poate fiindcă așa era genul escrocheriilor sale. Micile sale afaceri le comitea în modul următor. Se prezenta pe la diferite localuri unde se aduna muncitorimea și cu No. 524, din compania iI-a, anume Ionescu Al. fiind beat a atentat la viața femeei Alexandra Maria din str. Sf. Niculae 177, amenințîind-o cu un revolver. Deși el a tras de 29 ori trăgaciul, totuși revolverul din fericire nu a luat foc. In același timp el a atentat și la viața lui Ion Niță din alea Teului. 4. Cîțiva oameni atrași de țipetele femeii, au reușit cu multă greutate să fie cetrErmmnir pagina 3-a FOIȚA ZIARULUI „ADEVERUL“ 154 Adevĕr DE EMILH ZOLA PARTEA A PATRA III Acesta fu sfîrșitul prăvălioarei din strada Courte, unde generațiuni de școlari veniseră să-și cumpere caetele și condeiele lor. Un moment, pe străzile din Maillebois, se zări pe Victor, mai bine dispus, petrecînd. Fu revăzut dimineața și seara, în tovărășia vechiului său tovarăș de petreceri, Polydor Souguet, care se tăvălea în noroiu; și Marc, într’o noapte, îi întîlni pe amîndoi, în fundul unui cartier cu repunție urîtă, însoțiți de o umbră nefgră, în care recunoscu bine pe fratele Gorgias. Apoi, după abia opt zile, poliția ridicase, în fața unei case suspecte, cadavrul unui om, cu craniul spart. Era Victor, o dramă ignobilă și obscură, al cărui scandal era înăbușit. — Da, da, zise Sebastian, încet, revăd pe toți camarazii de altă data; și, în afară de cîțiva nenorociți, n’am ajuns în definitiv rău... Dar sînt în viață otrăvuri cari nu iartă. Nu se mai insistă, i se ceru știri despre mama sa, pe care o luase la dînsul, în Școala normală din Beaumont, și care se ținea foarte bine, cu toată vîrsta’i înaintată. Noua lui situație de director îl ocupa mult, în dorința sa de a urma opera maestrului sau venerat Saivan, pregătind pentru învățămîntul primar, mereu întins, institutori capabili de marea lor sarcină. — Ad ! zise el, va fi o mare bucurie pentru toți această reparațiune publică lui Simon, această glorificare a unui simplu institutor. Vreau ca elevii mei s’o sărbătorească, și le vom obține o zi liberă. Marc care se bucurase de numirea sa ca director, ca și de un triumf personal, aprobă cu totul ideea sa. — Așa e, vom aduce și pe cei vechi, pe Saivan, și pe d-ra Mazeline, și pe Mignot. Vom evoca chiar pe sărmanul Ferou, pentru ca amintirea lui să fie de față...... Dacă n’am fi decît noi, cari suntem aei, și am forma deja un frumos batalion, începură să rida, nu erau acolo, în adevăr, decît institutori și institutoare. Clement și Charlotte conduceau încă școala din Jonville„ Iosef și Luiza hotărîseră să nu părăsească nici odată pe aceea din Maillebois. Sebastian și Sarah, instalați cu d-na Alexandra în vechiul apartament al lui Saivan, erau și ei hotărîți să nu-l părăsească, pînă în ziua retragerei lor. Și cît despre tînăra căsnicie, a vărului și verișoarei, Francois și Theresa, ei fuseseră numiți la școala din Cherbecourt, unde debutaseră altădată părinții lor. Francois, care avea trăsăturile lui Joseph și ale Luizei, moștenise însă și multe de la bunicul său Maro, fruntea mare, ochii limpezi, dar lucind cu o flacăre în care ardea dorința de nesăturat; pe cînd, la Thereza, marea frumusețe a mamei sale Sarah era par’că alintată de fineța inteligentă a lui Sebastian, tatăl sau, și fiica lor Roza ! ultima născută, adorată de toată familia, părea să fie viitorul în floare. Masa fu de o veselie delicioasă. Ce bucurie pentru Joseph și Sarah, copiii inocentului torturat atîția ani de zile, această sărbătoare reparatoare care se pregătea! Și, la această glorificare tardivă vor asista copiii lor, chiar și nepoata lor, tot acel singe cu care se amestecase sîngele lui Marc, cel mai eroic apărător al martirului. Patru generațiuni vor fi acolo pentru a celebra adevărul în sfîrșit cucerit, și cortegiul va fi făcut de toți bunii luptători cari suferiseră pentru dineul și cari triumfai cu dînsul. Se zise și se zise mereu. Era Cenevieva, răzbunica, care așezase pe Roza lîngă dînsa, spre a o supraveghia, și care chema în ajutor pe Luiza, bunica, și pe Thereza, mama, pentru că fetița își vira mîinile prin toate mîncările. — Haide, haide mai repede, nu mai pot s’o scot la capăt. Iată o mîncăciosă ! Și nepoata ei Lucienne, ființa cuminte de șapte ani, o ajută, veghiînd asupra mnicei sale verișoare, căci ea făcea bucuroasă pe menagera, foarte maternală deja cu păpușile ei. Se bău pentru reîntoarcerea apropiată a lui Simon, și sunau orele zece cînd, fericita familie era încă în toiul veseliei, uitînd trenurile cari trebuiai sa ducă pe unii la Beaumont, pe alți la Jonville. De atunci, evenimentele fericite merseră cu o repeziciune neașteptată. Proectul lui Adrian, supus consiliului comunal, fu votat cu unanimitate, așa cum dorea cu foarte multă înțelepciune Leon Savin, primarul. Frumoasa și sincera inscripțiune, care exprima dorința donatorilor, nu găsi nici un opozant. Și acest rezultat, atit de prompt, atît de general, se căpătă cu o ușurință extraordinară, fără fără ca promotorii ideei să aibe nevoe de demersuri, de pledoarii, pe cari le-au crezut la început necesare. Aceasta pentru că ideea, formulată de eî, exista deja în germen la toți: o remușcare a trecutului, o neliniște din pricina nedreptăței încă sîngerînde, o trebuință invincibilă de a vindeca rana, pentru onoarea populațiunei. Toți simțeau acum imposibilitatea de a fi mulțumiți în afară de solidaritatea civică, deoarece un popor nu are fericire durabilă decît cînd e drept. Astfel, listele de subscripție se acoperiră în cîteva săptămini. Cum suma cerută era relativ slabă, vre o treizeci de mii de franci, primăria dînd terenul, se făcu o cochetărie din a se subscrie cîte două, trei și cinci franci cel mult, pentru ca să fie un număr mai mare de subscriitori. Micul popor, lucrătorii foburgului, țăranii din împrejurimi, dădură cîte cincizeci de bani și cîte un franc. Imediat, pe la sfîrșitul lui Martie, lucrările începură. Voiau să se sfîrșească repede, ultimele lucrări puse, zugrăvelile uscate, pentru sfîrșitul lui Septembrie, dată la care Simon sfîrșise prin a fixa reîntoarcerea sa. Și astfel, după planul fiului și nepotului lor Adrian, zidarul Auguste, ferarul Charles, ajutați de tîmplarul Marcel, toți Dobrii înrudiți cu Bongarzî, construiră casa votată, oferită în dar institutorului Simon, sub supravegherea amicală a primarului Leon, un Savin. In Septembrie, simpla și drăguța casă se ridica în mijlocul grădinei, pe care niște uluci o închideau dincolo de squar. Oaspete, așteptat cu dragoste, putea veni să o ocupe. Nimic nu’i lipsea. Singură, deasupra ușei, placa de marmoră ce purta inscripția, se afla acoperită de un văl, par’că neterminată. Dar aceasta era surpriza, care trebuia descoperită în ultimul moment. Adrian se dusese în Pirinei, la Simon și David, spre a regula totul dinainte. S’au înțeles cu d-na Simon, care mai trăia încă, deși foarte slăbită, aproape neputincioasă, să vină să se instaleze mai întîi și, cu ajutorul copiilor săi, Ioseph și Sarah. Apoi, în ziua hotărîtă, Simon să sosească împreună cu David fratele sau, și să fie primit oficial la gară, apoi condus la locuința lui glorioasă, dar din partea concetățenilor săi, unde soția și copiii lui să-l aștepte. Și în douăzeci Septembrie, o zi de Duminică, cu un soare arzător, cu aerul curat și proaspăt, solemnitatea sa desfășură. Străzile din Maillebois erau pavoazate, se așternuseră ultimele flori ale anotimpului pe parcursul cortegiului. Trenul nu trebuia să sosească decît la orele trei, și populațiunea, de dimineață, părăsise locuințele, în mijlocul cîntecelor și rîsetelor, o mulțime veselă și îmbrăcată în haine de sărbătoare, pe care o mărea fără încetare valul curioșilor sosiți din comunele vecine. ( Va •urma) ■I m~r * ■ ■ AA-