Adevěrul, februarie 1904 (Anul 17, nr. 5208-5236)

1904-02-01 / nr. 5208

Anul XVII.—No 5208 4 FONDATOR ALEX. V. BELDIMANV Abonamente : în țară:un an 30 lei; 6 lunii 5 lei; 3 luni 8 lei; î luna străin. „ „ 50 Un exemplar în țară 10 bani ; în străinătate la bani Seulul in miunile japonezilor — Partidul liberal e minat de intrigi, conspirații, comploturi...—strigă d. Epu­­rescu. — Vorbiți contra închidere!!—strigă președintele. Zgomotul devine atît de mare, în­cît d. Epurescu se vede nevoit a-și relua locul. Apoi d. Toma Stelian, asupra punerei la vot, observă că ar fi regretabil, în urma declarației d-lui Dim. Sturdza, ca rezultatul votului să fie exploatat ca o diviziune în partid. De aceea d-sa pro­pune ca votul să se amîne pe azi, ca deputații să aibă vreme să reflecteze asupra discuțiilor armate în chestiunea robei. Propunerea a fost aplaudată și ad­misă. Februarie citiți­ La ora 6 Dimineața Adevărul de dimineața :" Ziar de informațiuni și reportagiu telegrafic ^9` Serviciul telegrafic special Din: Viena, paris, Sofia și B^9ra^ 5 bani in toată țara, bani 5 La ora 5 seara ADEVĂRUL POLITIC Mare ziar politic, economic, literar și de informațiuni 10 bani în toată țara, bani 10 In fie­care Joi, BELGIA ORIENTULUI ziar satiric ilustrat și care trece în revistă toate faptele săptămînei 5 bani în toată țara, bani 5 -----------—­In fie­care Duminică: PENTRU COPII organ al copiilor noștri, cu deviza de a instrui amuzînd, și care sub­ direcțiunea d-lui Th. D. Speranță, a delectat copiii timp de un an de zile cât a redactat suplimentul gratuit al adeverulu­i politic sub același nume deja popular și iubit. Pentru Copii 5 bani în toată țara, bani 5___________^ ^^ III—«N­­WW ~ —MU»­ • — II Din fuga condeiului Jap, rap! Cum că Rusia nu e tocmai în apele ei asta e sigur, fiind­că e în apele Japoniei. Rusului, după cum se știe nu’î place apa nici în cizme; tot ce’i place este să­­ vie apa la moară. De­o­camdată însă, apa i s’a urcat la cap, sau cum s’ar zice, la etaj și în loc să lichideze chestia Manciuriei e în ajun să se evaporeze din apele Japoniei. Lupta a început la Port Arthur. Japo­nezii par a fi respinși pe ruși pînă în portul Marsiliei. Speranța muscalilor e acum pe uscat, de­oare­ce în chestii marine s’a dovedit că se cam udă cînd vine vorba la o adică. Anecdotele au și început să circule cu privire la vitejia japonezilor. Un japonez întilnind pe un rus în Port- Arthur, Ta cîrpit, sacadînd . — țap,jap ! Rusul buimăcit, l’a întrebat că ce în­seamnă „jap-jap“. — E prescurtare de la „japonez“, a răspuns supusul lui Mikado­­ Pac Rep. Cestiunea robei la Camera Agitația în Cameră.—O cestiune prealabilă.—Debutul d-lui C. Disescu D. Strudza pentru robă.— Conflictul Take Protopopescu.­­Epurescu.—Amînarea votărei Agitația în Cameră Cestiunea robei a adus lume foarte multă și ori la Cameră. Tribunele pline , prin culoare un mare număr de advo­cați și cîți­va magistrați, cari se ames­tecai­ cu deputații și discutau asupra robei și asupra atitudinei d-lui M. Fe­reebide. . Despre d. M. Perech­ide circulau o sumă de zvonuri : ba ca a demisionat, ba că va demisiona, ba că nu vrea să prezideze Camera în cestra robei, etc. Toate aceste versiuni sporeau­ agitația. In cele din urmă d-nii Take Proto­­popescu, G. Panu și C. Stoica, întrebați de mai mulți deputați și ziariști, dacă este adevărată știrea cu demisia d-lui Ferechide, —au răspuns : „ Nu este nimic adevărat din aceste zvonuri. . . Apoi stăruințele pentru șt­iți contra robei au­ continuat cu o agitație demnă de o cauză mai mare. O cestiune prealabilă deschizîndu-se ședința sub preșiden­ția d-lui Take Protopopescu, cel întîn­s ia cuvintul d. Al. Djuvara, șeful robiș­­tilor, — înainte de a intra în discuția a­­cestei cestiuni, care a ridicat valuri a­­trt de mari în Corpurile Legiuitoare,— spune d. Al. Djuvara,—cred că ar fi de dorit să cunoaștem părerea guvernului, ca apoi să știm cum să ne călăuzim, de­oare­ce ar fi regretabil ca votul ce se va da să fie exploatat­iv contra gu­vernului sau­ în contra intereselor parti­dului liberal. Robiștii, mai ales tinerii generoși, au acoperit cu salve de aplauze cuvintele d-lui Al. Djuvara. Respectoasa invitație a d-lui Djuvara, pare a fi fost hotărîtă de mai nainte, de­oare­ce s’a remarcat de mulți îndelunga și amicala conversație ce a avut d. Di­­. Sturdza cu dînsul înainte de deschide­rea ședinței. Debutul d-lui C. Disescu Se dă cuvintul d-lui C. Disescu și se produce o oare­care liniște. Dar abia spune cîte­va cuvinte și tinerii generoși se pornesc pe hohote de rîs. — Ce este? Ce este?—întrebară mai mulți. —.... eu nu știu ce găsiți d-voastră în robă...—continuă d. Disescu, și noul hohote de rîs se produc în toată Ca­­mera. Tinerii dădeau un înțeles cam por­nografic acestor cuvinte, ceea ce a su­părat atît de mult pe d. Disescu, în­cît a repetat din nou­, cu o voce puter­nică, aceeași frază. Și hohotele de rîs au­ fost și mai puternice. Președintele, d. Take Protopopescu, în loc să ocrotească pe d. Disescu de numeroasele întreruperi și de hohotele de rîs ale majorității,—dimpotrivă, a fă­cut observații roatorului. Restabilindu-se puțin liniștea, d. Di­­sescu a demonstrat necesitatea robei, zicînd că ar fi mai bine să i se zică togă, ca la romani. A spus apoi, că de­cit să luăm de la francezi roba, era mai bine să ne întoarcem la tradiția ro­­mînească a ișlicelor , ceea ce a provocat noui întreruperi și rîsete zgomotoase. La urmă d. Disescu a protestat cu e­­nergie în contra modului pornografic cum i se interpretează cuvintele. D. Dim. Sturdza pentru robă Ori­cît de agitată a fost Camera,'­to­tuși imediat ce s­a ridicat d. Dim. Sturdza ca să vorbească, s’a făcut o tă­cere­ sepulcrală. Primul ministru, cu un ton foarte conciliant, și-a exprimat mirarea, că o cestiune atît de neînsemnată ca cea a robei, produce de cît­va timp o agitație atît de mare la Cameră și la Senat, cum n’au produs de mulți ani cestiuni foarte grave și importante. — Externe,—întrerupe d. Dimancea. — Ba interne, — răspunde d. Dim. Sturdza. Cestiunea Extremului Orient abia acum începe să agite spiritele , mai mult chiar de cît ar trebui. Căci aten­țiunea noastră trebue să fie încordată asupra cestiunilor mari interne. Acum se discută la Senat asociația sătenească și îmi pare rău­ să constat că ea nu produce nici un interes pentru d-voas­­tre ; iar roba vă agită în gradul cel mai mare. In Balcani lucrurile nu merg bine și ele privesc în gradul cel mai înalt in­teresele noastre. Dar pe d-voastra vă pasionează roba. Această mustrare foarte dreaptă și părintească a d-lui Dim. Sturdza, pare a fi produs un profund efect asupra ma­rei majorități a Camerei. Apoi d. Dim­. Sturdza a spus că vo­tarea proectului de lege depus ar în­semna un conflict cu Senatul, care s'a declarat pentru robă , ar însemna deso­­noarea Curtei de Casație, care de ase­meni a adus o decizie în favoarea robei. D. Dim. Sturdza a fost viu­ aplaudat de marea majoritate a Camerei. Conflictul Tach­e Protopopescu-Epu­rescu S’a cerut apoi închiderea discuției. Lumea era foarte agitată și doritoare de a afla rezultatul votului în urma fru­mosului apel al d-lui Dim. Sturdza. D. Epurescu cere cuvîntul în contra închiderea discuției. Un zgomot enorm se produce , depu­tații se îngrămădesc în incintă și unii cer închiderea discuției, alții în contra. In mijlocul acestui zgomot abia se aude glasul de clopot al d-lui Epurescu. La un moment dat izbucnește un con­flict între președinte și d. Epurescu. — Ați terminat, d-le Epurescu ?— în­trebă d. Tache Protopopescu. — Nu, d-le președinte. Protestez în contra zgomotului, faceți ordine ! —Ați terminat? — ■—■—! Roba și partidul liberal Alea jacta est! Războiul s’a declarat! Să nu credeți însă că e vorba de cel ruso-japonez. Nu. E vorba că partidul liberal s’a rupt în două pe grava chestiune a robei avo­caților. E epică,­ homerică, aristofanică come­dia cu proectul de lege al d-lui i­re­­chide­­ pentru a se declara facultativ pe u­n an de zile portul uniformei avocaților. Lupta aceasta însă nu e lipsită de sem­nificare. JJ. Jietre tjirudt și ea nu a nascuc­ui tre­nat o chestiune de principiu,­ a conchis că roba e în contra și a tradițiilor și a higienei și a cerut, pur și simplu, modi­ficarea articolului din procedura civilă, care cere introducerea ei. Cum se prezintă însă chestia la Ca­meră, cerîndu-se doar suspendarea pe un an de zile a obligativităței robei, se vede cît colo că nu un principiu conduce lupta, ci totul e considerat ca ocazie binevenită pentru ca să se îneneze diferite grupări din­ majoritate. E o luptă de culise în sinul majorită­­ței, care izbucnește la ori­ce ocazie și care a început să orbească într’atîta pe com­batanți, în­cît nu mai au nici simțul ridicolului. Azi e luptă aprigă pe chestia robei, mîine ar fi binevenită și chestia birjari­lor, sau a văxuitorilor de ghete. Nic’odată, nu e vorba ce e în discu­ție ; e vorba să fie un prilej de a trage sforile și de a se răfui. Partidul liberal lichidează, o desfacere totală și a ajuns la obiectele, de 25 de bani. De aici pînă în opoziție e doar un pas —și încă unul, care nefiind întîiul, nu costă mult! Don Salust NOTE Un exemplu­­ le­imitat Cu mare plăcere am aflat zilele aceste faptul că Clubul militar din Capitală a a­­bonat 16 state al II-lea și o lojă bel-é­­tage pentru toate reprezentațiile date de Societatea noastră -dramatică la Teatrul Național. Să sperăm că ministerul de războiți va complecta această faptă, fă­­cînd o serie de abonamente de galerie, Duminica [seară, pentru trupă. De alt­fel e de remarcat că corpul ofi­țeresc, în genere, dă teatrului romînesc un concurs prețios, asistînd la spectaco­lele sale. Or, este știut că numai prisos n’au o­­fițerii noștri , ba, mai mult, au prisos de lipsă. Cu toate astea sînt buni clienți ai Teatrului. Măsura luată de Clubul militar, pe lîn­gă că vorbește de la sine pentru dorința ofițerilor de a-șî procura distracțiuni ar­tistice, apoi mai e și de un patriotism cu adevărat ostășesc. Patriotismul acesta îl întîlnim în mare, în proporțiuni cari ating grandomania și culmea șovinismului, la Pesta. Nu numai ofițerimea, dar nu e institu­ție de stat sau comunală, nu e casă de bancă, nu e societate pe acțiuni, nu e stabiliment industrial, nu e instituție fi­nanciară, care să nu sprijine, prin abona­mente anuale, unul sau mai multe teatre ungurești. Se ating ast­fel două scopuri: se înrădăcinează adînc arta dramatică na­țională și un întreg popor de funcționari de bancă, de lucrători industriali, mari și mici, se cultivă, evită spectacolele de gen inferior, jocurile de hazard și contactul cu lumea interlopă. O întreagă problemă morală se rezolvă, în parte, pe această cale. Iată exemple de imitat. Nu numai Curtea regală, nu numai statul și milita­rii ar trebui să subvenționeze Teatrul Na­țional. A sosit timpul ca lumea­­ noastră agricolă, financiară, industrială, comer­cială, în marginele puterilor sale, să sub­scrie, la începutul fie­cărei stagiuni abo­namente pentru­ toate, jumătate sau o pă­trime din reprezentațiile societăței dra­matice. Ar fi lucru vrednic, din punct de ve­dere cultural și moral și patriotic, din punct de vedere național. E. D E. J Ediția de seara Duminecă 1 Februarie 1904 Debarcarea japonezilor la Liaotung.­Regimente distruse.-Vapor japonez capturat-Anglia și care Conservatorii și țăranii Conservatorii au­ făcut ori la Senat, prin glasul d-lui Ion Lahovary, o de­clarație, care merită o speciala relevare. Ei au declarat că vor vota legea din inițiativă parlamentară, prin care aso­­ciațiunile țărănești se pot împrumuta pentru a cumpăra în comun moșii. D. Ion Lahovary a declarat chiar în termeni foarte călduroși că partidul con­servator înțelege să lucreze pentru pros­peritatea clasei țărănești și să pună mai presus de luptele de partid­ nevoile a­­cestei clase. A fost aproape un limbaj nou acela pe care l-a ținut d-sa, în numele parti­dului conservator. Aceasta dovedește un lucru , că și conservatorii sunt convinși că nu mai poate fi ținută țărănimea în situația de azi, că nu poate fi oprită operațiunea de continuă îm­pămîntenire a țăranilor și că a se speria de această problemă econo­mică nu mai este atitudine de conser­vatori moderni. Evoluțiunea proprietăței agrare nu mai sperie nici pe conservatori; ei pot dis­cuta modalitatea, dar nu pot nega feno­­menul, încetul cu încetul, alăturea cu ches­tiunea economică la țară se­ va așeza și cea politică și nu va fi partid politic care s’o poată ignora. D. Ion Lahovary a făcut erî operă de adevărat om de stat, arătînd că va vota proectul de lege al asociațiilor țărănești. S. U. R. citi și d­v 2. Se va comunica prin ziar.­­ 3. Se va afișa pe toate stradele. 4. Nu știm. 5. La o ast­fel de întrebare nu se răspunde. Th. M. S., Călărași.—Nu cunoaștem nici o publicațiune de acest fel. Un cititor zilnic, Iași. — Nu s'a luat încă nici o hotărîre. Costacius, Loco.—Nu s’a fixat încă. Un cititor asidui, Focșani.—La librăria So­­ceca. L. V. Bercovici, Galați.—Nu este încă eși de sub tipar. Jos... Focșani.—Faceți cerere de scuzare la ministerul de război și; alt­fel veți fi pe­depsit. M. Art. Craiova.—1) La 15 Februarie. 2) Da, dacă se constată miopia. 3) La a treia prezentare se decide. Cornelius, Brăila.— Vă puteți încă înscrie la depozitul de recrutare, sau la data recru­­tărei, chiar la biuroul unde se face recru­tarea. Cititor zilnic, Tulucești.—Se vor relua mai tîrziu. „Socialist“, vechia abonat, Loco.—1. O veți Situația agricolă De cînd cu criza din 1897, s’ a luat dispoziția, ca toate prefecturile din țară, să facă mensual un raport asupra stării semănăturilor de prin județe. Rapoar­tele aceste se fac regulat și regulat se publică prin ziare. Ce se spune în ele ? Am început să le învățăm pe de rost, căci frazele din rapoarte se repetă de atîtea ori și mo­roii în acelaș mod, în­cît nimeni nu le mai citește. Ast­fel, cuvintele „semănă­turile bune“ le găsești în raport la toate județele. Trecutul însă ne-a dovedit că optimis­mul acesta e de multe ori exagerat. A­­nul trecut citeam in toate situațiunile că semănăturile sunt bune, rapița fru­moasă, că se speră că recolta va fi a­­bundentă și altele. In realitate, rapița era cu totul com­promisă , porumbul, din lipsă de ploaie in primă­vară, se făcuse puțin și în ge­neral recolta numai excelentă n’a fost. Anul acesta vedem iarăși că prevede­rile în rapoartele mensuale sînt foarte bune. De cît, fi­ vor­ele adevărate ? A­­gricultorii, cari vin de pe la moșii, se plîng într’una că nu e un pic de zăpadă care să acopere pămîntul, așa că să­­mînța aruncată putrezește. Plouă, dă cite un ger și îngheață. De rapița nu mai este de vorbit, căci e cu desăvîr­­șire compromisă și inimile agricultori­lor tremură pentru porumb. Aceasta este realitatea. Așa­dar, să ne înțelegem : Ce rost mal au rapoartele ultra-opti­­miste ale prefecturilor de județ? Ori să se spuie adevărul, pentru ca lumea să știe cum stau semănăturile, ori să nu se spue nimic și fie­care să creadă ce vrea. De altminteri, marele public nu prea citește rapoartele, iar acei cari le ci­tesc, agricultorii, cunosc adevărul, îndoit nefolos ! Or. Războaiele rușilor și japonezilor Războiul ch­ino-japon». ai.„ ioni »«.*■« mo­amu ceririle Rusiei.—împărțirea Poloniei.—Răpirea Basarabiei și a Finlandei.—Războiul Crimeei. — Războiul ruso-româno-turc Nu va fi fără interes pentru cititorii noștri să facem o revistă sumară a prin­cipalelor războaie în care a fost angajată pe vremuri fie­care din cele două na­țiuni care se află astăzi în prezență. Pentru Japonia a cărei civilizație a început abia la 1868, ne putem măr­gini a cita războiul pe care actualul Mirado, Murshito, îl întreprinse con­tra Chinei, în iulie 1894, din cauza Co­reei, aceeași fîșie de pîimînt care, cel puțin în aparență, este și astăzi cauza conflictului ruso-japonez Războiul acela care fu în avantagiul japonezilor, se termină la 17 Aprilie 1895 prin tratatul de la Simonosoc­i, care recunoaște deplina independență a Coreei și acordă Japoniei insulele For­mosa, Pescadore precum și peninsula Liao-Tung (de care apoi s’a dezintere­sat, după insistențele Rusiei, Franței și Angliei, în schimbul unei despăgu­bir­i suplimentare), plus o indemnitate de război ș­ de 200 milioane de taeli. Părerile unui literat japonez Un literat japonez, Motoyosi-Saizan, a­­nalizînd pe vremea aceea cauzele victo­riei țării sale, scria între altele : „Datorim izbînzile noastre spiritului nostru militar, reorganizărei și marinei noastre, disciplinei europenești. Japone­zul crescut la școala bravurei și a onoa­rei, e un soldat excelent, capabil de o sforțare serioasă continuă. „Avem serviciul obligatoriu­ de la 1868, ofițerii noștri au studiat arta militară în Franța, în Germania, fn Austria și am chemat la noi instructori străini. „Olandezii ne învățaseră să construim vapoare. Flota noastră,­ compusă din 35 cuirasate, este cea mai puternică din Extremul­ Orient. La începutul războiului era organizată pentru a da o lovitură decizivă, a forța intrarea golfului Pecili, această Mediterană clipezească care pre­lungește marea Galbeni aproape pînă la porțile Pekingului. „Japonezii sînt manie popor al viito­rului din Asia. Ei vor transforma și vor domina întreg Extremul­ Orient prin pu­terea lor militară și influența lor intelec­tuală...“ Cuceririle Rusiei Intru­cît privește Rusia, putem lăsa la o parte tot ce precedă secolul al XVIII-lea. Dar începînd de la această epocă, războaiele în­­ care ea se anga­jează azi mai toate, la însemnătate deo­sebită. Petru cel mare, adevăratul fondator al imperiului rusesc, imediat ce reuși să -și creeze o armjă după modelul celor europene, íncpu­seria marilor războaie rusești prin „războiul Nordu­lui“ dus în­potriva lui Carol al Xll-lea al Suediei, care duă 20 de ani și se sfîrși prin alipirea la Rusia a Livoniei, Esthoniei, Ingriei, Careliei și a unei fîșii din Finlanda. In urmă, după dierite războaie fără nici un interes pentu Rusia, și în care fuse antrenată mai mult de către cur­tea din Viena, precun e războiul pentru succesiunea Austrie războiul de șeapte ani, începe­­ seria rzboaielor dirijate în­potriva inimicilor tn­diționali, turcii și suedezii. Anna Ivanovna alipește la imperiu Azovul și Stepele f­ă la Borg (tra­tatul din Belgrad, 739). Elisabeta răpește Suediei o nouă bu­cată din Finlanda (tratatul de la Aba, 1743): împărțirea Poloniei In 1767, Catherina II, intervenind în afacerile Poloniei, își atrage un războiu cu Turcia. In urma acestui războiu­, în care turcii fură zdrobiți cu desăvîrșire se făcu prima împărțire a Poloniei, care dote rușilor așa numita Rusie Albă. Doi ani mai tîrziu, în 1774, se închee pacea cu turcii la Kuciuk-Kainardji, a cărei clauză mai importantă este recu­noașterea, de către Turcia, a indepen­denței tătarilor de la Crimeea și de la nordul Mării Negre ; aceștia trec sub influența rusească, și în 1784 Crimeea este în mod formal anexată la imperiul rusesc. Turcii încep apoi un nou­ războiri, al cărui rezultat nu l- e mai favorabil. Prin tratatul de la Iași (1729) pierd o nouă bandă din stepele dintre Boug și Dnieper. Și de astă dată Polonia, mai mult de­cît Turcia, plătește oalele sparte. O nouă împărțire oferită de Catheri­na II Prusiei, dă Rusiei Lithuania și Rusia­ Mică. Și în urma unei încercări de revoltă a polonezilor, Rusia împreu­nă cu Austria procedează la a treia și ultima împărțire a Poloniei (în 1795) îm­părțire care dă Rusiei restul Lithuani­­ei cu Vilna. Răpirea Basarabiei și a Finlandei Paul I ia și el parte la cîte­va răz­­boae sîngeroase în Europa ; a mai în­­tîin inamicul Franței revoluționare, pe urmă aliatul Franței consulare. Dar nu dobîndește de­cît Georgiea. Domnia lui Alexandru I e plină de războai, duse împotriva Franței, Suediei, Turciei, An­gliei, Austriei, Persiei etc. Alianța­ I mo­mentană cu­ Napoleon îi aduse în 1809 stăpînirea complectă a Finlandei, și în 1812, Basarabia. Nicolae I încorporează definitiv re­gatul Poloniei, prefăcîndu-l într’o sim­plă gubernie rusească. In 1848, zdrobește pe unguri cari se revoltaseră contra Austriei, și după tre­cerea crizei revoluționare, își îndreaptă privirile spre Orient. Dar aici, se lo­vește imediat de reaua voință a Aus­triei, de ostilitatea declarată a Angliei și a Franței. Războiul Crimeei In 1853, izbucnește războiul cu Tur­cia și distrugerea flotei acesteia, la Si­nope, aduce intervenția Franței și a An­gliei. Aliații debarcă în Crimeea, dat pe ruși, asediază Sebastopolul, Nicolae moare înainte de luarea orașului, și fiul său­ Alexandru II semnează, în 1856 tratatul de la Paris, care neutralizează Marea Neagră, interzice rușilor de a construi porturi de războiț­ și o flotă și le ia cîte­va districte din Basarabia pe care le alipește la Moldova. După încheerea acestui tratat, politi­ca lui Alexandru II înregistrează nu­mai succese. In Orient, supunerea defi­nitivă a Caucazului (1859), anexiunea te­ritoriului Amurului, deschiderea Japo­niei pentru comerțul rusesc (1885) și a Chinei (1860), cucerirea Turkestanului (1862—­1873). In Occident înjosirea Aus­triei în 1859, în 1866, înfrîngerea Fran­ței în 1870 dau prilej Rusiei, de a șterge, fără război și, cea mai mare par­ DIRECTOR POLITIC CONST. MILLE CHESTIA ZILEI Mutra muscalului la Port-Arthur Ce e, dragă Bratiușca ! Ai o mutră—­par’că fi s’ar fi înnecat corăbiile te din articolele tratatului de la Paris. Războiul ruso-rom­îno-turc Ia sfîrșit, răscoala bulgarilor în con­tra Turciei, în 1877, îi dă ocazie de a lua o revanșă definitivă. Războiul ruso-romîno-turc din 1877 și 78 are ca rezultat tratatele de la San-Stefano și de la Berlin, liberarea celei mai mari părți din Bulgaria, in­dependența Romîniei, fără însă să aducă Rusiei avantagii directe , în raport cu jertfele făcute în oameni și’n bani. Viitorul ne va spune dacă"un războiu­ cu Japonia îi va da despăgubiri mai însem­nate. S, — —■ [UNK]­»—■ I iBStrem­area paminturilor rarele Insuficiențele legei de împroprietărire — Cazul locuitorilor din comuna Militari. Singura soluție mulțumitoare. Insuficiența legei de împroprietărire Atît Constituția, cit și articolele ie­i"­'' 'I .'.. .. ii, fi'uj.j.pstriotílrhrií și țăra­nilor, se călăuBfieO do dună principii cari pot părea și patriotice, și naționa­liste, și umanitare, dar cari in realitate nu au dus în nici un caz la rezultatele fericite ce se așteptau. Iată acele două principii : 1) Să nu se dea pămînturi rurale de­cît oamenilor cari au­ trăit tot­dea­una în­­deletnicindu-se cu agricultura. 2) Pămînturile rurale cumpărate de la stat să nu se poată înstrăina. S’a crezut ast­fel, că se va ajuta cu folos clasa țăranilor dezmoșteniți, în sen­sul creărei unei clase de mici proprie­tari cultivatori. Ținta aceasta nu s’a ajuns , în schimb s’au creat cu încetul situații­­ destul de nemulțumitoare pentru a dovedi nete­meinicia celor două principii. Acestea nu corespundeau adevăratelor nevoi so­ciale din țara noastră, și astăzi cores­pund mai puțin de­cît ori­cînd. Intîiis fiind­ că avem o clasă numeroasă de oameni ce nu s’au mai îndeletnicit cu agricultura, dar cărora nu li s’ar putea procura alt mijloc de viață. Ce mai pot face numeroșii slujbași, rămași fără drept de slujbe în urma nouilor legi privitoare la numirile în funcțiuni? Mulți din ei au familii numeroase, iar copiii lor nu sunt pregătiți pentru situații mai plăcute. De altă parte e nedrept ca legile să se pună stavilă între sate și orașe ; e ne­drept ca nu toți romînii să se bucure de aceleașî drepturi în țara lor. Neînstrăinarea pămînturilor vîndute de stat și plătibile în rate este nece­sară cel mult în timpul plății. Odată, însă, achitate, pămînturile nu pot să se deosebească întru nimic de ori­ ce altă proprietate. E caraghios să fie cine­ va silit a nu întrebuința cum îi place un obiect care-I aparține. Cazul locuitorilor din Militari Un exemplu de roadele pe cari le-a dat neînstrăinarea pămînturilor rurale ni-1 oferă pămînturile locuitorilor din că­tunul Grivița, comuna Militari, împro­prietăriți la 1879, în urma războiului, oamenii aceștia au achitat de mult pă­mînturile. Lărgindu-se însă raza comu­nei București, aceste pămînturi înce­pură a nu mai putea servi pe proprie­tari. La miază-zi, la apus și la răsărit sînt case, linii ferate, fabrici, lume multă care circulă, și semănăturile, dacă s’ar face, ar fi furate, călcate, nimicite. Fu o adevărată fericire în 1893 pen­tru proprietari, că aveau nevoie C. F. R. de loc întins pentru clădire de ateliere. O bună parte din pămînturile împroprie­tăririlor fu cumpărat de stat. Exproprierea aceasta însă aduse altă încurcătură. Unii locuitori rămaseră nu­mai cu cite două-trei pogoane de­­ loc, iar alții cu mai puțin chiar de cît un pogon. Totuși petecele acestea continuării a fi și sînt încă și azi socotite, pămînturi ra­ri." I"K"”"+nul de agricultură,f pămîn­­turi ce nu se pot înstrăina. Socotindu-se însă stăpîni pe pămîntul plătit, și încredințați că’l pot vinde, de­oare-ce vînduseră și statului din el, lo­cuitorii căutară să se desfacă de o pro­prietate care nu le mai folosea la ni­­mic. Pentru că nu se puteau vinde ime­diat, el vîndură petecele lor de pămînt plătibile în rate, sub formă de închirie­re, obligîndu-se ca la 32 de ani de la cumpărare să dea chiriașilor acte în regulă de proprietate. Chiriașii nu plă­tiră ratele; proprietarii, conform con­tractelor, încercară să-și ia pămînturile îndărăt, și cearta a ajuns la Cameră, unde în sesiunea trecută, s’a hotărît că chestiunea trebue să se limpezească pe cale de judecată. Singura soluție mulțumitoare Din cele de mai sus se vede, că agri­cultorii din cătunul Grivița au încercat să înstrăineze pămînturile lor rurale, din moment ce aceste pămînturi nu mai puteau fi cultivate. îndată s’au găsit cumpărători , lucrătorii și micii slujbași de la căile ferate aveau nevoe de locu­­inți aproape de gară și de ateliere. Pă­mîntul s’a socotit din acel moment de folos pentru orășeni și o adevărată be­lea pentru agricultori. E clar deci că acest pămînt nu mai poate fi socotit pă­mînt rural, ci trebue încorporat în raza comunei București, și ajungînd ast­fel alienabil, neînțelegerea dintre vechii și nouiî locuitori al comunei Militari s’ar isprăvi. De alt­fel aceste neînțelegeri merită o atențiune deosebită din punctul de vedere al moravurilor noastre. In articolul viitor vom face o dare de seamă despre rezultatele anchetei făcu­tă de noi. U. Lupta de la port-girthur Povestirea unui martor ocular.—Precauțiile rusești.­­Explozia.—Starea vaselor torpilate.—Apariția rușilor.—începutul bombardărei.—Un act de curaj.­­Bombardamentul.— Eroism rus Ziarul New York Herald primește din Taifu 27 ianuarie, 7 și 30 min. seara, următoarea telegramă a unui martor ocular al luptelor de la Port Arthur : „Mă aflam în noaptea de Luni spre Marți în carantină pe bordul vaporului Columbia, al companiei indo-chineze. Va­porul ancora între intrarea în portul Arthur și flota rusească, și în foarte mare apropiere de aceasta. Precauțiile rusești „Numai unul dintre bastimentele ru­sești opera cu proectorul electric într’un mod superficial. Numai trei torpiloare formau avangarda flotei. Toate cele­l­alte se aflau în interiorul basmului portului. Totul era liniștit. Un ofițer rus ne po­vesti că se așteaptă flota japoneză prin în trei sau patru zile. Farurile și barele luminoase erau aprinse. Pe la o­­rele 8 seara marinarii ruși intonară ru­găciunea de seară ca de obicei, cîntînd din gură. Explozia „Vremea era excelentă. Nu era rece, cerul senin, vînt ușor de la Sud, ori­zontul în ceață. Domnea o complectă tăcere. Tocmai vroiam să mă culc, cînd pe la ora 11 și jum, auzit una după alta trei­ exploziuni înăbușite, întrerupte prin pauze perceptibile. Exploziile se produse­seră evident sub apă, căci Columbia su­ferise un violent șoc. Imediat focul tunu­rilor de 24 și 25 cm. începu și proiec­toarele electrice fură puse în mișcare, dar cam fără plan, observai operațiunile, crezînd că e vorba de o simplă ma­nevră, pînă la miezul nopței cînd focul de artilerie mai slăbi. Vasele avariate „Pe la unu după miezul nopței tre­cură pe lîngă noi două bastimente de război­u, probabil Pereschet și Cesarevicî, precum și un mare crucișător cuirasat. Ele luară drumul spre intrarea portului. Pereschet fusese avariat de torpile în față. Cesareviciul îndărăt. Crucișătorul cuirasat scufundat se află la o parte din­colo de intrarea portului. El a fost de a­­semenea torpedat. „Pe la orele 3 fără 20 minute ofițe­rii marinei rusești veniră pe bordul va.

Next