Adevěrul, mai 1903 (Anul 16, nr. 4939-4968)

1903-05-01 / nr. 4939

Y­ DOUA SUPLIMENTE GRATUITE 1) Mișcarea economică cu următorul cuprins : Cronica financiară —Financiare.— Situația agricolă și tîrgul cerealelor.— Banca Romî­­niei.—Marele crah­ din 1873.—Comercianții și legea falimentului. — Protestele cambiilor executate de portăreii trib. Ilfov de la 21 pînă la 26 Aprilie. 2) Adevărul în­­ ară avînd­ următoarele corespondențe: Cîmpulung, Roman, Huși, Giurgiu, Craiova, P.­Neamț, Tîrgu-Frumos, Focșani, Tulcea, Tîrgoviște. Ilustra­țiu­nii : Vederea mînăstirei Flamin­da din Cîmpulung.— Spitalul comunal din Tîrgu-Frumos. Promîțiî flPSillit ■ con cu­l ori artificiale, pentru salon, de AlCilii III și dIBN­ ■ la Prima fabrică de flori și frunze artificiale „La Leon", calea Victoriei vis-ă-vis de poliția Capitalei. Campania contra fraudelor — In juru­l discu­rsului «l-ini Costinescu- Am prevăzut că discursul d-lui Costinescu va alimenta o vie­­ pole­mică Intr’adevăr toate ziarele conserva­toare au început să analizeze dis­cursul. In primul loc se relevează decla­rația d-lui Costinescu că întreg gu­vernul de la 1887 este solidar cu acel fals „patriotic“, e solidar deci și d. Sturdza și se aruncă această solidaritate și asupra lui Ioan Bră­­tianu. Chestia solidarității nu rezolvă chestia „falsului“. Conservatorii continuă campania lor, conservatorii vechi și junimiștii, de­oare­ce ei nu înțeleg fals „pa­triotic“. De alt­fel chestiunea falsurilor a înlăturat toate cele­l­alte chestiuni și se menține la ordinea zilei, face obiectul platformei electorale și atît opoziția cît și guvernul nu mai dis­cută alt­ceva de­cît chestia fraude­lor de la 1887 și 1901. Dar „Conservatorul“, organul au­torizat al vechilor conservatori, de­nunță azî un nou fals „patriotic“, fals făptuit de astă-dată pe cînd d. Dimitrie Sturdza era ministru de finanțe și anume la 1902. „Conservatorul“ examinînd expu­nerea situației Tezaurului public de la 30­­ Septembrie 1902, arată că s’aîi­­ falsificat tragerile rentei de 13 mi­lioane cumpărată de la sindicatul de bancheri d lin Berlin și conchide ast­fel: „Comptul, cu toată sărăcia lui de date, arată lămurit că s’au falsificat tragerile la Sorți în favoarea acestei rente în intervalul de la 1 Iulie 1901 pină la 1 Martie 1902 stil nou. Adecă falsificarea în favoa­rea­ Tezaurului s’a făcut și la tragerile la sorți de la 19 Ia­nuarie 1902 stil nou cum și la 1 Febr­uarie 1902 stil vechin. Iată dar un nou fals la 1902, pe cînd d. Sturdza era la finanțe: Să vedem—dacă falsul se va sta­bili—­cine va lua răspunderea lui. Tot d. Pictorian? Dar d. Sturdza nu știa, nici pe cînd era la finanțe, care era situația Tezaurului? Cine va mai crede că numai d. Pictorian făcea tragerile „patriotice“ și că nimeni, dar abso­lut nimeni nu mai știa de aceste operațiuni ? Aceasta n’are s’o creadă, nimeni, n’o crede nimeni și de aceea ches­tia rămîne pe tapet și lupta în ale­geri se va da în jurul acestor „pa­triotice“ fal­suri. „ Concepția aceasta de falsuri „pa­triotice“, de amortizări declarate prin simple procese verbale“, nu vrea s’o înțeleagă nimeni, cu toate explicările liberalilor, cu toate că se spune că în afacerea Ni­fon nu s’a păgubit pe nimeni, iar în cele­lalte trageri «patriotice» s’a folosit...statul, că nimeni n’a furat, etc. Nici conservatorii, dar nici ju­nimiștii nu vor să audă de aceste raționamente. Ba junimiștii sînt chiar­­ mai in­transigenți de­cît „demalogia reac­ționară“ și d. Costică Arion, prin importantul său discurs rostit la Dacia, a zis că lumea politică e uimită de faptul că pînă acum n’au eșit din chiar rîndurile liberale pro­testări cari să dovedească că nn în­treg partidul se solidarizează cu aceste falsuri! Dar iată ce zice „Epoca“, organ autorizat al junimiștilor, asupra de­clarației d-lui Costinescu că d. Pic­torian e urmărit : „Toată comedia cu continuarea in­strucției și cu respectul pe care de­clară d. Emil Costinescu că guvernul este gata să-l manifeste judecătorului de instrucție este un mare moft. D. Pic­torian este în interesul guvernului să fie scos din cauză și va fi scos. „De alt­fel, ce garanție poate să pre­­zint­e judecata d-lui judecător de in­­strucție, cine poate să ia la serios im­parțialitatea și inflexibilitatea unui ju­decător de instrucție care a declarat în gura mare, în mod solemn, ca martor înaintea Curței cu jurați, că nu consem­nează din depozițiile martorilor și bă­nuiților de­cît aceea ce conștiința d-sale li dictează să consemneze. J Da, guvernul, se înțelege, este foarte liniștit cînd declară că se va supune hotărârea d-lui judecător de instrucție, pentru că guvernul știe mai dinainte, cum știm și noi, care are să fie h­otărî­­rea acestui judecător de instrucție. „Nu așteptăm cu nici un fel de cu­riozitate rezultatul instrucției și decla­rația făcută de d. Costinescu nu ne schimbă întru nimic convingerea ce ne-am format din ziua în care zvonurile și bănuelile publice relative la modul în care se face instrucția în această u­­rîcioasă afacere a falsurilor de la finanțe au fost confirmate prin acea stranie de­clarație făcută de d. judecător de in­strucție înaintea Curtei cu jurați“. Iată clar că nu numai „demagogia“ de sub șefia d-lui Cantacuzino, dar și... junimismul de sub șefia d-luî Carp, cumnatul d-lui Sturdza, înțe­lege că d. Pictorian e un paravan. Dar „Epoca“­­o declară aceasta și mai categoric prin următoarele rînduri: „Atitudinea guvernului față de d. Pictorian nu poate să fie conside­rată, o spunem încă odată, de­cît ca prețul tăcerea acestuia asupra falsului de la 1­ 901“. Apoi cînd întreaga opoziție e de acord că s’au comis falsuri cari nu se pot erta și acoperi și că acei cari le-au­ comis trebue să plece de la putere,—cu­ cîte explicațiunî ai da, ori cît de sus ai vorbi. Cu șt­ia va­ rămîne a pe tapet. Și pe această chestie t­oțî prevăd că guvernul va cădea. R. X. Din fuga condeiului Stat nea moartă Sînt bărbați de stat de acei cari cînd deschid gura, înțelepciunea și elocvența izvorăsc cu o impetuozitate, ca și cum ai scoate cepul de la un butoiîi cu bere ! Unul din acești bărbați de stat — unul între o mie ! — e d. Ilariu Izvoranu, pro­fundul, doctul, coptul și răscoptul Ilariu, orator de forță, tare mai ales în figuri și comparații. Din cînd în cînd el părăsește Severinul și vine în Capitală pentru a da drumul... unul discurs, ce samănă cu una di­n acele răsuflări sonore și a­olemne ale națiunei în postul mare ! Duminică divul Hilarius a dat drumul unei asemenea emanațiuni celebre la ma­rea întrunire liberală din spațioasa sală a teatrului Eforiei, cu atît mai spațioasă cu cît era goală, pare că s’ar fi dat o piesă o­­riginală de un autor român! A vorbit scurt meșterul Hilarius Izvo­­ranul, dar destul pentru a arunca o perlă prețioasă în mica, dar marea sa cuvîntare: — „țara e­liberală, d-lor, și conserva­torii în lipsa unei armate de partizani se mărginesc a defila înaintea unei „statui moarte“ ! Ce țî­ e cu ciocoii, dom’le! Defilează înaintea unei „statui moarte“ !! In fața unei asemenea figuri oratorice nu putem de­cît să rămînem tablou, ca să nu zicem statue de marmură, și să cerem să se ridice ilustrisimului Hilarius o statue vie, înaintea căreia să defileze armata liberală, iar în loc de baso-relie­­furî să se pună tabele de bronz cu ex­trase din cuvîntările celebre ale lui Hila­rius, care’l vor pune în relief mai mult de cît orî­ce baso­ relief! Per nici Anul XVI.— No. 4930 FOLDATOR ALEX. V. BEN­DIMAXI Abonamente: în țară: un an 30 lei; 6 luni; 15 lei; 3 luni 8 lei; 1 lună 31. străin. „ „ 50 „ » » 25 „ „ „ 13 „ „ „ 6 Un exemplar în țară 10 bani ; în străinătate 15 bani ß Pagini Ediția de séaurt € Joi 1 Mai 196T. DIRECTOR POLATIC CONST.­AI1ÎLE Aruncimii: Linia pagina IV................................Lei 0.50 bani * „ ni.................. . • » 2.— „ Inserții și reclame . . . . „ 3.— D-l Carp și chestia evreiască In Frankfurter Zeitung publică acelaș ziarist care l-a intervievat pe d-l Take Ionescu o convorbire cu d-nii P. Carp și Dim. A. Sturdza. Convorbirea cu d-l Sturdza am rezumat o în altă parte, cea cu d-l Carp o vom reproduce în cele următoare. Să dăm cuvîntul ziaris­tului german.* „O personalitate foarte interesantă este d. P. Carp, șeful tinerilor conservatori. Și acest partid este mai curînd o grupare a unor bărbați cari se apropie în vederi, de­cît reprezentantul unor principii politice“. După ce face un scurt istoric al Junimei continuă ast­fel: „D-l Carp este un boer mic din Moldova, adică el se trage, din clasa de boerî naționali, pe cînd marile familii boerești:Ghiculeștii, Cantacuziniștii, Mavrocordații sînt în cea mai mare parte de origină străină. D-l Carp­e și unul dintre puținii mari proprietari cari se o­­cupă personal de proprietatea lor și-șî pe­trece regulat vara pe moșia sa. Poate că acest interes neobicinuit în Romînia pen­tru pămîntul său este rezultatul educației și culturei germane“. Ziaristul continuă a arăta că d-l Carp vorbește admirabil nemțește, că fiii de boerî încep a’șî face studiile în Germania și după ce face comparația între d-ni. Sturdza și Carp pe care o reproducem la „Convorbirea cu d-l Sturdza“ în ""corpul ziarului, publică părerile actualului pre­mier asupra chestiei evreești pe cari le redăm de asemenea la locul citat. Iată ce a declarat4!]. Carp ziaristului în cestiunea evreească : „Mijlocul cel mai esențial pentru a îndrepta starea evreilor, mai ales în provincie, eu îl văd într’o administrație mai bună de­cît aceea pe care o avem intervievuri cu i-nil Carp și Shir astăzi. Administrația noastră nu este încă din nefericire la acea înălțime ca fie­care funcționar să-și facă datoria. Funcționarilor infideli se înțelege că e­­vreii li se oferă ca un comod obiect de vexațiune. Iată de pildă legea că evreii n’au vor să locuiască la sate de­cît dacă comuna admite aceasta. Un biet evrei vine la primar, care în schimbul unui bacșiș îî dă autorizația de a locui în sat. Evreul se mută în comună și-șî face negoțul. Intr’o zi primarul moare. Succesorul lui n’are nimic mai grabnic de făcut de­cît să retragă autorizația. Se înțelege că evreului nu-i cam vine să plece cu una cu două și de aceea pentru ca să poată rămîne, e silit să cadă la o nouă înțelegere! In rîndul al doilea situațiunea evreilor în Romînia e îngreunată prin faptul că comunită­țile lor ca atari nici nu sînt cunoscute de lege. Ce-î drept, nici celor­l­ alțî străini nu le merge mai bine. Numai corpora­­țiunile romînești sînt recunoscute ca persoane juridice. De aceea evreii sînt mai ales cu instituțiunile lor umanitare, școli și spitale, într’o situațiune foarte precară. Toate acestea sunt întreprin­deri cu totul private ; dacă cotizațiile voluntare nu mai intră, fundațiunea pierde terenul de sub picioare, căci ni­meni nu are dreptul de a pretinde ceva. Sunt de părere ca să se dea co­munităților evreești un drept de exe­cuție contra membrilor lor. Natural că aceasta ar trebui să se refere numai la îndatoririle lor pecuniare, nu și la pres­cripțiile rituale : tăierea rituală evre­ească n’o pot proteja ca ministru în nu­mele statului. Asemenea cereri ni s’au adresat, mai ales nu trebue să pierzi din vedere ce greutăți ne fac evreii în­șiși. Ortodocșii cer ca vederile lor să fie considerate ca evreești și ar dori să pună statul în mișcare contra celor- Î’alțî. Așa îmi amintesc de un caz ce ni s’a întîmplat la Dorohoî unde este o mare comunitate. Intre evreii din Do­­rohoi s’a făcut sciziune între drept-cre­­dincioșii și un partid cu vederi moderne. Au avut loc lupte mari, cu care ocazie rabinul bigot s’a purtat cu deosebire violent. In cele din urmă modernii și-au construit o școală. Cei­l’alți însă ‘pă­trunseră într’o zi în școală și devastară clădirea. Din cauza aceasta rabinul a fost expulzat. Mai târziu­ după ce a pro­mis că va fi liniștit a fost lăsat să se întoarcă. Pe cînd eram prim-ministru am preparat o lege, care recunoștea comunităților evreești calitatea de per­soane­­ juridice, ușurindu-le ast­fe­l ac­țiunea culturală. Proectul nu era încă "isprăvit cînd am plecat de la guvern. Dacă ar fi acceptat Camera proectul, asta ce-i drept, e dubios“. * L’am întrebat—continuă ziaristul ger­man— pe d. Carp ce păreri ar fi avînd cercurile guvernamentale despre forma ce o va lua la urma urmelor situațiu­nea juridică a evreilor. — Dacă guvernul actual — a răspuns d. Carp, își face vre­ un gînd despre a­­­ceasta nu știu. Planul meu pentru în­dreptarea stărei evreilor, vi l’am spus: Cît privește restul sínt pentru o ușu­rare esențială a naturalizărilor. La o a­­cordare­­ generală a drepturilor politice tuturor evreilor, ce-i drept, nu e de gîndit“. Sînteți și d-voastră de părere—a mai întrebat ziaristul—că intenția tratatului de Berlin e îndeplinită cînd evreii sînt tratați ca și creștinii străini ? Răspunsul d-lui Carp : — Doamne ferește! Dacă se spune la noi așa ceva, apoi aceasta e o ficțiu­ne, cu care ne sco­atem din afacere. La urma urmelor nu ni se poate doar’cere ca să anunțăm prin note diplomatice puterilor străine că avem intențiunea de a nu îndeplini dispozițiunile tratatu­lui. Nu le îndeplinim, pentru că nu pu­tem să le îndeplinim. Ni s’a cerut acolo o promisiune pe care nu sîntem în stare s’o ținem , am trebuit s’o dăm pentru a ne asigura independența. Dar dacă naturalizarea în masă nu e posibilă, to­tuși o primire mai mare de evrei ar fi la locul ei. Cu totul fals este actuala procedare la naturalizare, după care pentru fie­care caz trebue o lege. Ca­mera, Senatul și regele, întreg aparatul legislativ trebue pus în acest scop în mișcare. Mai inteligent ar fi să se a­­corde drepturile cetățenești prin dispo­­zițiuni administrative. Apoi ar trebui să se acorde evreilor naturalizarea de drept, dacă ar îndeplini anumite condițiuni. Mă gîndesc la introducerea unei insti­­tuțiuni asemenea aceleia care a fost în Prusia, în provincia Posen, pînă în al treilea deceniu. Evreii de protecție prusiană ce trăiau pe acolo deveneau ce­tățeni îndată ce puteau dovedi că au­ ab­solvit o școală superioară sau că­ ați fost subofițeri în armată. Ceva identic s’ar putea introduce și la noi. Cu chipul a­­cesta s’ar mai putea ameliora lucrurile“. Ziaristul german închee ast­fel : „D. Carp e unicul bărbat de stat ro­mân de la care am auzit o părere asu­pra chipului cum s’ar putea eși din ac­tuala stare intolerabilă de lucruri. Din nenorocire nu dispune de un partid destul de puternic, pentru a putea pre­face în realitate ideile sale“. Evenimentele din Macedonia în stradă cînd un nebun din poliție iese­­înaintea unei manifestațiuni studențești, înjură și bate studenți, sfîșie tricolorul național și revoltă pe cei mai blajini tre­cători. îndrăzneala nebunului de a mai cere dînsul satisfacție în contra studenților, e în adevăr fenomenală ca inconștiență. Ideea d-lui Haret de a se potrivi unei asemenea cereri a fost pe cît de tristă pe atît de nenorocită. Dovadă că s’a expus unui blam din partea senatului universitar și însu­și rectorul Universităței a declarat că se va opune ori­cărei dări în judecată a stu­denților. Dacă avea ceva de făcut d­­iiaret, era să ceară alături de studenți, pentru res­pectul Universităței, înlăturarea din po­liție a mișeilor cari au insultat și lovit studențimea și î-a sfîșiat tricotând pe cînd manifesta pacînic pentru o cauză carei face cinste. De altmintrelea este foarte­ curios că d. Haret s’a sezisat numai de .. după cererea nebunului sin Marin și mi­ s’a mișcat de loc cînd „profesorul universi­tar“- -risum tenentis­—d. Nae Basilescu de la heleșteul „Bucureștiî-Nouă“ ’’a pus să armuțe pe băncile Universităței o mînă de studenți în­potriva ziarului Adevărul și a directorului acestui ziar, care a dat pe față escrocheriile numitului Bazilescu- Heleșteă! " Aceasta era în adevăr o chestie de or­dine internă a Universităței, dar nu aceea pe care a ales o d. Haret pentru a se­­zisa senatul universitar. Dacă d. Haret e „omul școalei“, să se ție de școală, nu de­ isprăvile nebunilor din poliție. Acest sfat i l’a dat și senatul­ univer­sitar și i-l dăm și noi. . S. V . Pentru înlesnirea cititorilor cei ce voesc a lua parte la pre­mii vor restitui administrației zia­rului • NUMAI CUPOHTUN­ cu indicația precisă a adresei—și pen­tru înlesnire se pot trimite odată șapte cupoane din șapte zile consecutive într’un plic deschis francat numai cu 3­­ bani — tragerea premiului fie­cărui număr făcindu-se pe viitor după zece zile. ~ ■ Vederea generala a Salonicului (după o fotografie luată la fața locului de fotograful Spirescuji Senatul universitar si d. Haret ___^ . D. Haret a avut proasta inspirație de a lua partea nebunului din poliție—am numit pe sin Marin—și să defere, după reclamația acestuia, pe studentul Mihăi­­lescu senatului universitar. Senatul universitar și-a declinat pur și simplu competința, căci studenții­ sînt ce­tățeni și pentru fapte pe cari le săvîrșesc în această calitate; dacă ele sunt contrarii legilor, singură justiția are chemarea de a-l judeca. E o procedare cumințească din partea senatului universitar, căci el e un corp care are să se ocupe de educațiunea in­telectuală și­ morală a studenților în Uni­versitate, iar nu de cele ce se întâmplă ♦ [UNK]NOTE ®» încasarea amenzilor școlare Administrația Casei școalelor a adresat administratorilor financiari din județe o circulară prin care se reînoește ordinul ministerului de finanțe de a pa­rte cea mai mare strășnicie în încasarea amen­zilor școlare la cari sînt impuși părinții sau reprezentanții legali ai elevilor, pen­tru lipsirea nemotivată a acestor de la școală sau pentru neprezentarea lor la examen. Amenda să se încaseze de perceptor pînă în zece zile de la primirea comuni­carei de către cel în drept. Circulara deplînge amar neînca­ f­rea la timp a amenzilor, ceea ce face „o neno­rocită educație cetățenească săteanului înfiltrîndu-l în cap ideea că legile pot rămîne și neaplicate“. Curios lucru : nimeni nu dă circular­ prin cari să se ordone aplicarea atîtor legi, regulamente­ și dispozițiuni cari dlăii să­teanului garanția exercitărei unor anu­mite drepturi sau­ încasărea unor anumite datorii de la proprietari! Se dau însă strașnice circulari să se încaseze , pînă­ în zece zile amenzile școlare, ca­m nu se in­filtreze în capul țăranilor că­ legile pot că­mine și­ neaplicate!! Acum întrebarea: în capul cui s'a in­filtrat mai mult ideea că legile pot rămîne și neaplicate: în capul țăranilor, sau toc­mai în capul acelora cari fac sfii sînt chemați să aplice legile ? A ! Dar aici e vorba ca statul sji înca­seze pe săteni! Ai? In acest caz legea se aplică cu strășnicie și se face morală pe tema pericolului „de a se infiltra ideea că legile pot rămîne neaplicate“, fără a se ține seamă dacă țăranul, mai ales acolo unde e lipsă totală de cantine școlare și ajutoare pentru cărți, are sau nu mijloa­cele materiale , de a-șî trimite c­opiii la școală. „ Dacă n’are mijloace —• să plătească a­­mendă ! E foarte logic și folositor pentru pro­gresul învățămîntului la țară !... E. D. F. Explicațiuni nenorocite Am arătat era cum poate, fi in­terpretat discursul d-lui E. Costi­nescu de la întrunirea liberală de la Eforie — și din cîte puncte de vedere cu totul deosebite poate fi judecat. Pentru azî să analizăm altă parte a acestei cuvîntări și anume chipul în care d. Emil Costinescu explică și apără falsurile patriotice din 1887 mai ales, precum și acele din 1901. In privința pungășiei patriotice cu titlurile epitropiei Ni­fon, d. mi­nistru de finanțe se încearcă să a­­rate că în potriva ei nu mai are nimic de zis, fiind-că s’a făcut cu consimțimîntul întregului cabi­net, de­­ pe atunci,­­ fiind-că înșiși doi fruntași conservatori, răposatul Alex. Lahovary și d. C. Boerescu, au avut cunoștință de ea și pe de asupra și Hitrovoo, ministrul de tristă memorie al Rusiei la București, a contribuit și el la această neregulă în tragerile rentei române. Să ne este d. Costinescu, dar aci însuși d-sa — avocat din oficiu — trebue să recunoască slăbiciunea a­­părărea ce face. Chiar așa să fie, chiar să fi contribuit la acest act necinstit întreg guvernul de la 1887, chiar și doi fruntași conservatori, plus Hitrowo, să fi luat parte la a­­ceastă operațiune, ea rămîne tot ne­cinstită și constitue o rușine pentru partidul care s’a pretat la asemenea acte. Apoi d. Costinescu, uită că, întreaga țară nu­ e constituită numai din partidul liberal și cel conserva­tor. Mai este — slavă Domnului — și întreaga masă de oameni cari nu fac politică. Pe lîngă cele două mii de politiciani împărțiți în două ta­bere, mai­ sunt încă peste 5 milioane de romîni, cari nu se pot mulțumi ca să găsească corectă o faptă oare­care, fiind-că ambele partide au con­venit să o comită și să o creadă o­­norabilă. Pe lîngă aceasta, partidul conser­vator, nu se simte de­­loc angajat în această privință. Ce o fi făcut Alex. Lahovary și d. D. Boerescu, nu știm pozitiv, fiind-că nici gu­vernul n'a publicat textul adesiunea lor la falsurile din 1887 și nici par­­tidul conservator nu explică întru ce constă această acuzare ce se aduce celor doi fruntași. Pe lîngă aceasta unul din cei doi conserva­tori este mort și nu o să i se dă­râme statuia fiind-că a avut și el, un moment de aberațiune... patrio­tică. Cît despre al doilea care n’a fost nici­odată militant, partidul conservator de­sigur îl va sacrifica mai bine de­cît să se țină angajat, fiind-că doi conservatori, s’au făcut și ei vinovațî de aceleași fapte ca și partidul liberal al d-lui Dimitrie Sturdza. Nouă firește puțin ne importă ce zice și ce face partidul conservator. Noi­ întrebăm pe d. Costinescu, să ne explic­e : ce părere poate să aibă țara întreagă, în afară de partide, de această operațiune, care numai cinstită și corectă nu poate fi? Și pe lingă aceasta, trebue să ne întrebăm : ce zice și străinătatea ? Or, aici lucrul este și mai grav, fiind-că străinii își pot zice că acor­duri de acestea patriotice între par­tide, pentru a le frustra drepturile lor, se­ mai pot întîmpla. Față de creditorii noștri străini este și mai periculoasă această înțelegere frau­duloasă a partidelor,— dacă a fost o înțelegere, — căci te pomenești, pot zice aceștia, că mîine se face altă înțelegere.... patriotică pentru frustrarea drepturilor noastre. Cel puțin azi, cînd este un partid care să înfiereze aceste procederi, este și o mică mîngîere, că sub acest partid cel puțin, interesele capitalu­rilor străine angajate la noi sub formă de împrumut, nu vor fi neso­cotite Explicațiunea dar a d-lui Costine­scu, păcătuește de sus și pînă jos, căci sînt lucruri cari nu se pot explica în chip satisfăcător și cu cît voești să le explici cu atît strict mai rău cauza pierdută pe care te încerci să o aperi. Rămîne deci stabilit că a ceea ce s’a făcut la 1887 este o incorecti­tudine, o aberațiune rușinoasă și că încheerea nu poate fi alta de­cît retragerea în viața privată a ace­lora sau a aceluia care s’a făcut vi­novat de aceste fapte fără precedent, în istoria financiară a popoarelor civilizate. Const.­liile S. IV. Loco.­— In­ orfelinatul din Focșani se primesc și elevi (băeți) străini, însă sol­venți, nu bursieri. Bursa anuală e de 250 lei, plătibilî în 2 rate, plus îmbrăcămintea, cărțile și așternu­tul, cari sunt în sarcina părinților. Pentru admitere în August, se trimite di­rect ministerului cultelor o cerere timbrată însoțită de actul de naștere, cel de vacci­nare și un certificat medical prin care să se constate că copilul e robust, și fără boa­le incurabile (afară, de surdo-mutizm) sau contagioase. Se va cere a fi admis ca solvent, dîn­astă­du-se adresa exactă pentru răspuns. Credem că veți fi­ mulțumit­, de dată, Stelian Constantinescu, Constanța.­1) Epo­ca. 2) Nu mai apare. 3) Librăria Alcalay, București. 1­. I. P. Ploești.—Se va trage la 3 Iunie a. c. Zilnic cititor, Moinești.—• Tragerea se va face la 15 Octombre. D. Serafim, Sierța.—Acelaș răspuns. D. E. Stănescu, Brăila.—1) Trebue să puneți examen. 2) Nu puteți fi scutit stagiul militar. 1­. Ch. Ionesext, Brăila.—Nu este altă soluțiu­­ne de­cît să faceți împărțeala avere­, căci de prescris nu aveți ce prescri. D-lui Jules Mon­charmant, Craiova.—După cît știm nu există o asemenea fabrică în Romînia. D. R. Loco.—Din școala militară puteți să eșiți ofițer de marină. Odată ofițer urmați o școală specială la Constanța, de­de Sturdza împăciuitorul D. Sturdza ci­ că s’a dus la Brăila ca să împace pe liberalii din locali­tate cari sînt împărțiți în două ta­bere. Și d. Sturdza știe o minune mare să împace lucrurile ! La întru­nirea publică ținută acolo, a atacat cu o extremă violență pe acei liberali ,, carî îșî fac un piedestal din re­­vendicațiile muncitorilor“. Acești li­berali însă se știe că sunt tocmai d-niî Alexiă și cei­lălți amici ai săi, adversari ai d-luî Codaș. Efectul acestei încercări de împă­care s’a văzut imediat, căci disidența liberală, a lansat un manifest, prin care înfierează politica falșilor liberali și anunță că se va ține o întrunire publică în ziua de 1 Marti, cînd se va anunța și lista candidaților disidenți. Și toate aceste sînt efectele sosi­ră la Brăila a d-lui Sturdza care voește să împace taberele liberale os­tile din Brăila ! Mai rar așa împăciuitor! Ad. IM»»«»» Citiți în pagina 2-a a ziarului CALEA ROBILOR de SPIRIT PRASIN Românii­ macedoneni Le Temps publică o corespondență din București asupra romînilor­ mace­­doneni. Autorul corespondenții reamintește ori­ginea kuțovlahilor care e aceeași cu a ro­­mînilor din regat. Mai mulți călători stră­ini precum Ponqueville, consul al Franței între anii 1808—1813, Lejean, Hen­zey, Ami Boué și în zilele noastre Victor Bé­­rard, căpitanul Leon Lamouche au con­statat caracterul latin al romînilor mace­doneni. Mai departe vobbește de asemănările așa de numeroase și de izbitoare între o­piceiurile și datinile romînilor macedo­neni și ale romînilor din regat. Numărul romînilor macedoneni nu se poate cunoaște exact, de­oare­ce nu exi­stă statistici sigure. Cu privire la aceasta corespondentul lui Le Temps raportează un fapt caracteristic. Un călător întrebînd pe Valiul din Bito­lia (Monastir) care ar putea fi numărul ro­mînilor macedoneni, acesta îi răspunse mi­rat că în vilaet nu sînt de­cît turci și or­todoxi sau ramii cum îl numesc turcii. O statistică oficială din București eva­luează numărul romînilor din Macedonia la 700.000. Face apoi un mic istoric al romînilor din peninsula balcanică. Vorbind despre aptitudinile­ kuțovlahilor citează pe un autor sîrb Kanitz, care în­tr’o carte asupra Serbiei se exprimă astfel despre el: „Se crede în­deobște că țînțarii sunt numai ciobani și mici comercianți; aplecarea ce o au pentru lucrările de artă, precum și aptitudinea lor extra­ordinară pentru ar­h­itecture n’au fost remarcate. Exceptând ,Con­stantin­opole, Atena, și Belgrad, orașe în cari, fie zis în treacăt, au aproape mo­nopolul construcțiunilor, țînțarii sunt sin­­gurii arh­­itecți din Turcia și Grecia, deși sunt confundați une­ori pe nedrept cu zi­darii sîrbî și bulgari din Albania și Tracia. „Țînțarii’execută cu multă ușurință, gra­ție inteligenței lor firești, lucrările cele mai­ grele, precum podurile cu arcuri nu­meroase, cupolele și bolțile... „De cele mai multe­ ori, țintarul e tot­odată arh­itect,­­zidar, lăcătuș, tîmplar și dulgher. El e de toate, numai turnător și făurar nu e. Ca giuvaergiu­ și șlefuitor se bucură de o reputație meritată. Fru­moasele giuvaericale cu filigrane din’ Niș și Vidin sînt lucrate de dînșii“. Intr’o corespondență anterioară, pe care am rezumat’o la timp, autorul a vorbit despre romînii macedoneni cari au­ ajuns oameni însemnați. Alte personalități mar­cante sunt și următorii: Sava pașa, mi­nistru al afacerilor străine în 1880 și gu­vernator al Cretei în 1889, originar d­in satul Sărăcit, rîpa Pindulu­i­ Coleti, fost­­ ministru al Greciei la Paris, de asemeni de fel din Saracu și care vorbea foarte curent romînește și întreținea relațiuni cu oamenii politici din Romînia, Marco Botzaris, și o mulțime de medici, publi­ciști, literați din Grecia, etc., sînt romîni macedoneni. Corespondentul închee insistînd asupra faptului că sînt inaccesibili propagandei altor religiunî și că au rămas credincioși religiei ortodoxe. In Bulgaria sînt trei misiuni religioase, două protestante și una catolică. Numai protestanții numără mai bine de 100.000 de convertiți printre bulgari. Ne bucură că vedem în sfîrșit ziare­le străine, cari se ocupă atâta de mult de bulgari și greci,­ ocupîrndu-se și de conaționalii noștri din Macedonia. Alcoolul denaturat Regulamentul aplicator al legei La 1 Marti intră în vigoare regula­mentul pentru aplicarea legei asupra alcoolului denaturat. Regulamentul a fost întocmit de d. ministru de finanțe și aprobat deja de rege. El prevede că toate alcoolurile denaturate sînt supuse unei taxe de cinci bani pentru fie­care litru de lichid, ori­care ar fi tăria lui. A­­ceastă taxa se va plăti tot­dea­una înainte de denaturare. Denaturarea alcoolului se va face numai cu autorizarea ministerului, în baza recepției de plata taxei de de­naturare, și cu condițiune ca alcoolul să se scoată din fabrică imediat după de­naturare. Este expres interzis a se con­serva alcool denaturat în cuprinsul loca­lului de fabricațiune. Alcoolul denaturat dovedit în­ depozitul fabricei se va vărsa, iar fabricantul va fi supus la plata taxe­lor fiscale și ale fondului comunal, con­form art. 12 din legea impozitului asu­pra spirtoaselor. Cum se va face denaturarea alcoolului Denaturarea alcoolului se va face în două feluri : 1) alcoolul destinat pentru încălzit, iluminat, ars, etc) se va dena­tura complect prin substanțe procurate de stat,­ și cînd ministerul va găsi cu care alcoolul denaturat ast­fel poate fi și decolorat; 2) pentru alcoolul între­buințat în procedeur­i industriale, știin­țifice și medicale, denaturările vor­­ fi speciale și în raport cu destinațiunea ca s’ar da alcoolului denaturat. In aseme­nea caz substanțele denaturate vor fi procurate de cei interesați , în ambele cazuri însă costul denaturanților va fi în sarcina celor interesați peste taxa fixă de cinci bani pe litru. Cine poate cumpăra și denatura alcool Cumpărarea și denaturarea alcoolului în fabrici se poate face: 1) pentru al­coolii­ denaturat complect, de persoanele

Next