Adevěrul, martie 1904 (Anul 17, nr. 5237-5264)
1904-03-01 / nr. 5237
iß BANI FONDATOR AI*EX. V. BELDIMMU ABONAMENTE: Un an Șase luni Trei Trei luni o lună ln tară............ 30 lei 15 lei 8 lei 8 leî In străinătate. 50 lei 25 lei 13 lei 5 lei Abonamente combinate (Adeverul de dimineață și Adevérul politic) Un an Șase luni In țara............ 40 lei 20 leî In străinătate. 80 lei 40 lei Trei luni jutt IS? BIROURILE ZIAR 171.FI : Str. Sărindar 11 TELEFON No. 260 POLITIC Luni l Martie 1904 director politic CONST. HILLE »g. III-a, linia „ IV-a, „ nserțil „ Ecouri ,, PUBLICITATEA: Publicitatea combinată (Adeverul de dimineață Adevĕr sportul) »*g. IH a, linia . . ................................‘ V 30 liant. « ” _a’ « • • • • • * v . • . i.-i. ...^15 bani Inserni „ . . ......................................... M 4— fccom'x » .......................... 'AfijfQ. . ..... Manuscrisele nepublicate nu se restrîi^io bv Sojinity io vata’: A Trei 3—• 1— ‘ ’ Jaful pe cimpul 5 bani CITITI 5 bani ^Ceverul de dimineață Discuția legei comunale Discursul d-lui Sachelarie.—Părerile d-lui T. Rosetti__Cuvîntarea 1-lui Gorbescu.—Genul a lămurit. Discuția generală asupra legei comunale nu s’a putut termina erî. Ea va fi continuată Luni, cînd va vorbi d. Lascar și de va fi nevoe, și d. Sturdza. Au vorbit erî d-niî Leon Sachelarie, Theodor Rosetti și Matei Gorbescu, raportorul legei. Discursul d-lui Sachelarie D. Sachelarie a apărat unele prevederi ale legei cari au fost combătute de oratorii precedenți, în schimb însă a criticat o altă parte, care fusese admisă de ceil alți. Senatorul de Bacău a legitimat prevederea d-lui ministru de interne, de a se trimite la sate notari cu cultură, pentru că primarii sunt inculți și în imposibilitate să aplice legile, iar notarii de azi sînt recrutați din tot ce are mai rar populația orășenească. O asemenea stare de lucruri nu se mai poate tolera și orice îndreptare se va face, va fi bine venită. D. Sachelarie a găsit bună dispoziția de a se numi inspectori comunali, cari să administreze plasele, stînd în ele. Cu vechii subprefecțî nu se putea face administrație, căci, zicea d. Sachelarie, er cînd am fost prefect, am întimpinat mari greutăți pînă ce am reușit să trimit pe subprefecțî să locuiască în plășile respective. Ei locuiau în oraș și se înțelege că numai administrație, nu făceau. Dispoziția mea i-a nemulțumit într’atîta că au ajuns să stăruiască pentru revocarea mea. Această sinceră mărturisire a produs mare veselie în Senat. Partea din lege care nu i-a plăcut d-lui Sachelarie a fost aceea privitoare la serviciul sanitar. D-sa a observat, cu multă dreptate, că nu va fi posibil să se îmbunătățească starea sanitară, prevăzîndu-se numai cîte un agent sanitar pentru o plasă, sau mai exact pentru un cerc comunal. Trebue să se dea o foarte mare dezvoltare serviciului sanitar la sate, dacă voim să avem o populațiune sănătoasă. Și se impune ca mai întîi să avem pe săteni sănătoși și apoi să ne gîndim și la o mai bună administrație. Această părere a d-lui Sachelarie a fost aprobată de mulți senatori. D. Anton Carp l-a felicitat chiar, spunîndu-i că are mare dreptate. Părerile d-lui T. Rosetti Fostul prim-ministru junimist a făcut legei comunale o critică aproape inofensivă. D. Rosetti a susținut că era timpul de a se ridica de pe seama comunelor unele din sarcinele pe care i le-a impus statul. A făcut apoi constatarea că liberalii au ajuns să se convingă de necesitatea suprefecților, dar nu voesc să recunoască acest fapt, ci schimbă numele subprefecților în acela de inspectori comunali. După oarecare observațiuni cu privire la jandarmeria rurală, d. l Rosetti a încheiat cu concluzia următoare : Proectul de lege adus în discuție, dacă nu e perfect, are meritul de a fi atras atențiunea tuturor ""asupra stăreț rele în care se află satele noastre și d. Lascar are meritul de a fi studiat mai profund acea stare de lucruri. Cum se vede, d. Rosetti s’a deosebit cu totul de vederile d-lui Missir, care susținea principiul descentralizăre își considera proectul din discuție ca neavînd nici o calitate. Unii senatori făceau zeflemele pe tema acestei deosebiri de vederi, spunînd că d. Missir a fost mai puțin cartelist decît d. Rosetli. Cuvîntarea d-lui Corbescu Raportorul legei a apărat cu căldură proectul delegaților și a explicat și faptul pentru ce d. Lascar a consimțit să i se modifice atît de mult proectul său. D. ministru s’a declarat gata să primească orî ce propuneri, numai să se ajungă la ceva bun. Un lucru nu primea d. ministru , să nu se facă nimic. Cu alte cuvinte d. Lascar voia cu orice preț să lege de numele sau reforma legei comunale. Cu exemple din faptele cunoscute de d-sa personal, d. Corbescu a arătat că starea în care se află comunele rurale, e detestabilă. Acea stare trebue îndreptată și astfel se explică necesitatea de a se modifica legea comunală în vigoare. D. Corbescu a polemizat apoi cu d-hii Nacu, Missir și general Manu pe chestia descentralizărei, susținînd că proectul din discuție tinde spre descentralizare. Astfel, nu s’a luat nimic din atribuțiile primarului, iar inspectorul comunal va avea numai rolul de control, pe care nu-l înlătură din legislație nici un partizan al descentralizărea. Ce nu s a lămurit Cuvîntarea d-lui Corbescu a plăcut Senatului, pentru că a fost bine debitată;— a plăcut, dar n’a convins. Un fapt a putut stabili d. Corbescu, că e necesară o reorganizare a comunelor rurale; dar acest fapt l’au constatat toate partidele, aproape de la imediata punere în aplicare a actualei legi comunale. Au rămas neelucidate o mulțime de chestiuni ridicate de aceia cari au criticat legea; în primul rînd stă în picioare dovada făcută de d. general Manu, că legea a fost prezentată în mod anticonstituțional, pentru că nu s’au prevăzut mai pntiu resursele budgetare pentru funcțiunile ce se creiază prin lege. Dar va mai urma discursul d-lui ministru de interne, poate că d-sa va răspunde la criticile peste cari a trecut raportorul, deși acesta era mai indicat, întrucît proectul e al delegaților și nu al ministrului. Un fapt e cert însă, că legea are foarte multe lacune și că guvernul ține s-o treacă numai decît prin parlament, altfel riscă să plece de la putere. ————— Red. Din fuga condeiului „Celebrele iepe« ale lui dom' Nae Disperat că i se zice că nu prea are creștere, dom’ Nae emancipatul, zis și Basinescu, s’a apucat să crească iepe, pardon de expresie. Dar și aici, ca și cu berea și ca și cu celel’alte operații industriale și agricole de la Pungășeștii-Vechi, dom’ Nae a fost infeUce și cu crock, cum se vaită insușî, în persoană, într’un solemn „articol economic“ asupra... tarifului vamal (V.) scris, cum se va vedea, numai și numai în interesul Patriei, „încrezător in angajamentul ce ministerul de războiu ’și-a luat față de mine, am înființat la Bucureștii-Noui o hergelie, compusă în mare parte din celebrele iepe ale primului crescător din Romînia, slericiul Iorgu Radu din Bîrlad. „Statul mi-a dat în fiecare an un amăsar pur-sînge: am avut anul trecut 22 de cîrlane de 3—4 ani, pe cari comisiunea trimisă de minister ,i-a găsit foarte frumoși și satisfăcând condițiunile regulamentului special. „Am cerut, — conform angajamentului meu față de minister—500 lei de cap. „Ministerul a refuzat să-l cumpere, sub pretext că cu 500 lei el poate cumpăra ;aî do cinci ani, în Ungaria, — apoi acum chiar pentru serviciu—pe cînd cîrlanii mei trebuiau crescuți încă doui ani, a cîte 100 lei pe an, deci se mai adaogă încă 500 lei, ceea ce făcea să revină un cal la 1100 lei la 5 ani—în afară de riscurile de moarte, ce ministerul își asuma: „Și nu am vîndut, și nu am cui să vînd •an mei în Romînia, chiar pe prețul deost!! „Nimeni nu ’t cere!“ Ba bine că nu! O să te dai la tranzacții comerciale cu cogiamite iscrocuie la Pungășeștii-Vechi. Mai ales că s’a făcut și giambaș ! Do la Tirchileștii-Noui O nouă rușine a țarei Henri Rochefort compara odată pe Jules Fény cu baccilul holerei. Dacă rușinea și ignominia, slugărnicia și degradarea morală, ar avea baccilul lor, Dimitrie Sturdza ar fi incarnațiunea tuturor acestora. N’a trăit de cît tîrînduse, n’a ajuns decît prin baiere, nu s’a menținut decît prin cea mai desăvirșită degradare morală... — Dar, se poate întreba cititorul, de ce această eșire violentă pe aceste timpuri relativ liniștite, cînd se discută tariful vamal și legea proteguirei industriei naționale a d-lui C. Stoicescu ? De ce ? Fiindcă sînt fapte de acele care te revoltă și ca om și ca român și aceste fapte sunt acele despre care a vorbit Adeverul, destituirea a doi medici romîni, fiindca aveau simpatii cu partidul constituțional rusesc, arestarea la granița romînă și pe complul guvernului rusesc a unui medic vulgar de origină rusească, în sfirșit înființarea cenzurei la fruntariile romînești și aceasta iarăși pentru și ia comptul spionilor rusești... Se revoltă omul, fiind-că în lupta pentru dezrobire ce o duc popoarele oprimate, fiecare om este dator să simpatizeze cu acești martiri și apostoli—se revoltă umanitatea, fiindcă fiecare popor a trecut și el prin robie, cînd prigonirea urmărea pe aceia cari se puneau. în capul asupritorilor contra tiraniei... Pe lîngă om, în special, se revoltă românul. Țara noastră a luptat și ea pentru independență și libertate și ticăloșiile sturdziste de azi ar face să protesteze toți Brătieniî, Iîosetiî, Goleștii, Bălceștii, Bolintineniî, cari au mîncat pîinea amară a exilului și au știut deci ceva să zică o ticăloșie ca aceea a lui Dimitrie Sturdza, precum și fapta bună și sfîntă a mîniei întinse spre ajutor refugiatului politic, î-ar face să protesteze, zicem, dacă pămîntul groapei nu le-ar astupa gura! Pe lîngă aceasta protestează și întreg trecutul nostru ospitalier. In țara romînească găseau azil altădată învinșii din Polonia, sacrificată și martiră, găseau refugiu aceia cari luptau contra țarului tuturor spânzurătorilor și această ospitalietate era tradițională la noi, fiind-că mulți și numeroși streini, chiar înainte de epoca constituțională, la începutul veacului al nouăsprezecelea, s’au propășit în țara romînească, după marea revoluție franceză mai ales, și au fost primiți cu brațele deschise de vechea noastră boerime, din care cică descinde și Dimitrie Sturdza, slugoiul și spionul rusesc de azi... Și cînd așa stau lucrurile, cum fiecare om, fie care român să nu roșească de rușine, cînd faptele lui Dimitrie Sturdza cad în definitiv asupra țarei și cînd țara duce ponosul ignominrilor sturdziste?... In atmosfera deprimantă în care trăim, recunosc că e greu să te indignezi și că indignarea de altfel este inutilă și chiar ridicală uneori. Fie ne însă permis să eșim din obiceiul de toate zilele, fiind-că măsura a fost întrecută cu vîrf și îndesat și m'ași fi crezut tot așa vinovat ca și Dimitrie Sturdza, dacă n’așî fi scos acest strigăt de indignare de om și de român fără de zgardă. Const. Mille Poșta mică Un cititor, Iași.— N’au fost încă lupte în „localități“ așa că regretăm că nu vă putem satisface curiozitatea. Au fost numai șapte pe mare lingă Port-Arthur și Wladivostok. Anii B.. Botoșani.— A fost prim ministru. Constantin, Brăila.— S’a tras. V. I. Bercian. T.-Severin.— Toate meseriile sînt egal de onorabile cînd sînt exercitate de oameni cinstiți și toate sînt egal de bune cînd este de lucru de războiu. Ciocnirile de Moșneagul de la Munte trupe din Coreea — Familia Romînească — O mamă are unei fete,—pace și fericire lor! Una, Romînia, care are printre giuvaerele sale o coroană de oțel, și-a luat o sarcină de devotament și de dragoste sau mai bine zis soarta i-a rezervat’o, căci, altfel, ele au inima la fel,—aceea,t> a veghea asupra acestei mame adorate, de a o așeza la căminul său, cel mai liber din cele cinci. Sub acest acoperiș îngăduit ele se gindesc împreună la scumpele absente, cari au trebuit să urmeze legea soțului străin. Cea d’intîiu, Transilvania-Banat, acolo unde a fost odinioară casa părintească, îndură răutatea Maghiarului gelos de limba armonioasă pe care dînsa se încăpățînează a o vorbi, gelos de mîndria originei sale, pe care dînsa o arată necontenit , dar vroi s’o constrîngă a-și uita tot trecutul, a-și renega mamă și suroți, a gîndi și a simți ca dînsul. Incheieiunile mîînilor îi sînt strivite, sînul ii o sfîșiat. A doua, Bucovina, are un stăpîn mai blind sau care, cel puțin, a renunțat la strășnicia de altă dată, ea ar fi fericită pe lîngă dînsul, dacă ar putea să uite răpirea din 1777, cînd ea a fost luată, cu toate lacrimile ei, la căminul acestui Austriac, care astăzi nu o tratează rău. A treia, Basarabia, a trecut prin multe rînd pe rînd luată, apoi înapoiata, pe urmă luată din nou, ea știe ca a fost înlocuită în casa părintească printr-o rudă săracă, Dobrogea, o nepoată de departe care cu o bună voință, mișcătoare, dar cam stîngace, face treaba în casă fără a face ca absența să fie uitată. Bărbatul ei e puternic și bănuitor. Muscalul vrea să fie ascultat în tăcere, cel puțin aceeași credință religioasă împinge la înțelegere această pereche. Ea se știe pierdută pentru familia sa, și foarte umilă, foarte resemnată, nu face să se auză cea mai mică plîngere, își înăbușe chiar suspinele nevoind să atragă nomichiei vre-o ceartă neplăcută,—căci fata care găzduește pe mama ațâță prin aceasta, neîncrederea soților străini ai celorl’alte patru surori. A patra... AccaA.» are un stăpîn care diferă de dînsa tot atît ca și de cumnații săi, insă inima lui bună și generoasă compensează deosebirea mentalitaței lor. El îî respectă cultul și se uita blajin la limba ei. Ea e departe de leagănul său, sărăcuța, așa departe încît nici nu mai gîndește să-l revadă, și foarte sîrguicioasă întru împlinirea datoriilor sale de soție, ea nu suferă decit de consecințele poligamiei lui Osmanii, ale cărui celelalte femei creștine se gîndesc să părăsească domiciliul conjugal. Armina e deci chinuită de către Slava și Grecoaica, cari, făcînd po dracu în patru contra lui Osmanis de dragul celor ce citează? la Sofia și la Atena, expun de altfel pe Armina a primi cîte-va din ghionturile ce dă în dreapta și în stînga soțul originar din Asia, ceva cam la întîmplare și apăsat, pentru a cuminți pe cele două scripțuroaice. Salutare Rominieî! Dincolo de munții frățești, salutare Transilvaniei Banatului și Bucovinei ! Salutare Basarabei, dincolo de Prut, care nu mai e blestemat! Dincolo de Dunărea albastră, salutare Arminei! Celor cinci surori salutare ! Și Mamei lor, de trei ori salutare! ! * Intr’o serie de romane, cărora Cavalerii Toporului (romîni și bulgari) vor fi servit de introducere ceva cam dibuitoare *), în scopul de a aduce Rominiei noutăți mereu proaspete de la scumpele ei surori, îmi propun a arunca o privire asupra fiecăreia din cele patru căsnicii ale lor, luînd fiecare dată cîte o călăuză deosebită care mă va ajuta să privesc în interiorul lor. Pentru cea d’întîia povestire am solicitat și obținut colaborarea unui roman din Pind, a d-lui Nicolae Papahagi, care își cunoaște bine țara , însă aceasta ar fi prea puțin, dacă n’ar fi avut darul foarte rar de a mi-o explica. Din această muncă comună, foarte îngrijită, foarte documentată,foarte conștiincioasă, a eșit lucrarea Moșneagul de la Munte. Cei doi autori o depun cu un respect, cu o venerațiune cu totul fiiască din partea celui d'al doilea,—și de ce nu și din partea mea ? de vreme ce și eu mă cobor din augusta străbună comună Latinitate,—ia picioarele acestei Mame cu cinci fete, Națiunea romînă, învocînd asupra franței lor aplecate gestul ei care bine-cuvintează... însă o bine cuvîntare a cărei solemnitate ar fi temperată printr’un zîmbet, căci ei vor fi încercat—doar vor fi reușit— să spue lucruri adevărate, tot-d’a-una adevărate, grave uneori, tot d’a una cu un aer vesel, glumeț cîte o dată, îndepărtînd tot ceea ce politica are supărător și învrăjbitor, privind la romînii din peninsulă ceea ce e trainic, ceea ce a supraviețuit unor restriște ne mai pomenite : caracterul, moravurile, așezămintele. Dar mai cu seamă cititorul să nu caute în această carte un pamflet în contra Elenismului, fiind-că nu-1 ar găsi în această lucrare—precum n’are să găsească, în lucrarea ce-o prepar sub titlul Dincolo, o intențiune de a ocări pe unguri. Respectul și simpatia pentru un stat modern reînființat cu ajutorul romînilor—al celor din Principate ca și al celor din Turcia—acest respect și această simpatie vor domina, orice s’ar zice, această lucrare. Decît, nu trebue confundat Elenizmul cu Elenizarea, deoarece într’un roman din Pind se întâlnește neapărat rezistența Latinului contra vederilor ambițioase ale grecului. A introduce pe Apostol Mărgărit printre personagiile noastre nu este a impregna aceste pagini de spiritul său? Insă asta e o carte de bună credință, asta e un roman care ar voi să fie citit pretutindeni și care ar putea fi citit de toți, un roman cultural, împăcîndu-se foarte bine cu acele povești de haiduci, extraordinare și autentice, cari sunt, după spusa distinsului meu colaborator Nicolae Pr.pahagi, un fel de „Carnet mondain“ pentru frații săi de peste Dunăre. Jules Brun Discuția de ia Senat Era atmosfera de la Senat a fost mai impersonală, adică mai puțin personală. Nivelul discuțiunei asupra legei comunale s’a mai ridicat. Chestiunea țărănească a fost pusă pe tapet și doi oratori, de-a rîndul, d-nii Sachelarie și Teodor Rosetti, au pus mîna pe plăgile adevărate *de cari supere și moare țărănimea noastră, dacă au făcut’o mai mult spre a arăta necesitatea de a se vota legea sau pentru cauza țărănească, în sine, nu importă. Chestiunea e că au spus multe din cîte spunem și dovedim noi de ani și ani de zile. Ceea ce însă e caracteristic, este că dacă d. Sachelarie a vorbit pentru lege, în numele majorităței, d. Theodor Rosetti a vorbit, din partea junimiștilor altfel de cum a vorbit d. Sachelarie. Se vedea că era vorba să se salveze, iarăși, îndatoririle Cartelului ! D. Theodor Rosetti a făcut, în plin Senat, complimente d-lui Lascar, spunînd că a adunat un strălucit material de studiu asupra chestiunei țărănești și că a pus această chestiune pe primul plan în legea comunală. Nu mai lipsea decît să invite și majoritatea și opoziția ca s’o voteze, pentru ca să se vadă pină unde merge cartelul junimistoguvernamental! Fiindcă era discuție de principii, d. Marin Corbescu, raportorul legei, care trece drept reacționar,I a dat o sută înainte d-lui Nacu, care s'a oprit cu liberalismul d-sale la Benjamin Constant și a declarat ca e gata să adopte toate soluțiile practice din programele:.... socialiste! Iată o ocazie pentru tinerimea generoasă să-și realizeze idealurile.... tinereței! S. U. R. Atacuri cu rost Un Craiovean— Craioveanul de altă dată, din repausatul „Constituționalul“ —și-a reînceput activitatea la „Epoca“ și și-a reînceput’o cu.... atacuri contra guvernului. Toți acei cari știu că d. Titu Maiorescu este singurul spiritul rector al șefului grupărei junimiste, vor înțelege de ce atacurile unui Craiovean în potriva fraților din cartel au acum o însemnătate demnă de relevat. Să vedem însă: Înainte de toate, ce scrie distinsul nostru confrate. Prima săgeată o împlîntă în d. Eug. Stătescu. Ii reamintește ca, fiind avocat și prezident al Senatului, a cerut consiliului de miniștri recunoașterea unei instituțiuni străine ca persoană morală, pentru ca apoi aceeași persoană morală, să cîștige la tribunal lin proces pină atunci perdut. Da cînd a redevenit ministru, d. Eug. Stătescu a făcut multă gălăgie cu un proect de lege, prin care voia să interzică prezidenților de Cameră și Senat să exercite profesiunea de avocat,—proect care viza pe d. M. Forceidde, prezidentul Camerei, dar care proect n’a mai văzut lumina zilei. A doua săgeată e îndreptată, contra d-lui Sturdza. Pasagiul acesta merita onoarea unei reproducțiuni. „De abia ajuns în capul guvernului național-liberal — scrie Un Craiovedn —, d. Dimitrie Sturdza, se grăbește să facă într’o ședință publică a Senatului declarația solemnă, că din frageda sa copilărie a fost povățuit să se ferească de fanarioți. Cine cunoaște antinomiile actualului ministru prezident, știe la ce are să se aștepte cînd d-sa face declarări solemne, pe care nimeni nu i le cere (căci există și declarăi care î-au fost impuse). Cînd spre pildă se apucă să vorbească de hconeste vivere, e gata să scape pe Pictorian, să facă scăpat pe Parizianu și să ascundă pe cei doi deputați cu pricina. Tot aș cînd se declară, din cer senin, dușmanul fanarioților, este de prevăzut că va lua ca ministru de justiție pe d. Evghenie Stătescu, ca urmaș al său pe d. Gianni, ca prezident de Cameră pe d. Pherceliide) ca sfătuitor ocult pe d Carada, ca pepinieră de magistrați dinastia Sehina, ca perspectivă de viitor dinastia Sipsomo. Și fiind că lumea politică se aștepta la așa ceva în vremea șefiei d-lui Sturdza, tocmai din cauza declarărei sale de la început, zîzania între d-nii Pheredyde și Stătescu nu s’a prea luat în serios. *) Acest roman a apărut în franțuzește, în romînește și în grecește (1901). Căci în societatea română e proverbială susceptibilitatea multor eminenți reprezentanți ai fostelor familii grecești“. * Și un terminat cu analiza articolului. Rămîne acum ca onoratul p. t. public să se intribe : Ce e cu cartelul? Fosta el denunțat ? Există oaro pericolul ca să nu fie reînoit și se dă partidului liberal un sol de zabustia pentru a ști la ce are să se aștepte cînd junimiștii vor începe să-l atace serios? Pe noi — subliniăm cu tot dinadinsul —pe noi nu ne-ar surprinde ca această din urmă ipoteză să fie cea reală. So. NOTE Concerte populare Un anumit cântec erotic, o sîrbii sau o chindie, care în loc să spună ceva inimei pune picioarele în mișcare, te face să duci mîinile pe după cap, să-ți sprijini ceafa în palme și să-i „tragi“, comandînd în acelaș timp, „să mai vie o damigeană“— asta, desigur, că numai muzică nu este. După așa muzică, din potrivă, ieși în stradă," scoți cuțitu și— faci păcatu. A pătrunde, încetul cu încetul, tot mai adînc în paturile populare cu muzica nobilă a geniilor clasice, atît de simplă în măreția ei, iată ceea ce poate înrîuri mult asupra sufletului, umanizându-1 din ce în ce mai mult, în cea mai înaltă accepție a acestui cuvînt. Un quartet de Haydn, un trio de Beethoven, o sonată dte Mozart, cu naivitatea, grația, noblețea și sinceritatea lor coboară în suflete o bunătate în adevăr cerească și crezi în ea cu atît mai mult cu cît nu ți-e tălmăcită prin cuvîntul înșelător, ci prin sunetul mîngîietor, care nu minte. Muzica aceasta clasică, sau cum i se zice, în termeni muzicali, Muzică de Cameră e cultivată de cîțiva ani cu succes de către cvartetul Carmen Sylva, de sub direcția d-lui D. Dinicu, înaintea publicului ales. Anul trecut d-sa a inaugurat obiceiul ca după cele patru concerte selecte— să dea și unul popular, cu prețuri reduse, pentru marele public. Anul acesta, fidel obiceiului introdus, Quartetul Carmen Sylva dă Vineri seara, la Ateneu, un asemenea concert popular. . Ministerul instrucției, primăria și prefectura județului ar trebui să dea toată atenția acestei încercări de a introduce muzica clasică în populațiune. E. D. P. CHESTIA ZILEI Războiul ruso-japonez S'a suit scroafa, ca nu prea î vine să se dea jos, c'o așteaptă japonezii! acum a noua lege a industriei — Cîteva observațiunî și reflexii — Legea pentru încurajarea industriei naționale, actualmente in vigoare, a ajutat desigur mult la dezvoltarea industriei, s’a dovedit însă a fi in multe privinți imperfectă. Necesitatea de a o reforma se simțise de mult și nu mai putea să întârzie acum cînd suntem pe punctul, nu tocmai de a da o nouă îndrumare, ci de a întări îndrumarea nouă ce a luat-o mai de mult viața noastră economică. D. C. Stoicescu, ministrul domeniilor a elaborat noul proect de lege pentru protejarea industriei, care s’a împărțit la Cameră și despre care am făcut o amănunțită dare de seamă în numărul nostru de ere. In cele următoare dăm citeva observații și reflexii ce ne-a suggerat proectul d-lui Stoicescu. * Legea acum în vigoare protejează numai industria mare, adică mare pentru noi,—căcî cu un capital de 50.000 lei și cu 25 lucrători nu se poate face încă o industrie cu adevărat mare. In străinătate o asemenea industrie ar fi clasificată între cele mijlocii. Sub regimul actualei legi însă numai aceste industrii mijlocii și mari sunt protejate, —cea mică nu. Din potrivă prin avantagiile considerabile acordate industriilor mari, s’au pus cele similare mici într’o situație cu totul inferioară în lupta de concurență. Era aceasta o greșală, pentru că protejam ce nu aveam încă și sacrificam ceea ce realmente aveam ca industrie. Noul proect remediază azi acest rău. El favorizează ce-i drept mai mult industria mijlocie și mare care se servește de mașini și aparate perfecționate, dar prin avantagiile generale ce le acordă, dă și micei industrii putința de a beneficia de oarecare încurajări, cum sunt: cedările de terenuri și căderi de apă ; reducțiuni de transport, etc. Indirect mica industrie este ajutată și prin faptul că se pot bucura de avantagiile generale și speciale uzinele pentru creare și distribuire de forță electrică. Pentru că exemplul dat de statul ungar va găsi imitațiune la noi și vom vedea clădind-se ateliere pentru mica industrie cari în schimbul unei chirii potrivite să fie închiriate împreună cu forța motrice electrică necesară. * In legea veche toate, dar absolut toate industriile erau protejate. Prin noul proect avantagiile generale se acordă tuturor industriilor ce se socotesc a fi utile economiei țarei, dar încurajările speciale se acordă de asemenea numai industriei mijlocii și mai’î cu un motor de cel puțin 5 cai putere, cu cel puțin 15 lucrători și cel puțin 25.000.Iei băgați exclusiv în mașini și aparate perfecționate. Mai mult, noul proect admite principiul enumărărei industriilor, cărora, trebue să li se acorde avantagiile speciale, așa că toată protecția nu se aî acordă nici chiar tuturor industriilor cari îndeplinesc condițiunile mai sus menționate, ci numai acelora cari fac parte din grupurile nominal trecute In lege. Principiul acesta al enumărărei este foarte bun. De regretat este numai, că aliniatul din urmă îl face oarecum iluzoriu, întrucît lasă la aprecierea autorităților ca să acorde avantagii și altor industrii noul, cari vor fi socotite utile. Principiul enumărărei exclude asemenea dispozițiuni lărgiși vage. Oricit vom avea încredere în autoritățile și persoanele ce vor fi chemate a aplica dispozițiunile legei, —mai multă încredere avem în textul categoric al dispozițiunilor, care împedică orice abuz și exclude intervenția simpatiilor și înclinațianilor personale. n> Un dezavantagiu mare al actualei legi este că nu prevedea termene pînă la cari cererile de avantagii trebuiau rezolvate și expunea astfel pe cei interesați la cele mai mari neplăceri. îmi este cunoscut cazul unui industriaș mare care băzîndu-se pe textul categoric și precis a legei,— a ridicat o mare țesetorie, iar cînd, gata fiind construcția, a cerut să i se acorde avantagiile,—nu i-au fost refuzate, ci rezolvarea cererei a fost atît de mult tărăgănită încît a trebuit să plătească vamă pentru unele obiecte de prima instalație. Mai tîrzii, avantagiile îî s’au acordat, nu însă fără stăruința din partea unei marcante personalități politice, care se convinsese atît de dreptatea patentului cît și de marea utilitate a industriei ce crease. Acest mare neajuns, d. Stoicescu a căutat să-l îndrepteze prin dispozițiunile cari pun termen fix pînă la care toate cererile trebuesc rezolvate. Din nefericire nu s’a prezentat o sancțiune pentru cazurile de abatere cari pot aduce pagube mari și celui interesat și poate chiar țăret. Ar fi de dorit ca să se dea interesaților un drept de apel contra unor anumite deciziuni ale comisiunei industriale. * Comisiunea industrial este aceea care decide în primul rînd asupra cererilor de avantagiu. In actuala lege s’a omis a se da amănunte privitoare la constituirea și funcționarea ei. Noul proect îndeplinește acest gol. El spune în primul rînd că comisiunea souB compune din cinci membri, în 1 șoapte. ^d0 util ca Ministrul a socotit^funcționări în interesul unei membrilor. Și să_ restrîngă ^gservație de făcut : din aci însusi^ cel puțin trei vor fi mzionari : unul care va reprezenta ministerul finanțelor, altul direcția 3 u. R. și altul ministerul de comerț. Dacă deci s’a admis oarecum punci-