Adevěrul, august 1903 (Anul 16, nr. 5030-5060)

1903-08-01 / nr. 5030

A nu XVI.—No. 5030 FOSBATOR ALEX. V. BELDIMMV Abonamente: în țară:an an 30 leîi 6 luni 15lei;3 luni 8 lei; lună3I Un exemplar în țarii 10 barrî ; -în străinnățati II Pași Atrocitățile bulgare în Macedonia.- Protestul grecii SUPLIMENT GRATUIT ...Orientului cu următorul cuprins: Belgia Text.—D. Saita și minorii, de Safit.—La plimbare, poezie de Mimi Pinson.—Simpatiile noastre : Fritz Storck.—O pereche, poezie de D. Teleor.—Reformă socială, de Toma Flo­­rescu.—Urmașii Romei, de George Cair.—O anecdotă, de Val.— Curs de economie poli­tică, de Nae Bășilescu. Ilustrațiuni : Europa și Macedonia.—Fritz Storck.—Metamorfoză. Premiul gratuit: 1 ac de cravată sau 1 pereche de fritonî cu lanț sad cu mecanizat cu reproducerea ori­cărei fotografii, de la biuroul de comenzi Favias din București, str. Gramoni Nsp. 1. EA§€ OALA DII MACEDON­A — Situațiune disperată — Revoluționarii macedoneni șî-au reînceput așa­dar opera de distru­gere. Răscoala, pregătită de atîta vreme, cu atîta viclenie și dispreț de moarte, a izbucnit de­odată, în aproape cinci­spre­zece locuri. Sub influența guvernului bulgar, e drept că conducătorii din Sofia ai „organizațiunei revoluționare inter­ne“ șî-au­ dat cele mai mari silințe de a amina izbucnirea răscoalei. Dar nici dînșii n’au putut fi stă­­pîniî situațiunea din Macedonia. Fur­tuna a izbucnit cu mult mai îna­inte de cum se așteptau. Și aceasta s’a petrecut pentru că turcii erau pe drum de a pune mina, în multe locuri, pe mișcare și de a înăbuși ori­ce încercare de revoltă, mai înainte ca ea să fi izbucnit. Pentru a preîntîmpina atacurile din partea turcilor, macedonenii au­ reîn­­­­ceput după acuma lupta, pe o întin­dere de pămînt pînă la malul drept al Vardarului, în districtele Vodena, Gevgeli și Ienice-Vardar. * împrejurarea că s’a găsit un fa­natic soldat turc, care a împușcat pe consulul rus Rostkowsky din Monastir, pare să încurajeze pe ma­cedoneni în planurile lor, căci im­presia produsă în Europa de acest asasinat, e mult mai puternică de­cât aceea produsă de asasinarea con­­cubirt­i rus Șcerbina di­n Martie a­­nul acesta. Asasinarea lui Rostkowsky a do­vedit din nou­ ce barbară și nesi­gură e situația în Turcia și de ce spirit neîmpăciuitor e animat fana­­tizmul turcilor. E drept că Rusia s’a grăbit ca să ușureze dinainte situațiunea sulta­nului, cerînd numai pedepsirea vi­novaților, dar nu mai încape nici o îndoială că prin asasinarea lui Rost­kowsky, greutățile prin cari trece Turcia s’au mărit considerabil. Din încurcătura aceasta, sultanul caută o eșire. S’au dat nouî ordine de mobili­zare, sunt chemate trei­zeci și șase batalioane de rezervă pentru a fi concentrate în Macedonia și la granița bulgară și e vorba ca să se institue tribunale marțiale cari să judece prompt și fără întîrziere pe revoluționarii prinși sau pe cei bă­nuiți numai că favorizează insu­­recțiunea. Situațiunea din Macedonia devi­ne din zi în zi mai gravă. Turcii și albanezii nu așteaptă de­cît ocaziunea pentru a se arunca a­­supra „ghiaurilor“ și a înăbuși în sînge revoluția. Dar și macedonenii sînt înarmați și gata să îndrăznească extremul. Drama capătă o desfășurare din ce în ce mai sîngeroasă. In umbră apare principatul bulgar, care e în pericol de a fi atras în luptă și de a intra într’un război și cu Turcia,­­ războiu care ar fi amenințător pen­tru pacea universală. * In împrejurările acestea ar fi mai mult ca ușuratic de a ne mai ră­­ziuna și astăzi pe acordul austro-rus, conceput în sensul politicei statu­­quo-ante. Evenimentele din peninsula bal­canică se perindează cu o forță e­­lementară în ciuda tuturor doctri­­nelelor politice și de stat. In contrazicere doar cu aceste doctrine, romînii, sîrbii bulgarii și grecii și-au dobîndit neatîrnarea și libertatea. Putem să credem ori­ce voim des­pre macedoneni, dar nu putem tă­gădui că luptă cu un adevărat ero­­izm pentru libertatea lor națională. Ar fi într’adevăr timpul ca diplo­mația să se dezmeticească și să se ocupe mai de aproape de dorințele macedonenilor, dorințe care constă în aceea ca opera de reforme să fie pusă sub controlul marilor puteri și c ca, pentru acest scop, să se nu­mească un guvernator creștin, in­dependent. Astăzi există o singură cale pen­tru a se asigura pacea europeană : ar trebui să se asigure populațiunea n­emulțumite, un control serios și li­niștitor al reformelor. Dacă aceasta nu se face, atunci Europa trebue să se aștepte la multe surprize neplăcute, căci o ciocnire între Turcia și Bulgaria devine din ce în ce mai inevitabilă, cît timp marile puteri privesc la tulburările cres­­cînde din Balcani fără a interveni. II. X.— —^­>­———11 I Criza ministerială ungară Camera ungară a ascultat Luni discursul lui Kimon Hedervary, prin care anunța demisionarea sa. Camera s-a amînat apoi sine die, pină după formarea noului guvern, împăratul Franz Josef va veni peste ăte-va zile la Budapesta pentru a conferi acolo cu cîți­va bărbați po­litici asupra situației. Franz Kos­suth care părăsise un moment con­ducerea partidului independent pen­tru a se reîntoarce curind în capul acestui partid, declară intr’un inter­­view, că „ar fi de dorit ca regele să vină la Budapesta, pentru a simți aci, mai bine, pulsul națiune!...“ Printre persoanele pe cari cercu­rile politice pestane le pun în fruntea combinațiunei ministeriale viitoare, contele Apponyi, președintele Came­rei, ocupă de cîte­va zile locul de frunte. Și se pare într’adevăr că contele Apponyi ar fi cel mai indicat, în actualele momente, pentru preziden­ția consiliului, de­oare­ce ar avea, de partea sa, majoritatea liberală, pe lîngă faptul că obstrucționiștii, dacă nu-l vor primi cu brațele deschise, vor avea o atitudine împăciuitoare față cu președintele Camerei care, în această calitate, le tolera adesea mai multe de­cît s'ar fi cuvenit. Obstrucționiștii, de altminteri, in­­tr’o întrunire pe care au­ ținut'o, au­ hotârît să fixeze minimul de condi­­țiune pe baza căruia ar fi dispuși să trateze cu viitorul prim-ministru. Pînă una­ alta, soluțiunea crizei ministeriale din Ungaria e încă de­parte de a fi găsită. Pentru romînii din Ardeal persoa­na șefului noului guvern nu e indi­ferentă. Rasz ——— Socialiști sau escroci? Voința Națională a bine­ mentat de la ideea socialistă—și de­oare­ce partid socialist nu mai avem in țara romînească, aș propune ca con­siliul general al vre unui partid so­cialist din străinătate să mulțu­mească Voinței Naționale pentru de­licata sa atențiune de a provoca o discuțiune în jurul socialismului ro­mân, îngropat sub loviturile lașe și mizerabile ale partidului național­­liberal, care a ținut sa pună și pia­tra funerară pe groapa comună a leșurilor socialiste, cu inscripția : — Aci zace socialismul român, stigmatizat de escrocherie și înmor­­mîntat, sub îngrijirea codului pe­nal, de către partidul național-li­­beral ! Observatorul constată însă că, de­și mort, ca mișcare politică, de vre-o cinci ani, totuși socialismul român revine, din cinci în cinci, în discu­țiile politice, „preocupând încă în mod destul de viu spiritele“. Se pare deci că socialismul romun nu’șî are liniște în mormintul său, că ridică piatra grea pe care I-a pus’o par­tidul național-liberal și iese une­orî, pe la miezul nopteî, pentru a chi­nui pe cel ce Iau expediat pe lu­mea cea­l’altă cu o lașă lovitură de cuțit în spate. Observatorul urmind unui precept creștinesc, de mortuis nihil nisi bene, scrie următoarele despre ră­DOS citul : „Socotim că au o nici o perdere pen­tru viața noastră publică dacă la ras­­timpuri vine vorba de această doctrină, care, la un moment dat, s’a tradus, la noi, printr’o întreagă mișcare de idei, interesînd și atrăgînd cîte­va spirite de elită. „Nu este de tăgăduit că cei cîțî­va ani de socialism au­ fecundat în diferite direcțiuni intelectualitatea, ba chiar politica rom­ân­ească, d­înd un început de actualitate problemelor sociale ori­cît am voi să urmăm presa libe­rală pe calea complimentelor în care se pierde față de socista noastră miș­care socialistă, căreia îî dă azi cer­tificatul celui mai curat, mai nobil și mai superior naționalism, regre­tăm, dar n’o putem face, fiind-că nu vorba cum a trăit socialismul nostru naționalist, ci cum a­ murit el Mai multe grade inferioare din armata ro­mană—Anonima se va înainta ministerului de războiu spre cercetare. D .­ M. B Săvenî — Nu știm pe cînd s­a amînat­ tragerea acelei loterii. Nu s'a comu­nicat nici autorităților respective. D. D. C. Dorohoi—Acelaș răspuns. D. M. Koffler Brăila.—Ce s'a scris, atîta e Mai mult nici cel cari ați dat ordinul nu pot ști. Ü. I. I., Jupițer, Sofia. — Dacă aveți mai mult de 23 ani, vă puteți întoarce fără gri­je. D. Sicor Odobești.—La hotel Carol, Bucu­rești, sau la Grand Millet-Hall. 66. Constan­tinople. Joc Caracal.—Poate: D. L. S. Galați. -Faceți cerere la minister, prin care declarați că plătiți 200 lei, taxa de aminare pentru un an. Diploma va fi luată în seamă. ^ N­O­T Catastrofa din Paris Nu sunt cinci­spre­zece zile de cînd in notele ce am publicat asupra Parisului, am notat și fizionomia ce prezintă Pa­risul subteran, Parisul în metropolitan, sau in „métro“, cum îl­ numesc parizienii grăbiți ca și cursele nebune ale acestui tren electric, care servește de abia cîți­va ani partea de dincoace de Sena a capita­lei Franței. Relevam că față de viteza extra­ordi­­nară a metropolitanului accidentele sunt relativ neînsemnate. Afirmațiunea mea capătă azi o groaznică dezmințire. Catastrofa întîmplată pe linia metropo­litanului intre Belleville și Menilmontant a zguduit nu numai Parisul, ci lumea în­treagă. Pină acum se vorbește de peste opt­zeci de morți. S­au petrecut scene groaznice, ca în toate catastrofele de asemenea natură: simțul conservațiunei personale se pre­face în furie sălbatică, omul cel mai blajin se schimbă în fiară turbată. Două sunt cauzele care explică înfioră­toarea catastrofă: în primul loc viteza e­­normă a trenurilor acestora și al doilea loc construcția vagoanelor cari sînt în lemn neînvălit cu tablă de fier. Viteza enormă încălzește rocile în așa chip în­cît nu e de mirare că scapără scîntei și se poate aprinde vagonul, care fiind în lemn arde cu ușurință. Pe lîngă neprevederile acestea se ada­ugă aceea — și mai mare — că în caz de incendiu coloanele de fum nu au ieșiri suficiente și așa se explică marele număr al morților prin asfixie. Parizienii care începuseră să circule în număr imens cu metropolitanul vor începe să se ferească—și va trebui să se avizeze la serioase măsuri de siguranță, fără de care enormele cheltueli făcute cu găurirea Parisului în vederea metropolitanului vor duce la un mare dezastru financiar. E. D. F. Ediția de scară Vineri 1 Angust 1903 Procesul Humbert ZIUA II Interogatorul snî Frederic Humbert.— Intervenția Terezei.— Interogatoriile lui Romain și Émile Dam­ignac.— O declarație a Terezei—As­cultarea martorilor. Paris, 30 Iulie (10 August) 1003 Astăzi au continuat, înaintea curții cu jurați din Paris, dezbaterile procesului Humbert. Ca și la prima ședință, azistă Iuma multă. Curtea și-a făcut intrarea la ora 12 și prezidentul Bonnoz a procedat la lu­area interogatorului lui Broderic Hum­bert.­ Din primul moment, Tereza a urmărit aceeași tactică. Prezidentul vroind să ia interogatorul lui Frederic Humbert, Tereza îl între­rupe : — Vreau să vorbesc astăzi, zice din ea, cu vocea tare. Astăzi nu sunt bolnavă. Făgăduește-mă, domnule prezident, că mă vei asculta, după ce vei lua intero­gatorul lui Frederic, Prezidentul: — Da, fără îndoială, te voi­ asculta. Tereza: — Repet cererea mea, în ce privește chemarea martorilor. Toți să apară, toți, toți, strigă dinsa. Apoi, mai departe : — Trebue să spun astăzi unde sunt milioanele.... Toată lumea așteaptă a­­ceasta de la mine. Prezidentul.—Bine, o vei spune, dar așteaptă.... Interogatorul lui Frederic Humbert Prezidentul ia interogatorul lui Fre­deric Humbert. Soțul Terezei tăgăduește în continuu de a fi amestecat in dar a­­verile bănești ale soției sale. Tereza Humbert se amestecă mereu însă și cu o îndrăzneală neînchipuită. Așa, de pildă, prezidentul întreabă pe Frederic: —• Cunoști hotelul „Des Colonies?“ Tereza intervine și întreabă pe prezi­dent : — Sa spuneți-mi, pentru ce puneți întrebarea aceasta?... Interogatorul lui Frederic continuă Romain Daurignae Veteranii și miniștrii — Colindările pe la ministere — Se știe că la 19 iulie a. c. întregul comitet al societăței veteranilor Coroana de oțel s’a prezentat în audiență la mi­nistrul domeniilor înminîndu-i un me­­moriu-protest și cerînd modificarea le­gei din 2 Aprilie prin care se acordă fie­cărui veteran cite 8 hectere pămînt în Dobrogea pe frontiera Bulgariei. Veteranii au explicat d-luî Stoicescu că numai cu 8 hectare nu poate să tră­iască o familie în mod onorabil și inde­pendent și eî, veteranii, nu vor să a­­jungă să fie exploatați de către elemen­tele străine împroprietărite în Dobrogea. Căci se știe că s’au dat pămînturi în Dobrogea străinilor cite 10 hectare gra­tis și cu dreptul de a cumpăra, plătibil în rate pînă la 100 hectare. Acești stră­ini au astăzi gospodării bine întemeiate în Dobrogea, au terenuri întinse și de­sigur că vor domina și exploata pe ne­norociții de veterani cari se vor amăgi să primească cele 8 hectare oferite. * Răniți adînc în suflet, veteranii, pen­­tru­ că sînt socotiți mai pre­jos de­cît toți veneticii, și mai cu seamă că le­galmente sînt puși la bunul plac al străi­nilor, au protestat cerînd ca cel puțin să nu fie ast­fel umiliți. N’au cerut pă­­mint gratis precum li s’a dat tuturor veneticilor în Dobrogea, dar au cerut să cumpere cîte o bucățică de pămînt atît cît să le înlesnească traiul, să nu fie de rîsul tătarilor și al bulgarilor din Dobrogea. Cererea lor este destul de modestă : adică 35 de hectare pentru cei ce vor vor să se ducă în Dobrogea, sau cîte 10 hectare pentru cei ce vor vor să ia pămînt in țară. Ei răspund cu succes la toate obiec­­țiunile și demonstrează că pentru un număr de 5—6 mii de veterani ce se mai află încă în viață, statul ar putea găsi o­­ soluțiune mulțumitoare, numai dacă ar fi bună-voință DIRECTOR POLITIC CONST.­UIN­E Anuncimii: Linia pagina IV.............................Lei 0.50 v<i” , , HI................................. 2.— „ inserții și reclame . . . . „ 3.— 1* Nouă nu ne arde acum de quasi­­regretele postume ce afectează ma­rele partid național-liberal față de moartea socialismului român, ci din ziua în care a fost înmormîntat, noi am cerut mereu dezgroparea cada­vrului și cercetare medico - legală pentru a arăta că aci nu ne aflăm în fața unei morți naturale, ci a unui asasinat unic în analele poli­ticei moderne. In Turcia junii turci, cînd sînt prinși sînt Spînzurați sau li se tac capul, dar sînt executați pentru crimă contra ordinei stabilite, ca dușmani ai întocmirei actuale. In Rusia constituționalii, socia­liștii sau nihiliștii sînt întemnițați, torturați, deportați în Siberia, spîn­­zurațî sau împușcați, dar știu că au această soartă fiind-că au căutat să zguduie actuala stare de lucruri, fiind-că au voit să pună în aplicare credințele lor. In Romînia liberă, constituțională, liberală, democratică, atunci cînd s’a constatat că Constituția și legile co­lectate de d. Crihan, au pătruns în cluburile țărănești, cluburile au fost devastate și distruse, iar fondatorii lor nu au fost spînzurațî, sau împuș­cați, ci au fost uciși în onoarea lor, au fost tîrîți înaintea tribunalelor ordinare și executați ca escroci cu cea mai revoltătoare justiție de clasă. In loc de două, cinci, zece sau o sută de victime ale ideilor socia­liste, marele partid național-liberal a creat doi escroci, pe Banghereanu și pe Bicșinescu, și a pus ast­fel stigmatul escrocheriei pe fruntea în­­tregei mișcări socialiste, înmormîn­­tind socialismul nu in altele unde odihnesc cei cinstiți, ci, la capătul cimitirului, în groapa unde se aruncă tilhariî și lipsiții de onoare! Opera aceasta au făptuit-o cei ce se zic urmași ai lui Ion Brătianu, Rosetti și Kogâlniceanu, cari cînd au venit să dărîme starea de lucruri de înainte de 1848 și 1864 n’au fost declarați escroci și azvîrlițî în pușcării, alăturea de hoții de cai și spărgători­ de meserie ! Dacă presa liberală voește deci să discute despre socialism, să în­ceapă prin a cere partidului național­­liberal să se spele pe mîine de lașul asasinat politic săvîrșit față de par­tidul socialist român, să revizuiască acea „eroare judiciară“, care a fost mai mult de­cît o crimă, care a fost o eroare politică. Pînă cind nu va face aceasta, partidul național-liberal nu are drep­tul să vorbească de socialismul ro­mîn, afară doar că ascultă de acel îndemn irezistibil al cugetului cri­minalului de a se învîrti în jurul locului unde a comis crima. Alfa Escrocul și parchetul Am arătat manoperite scandaloase de cari escrocul Nae Basilescu a uzat pen­tru a înlătura de la adunarea generală pe acționarii societăței Bucureștii-Noui și a opera singur la adunarea de la 5 August în baza acțiunilor pe cari le po­sedă escrocul. Azi aflăm că o delegațiune compusă din d-nii: dr. Ștefănescu, dr. Oceanu și Z. Dumitrescu, s’a prezintat parchetului cu un număr de acțiuni cari reprezintă o valoare de 35.400 lei,cerînd printr’o pe­­tițiune ca parchetul să intervie și să ia măsuri ca hotărîrea escrocului de a nu da acționarilor de­cît „două zile“ pentru depunerea acțiunilor,—pe cînd codul de co­­merciu prevede un termen mult mai lung­ —să fie revocată ca nesocotitoare a dis­­pozițiunilor categorice ale codului de co­­merciü. Spre uimirea reclamanților, d. prim­­procuror a găsit de cuviință să refuze primirea plîngerea pe motiv că afacerea fiind de natură comercială reclamanții trebue să vie însoțiți de un avocat care să cunoască bine codul de co­­m­erciu! Nu știm ce-a voit să înțeleagă de prim­­­procuror prin respingerea plîngerea și mai ales prin invocarea motivului că recla­manții nu erau însoțiți de un avocat „bun cunoscător“ al codului de comerciu, dar refuzul acesta dovedește un regreta­bil spirit de părtinire în favoarea escro­cului care a jefuit o lume întreagă cu o­­perațiunile sale. D. prim-procuror nu putea refuza pe­­tițiunea unor oameni cari se plîngeau în contra individului care nesocotește legile țărei;—și mai puțin să fie asistați de un avocat cunoscător al codului de comer­cia­l­l datoria parchetului să cunoască legile țarei și nu există nici un text de lege care să oblige pe un reclamant ca atunci cînd se plînge parchetului să aducă și un avocat care să explice procurorilor legile țărei ! Mă plîng în contra unui escroc care sfidează legile țăreî, care jefuește o lume întreagă cu operațiunile lui de escrocherii și parchetul refuză plîngerea sub cuvîn­­tul că... n’am avocat ! Aceasta e culmea scandalului. Toată lumea vede în asemenea piedici ale parchetului o părtinire și o temere­ de escroc ! Din aceste procedeuri pare a rezulta că escrocul de la București­-Noul ține subxăl­­cîiul său autoritatea noastră judecăto­rească. Mărturisim că n'am crezut că un es­croc ca Nae Basilescu poate ajunge la acest grad de intimidare, dar astăzi spre rușinea parchetului, dovada e făcută și ea nu poate de­cît să fie dintre cele mai întristătoare pentru cei cari țin la pres­tigiul tinerilor noștri magistrați­ Al. Ionescu pe același ton. Acuzatul dă o sumă de lămuriri asupra Rentei viagere, recunos­când oare­cari acuzări ce i se aduc. Interogatorul fraților Romain și Emile Daurignae Se procedează la ascultarea lui Ro­main Daurignac. Prezidentul îl întreabă cum se face că n’a făcut armata. Romain răspunde :—Eu vroiam s’o fac, dar colonelul m’a respins. Zicea că sunt prea mic și c’o să mai cresc (Rî­­sete). Romain Daurignac susține că a văzut pe frații Crawford într’un hotel din Pa­ris. Tăgăduește de a fi ridicat scrisori ce ar fi sosit pe numele lor... Emil Daurignac e interogat în urmă. El recunoaște că a participat la aface­rea Rentei viagere. O declarațiune a Terezei In cursul dezbaterilor, Tereza Hum­bert face următoarea declarațiune : — E o nenorocire pe care am aflat-o d’abia la 7 Mafii. Sînt încă zguduită cînd mă gîndesc la dînsa. Din copilăria mea am auzit vorbindu-se de milioanele acestea... La 7 Mai mi s’a dezvăluit un secret groaznic. Crawforzii există, dar s’a în­­tîmplat o nenorocire... D. Labori o cu­noaște... Crawforzii vor da milioanele, toți creditorii vor­ fi satisfăcuți, dar e­­xistă un nume pe care-l va afla toată lumea, un nume... (Pauză mare). Am fost cinstită. Procurorul își va schimba convingerea... Mă veți crede mai tîrziu­. Prezidentul: — Ei bine, unde e cas­telul Mareotte ? Tereza : — Castelul Mareotte există, după cum există și Crawforzii... Prezidentul : — Dar unde sînt Craw­forzii ? Tereza : —­ Unde sînt Crawforzii și unde ’s milioanele ? Dacă Crawforzii nu vor veni aci, și dacă ei nu vor da mi­lioanele, vom­ spune unde sunt. Dar mai întîiii trebuesc ascultați martorii... Dacă voi­ muri, maître Labori, care știe totul, va povesti misterul meu­... Prezidentul:­­— Nu vrei să spui unde sunt milioanele și Crawforzii­­! Tereza : — Voiü vorbi cînd îmi va fi sosit timpul. Nu pot să uit că d. Valla e pricina inițială a nenorocirei mele... Tereza Humbert continuă cît­va timp tot ast­fel, și se așează in cele din urmă, fără de a’șî fi descoperit misterul. * Se ascultă apoi cîțî­va martori fără importanță și ședința se amină în con­tinuare pentru mîine. Marți. T. S. Veteranii au tablouri de toate pă­­mînturile statului aflate în țară, precum și de acelea parcelate și date la diferite categorii de împroprietăriți și cari pă­­mînturi au fost lăsate in părăsire. In fie­care zi sosesc scrisori de pe la veteranii din întreaga țară cu ast­fel de indicațiuni și cerînd ca comitetul să nu înceteze cu stăruințele pînă nu se va realiza cererea lor destul de modestă. D. Costică Stoicescu a știut să scape prin tangență și a făgăduit că va supu­ne cererea veteranilor în dezbaterea consiliului de miniștri, fără însă să ia vre-un angajament formal. Mai precis a fost d. Costinescu, ministru de finanțe, care a recunoscut că 8 hectare pămînt în Dobrogea nu este îndestulător. Ase­menea și d. Statescu. * In urma audienței de la d-l Stoicescu veteranii au luat hotărîrea de a­­ inmîna cîte o copie după memoriul lor, fie­căru­­ia din miniștrii, dar de la 19 iulie și pînă astăzi cu toate stăruințele lor, ve­teranii n’au putut da ochi de cît cu d-nii Costinescu și Stătescu. Iți este mai mare jalea cînd îî vezi co­­­lindînd în cete de la un minister la al­tul rugîndu-se de por’tarî ca să’î anunțat miniștrilor respectivi, iar portarii răs­­­punzîndu-le invariabil: d-1 ministru nu­ e aici­­ sau că e la moșie, sau că e la­ Sinaia, sau că e­ dus în inspecția mînăs­­­­tir­ilor, ca d-l Haret, și tot felul de pre­texte. E de admirat însă curagiul și perse­­­verența acestor bravi cari zilnic pîndesc pe la ușile ministerelor că doar vor­ prinde vre-un ministru căruia să­ îînmî­­­neze memoriul lor. De­și văd bine că miniștrii se eschi­­­vează de a da ochi cu ei, totuși, vor" să epuizeze toate mijloacele legale: . .,Cu ajutorul lui Dumnezeu—zic ei—, vom izbuti în cererea noastră dreaptă,­ iar de va fi să cădem vom cădea cu o glorie !“ Rp. Din fuga condeiului „Vocea Tg.-Ocnei“ Un valoros organ al cărui „tiraj... se tipărește cu 5000 de exemplare“ este „Vocea Tg.-Ocnei“. In chestia pelagrei propune o serie de măsuri și termină ast­fel: „Numai cu aceste măsuri vom putea scăpa de nenorocirea ce amenință pe ță­ran, care este ele națiunea romînă“. Și noi, cari nu știam pînă azi aceasta ! Mai departe d. Pompeiu Ion Popescu, eminentul directore al „Vocea Tg.­Ocnei“, declară: „Vom căuta a ne face datoria ca ziar independent neținînd compt de nici un partid care va deraia de la datoriile sale“. De la „correspondențele“ sau din Slă­­nicul Moldovei „Vocea Tg-Ocnei“ primește o „correspondență“ în care se atinge o chestie fi­ delicată. Iată de ce e vorba: „Serviciul însă pe la unele hoteluri cam lasă de dorit prin faptul că unele chelnerițe în loc de a se ocupa de pasageri și cură­țenia oamenilor, se ocupă de alte fapte puțin morale și cuviincioase.“ Mulțumim d-lui Pompeiu I. Popescu asupra relațiilor de mai sus și vom aviza la timp. Puff CHESTIA ZII. Circulara­­ 1-lui Saita E ! Gardistul: E ordin ca tinerii pînă la 1? ani să nu stea după ora 11 noaptea prin cafenele ! Junele : Dar eu, domnule, sînt un „tînăr generos“ ! Gardistul: Generos, negeneros, eu te duc la gros ! Metodizarea publicațiilor administrative 0 propunere.—Scopul metodizărei.—Citirea publicațiilor în cercurile rurale.—Metodizarea în alte state.—Sistema de adaptat D. Const. Popovici-Conta, un publi­cist de merit, a înaintat de curind mi­nistrului de interne un memoriu, prin care face o sumă de propuneri practice din cari ar izvorî, în interesul adminis­trației generale a statului, rezultate foarte folositoare. Intre altele d-sa pro­pune de a se metoriza diversele scrieri, anchete, rapoarte de interes general printre cari rapoatele anuale ale prefec­ților, acte, ordine interpretative, deci­ziuni minister­iale decrete regale, regu­­lamente de administrație etc., cari pu­blicate în anume ordine să se citească în cursul anului în ședințele publice ale cercurilor culturale prin concursul agen­tului administrativ local. Scopul metodizăre. Această metodizare s’ar face într’un triplu scop : Primul, ca memorizare a tot ce se produce și se practică în ma­terie administrativă. Secundul, întreg a­­cest material literaro-administrativ prin o ceriuire sistematică, în formă speci­­ficativă, poate servi de consultat cu suc­ces pentru ori­ce reformă de adus ; el ar înlesni mult lucrările și ar asigura proectele­e administrative acord cu uzul pământesc și cu dreptul natural. Ter­ți­ul, r­edactarea în formă atractivă , ex­plicativă sau narativă, a tuturor piese­lor al căror spirit ministerul de interne crede nemerit să facă ca el să se infil­treze în mintea poporenilor. Acest tri­plu scop dă norma importanței acestei propuneri. Citirea publicațiilor în cercurile culturale Citirea acelor piese să se facă cu o oare­care solemnitate­­ în ședințe publi­ce . Așa, de exemplu, administratorul local să prezideze adesea ședințele pu­blice ale cercului cultural în­ acest scop. Primarul și consiliul comunal să pri­mească în ținută de ceremonie pe con­ferențiari. Șeful garnizoanei, în capul milițienilor, să aducă onorurile militare actului cultural ce se petrece în acea zi în localitate. Preotul, funcționarii și persoanele de seamă din localitate să complecteze cercul de primire. Elevii să fie conduși de învățătorul lor, iar adulții de inspectorul școalelor lor. Doamnele culte din localitate să dea exemplul și stimul femeilor și fetelor din sat și împrejurimi, asistînd de rigoare la conferințe, mai ales cînd subiectele tratate comportă la gospodărie, la hi­­gienă, la morala creștină. Comuna în­treagă să aștepte cu impactență ședin­țele solemne și să grăbească către sala de conferințe frumos decorată...fără cheltuială derăpănătoare a nimănui,—­ca în zi de sărbătoare națională. Metodizarea în alte state Propunerea d-lui Popovici-Conta se află de alt­fel pusă în practică încă de mult în America și chiar în unele părți din Europa. Publicațiile diferitelor mu­zee comerciale ale multor orașe mari, în cari se publică sistematic date și științe de ori-ce natură, sunt o dovadă. americanii definesc această metodizare prin expresiunî cari gi-au aci aplicația. „Advance Sheetes“, publicațiune zilnică in ordinul sosirea anchetelor cari se raportă la obiectul publicațiunei; „Con­sular Reports“, publicațiune lunară în care se coordonează, după inspirația no­­voei de satisfăcut, toate acele lucrări; „Special Consular Reports“ in care, nu numai că se coordonă materiile pa anumite branșe, ci se organizează, în a­­­ceastă vedere, proprii anchete supli­­­mentare sau de confirmare, ale căror rezultate se publică împreună. Prin a­­ceastă cârnuire este imposibil a scăpa, din vedere guvernelor nevoile reale ale națiunei, iar producătorul și consu­matorul, sau administratorul și admi­nistratul sunt avertizați și instruiți pa­ deplin asupra acelor puncte de acțiune cărora trebue a le da precădere. Sistema de adaptat Terminînd, d. Const. Popovici-Conta speră că propunerea sa va fi primită pe de o parte pentru practicitatea ei, iar pe de alta pentru interesul ce actualul ministru de interne arată pentru rege­nerarea și îndrumarea pe o cale regu­lată a activităței administrative. Căci nu este de mare folos aglomerarea i­­mensului material literaro-administrativ adunat în mod intuitiv, dacă el zace în masă compactă de ani prin arh­ive, daca el nu este specializat și vulgari­zat , și apoi pe o altă scară, dacă lu­crarea aceasta nu-și complectează on­­dulațiunea-i, dlosul medaliei, prin contra anchetele reale , profesionale, științifice și oficiale. Pentru aceste motive d. Po­povici-Conta crede că d. ministru de interne va ordona a se studia sistema cea mai convenabilă de adaptat la me­todizarea publicațiunilor administrative. Și nu numai atît, ci folositoarele învă­­țaminte ce se vor extrage să fie puse, ast­fel preparate, la îndemîna privatelor instituțiuni culturale locale prin însă­și îngrijirea administratorilor locali, spre vulgarizare și activare în consecință, cu­ Franța, Anglia și pacea Un interview cu d. d’Estournelles de Constant D. d’Estournelies de Constant, pre­ședinte al grupului parlamentar francez al „Arbitragiului in­tern­ați­on­al“, care ră­măsese­ la Londra cîte­va zile mai mult de­cât colegii săi, s-a întors la Paris și a adresat următoarea scrisoare d-lui Del­­casse, ministru al afacerilor străine : D-le ministru. Grupul francez al arbitragiului inter­național cu prilejul vizitei făcute la Lon­dra a pus bazele unei cooperațiuni di­recte de la parlament la parlament, a­­ ciică de popor la popor. Această coope­rație, succedînd vizitei spontanee a rege­lui Angliei la Paris, și celei a d-lua pre­ședinte al republicei la Londra va avea de­sigur un viitor. Capii celor două state și reprezintanții celor două popoare deschid guvernelor un orizont nou.

Next