Adevěrul, februarie 1904 (Anul 17, nr. 5208-5236)
1904-02-01 / nr. 5208
Anul XVII.—No 5208 4 FONDATOR ALEX. V. BELDIMANV Abonamente : în țară:un an 30 lei; 6 lunii 5 lei; 3 luni 8 lei; î luna străin. „ „ 50 Un exemplar în țară 10 bani ; în străinătate la bani Seulul in miunile japonezilor — Partidul liberal e minat de intrigi, conspirații, comploturi...—strigă d. Epurescu. — Vorbiți contra închidere!!—strigă președintele. Zgomotul devine atît de mare, încît d. Epurescu se vede nevoit a-și relua locul. Apoi d. Toma Stelian, asupra punerei la vot, observă că ar fi regretabil, în urma declarației d-lui Dim. Sturdza, ca rezultatul votului să fie exploatat ca o diviziune în partid. De aceea d-sa propune ca votul să se amîne pe azi, ca deputații să aibă vreme să reflecteze asupra discuțiilor armate în chestiunea robei. Propunerea a fost aplaudată și admisă. Februarie citiți La ora 6 Dimineața Adevărul de dimineața :" Ziar de informațiuni și reportagiu telegrafic ^9` Serviciul telegrafic special Din: Viena, paris, Sofia și B^9ra^ 5 bani in toată țara, bani 5 La ora 5 seara ADEVĂRUL POLITIC Mare ziar politic, economic, literar și de informațiuni 10 bani în toată țara, bani 10 In fiecare Joi, BELGIA ORIENTULUI ziar satiric ilustrat și care trece în revistă toate faptele săptămînei 5 bani în toată țara, bani 5 -----------—In fiecare Duminică: PENTRU COPII organ al copiilor noștri, cu deviza de a instrui amuzînd, și care sub direcțiunea d-lui Th. D. Speranță, a delectat copiii timp de un an de zile cât a redactat suplimentul gratuit al adeverului politic sub același nume deja popular și iubit. Pentru Copii 5 bani în toată țara, bani 5___________^ ^^ III—«NWW ~ —MU» • — II Din fuga condeiului Jap, rap! Cum că Rusia nu e tocmai în apele ei asta e sigur, fiindcă e în apele Japoniei. Rusului, după cum se știe nu’î place apa nici în cizme; tot ce’i place este să vie apa la moară. Deocamdată însă, apa i s’a urcat la cap, sau cum s’ar zice, la etaj și în loc să lichideze chestia Manciuriei e în ajun să se evaporeze din apele Japoniei. Lupta a început la Port Arthur. Japonezii par a fi respinși pe ruși pînă în portul Marsiliei. Speranța muscalilor e acum pe uscat, deoarece în chestii marine s’a dovedit că se cam udă cînd vine vorba la o adică. Anecdotele au și început să circule cu privire la vitejia japonezilor. Un japonez întilnind pe un rus în Port- Arthur, Ta cîrpit, sacadînd . — țap,jap ! Rusul buimăcit, l’a întrebat că ce înseamnă „jap-jap“. — E prescurtare de la „japonez“, a răspuns supusul lui Mikado Pac Rep. Cestiunea robei la Camera Agitația în Cameră.—O cestiune prealabilă.—Debutul d-lui C. Disescu D. Strudza pentru robă.— Conflictul Take Protopopescu.Epurescu.—Amînarea votărei Agitația în Cameră Cestiunea robei a adus lume foarte multă și ori la Cameră. Tribunele pline , prin culoare un mare număr de advocați și cîțiva magistrați, cari se amestecai cu deputații și discutau asupra robei și asupra atitudinei d-lui M. Fereebide. . Despre d. M. Perechide circulau o sumă de zvonuri : ba ca a demisionat, ba că va demisiona, ba că nu vrea să prezideze Camera în cestra robei, etc. Toate aceste versiuni sporeau agitația. In cele din urmă d-nii Take Protopopescu, G. Panu și C. Stoica, întrebați de mai mulți deputați și ziariști, dacă este adevărată știrea cu demisia d-lui Ferechide, —au răspuns : „ Nu este nimic adevărat din aceste zvonuri. . . Apoi stăruințele pentru știți contra robei au continuat cu o agitație demnă de o cauză mai mare. O cestiune prealabilă deschizîndu-se ședința sub preșidenția d-lui Take Protopopescu, cel întîns ia cuvintul d. Al. Djuvara, șeful robiștilor, — înainte de a intra în discuția acestei cestiuni, care a ridicat valuri atrt de mari în Corpurile Legiuitoare,— spune d. Al. Djuvara,—cred că ar fi de dorit să cunoaștem părerea guvernului, ca apoi să știm cum să ne călăuzim, deoarece ar fi regretabil ca votul ce se va da să fie exploatativ contra guvernului sau în contra intereselor partidului liberal. Robiștii, mai ales tinerii generoși, au acoperit cu salve de aplauze cuvintele d-lui Al. Djuvara. Respectoasa invitație a d-lui Djuvara, pare a fi fost hotărîtă de mai nainte, deoarece s’a remarcat de mulți îndelunga și amicala conversație ce a avut d. Di. Sturdza cu dînsul înainte de deschiderea ședinței. Debutul d-lui C. Disescu Se dă cuvintul d-lui C. Disescu și se produce o oarecare liniște. Dar abia spune cîteva cuvinte și tinerii generoși se pornesc pe hohote de rîs. — Ce este? Ce este?—întrebară mai mulți. —.... eu nu știu ce găsiți d-voastră în robă...—continuă d. Disescu, și noul hohote de rîs se produc în toată Camera. Tinerii dădeau un înțeles cam pornografic acestor cuvinte, ceea ce a supărat atît de mult pe d. Disescu, încît a repetat din nou, cu o voce puternică, aceeași frază. Și hohotele de rîs au fost și mai puternice. Președintele, d. Take Protopopescu, în loc să ocrotească pe d. Disescu de numeroasele întreruperi și de hohotele de rîs ale majorității,—dimpotrivă, a făcut observații roatorului. Restabilindu-se puțin liniștea, d. Disescu a demonstrat necesitatea robei, zicînd că ar fi mai bine să i se zică togă, ca la romani. A spus apoi, că decit să luăm de la francezi roba, era mai bine să ne întoarcem la tradiția romînească a ișlicelor , ceea ce a provocat noui întreruperi și rîsete zgomotoase. La urmă d. Disescu a protestat cu energie în contra modului pornografic cum i se interpretează cuvintele. D. Dim. Sturdza pentru robă Oricît de agitată a fost Camera,'totuși imediat ce sa ridicat d. Dim. Sturdza ca să vorbească, s’a făcut o tăcere sepulcrală. Primul ministru, cu un ton foarte conciliant, și-a exprimat mirarea, că o cestiune atît de neînsemnată ca cea a robei, produce de cîtva timp o agitație atît de mare la Cameră și la Senat, cum n’au produs de mulți ani cestiuni foarte grave și importante. — Externe,—întrerupe d. Dimancea. — Ba interne, — răspunde d. Dim. Sturdza. Cestiunea Extremului Orient abia acum începe să agite spiritele , mai mult chiar de cît ar trebui. Căci atențiunea noastră trebue să fie încordată asupra cestiunilor mari interne. Acum se discută la Senat asociația sătenească și îmi pare rău să constat că ea nu produce nici un interes pentru d-voastre ; iar roba vă agită în gradul cel mai mare. In Balcani lucrurile nu merg bine și ele privesc în gradul cel mai înalt interesele noastre. Dar pe d-voastra vă pasionează roba. Această mustrare foarte dreaptă și părintească a d-lui Dim. Sturdza, pare a fi produs un profund efect asupra marei majorități a Camerei. Apoi d. Dim. Sturdza a spus că votarea proectului de lege depus ar însemna un conflict cu Senatul, care s'a declarat pentru robă , ar însemna desonoarea Curtei de Casație, care de asemeni a adus o decizie în favoarea robei. D. Dim. Sturdza a fost viu aplaudat de marea majoritate a Camerei. Conflictul Tache Protopopescu-Epurescu S’a cerut apoi închiderea discuției. Lumea era foarte agitată și doritoare de a afla rezultatul votului în urma frumosului apel al d-lui Dim. Sturdza. D. Epurescu cere cuvîntul în contra închiderea discuției. Un zgomot enorm se produce , deputații se îngrămădesc în incintă și unii cer închiderea discuției, alții în contra. In mijlocul acestui zgomot abia se aude glasul de clopot al d-lui Epurescu. La un moment dat izbucnește un conflict între președinte și d. Epurescu. — Ați terminat, d-le Epurescu ?— întrebă d. Tache Protopopescu. — Nu, d-le președinte. Protestez în contra zgomotului, faceți ordine ! —Ați terminat? — ■—■—! Roba și partidul liberal Alea jacta est! Războiul s’a declarat! Să nu credeți însă că e vorba de cel ruso-japonez. Nu. E vorba că partidul liberal s’a rupt în două pe grava chestiune a robei avocaților. E epică, homerică, aristofanică comedia cu proectul de lege al d-lui irechide pentru a se declara facultativ pe un an de zile portul uniformei avocaților. Lupta aceasta însă nu e lipsită de semnificare. JJ. Jietre tjirudt și ea nu a nascucui trenat o chestiune de principiu, a conchis că roba e în contra și a tradițiilor și a higienei și a cerut, pur și simplu, modificarea articolului din procedura civilă, care cere introducerea ei. Cum se prezintă însă chestia la Cameră, cerîndu-se doar suspendarea pe un an de zile a obligativităței robei, se vede cît colo că nu un principiu conduce lupta, ci totul e considerat ca ocazie binevenită pentru ca să se îneneze diferite grupări din majoritate. E o luptă de culise în sinul majorităței, care izbucnește la orice ocazie și care a început să orbească într’atîta pe combatanți, încît nu mai au nici simțul ridicolului. Azi e luptă aprigă pe chestia robei, mîine ar fi binevenită și chestia birjarilor, sau a văxuitorilor de ghete. Nic’odată, nu e vorba ce e în discuție ; e vorba să fie un prilej de a trage sforile și de a se răfui. Partidul liberal lichidează, o desfacere totală și a ajuns la obiectele, de 25 de bani. De aici pînă în opoziție e doar un pas —și încă unul, care nefiind întîiul, nu costă mult! Don Salust NOTE Un exemplu leimitat Cu mare plăcere am aflat zilele aceste faptul că Clubul militar din Capitală a abonat 16 state al II-lea și o lojă bel-étage pentru toate reprezentațiile date de Societatea noastră -dramatică la Teatrul Național. Să sperăm că ministerul de războiți va complecta această faptă, făcînd o serie de abonamente de galerie, Duminica [seară, pentru trupă. De altfel e de remarcat că corpul ofițeresc, în genere, dă teatrului romînesc un concurs prețios, asistînd la spectacolele sale. Or, este știut că numai prisos n’au ofițerii noștri , ba, mai mult, au prisos de lipsă. Cu toate astea sînt buni clienți ai Teatrului. Măsura luată de Clubul militar, pe lîngă că vorbește de la sine pentru dorința ofițerilor de a-șî procura distracțiuni artistice, apoi mai e și de un patriotism cu adevărat ostășesc. Patriotismul acesta îl întîlnim în mare, în proporțiuni cari ating grandomania și culmea șovinismului, la Pesta. Nu numai ofițerimea, dar nu e instituție de stat sau comunală, nu e casă de bancă, nu e societate pe acțiuni, nu e stabiliment industrial, nu e instituție financiară, care să nu sprijine, prin abonamente anuale, unul sau mai multe teatre ungurești. Se ating astfel două scopuri: se înrădăcinează adînc arta dramatică națională și un întreg popor de funcționari de bancă, de lucrători industriali, mari și mici, se cultivă, evită spectacolele de gen inferior, jocurile de hazard și contactul cu lumea interlopă. O întreagă problemă morală se rezolvă, în parte, pe această cale. Iată exemple de imitat. Nu numai Curtea regală, nu numai statul și militarii ar trebui să subvenționeze Teatrul Național. A sosit timpul ca lumea noastră agricolă, financiară, industrială, comercială, în marginele puterilor sale, să subscrie, la începutul fiecărei stagiuni abonamente pentru toate, jumătate sau o pătrime din reprezentațiile societăței dramatice. Ar fi lucru vrednic, din punct de vedere cultural și moral și patriotic, din punct de vedere național. E. D E. J Ediția de seara Duminecă 1 Februarie 1904 Debarcarea japonezilor la Liaotung.Regimente distruse.-Vapor japonez capturat-Anglia și care Conservatorii și țăranii Conservatorii au făcut ori la Senat, prin glasul d-lui Ion Lahovary, o declarație, care merită o speciala relevare. Ei au declarat că vor vota legea din inițiativă parlamentară, prin care asociațiunile țărănești se pot împrumuta pentru a cumpăra în comun moșii. D. Ion Lahovary a declarat chiar în termeni foarte călduroși că partidul conservator înțelege să lucreze pentru prosperitatea clasei țărănești și să pună mai presus de luptele de partid nevoile acestei clase. A fost aproape un limbaj nou acela pe care l-a ținut d-sa, în numele partidului conservator. Aceasta dovedește un lucru , că și conservatorii sunt convinși că nu mai poate fi ținută țărănimea în situația de azi, că nu poate fi oprită operațiunea de continuă împămîntenire a țăranilor și că a se speria de această problemă economică nu mai este atitudine de conservatori moderni. Evoluțiunea proprietăței agrare nu mai sperie nici pe conservatori; ei pot discuta modalitatea, dar nu pot nega fenomenul, încetul cu încetul, alăturea cu chestiunea economică la țară se va așeza și cea politică și nu va fi partid politic care s’o poată ignora. D. Ion Lahovary a făcut erî operă de adevărat om de stat, arătînd că va vota proectul de lege al asociațiilor țărănești. S. U. R. citi și dv 2. Se va comunica prin ziar. 3. Se va afișa pe toate stradele. 4. Nu știm. 5. La o astfel de întrebare nu se răspunde. Th. M. S., Călărași.—Nu cunoaștem nici o publicațiune de acest fel. Un cititor zilnic, Iași. — Nu s'a luat încă nici o hotărîre. Costacius, Loco.—Nu s’a fixat încă. Un cititor asidui, Focșani.—La librăria Soceca. L. V. Bercovici, Galați.—Nu este încă eși de sub tipar. Jos... Focșani.—Faceți cerere de scuzare la ministerul de război și; altfel veți fi pedepsit. M. Art. Craiova.—1) La 15 Februarie. 2) Da, dacă se constată miopia. 3) La a treia prezentare se decide. Cornelius, Brăila.— Vă puteți încă înscrie la depozitul de recrutare, sau la data recrutărei, chiar la biuroul unde se face recrutarea. Cititor zilnic, Tulucești.—Se vor relua mai tîrziu. „Socialist“, vechia abonat, Loco.—1. O veți Situația agricolă De cînd cu criza din 1897, s’ a luat dispoziția, ca toate prefecturile din țară, să facă mensual un raport asupra stării semănăturilor de prin județe. Rapoartele aceste se fac regulat și regulat se publică prin ziare. Ce se spune în ele ? Am început să le învățăm pe de rost, căci frazele din rapoarte se repetă de atîtea ori și moroii în acelaș mod, încît nimeni nu le mai citește. Astfel, cuvintele „semănăturile bune“ le găsești în raport la toate județele. Trecutul însă ne-a dovedit că optimismul acesta e de multe ori exagerat. Anul trecut citeam in toate situațiunile că semănăturile sunt bune, rapița frumoasă, că se speră că recolta va fi abundentă și altele. In realitate, rapița era cu totul compromisă , porumbul, din lipsă de ploaie in primăvară, se făcuse puțin și în general recolta numai excelentă n’a fost. Anul acesta vedem iarăși că prevederile în rapoartele mensuale sînt foarte bune. De cît, fi vorele adevărate ? Agricultorii, cari vin de pe la moșii, se plîng într’una că nu e un pic de zăpadă care să acopere pămîntul, așa că sămînța aruncată putrezește. Plouă, dă cite un ger și îngheață. De rapița nu mai este de vorbit, căci e cu desăvîrșire compromisă și inimile agricultorilor tremură pentru porumb. Aceasta este realitatea. Așadar, să ne înțelegem : Ce rost mal au rapoartele ultra-optimiste ale prefecturilor de județ? Ori să se spuie adevărul, pentru ca lumea să știe cum stau semănăturile, ori să nu se spue nimic și fiecare să creadă ce vrea. De altminteri, marele public nu prea citește rapoartele, iar acei cari le citesc, agricultorii, cunosc adevărul, îndoit nefolos ! Or. Războaiele rușilor și japonezilor Războiul chino-japon». ai.„ ioni »«.*■« moamu ceririle Rusiei.—împărțirea Poloniei.—Răpirea Basarabiei și a Finlandei.—Războiul Crimeei. — Războiul ruso-româno-turc Nu va fi fără interes pentru cititorii noștri să facem o revistă sumară a principalelor războaie în care a fost angajată pe vremuri fiecare din cele două națiuni care se află astăzi în prezență. Pentru Japonia a cărei civilizație a început abia la 1868, ne putem mărgini a cita războiul pe care actualul Mirado, Murshito, îl întreprinse contra Chinei, în iulie 1894, din cauza Coreei, aceeași fîșie de pîimînt care, cel puțin în aparență, este și astăzi cauza conflictului ruso-japonez Războiul acela care fu în avantagiul japonezilor, se termină la 17 Aprilie 1895 prin tratatul de la Simonosoci, care recunoaște deplina independență a Coreei și acordă Japoniei insulele Formosa, Pescadore precum și peninsula Liao-Tung (de care apoi s’a dezinteresat, după insistențele Rusiei, Franței și Angliei, în schimbul unei despăgubiri suplimentare), plus o indemnitate de război ș de 200 milioane de taeli. Părerile unui literat japonez Un literat japonez, Motoyosi-Saizan, analizînd pe vremea aceea cauzele victoriei țării sale, scria între altele : „Datorim izbînzile noastre spiritului nostru militar, reorganizărei și marinei noastre, disciplinei europenești. Japonezul crescut la școala bravurei și a onoarei, e un soldat excelent, capabil de o sforțare serioasă continuă. „Avem serviciul obligatoriu de la 1868, ofițerii noștri au studiat arta militară în Franța, în Germania, fn Austria și am chemat la noi instructori străini. „Olandezii ne învățaseră să construim vapoare. Flota noastră, compusă din 35 cuirasate, este cea mai puternică din Extremul Orient. La începutul războiului era organizată pentru a da o lovitură decizivă, a forța intrarea golfului Pecili, această Mediterană clipezească care prelungește marea Galbeni aproape pînă la porțile Pekingului. „Japonezii sînt manie popor al viitorului din Asia. Ei vor transforma și vor domina întreg Extremul Orient prin puterea lor militară și influența lor intelectuală...“ Cuceririle Rusiei Intrucît privește Rusia, putem lăsa la o parte tot ce precedă secolul al XVIII-lea. Dar începînd de la această epocă, războaiele în care ea se angajează azi mai toate, la însemnătate deosebită. Petru cel mare, adevăratul fondator al imperiului rusesc, imediat ce reuși să -și creeze o armjă după modelul celor europene, íncpuseria marilor războaie rusești prin „războiul Nordului“ dus înpotriva lui Carol al Xll-lea al Suediei, care duă 20 de ani și se sfîrși prin alipirea la Rusia a Livoniei, Esthoniei, Ingriei, Careliei și a unei fîșii din Finlanda. In urmă, după dierite războaie fără nici un interes pentu Rusia, și în care fuse antrenată mai mult de către curtea din Viena, precun e războiul pentru succesiunea Austrie războiul de șeapte ani, începe seria rzboaielor dirijate înpotriva inimicilor tndiționali, turcii și suedezii. Anna Ivanovna alipește la imperiu Azovul și Stepele fă la Borg (tratatul din Belgrad, 739). Elisabeta răpește Suediei o nouă bucată din Finlanda (tratatul de la Aba, 1743): împărțirea Poloniei In 1767, Catherina II, intervenind în afacerile Poloniei, își atrage un războiu cu Turcia. In urma acestui războiu, în care turcii fură zdrobiți cu desăvîrșire se făcu prima împărțire a Poloniei, care dote rușilor așa numita Rusie Albă. Doi ani mai tîrziu, în 1774, se închee pacea cu turcii la Kuciuk-Kainardji, a cărei clauză mai importantă este recunoașterea, de către Turcia, a independenței tătarilor de la Crimeea și de la nordul Mării Negre ; aceștia trec sub influența rusească, și în 1784 Crimeea este în mod formal anexată la imperiul rusesc. Turcii încep apoi un nou războiri, al cărui rezultat nu l- e mai favorabil. Prin tratatul de la Iași (1729) pierd o nouă bandă din stepele dintre Boug și Dnieper. Și de astă dată Polonia, mai mult decît Turcia, plătește oalele sparte. O nouă împărțire oferită de Catherina II Prusiei, dă Rusiei Lithuania și Rusia Mică. Și în urma unei încercări de revoltă a polonezilor, Rusia împreună cu Austria procedează la a treia și ultima împărțire a Poloniei (în 1795) împărțire care dă Rusiei restul Lithuaniei cu Vilna. Răpirea Basarabiei și a Finlandei Paul I ia și el parte la cîteva războae sîngeroase în Europa ; a mai întîin inamicul Franței revoluționare, pe urmă aliatul Franței consulare. Dar nu dobîndește decît Georgiea. Domnia lui Alexandru I e plină de războai, duse împotriva Franței, Suediei, Turciei, Angliei, Austriei, Persiei etc. Alianța I momentană cu Napoleon îi aduse în 1809 stăpînirea complectă a Finlandei, și în 1812, Basarabia. Nicolae I încorporează definitiv regatul Poloniei, prefăcîndu-l într’o simplă gubernie rusească. In 1848, zdrobește pe unguri cari se revoltaseră contra Austriei, și după trecerea crizei revoluționare, își îndreaptă privirile spre Orient. Dar aici, se lovește imediat de reaua voință a Austriei, de ostilitatea declarată a Angliei și a Franței. Războiul Crimeei In 1853, izbucnește războiul cu Turcia și distrugerea flotei acesteia, la Sinope, aduce intervenția Franței și a Angliei. Aliații debarcă în Crimeea, dat pe ruși, asediază Sebastopolul, Nicolae moare înainte de luarea orașului, și fiul său Alexandru II semnează, în 1856 tratatul de la Paris, care neutralizează Marea Neagră, interzice rușilor de a construi porturi de războiț și o flotă și le ia cîteva districte din Basarabia pe care le alipește la Moldova. După încheerea acestui tratat, politica lui Alexandru II înregistrează numai succese. In Orient, supunerea definitivă a Caucazului (1859), anexiunea teritoriului Amurului, deschiderea Japoniei pentru comerțul rusesc (1885) și a Chinei (1860), cucerirea Turkestanului (1862—1873). In Occident înjosirea Austriei în 1859, în 1866, înfrîngerea Franței în 1870 dau prilej Rusiei, de a șterge, fără război și, cea mai mare par DIRECTOR POLITIC CONST. MILLE CHESTIA ZILEI Mutra muscalului la Port-Arthur Ce e, dragă Bratiușca ! Ai o mutră—par’că fi s’ar fi înnecat corăbiile te din articolele tratatului de la Paris. Războiul ruso-romîno-turc Ia sfîrșit, răscoala bulgarilor în contra Turciei, în 1877, îi dă ocazie de a lua o revanșă definitivă. Războiul ruso-romîno-turc din 1877 și 78 are ca rezultat tratatele de la San-Stefano și de la Berlin, liberarea celei mai mari părți din Bulgaria, independența Romîniei, fără însă să aducă Rusiei avantagii directe , în raport cu jertfele făcute în oameni și’n bani. Viitorul ne va spune dacă"un războiu cu Japonia îi va da despăgubiri mai însemnate. S, — —■ [UNK]»—■ I iBStremarea paminturilor rarele Insuficiențele legei de împroprietărire — Cazul locuitorilor din comuna Militari. Singura soluție mulțumitoare. Insuficiența legei de împroprietărire Atît Constituția, cit și articolele iei"'' 'I .'.. .. ii, fi'uj.j.pstriotílrhrií și țăranilor, se călăuBfieO do dună principii cari pot părea și patriotice, și naționaliste, și umanitare, dar cari in realitate nu au dus în nici un caz la rezultatele fericite ce se așteptau. Iată acele două principii : 1) Să nu se dea pămînturi rurale decît oamenilor cari au trăit totdeauna îndeletnicindu-se cu agricultura. 2) Pămînturile rurale cumpărate de la stat să nu se poată înstrăina. S’a crezut astfel, că se va ajuta cu folos clasa țăranilor dezmoșteniți, în sensul creărei unei clase de mici proprietari cultivatori. Ținta aceasta nu s’a ajuns , în schimb s’au creat cu încetul situații destul de nemulțumitoare pentru a dovedi netemeinicia celor două principii. Acestea nu corespundeau adevăratelor nevoi sociale din țara noastră, și astăzi corespund mai puțin decît oricînd. Intîiis fiind că avem o clasă numeroasă de oameni ce nu s’au mai îndeletnicit cu agricultura, dar cărora nu li s’ar putea procura alt mijloc de viață. Ce mai pot face numeroșii slujbași, rămași fără drept de slujbe în urma nouilor legi privitoare la numirile în funcțiuni? Mulți din ei au familii numeroase, iar copiii lor nu sunt pregătiți pentru situații mai plăcute. De altă parte e nedrept ca legile să se pună stavilă între sate și orașe ; e nedrept ca nu toți romînii să se bucure de aceleașî drepturi în țara lor. Neînstrăinarea pămînturilor vîndute de stat și plătibile în rate este necesară cel mult în timpul plății. Odată, însă, achitate, pămînturile nu pot să se deosebească întru nimic de ori ce altă proprietate. E caraghios să fie cine va silit a nu întrebuința cum îi place un obiect care-I aparține. Cazul locuitorilor din Militari Un exemplu de roadele pe cari le-a dat neînstrăinarea pămînturilor rurale ni-1 oferă pămînturile locuitorilor din cătunul Grivița, comuna Militari, împroprietăriți la 1879, în urma războiului, oamenii aceștia au achitat de mult pămînturile. Lărgindu-se însă raza comunei București, aceste pămînturi începură a nu mai putea servi pe proprietari. La miază-zi, la apus și la răsărit sînt case, linii ferate, fabrici, lume multă care circulă, și semănăturile, dacă s’ar face, ar fi furate, călcate, nimicite. Fu o adevărată fericire în 1893 pentru proprietari, că aveau nevoie C. F. R. de loc întins pentru clădire de ateliere. O bună parte din pămînturile împroprietăririlor fu cumpărat de stat. Exproprierea aceasta însă aduse altă încurcătură. Unii locuitori rămaseră numai cu cite două-trei pogoane de loc, iar alții cu mai puțin chiar de cît un pogon. Totuși petecele acestea continuării a fi și sînt încă și azi socotite, pămînturi rari." I"K"”"+nul de agricultură,f pămînturi ce nu se pot înstrăina. Socotindu-se însă stăpîni pe pămîntul plătit, și încredințați că’l pot vinde, deoare-ce vînduseră și statului din el, locuitorii căutară să se desfacă de o proprietate care nu le mai folosea la nimic. Pentru că nu se puteau vinde imediat, el vîndură petecele lor de pămînt plătibile în rate, sub formă de închiriere, obligîndu-se ca la 32 de ani de la cumpărare să dea chiriașilor acte în regulă de proprietate. Chiriașii nu plătiră ratele; proprietarii, conform contractelor, încercară să-și ia pămînturile îndărăt, și cearta a ajuns la Cameră, unde în sesiunea trecută, s’a hotărît că chestiunea trebue să se limpezească pe cale de judecată. Singura soluție mulțumitoare Din cele de mai sus se vede, că agricultorii din cătunul Grivița au încercat să înstrăineze pămînturile lor rurale, din moment ce aceste pămînturi nu mai puteau fi cultivate. îndată s’au găsit cumpărători , lucrătorii și micii slujbași de la căile ferate aveau nevoe de locuinți aproape de gară și de ateliere. Pămîntul s’a socotit din acel moment de folos pentru orășeni și o adevărată belea pentru agricultori. E clar deci că acest pămînt nu mai poate fi socotit pămînt rural, ci trebue încorporat în raza comunei București, și ajungînd astfel alienabil, neînțelegerea dintre vechii și nouiî locuitori al comunei Militari s’ar isprăvi. De altfel aceste neînțelegeri merită o atențiune deosebită din punctul de vedere al moravurilor noastre. In articolul viitor vom face o dare de seamă despre rezultatele anchetei făcută de noi. U. Lupta de la port-girthur Povestirea unui martor ocular.—Precauțiile rusești.Explozia.—Starea vaselor torpilate.—Apariția rușilor.—începutul bombardărei.—Un act de curaj.Bombardamentul.— Eroism rus Ziarul New York Herald primește din Taifu 27 ianuarie, 7 și 30 min. seara, următoarea telegramă a unui martor ocular al luptelor de la Port Arthur : „Mă aflam în noaptea de Luni spre Marți în carantină pe bordul vaporului Columbia, al companiei indo-chineze. Vaporul ancora între intrarea în portul Arthur și flota rusească, și în foarte mare apropiere de aceasta. Precauțiile rusești „Numai unul dintre bastimentele rusești opera cu proectorul electric într’un mod superficial. Numai trei torpiloare formau avangarda flotei. Toate celelalte se aflau în interiorul basmului portului. Totul era liniștit. Un ofițer rus ne povesti că se așteaptă flota japoneză prin în trei sau patru zile. Farurile și barele luminoase erau aprinse. Pe la orele 8 seara marinarii ruși intonară rugăciunea de seară ca de obicei, cîntînd din gură. Explozia „Vremea era excelentă. Nu era rece, cerul senin, vînt ușor de la Sud, orizontul în ceață. Domnea o complectă tăcere. Tocmai vroiam să mă culc, cînd pe la ora 11 și jum, auzit una după alta trei exploziuni înăbușite, întrerupte prin pauze perceptibile. Exploziile se produseseră evident sub apă, căci Columbia suferise un violent șoc. Imediat focul tunurilor de 24 și 25 cm. începu și proiectoarele electrice fură puse în mișcare, dar cam fără plan, observai operațiunile, crezînd că e vorba de o simplă manevră, pînă la miezul nopței cînd focul de artilerie mai slăbi. Vasele avariate „Pe la unu după miezul nopței trecură pe lîngă noi două bastimente de războiu, probabil Pereschet și Cesarevicî, precum și un mare crucișător cuirasat. Ele luară drumul spre intrarea portului. Pereschet fusese avariat de torpile în față. Cesareviciul îndărăt. Crucișătorul cuirasat scufundat se află la o parte dincolo de intrarea portului. El a fost de asemenea torpedat. „Pe la orele 3 fără 20 minute ofițerii marinei rusești veniră pe bordul va.