Adevěrul, septembrie 1903 (Anul 16, nr. 5061-5090)

1903-09-01 / nr. 5061

Atm X\L—No. 5061 FONDATOR ILEX. V. BELDIMXXU Abonamente : în țară: un an 30 lei; 6 luni 15 lei; 3 luni 8 lei; 1 lună3l.1 străin. „ „ 50 „ „ n 25 „ „ „ 13 „ „ „ Un exemplar în țară 10 bani; în străinătate 15 bani C5 Paj O singură ediție Romînia și M­­acedonia. Convorbire cu un diplomat SUPLIMENT OR­AT­UIT : Pentru copii cu următorul cuprins : Text: Adevăratul prieten, istorioară pentru copii, de Horia Furtună.—In frunziș, poe­zie de Fleurette.—Enache Cocoloș în pustiu­, de Th. D. Speranția. —• Basm, sfîrșit de Gr. I. Fii.—Mila țiganului, snoavă de Al. Raulescu.— Lunci, poezie de Eugenio Speranția.— Codul cititorilor.—Poveste de George Ionescu-Filaret.—Poșta redacției. — Acidul azotic, de Eugenio Bobulescu.—Jocuri. Ilustra finnl : Cocoloș în pustiu­.—Banditul păcălit. Prîvmiu­l firțîîllîi ■ Un jupon moir de lună cu 3 volane, specialitatea ma­­l I Cilii 111 grc.IUH • reim magazin frații Albahazy, piața Sf. Gheorghe. ROMÎNIA §1 MACEDONIA. » — Convorbire cu un diplomat — " Asupra atitudine! ce Romînia ar trebui s’o aibe actualmente față cu cestiunea macedoneană, s’au pro­nunțat mulți, și chemați și neche­mați. Asupra atitudinea ce de fapt­­ o are, domnește o­­ nesiguranță ge­nerală. Nimeni nu o cunoaște, căci aparențele de sigur că în acest caz înșală, neputîndu-se imagina că în asemenea momente critice, guvernul stă cu totul în neacțiune. Nu credem să existe în aceste momente țară, asupra atitudinea că­reia în cestiunea macedoneană, să domnească mai multă obscuritate, ca țara noastră. Nimic n’a răsuflat în această privință și guvernul găsește cu cale că trebue să păstreze cel mai complect mutizm. Intîmplarea a făcut ca să putem întreba asupra întregei acestei ces­­tiuni pe un diplomat, bun cunoscă­tor al politicei balcanice, și răspun­sul său îl redăm în cele următoare: — „La prima vedere—ne-a spus d­iplom­atul—se pare că guvernul ro­mân nu are în cestia macedoneană nici o atitudine. Dar trebue să știți că în această cestiune și în acest moment, o lipsă de atitudine, este și ea atitudine. Poate să vi se pară paradox aceasta, dar este totuși așa. „Ce ați vroi să facă guvernul ro­mân ? „Să aprobe actele bandelor bul­­găr­ețti ? Să le înlesnească lupta cum­­ a făcut-o la 1876 ? Pentru ce ? Pen­tru ca în cele din urmă să creeze o Bulgarie mare care ar fi cu atît mai dușmană Romîniei, cu cît ar fi mai mare de­cît Bulgaria actuală care, cu toate afirmațiunile contrarii, ne-ar distruge ori­cînd s’ar crede în stare s’o facă. „Său poate ați vroi ca Romînia să sară acum la luptă pentru a-șî­­ apăra, pentru a-șî salva conaționalii din Macedonia ? Contra cui să-î a­­pere, contra bandelor bulgărești ? contra turcilor ? „Astea sunt copilării. Romînia trebue să fie amica Turciei, nu jÄd­ea n’ar vedea că regimul a­­cesteia este mai prejos de­cît ori­ce critică, dar fiind-că menținerea sta­tului quo în Balcani este o condi­­țiune de viață pentru dinsa“. — Credeți deci că Romînia trebue să sprijine pe Turcia? — „Nu cred aceasta, ci după cum am spus am convingerea că procedarea aceasta este o cestiune de viață pentru țara romînească. „A sprijini pe Turcia în sforțările sale de a-șî menține integritatea te­ritorială și deci a împiedica pe bul­­garî de a-șî spori teritoriul și deci puterea. Căci dacă Romînia nu pro­cedează ast­fel, va fi prinsă între două Rusii, dintre cari cea din sud, deși cea mai mică, ar fi însă de­sigur cea mai primejdioasă. Cum­­ a și spus-o Sarafoff, azi e rîndul Macedoniei, mîine va fi rîndul Do­­brogei. Dacă pe vorbele lui altă dată mare preț nu se putea pune, azi după ce vezi de cîte a fost ca­pabil acest om, știi că amenințarea numai atunci ar rămînea fără ur­mări, dacă ar fi învins în Mace­donia. * „Puteam deci cu drept cuvînt spune că așa cum Romînia nu are în aparență nici o atitudine în che­stia macedoneană, are totuși una foarte categorică și justă. „Pe de o parte cea mai perfectă neutralitate, așa că nici chiar bul­garii nu se pot plînge. Pe de altă parte o atitudine care evită, chiar cu prețul de a nu sprijini pe aro­­mîni, de a da cel mai mic concurs direct sau indirect, bandelor bul­gărești. „Contra acestei atitudini a Romî­­niei, naționaliștii entuziaști pot să aibe multe de obiectat. Acei însă cari știu că în politica internațională sentimentele nu joacă de­cît un rol cu totul subordonat, acei cari cu­nosc principiile politicei moderne cari îți zic să nu calculezi de­cît cu elemente reale,—­ aceia vor tre­­­­bui să recunoască cum că cu actu­aliza politică în cestiunea mace­doneană Romînia se află pe calea cea bună“.­­­1 * — Cu alte cuvinte, e bine să se sprijine sultanul roșiu­? e bine să se tolereze înainte regimul revoltător al turcilor? —„ Nu, atitudinea statului român în cazul de față nu este o apro­bare a regimului turcesc, ci o con­damnare a procedeelor și tendințe­lor bulgărești. Regimul în Macedo­nia trebue schimbat. Reforme seri­oase trebuesc introduse. Dar nu nu­mai pentru bulgari, ci și pentru cele­l’alte naționalități.Or, o biruință a bulgarilor n’ar conduce la acest rezultat. „Romînia nu renunță la ideea de a cere reforme pentru conaționalii din Macedonia. Numai, nu e acum momentul pentru o asemenea cere­re. Din contra, Romînia avînd în aceste momente o atitudine amicală față cu Turcia va putea mai ușor pretinde și obține avantagii pentru a romînî“. Am înregistrat aceste opinii. Noi nu le împărtășim în­tocmai. In de­osebi nu prea avem încredere în recunoștința sultanului. A. B. Din fuga condeiului Braga de la Pungășeștii-Nou­i Nea Nae Basinescu, de la Pungășeștii- Noui, constatînd că vederile sale politico­­sociale, acțiunile și loturile, luate la un loc, nu-î produc nici cît îi trebue pentru timbre în procesele cu cei escrocați, s’a decis s’o încerce cu bragageria. Afișe mari anunță că pe ziua de azi nea Nae Basinescu oferă la Pungășești­- Noui halba de bragă cu 30 de bani, ca să concureze berea din oraș! Ca să­­ bei o halbă de bragă Basinescu, nu trebue să ch­eltueștî de cît vr’un leu­ pentru tramvaiii, să te tragă mîrțoag­ a trei ceasuri prin praful ce duce la Pun­­gășeștii-Noui, să capeți o insolație, și apoi, dînd o halbă de dragă Basinescu să ai nevoe de cîte­va puternice vomitive și să constați că te-a costat 5 lei ca să-ți prăpădești stomacul în beneficiul marelui economist de la Pungu­șeștii-Nouă. Așa „Vivat concurența“—mai rar. De la Fefeleii-Noul Cititor B. 33. Pitești. — 1) Nu. 2) Bacalau­reat sau șc­oală specială romînă. Examen de admitere. 3) Ca. 4) 4000 lei. 5) Ministerul de razboiu. 6). Puteți cere, dacă se va admite, asta depinde de ministru. Maria de la Tutova.— S'a dat redactorului respectiv și veți vedea. Istoric. Caracal.­­­1) Clasa III vre­o patru sute de lei.. 2) Prin Marea Neagră. 3) S’ar putea dacă ați avea șansă. 4) Nu. Victor. Constanța.— S'a publicat la vreme. Cititor C. F. R. — Cărți cu asemenea sfa­turi fiind imorale, nu le putem recomanda. V. F. Galați. — 1) La Essen în Germania. 2) Numai de un an. N. D. I. Călărași. — Vă puteți înscrie și aci de-a dreptul în anul al II-lea. O. Roman.— 1) Bursele sunt numai pentru cursul superior, opt. 2) Materiile anilor pre­cedenți, fie de gimnaziu, fie de școala co­mercială inferioară. 3) La școala profesio­nală superioară nu sunt burse. O reformă necesară De la o vreme încoace a început să se descopere, că unii din acei cărora le este încredințată paza avere! cetățenilor se dedau ei înșiși la tot soiul de fur­turi, ba cu ocazia cercetărilor unuia din cazurile mai recente s’a găsit acasă la inculpat, în afară de lucruri de furat, și un întreg arsenal de instrumente pentru spargere. Faptul acesta trebue să ne îngrijea­scă și cu atît mai mult cu cît nu se produce pentru prima oară. Am văzut sergenți de stradă operînd alături de pungași; azi din aceiași sergenți vedem lucrînd pe propriul lor cont. Ca mîine probabil îi vom vedea constituindu-se în bandă spre a opera spargeri și fur­turi. Prin urmare încă odată, lucrul tre­­bue să ne dea de gîndit ; datoria gu­vernului e deci ea să intervie și să in­­tervin cît mai curînd. Intervenția guvernului însă să nu se mărginească la cîte­va măsuri cari nu vor avea de­cît darul să facă pe ser­genți ca să fie mai precauți, însăși or­ganizația de azi a sergenților de stradă, rămasă înapoia tuturor reformelor să­­vîrșite de la un timp încoace în diferi­tele instituții ale țării, păcătuește de la un căpat pînă la cei­ l’alt. Deci în or­ganizația însăși a instituției trebue iz­bit, ea însăși trebue schimbată, și nu­mai etnici vom putea spune că s’a fă­cut ceva serios. Să se facă și cu sergenții ceea ce s’a făcut cu poliția recrutîndu-se persona­lul destinat pazei ordinei și averea ce­tățenilor dintre oamenii mai încercați și mai civilizați — ca să nu zicem culți — și asigurîndu-se fie­căruia o existență mai omenească de cum se face cu cei ce compun astăzi instituția. Ast­fel numai se va ajunge a se avea în serviciul pazei orașelor oameni cin­stiți și fără acele apucături de brută pe cari le au azi cei mai mulți din ser­genți. Anal­t. FLAGELUL PELAGREI ,— Pelagraseria de la Doljești — Pelagra și sifilisul—iată două flagele cari rod și distrug mare parte a țără­­nimei noastre. Studii s’au făcut, rînd pe rînd, de mulți medici, strigăte de alarmă s’au dat, iarăși, de mult. La fapte nu s’a trecut de cît din Main trecut, cînd e­­minentul d. dr. G. Proca a fost însăr­cinat de directorul general al serviciu­lui sanitar cu organizarea pelagroseriei de la Doljești (Roman), cu concursul d-lui medic al județului, dr. A. Vasiliu, și a administratorului pelagroseriei, d. Piedemonte. Ne-am procurat raportul adresat de d-sa d-lui director general al serviciu­lui sanitar, precum și o serie de foto­grafii pe cari le­ dăm aci și cari ilus­trează pelagroseria­ de la Doljești. Starea materială a sătenilor țăran pelagr­os de la pelagroseria din Doljești In trei direcțiuni trebuia să se în­drepte activitatea, conducătorilor pela­groseriei. Intîia era îmbunătățirea stărei mate­riale a sătenilor. Ca măsură prealabilă, în astă privință, s’a început o anchetă sistematică pe la locuințele din nou nu­merotate din cele șase cătune ale comu­nei Doljești. Această anchetă făcută de­ocamdată de organele administrației locale și con­trolată de d. administrator al polagro­­seriei, în unire cu d. dr. Proca, este destinată a servi, în acelaș timp, de bază la deosebirea bolnavilor avuți de cei cu puține mijloace—spre a se măr­gini ast­fel gratuitatea ajutoarelor sub formă de hrană, numai la bolnavii cu adevărat săraci. Hrana.—Sifiliticii La început criteriul după care s-a urmat cu distribuirea hranei la bolnav, consta în declarațiunile lor înși­le că sînt săraci. Afară de aceasta s’a ținut tot­dea­una socoteală dacă bolnavii aju­tați sunt pelagroși sau sifilitici, sau a­­tinși de alte boale pentru cari era in­dicat un regim mai substanțial. In pu­ține cazuri asistența s’a dat și unor or­fani ca și unor bătrîni infirmi, incapa­bili să-și cîștige existența prin muncă. Pelagroșii din comună examinați anul acesta de d. dr. Vasiliu și de către d. dr. Proca, personal, sînt actualmente în număr de 132 și anume : 76 în Bu­­ruonești, 17 în Rotunda, 16 în Rodiu, 14 în Doljești, 9 în Buhoanca. In to­tal 132. Se adaugă la aceștia 20 pelagroșî, din Sagna (18 bolnavi) și din Miclău­­șeni (2 bolnavi), deci în total 152 pe­­lagroși, cari sunt ajutați de pelagrose­­ria din Doljești. In afară de pelagroșî au mai fost ajutați cu hrană 111 bol­navi, majoritate sifilitici. Hrana distribuită acestor 263 bolnavi a costat 1344 lei, ceea ce vine 50 de bani de bolnav pe zi. Din acești bani, 1060 lei au fost întrebuințați la fabri­carea pîinei (4911 bucăți cîntărind 5893 de ki.). Afară de pîine s’a distribuit bolnavilor ouă și mîncare caldă, ciorbă sau borș, friptură și fasole cu carne. Clopotul bisericei anunță pe bolnavi să vie la timp la masă, care se servește de trei ori pe zi : la 7 dimineața, la a­­miază, și la 8 seara. Populația a început să simtă nevoia pîinei. De unde înainte de înființarea pelagroseriei, cîrciumarii din Doljești abia de vindeau zece pîinî pe zi, cup­torul pelagroseriei a desfăcut, pe bani sau pe ouă, 607 pîinî de la 21 — 28 Maiți, ceea ce vine la 85 de pîinî pe zi In ce privește tratamentul sistematic al sifiliticilor la Doljești, d. dr. Vasi­liu a instalat o cabină de fumuri la Ba­lUta Clul. D. dr. Proca a început să facă și examenul sistematic al sîngelui în ca­zurile suspecte, pentru combaterea ma­­lariei, examen necesar pentru admini­strarea rațională și eficace a chininei, ca mijloc profilactic. O statistică alarmantă Ca să-și dea lumea seama de flage­lul pelagrei în Romînia, vom rejeți^i­­ ci cîte-va cifre asupra întinderei sale, după cercetările statisticei făcute de­ d. dr. Proca. In 1887 erau în Romînia 10.626 de pelagroșî la o populație rurală de 4 milioane 152.642 de locuitori, ceea­ ce da proporția de 8,5 pelagroșî la 1000 de locuitori. Toate spitalele din țară nu pot în­griji anual de­cît 4.500 de pelagroșî. Azilul de pelagroșî de la Păucești­-Dra­­gomirești primește pe fie­care an, de la 300—350 bolnavi de pelagră. In 1899 se urcă la 32.237 de pela­groșî la o populație rurală de 4 mili­oane 798.012 locuitori, adică 6,5 pela­groșî la 1000 de locuitori. In 1900 numărul pelagroșilor se urcă la 42.117, adică în proporție de 8,7 la 1000­­ de locuitori rurali. Dobrogea intră, în această privință, cu 1,3 la mie, Oltenia cu 4,3, Mun­tenia cu 5,8 și Moldova cu 10,9. Covurluiul atinge în 1900 proporția de 36,0 la mie, iar Romanul în 1902 atinge proporția înfiorătoare de 55,4 la m­ie. D. dr. V. Babeș termină un recent raport al sau asupra unei escursiuni pen­tru studiul pelagrei în județul Roman, cu următorul strigăt de alarmă, care trebue să trezească întreaga noastră lu­me politică asupra flagelului pelagrei: „Trebue să se insiste față de autori­tățile superioare, care de ani de zile se lupta în­potriva pelagrei cu mijloace in­suficiente, cu circular­, cu măsuri in­­complecte și cari n’au dat nici un re­zultat, ca să se schimbe acest sistem dezastros și să le aplice măsurile nece­sare, de­odată, cu toată forța, cu toate­­ mijloacele de cari dispune statul și știința pentru a combate acest flagel, care para­lizează agricultura și subminează vita­litatea neamului“. D. Lascar a declarat că-și va face o față de a fi ministrul sănătăței publice. N­ așteptăm la lucru și la rezultate. Em. D. Fagure Serbarea veteranilor A avut loc serbarea și liniștea locuito­rilor Capitalei n’a fost turburată și țara nu s’a zguduit din temelii. Nu s’a dat voe tuturor să vie în Capitală. Nici nu se putea alt­fel. Degeaba au luptat ei pentru libertate ? Dar chiar dacă veneau toți să salute steagul sub care vor să dea o a doua luptă, să ia cum s'ar zice „Plevna internă“,— nimic nu s’ar fi întîmplat. Oa­menii ar fi avut cel puțin satisfacția că n’au făurit cu sîngele lor libertatea pen­tru ca numai ciocoii să se bucure de ea. I-am văzut pe veterani parcurgînd stră­zile Capitalei. Mergeau cu pasul scurt și îndesat — cum cere reglementul militar. Pe piept aveau decorații numeroase. Mu­zica intona „Deșteaptă-te române“ —și din altă parte străbatea pînă la dînșie sune­tul goarnelor companiei de curcani care mergea la Tedeumul din Dealul Mitro­poliei, sunetul marșului „trecerea Du­nărei“. Ce crudă ironie ! Pentru cei morți : paradă cu miniștri, generali, coloneii, onoruri militare etc., pentru cei vii, goa­na polițienească, brutalități și amenințări. Trist și descurajator, îngrozitor exemplu pentru generațiunile tinere cărora în alte țări veteranii li se prezintă ca exemple vii de imitat. Cine î-a văzut ori trecînd pe stradă și n’a simțit o lacrimă în ochi,—e sau, o canalie, sau un imbecil. N’avem opinie atît de rea încă despre guvernanții noștri în­cît să credem că dacă-i vedeau nu e­­rau și ei mișcați. Dar au avut grijă să evite mișcătorul spectacol... Totuși prin defilarea lor de ori, vete­ranii au cîștigat mult... am atras defini­tiv opinia publică de partea lor. Au de­clarat și repetat că nu fac politică, nu vor să fie instrumental nimănui, — nu știm dacă declarațiile lor vor găsi crezare, sigur însă este că cererile lor în cele din urmă vor trebui să fie auzite, pentru cin­stea și demnitatea Romîniei. Clevetitorii însă să tacă și jos pălă­riile, trec veteranii! Ad. Dintre toate operile oferite pînă acum cititorilor romîni, cea mai cap­tivantă este de­sigur noul foileton al „Adevărului“ Prăbușirea tronurilor Scandalurile Cărților europene ce va apare cu începere de Luni 1 Septembrie In foiletonul acesta se dezvălue toate Aventurile amoroase princiare din ultimul timp și cari sunt încă în mare parte necunoscute, lăsînd la o parte pe cele cari au pasionat deja lumea întreagă, dar cari vor fi re­date însă aidoma cum s’au petrecut fără a se ascunde nici un detaliu. Scandalurile Curților europene este o înșirare de drame, tragedii, aventuri pasionale, răpiri și fugi romantice, în care prinți și prințese, arhiduci și arhiducese și-au­ pierdut în ultimul timp ranguri, onoruri și chiar viața. Prăbușirea tronurilor este deci o operă pe care nimeni nu trebue să întîrzieze de a o urmări, căci rar este dată unui ziar ferici­rea de a putea oferi cititorilor săi un asemenea foileton. © ® ® ® e ® eee ® eee ® eeeeeeee»eee N­OTE O pepinieră de gardiști Pe tăcute, prefectul Capitalei a făcut o operă, care e poate una din cele mai umane și mai practice realizate de un timp în­coace, de­și nu e o reformă tre­cută prin consiliul de miniștri și prin par­lament. Cetățenii Capitalei știu­ prea bine că locurile virane ale Bucureștiului adăpos­teau­ o sumă de copii în zdrențe, ființe abandonate, uitate și de Dumnezeu și de oameni, candidați la beciurile poliției și penitenciarul Mislea. Rupți, flămînzi, ei cerșeau, atacau la drumul mare, trăiau într’o groaznică des­trăbălare fizică și morală, se exercitau în mînuirea cuțitului—formau pepiniere de indivizi primejdioși siguranței trecă­torilor și întregei Capitale. D. Saita s’a gîndit ce ar fi de făcut pentru a distruge pe de o parte aseme­nea pepinieră primejdioasă, iar pe de altă parte de a salva o sumă de existențe de acestea, cari degenerau mai mult din cau­za părăsirei în care se aflau de­cît din cauza relelor inclinațiuni. In lipsă de ori­ce fonduri, prefectu Capitalei s-a adunat, l-a dus la cazarma gardiștilor, a pus de li s’a făcut din uni­formele uzate ale gardiștilor niște mici uniforme și a făcut din ei curieri pentru corespondența între diferitele secții și a­­­ceea dintre poliție și alte autorități.­S’a dovedit în scurt timp că-și fac serviciul spre mulțumirea generală. Ei sunt ținuți la cazarma gardiștilor, puși să urm­eze cursurile școalei de gar­­­diști, întreținuți cu mîncarea la ospătăria comunală și­­ educați­ în vedere ca, după cefia 21 de ani vor fi înrolați în armată, după terminarea serviciului militar să re­­vie ca gardiști, avînd o bună pregătire. Li s’a dat de asemenea cîte un tutor legal dintre comandirii de gardiști. E o operă excelentă care, dacă s’ar urmări în toată țara, ar da rezultate din cele mai bune. Yorik sau Masa pelagroșilor în fața casei administrației Starea materială a sătenilor.— Hrana. — Tratamentul sifiliticilor.— O statistică alarmantă 17n sifilitic la pelagroseria din Doljești Casa parochia­l oferită de preotul catolic comunei O pelagroasă de la pelagroseria din Doljești Lunii 1 Septem­b­ ne 1003 DIRECTOR POEITIC CONST. MILLE Anuncinri: Linia pagina IV .... î Lei 0.50 baa 9 . III » 2.—• „ inserții și­ reclame . . . , „ 3.— Ö Pagini CHESTI­A ZILEI Păiajenul Din ziarul bulgar „Vecerna Posta“­­ — Păiajenul acesta (adică principele Ferdinand) a întins mreaja sa asupra tro­nului, coroanei și asupra banilor ca ast­fel să poată dicta mai ușor. DISPERAREA In MACEIDONIIA — Corespondență specială a „Adeverului“ — Sofia, 29 August, 1903 Revoluția In Bitolia Măcelul din vilaietul Andrianopol fii ^ LftA­1 A­M V, A* — A­AI —T­V­ A AX * A» — "— _ JL. UUUW jJXCVOCV JK­jyjClKJtAgL U­A, IUOUI" .Agenții erau mai numeroși, a fost ocu­­­­pată de o masă enormă de curze și al­­­­banezi, cari s’au dedat la un măcel în­­­­grozitor, asupra populațiunei pașnice. In satul Kesirlik, toată populațiunea, care­­ n’a putut fugi a fost măcelărită. In sa­­­­tul Tass-Tepe, au fost măcelărite 18 familii, în satul Azmagik, 20 de familii. Vre-o 80 de familii din Eni-Malike, Do­­kuziuk, Karamushi și Karalia, părăsind vetrele și fugind, au fost întîlnite de bași­­buzuci, și pînă la ultima suflare măce­lărite. In chiar marginea orașului Lo­­zengrad, patru orășeni au fost găsiți tăiați în bucăți. In satul Ceglaik, mai mult de 50 de inși au fost măcelăriți, de asemenea uciși au fost Bona Ivanova, un sătean din Kula, cu femeea și o fetiță ; în sa­tul Erekler bătrîniî: Peiu Kamburu, Iani Todorof, Iani Ciolacu, Todor Dul­­gherof, cu fiii lui, Ivan Miles, Dumitru Ghermanu, Dumitrof, Ivan Iancof, Gheor­­ghe Arabagief, Ivan Keșișof, Todor și Iani Kostof, copii la 10 ani, și alții pre­cum și doi casapi din Lozengrad, a­­proape de satul Ereldor, 15 cărămidari au fost tăiați în bucăți, cu o cruzime care întrece ori­ce închipuire. Un escadron de cavalerie, se mișcă de-alungul frontierei bulgare, ucigînd bătrîni, femei și pe ori­cine se încearcă să treacă frontiera. La vre-o trei kilo­metri de frontier­ă, au fost­­ găsiți uciși Teodor Stamates, Koiciu Constantinof și alți cîțî­va ai căror nume nu se cu­nosc. Soldații se laudă că ordinul de măcel a sosit de la sultan. Atacul turcilor la Vasilicos După cum v’am anunțat la timp, o­­rășelul Vasilicos, pe malul Mării Ne­gre, se află de mult în stăpînirea in­surgenților. Acest orășel este locuit de greci, cari au fraternizat cu bulgarii. Turcii s’au încercat de mai multe ori să-l ia, însă zadarnic. Așa în ziua de 24 August un batalion de infanterie, un escadron de cavalerie și trei baterii de munte, au atacat pe insurgenții stațio­nari în piscul Kopreț, lângă Vasilicos. Lupta a durat două ore. Intăriturile in­surgenților au fost bombardate cu tu­nuri, ceea ce a permis turcilor să se a­­propie. Insurgenții însă, au întrebuințat bombe, împrăștiind pe turci în risipire. In urmă s-au retras și insurgenții, de­oare­ce la spatele lor, o oră depărtare de frontiera bulgară, au așezat lagărul aproape de mare, patru batalioane de infanterie, cinci escadroane de cavalerie și cinci baterii de artilerie. Toată această armată, care întrece numărul de 2000 de inși, a sosit cu va­porul pe mare și a debarcat în apro­piere de Vasilicos. Insurgenții și grecii să anunțasem că populațiunea gre­cească de prin vilaetul Andrianopol, a adresat statului major al revoluționari­lor, o cerere prin care solicită protec­­țiunea insurgenților, contra regimului turcesc. Iată ce ați răspuns insurgenții, printr’o circulară : „Ne-ați comunicat că ați exprimat dorința de a vă înfrăți cu creștinii bul­gari, frații voștri, pentru învingerea dușmanului comun, turcii, și pentru e­­manciparea patriei noastre comune. Pînă azi, noi am sperat numai în forțele noa­­­­stre; aveți speranță în D-zeu, căci sco­pul nostru e drept și sfînt. Și fără spri­­­­­jinul vostru, noi sîntem încredințați, că­­ vom introduce, atît pentru noi cît și pentru voi, o viață mai omenească , dar , pentru că sîntem datori să întindem mina ori­cărui creștin care dorește sin­ 1 cer învingerea tiranului, vă întindem și­­ vouă mîna să ne înfrățim, și să lucrăm­­ împreună contra tiranilor. Deci, trimi­­t toți neîntîrziat doi reprezentanți ai voș­­­­tri, spre a vă spune ce trebue să la­­s cețî. f Primiți salutul nostru frățesc. " Președintele statului major revoluționar ! Mihail Gherghicot Muntele Stranda, 12 Aug. 1903, i­ar muntele Bucovețul, care des­­parte Kicevo de Gostivar, a avut loc o banie între bașibuzuci și insurgenți. A­­ceștia au așteptat în pozițiile lor, pe cînd bașibuzucii se duceau în­spre sa­­­tele creștine după pradă, și i-au atacat țara veste. Bașibuzucii au avut pierderi foarte mari.­­ “ Arnăuții și bașibuzucii, au comis in Debra, prin jurul Drinului, nume­roase omoruri. In fie­care zi dau raita prin satele­ creștine ridicînd vitele și numundu-le în Malesia. Populațiunea e disperata. Lîngă satul Smărdaș, Ciacalarof, au avut o nouă și sîngeroasă luptă. Insur­genții au avut trei morți și 9 răniți, turci au avut pierderi mari. [>.~[."Din Chanali. Prima stație dinspre­ Bitolia, au plecat în Murihovo, patru batalioane de infanterie. In jurul acestui orășel, toate satele sunt răsculate, iar armata fiind neputincioasă și puțină, in­cendiată. In acest raion se credea a fi Boris Sarafoff, de care turcii au prins o groază mai mare ca de Moscov-Baba. Acum primind știrea că Sarafoff este în Europa, armata operează fără teamă, co­­mițînd cruzimi, asupra locuitorilor pașnici.­­ In Kastoria, armata a atacat pe stradă și măcelărit mai mulți creștini. Maceiul era sa se întindă, dacă nu in­tervenea un notabil turc, mai conștiin­cios, care prin vorbe blînde, a oprit ca­tastrofa.­­ Lîngă satul Kosteneț (Kastoria) ar­mata s’a ciocnit cu insurgenții. Aceștia s’au retras, omorînd cîțî­va bașibuzucî. Turcia la frontiera bulgară După relațiile oficiale ale posturilor bulgare, posturile turcești, au fost în­tărite, în ziua de 27 August. Au fost îndoite toate posturile de la Tatar-Kioi și Urum-Kioi, pînă la At-Liman, lîngă mare. Supravegherea patrulelor turcești a fost întărită. Se știe că turcii, la un­ anumit timp, au micșorat postu­rile, ba chiar le-au retras înăuntru, cîți­va kilo­metri. Acum însă au reluat din nou ve­chile poziții, îndoite la număr. In unele puncte, s-a concentrat artileria. Eri, au descins la Vasilicos, pe mare, cu vaporul, încă trei batalioane infan­terie, două escadroane cavalerie și patru baterii de munte. La Gramaticovo, au sosit două batalioane infanterie, un es­cadron de cavalerie și două baterii de munte. La Ghiok-Tepe, de asemenea s-au concentrat mai multe batalioane. Toată această armată se mișcă spre frontiera bulgară. Garnizoana din Andrianopol a fost de asemenea simțitor întărită, cu toate treile feluri de armie, trimese din Cons­­tantinopol. Comandantul corpului al II de armată, Arif Pașa, a inspectat per­sonal garnizoana din Andrianopol, dînd ordin ca 3 batalioane, 5 escadroane și două baterii de cîmp să plece la Lo­zengrad, spre a întări garnizoana de acolo. Intervenția Rusiei La timp v’am anunțat că insurgenții, după plecarea flotei rusești din Iniada,­ au luat acest fort și au pus în stăpînire farul. S’a constatat în urmă că insur­genții au atacat fortul și alungat santi­nelele, pe cînd încă flota se afla în I­­niada și sub ochii ofițerilor ruși. S’au mai surprins zilele din urmă două vapoare rusești, descărcînd muniții și arme la Iniada, unde se predau în mîinile in­surgenților. Se presupune că Poarta a notat a­­ceasta reprezentanților puterilor din Constantinopol, adăugînd, că dacă in­surgenții primesc ajutoare din afară, gu­vernul și armata nu mai pot răspunde de siguranța consulatelor și consulilor străini. In urma aceastor declarații, pu­terile vor îndoi staționarii în apele tur­cești, iar la Burgas se așteaptă sosirea și debarcarea unui regiment rusesc. Marc

Next