Adevěrul, aprilie 1904 (Anul 17, nr. 5265-5294)

1904-04-01 / nr. 5265

Anul aí XVTl-íéá.—fro. 5265. FONDATOR ALGX. V. JBEUMOKAJrU ABONAMENTE: Un an Șase Iwít Tr& lunü In țară.........30 lei 15 lei 8 lei 6 lűi In străinătate. 50 lei 25 lei 13 lei 5 al Abonamente combinate (Adevărul de dimineață și Adevărul politic) BMI Un an Șase luni Trei luni 0 lund In țară............ 40 lei In străinătate. 80 lei BIROURIVL ZIARULUI : Str. Sărindar 11 TELEFON No. 260 POLITIC 20 lei 40 lei 10 lei 20 lei 4 lei 8 lei CITIȚI ^devetul de dimineața ban Sind se va schimba guvernul !Părerile conservatorilor. — Ce zic liberalii. — Credințele junimiștilor Iată o chestiune care preocupa în modul cel mai viu toate cercurile politice. Asupra acestei chestiuni am făcut o mică anchetă, cu ocazia sărbătorilor, printre oamenii politici și părerile diferite ce ni s’au exprimat le rezumăm în cele ce urmează. Părerile conservatorilor Un conservator, care e în curent cu toate conciliabulele fruntașilor din partidul său, ne spunea următoarele : — Credința generală în partidul conservator e că guvernul liberal nu va putea să mai stea la putere decît cel mult pînă la toamnă. Această credință face ca fruntașii noștri să se resemneze și să aștepte în liniște data cînd vor trebui să reia puterea. Dacă n’ar exista credinței că guvernul va cădea pînă la toamnă, să fie siguri liberali, că nu partidul conservator ar fi acela care să se resemneze și să-î tolereze la putere. Parcă veți întreba: pe ce se întemeiază această credință a conservatorilor ? Motivele sunt multe și destul de convingătoare. Conservatorii au dovedit și țărei și regelui și mai ales guvernului că se bucură de simpatii în masa alegătorilor. Au mai dovedit că sunt bine organizați și gata de a lua puterea. Ultima întrunire a mai dovedit ceva: că în partidul conservator e o disciplină puternică și că nici cei mai entuziaști luptători nu trec peste cuvîntul de ordine dat de conducătorii partidului. Deci nu se va mai putea zice pe viitor că partidul conservator nu poate lua puterea pentru că nu e de ordine și din această cauză nu place la palat. Un alt motiv care ne determină pe noi, conservatorii, să avem credința că vom veni la putere cel mult la toamnă, e că liberalii nu vor îndrăzni să facă viitoarele alegeri. Dar admițînd c’ar fi lipsiți de tactul politic necesar împrejurărilor și ar voi să facă alegerile, credința noastră e că regele nu le va da dizolvarea. Suveranul nu va putea trece cu vederea faptul că, dacă liberalii vor face alegerile, în cele mai multe părți ale țărei vor reuși candidații opoziției și cu o puternica opoziție în parlament guvernul va fi silit să plece cît mai degrabă de la putere. Ar fi necesare apoi nouă alegeri generale, adică țara ar fi de două ori frămîntată cu alegerile, într’un timp foarte scurt, și regele nu ține să expite țara la astfel de frămîntări. Ce zic liberalii Din partea liberalilor, asupra chestiei de care ne ocupăm, avem păreile unei persoane care e în măsură să cunoască de aproape cele ce se vorbesc în cercurile conducătoare ale partidului. Acel liberal avea următoarele păreri: — Eu nu sînt din aceia cari cred că partidul liberal trebue să stea la putere cît mai mult timp, eu cred că partidul nostru a stat îndeajuns la guvern și ar fi un mare rău pentru el dacă ar ține cu orice preț să continue a rămîne la putere. Intr’adevăr, partidul liberal a venit la guvern cu un program limitat, menit să fie imediat aplicat. Acel program era al economiilor. Despre programul de la Iași nu mai vorbim, căci nu pe baza lui am venit la putere, ci pe baza bugetului de 218 milioane, pe care d-nii Sturdza și Costinescu îl alcătuiseră înainte de a veni liberalii la guvern. Partidul și-a îndeplinit programul cu succes, ba încă și-a permis și unele reforme administrative, cari erau absolut necesare. Acele reforme au fost însă prea drastice și de aceea au avut darul de a nemulțumi pe mulți dintre ai noștri. Vorbesc de legile d-lui Lascar. Cu economiile d-lui Sturdza și cu schimbările din administrație, partidul șî-a înstreinat însă foarte multe simpatii. Pe de altă parte întreg partidul e dezorganizat. In provincie nu mai există coeziunea necesară între liberali. Interesele s-au divizat și i-au împins la lupte și atacuri reciproce. In Capitală, de la moartea regretatului Palade liberalii nu mai au o organizație politică. In cît te întrebi, cum ar putea partidul liberal să se prezinte la micile alegeri generale cînd e așa de rad organizat și cînd are în fată o opoziție decisă să lupte cu ultima energie pentru a triumfa în cît mai multe județe “? Apoi certurile dintre fruntașii liberali la ce au dus, dacă nu și la o mai mare slăbire a partidului liberal ? Și după o scurtă pauză, binevoitorul nostru convorbitor, a adăugat: —Nu, nu, guvernul trebue să se retragă cît mai curînd căci e nevoe ca partidul să se reculeagă în opoziție și aceasta cît mai repede, atfci certurile se vor accentua și mai mult și vom cădea în opoziție atît de zdrobiți că mult timp ne va trebui apoi spre a reface forțele necesare unui partid de guvernământ. Credințele junimiștilor In gruparea junimistă părerile asupra schimbărei guvernului sunt împărțite. Elementul pur junimist își are speranțele în d. Sturdza; elementul conservator crede însă că liberalii nu vor putea face viitoarele alegeri și se vor retrage înainte de a se începe o nouă sesiune legislativă. Din ceele ce preced putem trage concluzia că la toamnă, cel mai târziu, vom avea o schimbare de guvern. Rep. Din fuga condeiului de urgență Se știe că în ziua cînd d. Lascar a adus legea comunală la Cameră, deputații nu s’au prea grăbit s’o îmbrățișeze. Văzînd această lipsă de grabă, Conu Mitiță a cerut urgența ex officio. Nici urgența nu s’au prea grăbit s’o voteze — dar, în fine au votat’o cu bile, ceea ce a șofat și mai mult.... bila reprezentanților națiune! contra lex Lascar : „dura lex sed lex“ ! Urgența odată votată, s’a crezut că în 48 dacă nu în 36 de ore, legea va trece prin secția, că d’aia e urgență. Ei bine, legea aceasta a fost onorată în secția cu o discuție mai lungă ca un discurs al d-lui Valerian Urșianu. Din discuție ci că iese, de obicei, lumină. De astă dată a ieșit beznă. Era am întîlnit pe un june ocultist și l’am întrebat : —Bine, nene, de ce ațî mai votat urgența la legea lui Lascar, dacă era vorba să n’o dațî gata înainte de Paști ! — Las’ c’o dăm noi.... gata după Paști. Urgența am votat'o pentru o mai urgentă a ei înmormîntare în secții . Sînt momente cînd urgența însamnă cu totul altăceva decît îșî închipue cel ce o cere. De astă dată graba lui Conu Mitiță a stricat treaba. __________ Pacțiile naturale ale țării, liberalii țipau că țara nu are nevoe de capitaluri străine, căci acestea o vor robi și economicește și politicește. Intervine însă tariful vamal al dlui Costinescu, cu tendința sa pronunțată de a favoriza crearea unei industrii mai mari în țară. Prima chestiune firească ce se punea în fața acestei tendințe era: cu ce ? Adecă, cu ce bani să creăm o industrie în sensul dorit de ministrul finanțelor ? Capitaluri indigene suficiente nu există, cum nu avem încă nici experiența și nici cunoștințele tehhnice necesare. Problema capitalurilor străine era deci de la sine pusă, și pusă așa că nu existau două căi de eșire. Ori înființam 0 *1 recurgem forțamente la capitaluri străine, și atunci tariful vamal ultraprotecționist al d-lui Costinescu îșî are rațiunea de a fi: ori respingem capitalurile străine, și atunci nu vom avea industrie și nu ne trebue nici tarif vamal cu taxe aproape prohibitive. Și partidul liberal, care nu putea respinge tariful ministrului său de finanțe, a fost nevoit să înghită și capul capitalurilor străine. Le-a trebuit însă liberalilor o scuză,—și conu Mitiță, care e tare în materia aceasta, a găsit’o repede : sîntem și noi, zice d-sa, pentru capitaluri străine, dar în alt mod decît bizantinii. Care e acest alt mod ? L’am expus, într’un număr precedent, tot după Voința Națională. Conservatorii, spune acest ziar, nu cer banul străin, care să vie sub formă de împrumut de stat sau fără nume, ci pe străin, care să vie cu fabrica lui, să muncească aci și să cîștige dacă poate din belșugul nostru. Liberalii înțeleg în altfel capitalul străin: acesta nu trebue întrebuințat decît atunci cînd cel național nu se găsește și atunci numai ca să dea un imbold economiei noastre naționale , să nu vie pentru speculă și ca să rămîe absolut străin, ci asociat cu banul și cu munca romînească, să fie fermentul care să pună în valoare nu atît bogăția inertă a pămîntului, cît aceea vie a poporului nostru. 2 Iată deci deosebirea : conservatorii vor să lase pe străini să facă ce vor cu capitalurile lor, să cîștige cît de mult sau să le și piardă; liberalii doresc ca și romînii să ia parte la câștigurile și, eventual, la pagubele străinilor. Deosebirea această aparentă nu e nici o deosebire. Liberalii cer să li se facă locuri în consiliile de administrație ale societăților străine, sa li se dea adică și lor jetoane de prezență, tantieme, samsarlîcurî, etc. Atîta tot. Să nu cîștige numai străinul, cu banii lui, în țara romînească, ci să cîștige și cei 20—30 de fruntași liberali, cari se vîră în toate combinațiile financiare și au monopolizat toate samsarlîcurile mari. Acesta e, prin urmare, cadoul de Paști al guvernului liberal. Să nu pofești de rîs ? ______ Styx Cadou de Paști Guvernele din Londra și Paris au dăruit popoarelor lor, de Paști, un prețios dar: acordul francoenglez asupra tuturor litigiilor lor coloniale. Guvernul din Sofia a avut și el un cadou de Paști pentru poporul bulgar: acordul cu Turcia, care asigură bulgarilor revoluționari amnistia pentru trecut și Europei pacea în Balcani. Conu Mitiță al nostru a vrut și el să dăruiască românilor ceva de Paști și... a inspirat Voinței Naționale un articol ditirambic, prin care caută să dovedească acest prețios lucru , că în chestia capitalurilor străine a triumfat principiul liberal „prin noî înșine“, iar principiul conservator, care cerea capitaluri străine fără nici o normă și fără nici o îngrădire, a eșit învins, bătut, zdrobit. Cine se îndoește că acesta e cadoul de Paști al primului nostru ministru, să citească acel articol , scris într’un stil așa de prețios , e plin de atîta laudă pentru ideile liberale, pentru principiile liberale, pentru patriotizmul liberalilor ; tonul articolului e atît de plin de laudă de sine, că-țî face impresia unui manifest prin care se anunță unui popor că î-a venit în sfârșit epoca de fericire de atîta amar de vreme căutată. De ce fel e însă triumful acesta al partidului liberal? Care e diferența dintre principiile liberale și conservatoare cu privire la capitalurile străine ? Numai stabilind această deosebire, se poate trage o concluzie. Pînă acum cîtva timp, exista o deosebire reală, sub raportul acesta, între cele două partide de guvernămînt, conservatorii erau partizani ai capitalurilor străine pentru a pune în valoare bogă . Atac pe furiș Liberalii ortodocși — adică cei din școala Ocultei—nu se pot împăca nici in ruptul capului cu tendința d-lui Costinescu de a creia in țară o industrie mai dezvoltată. In Cameră, d. Vintilă Brătianu a căutat să lovească indirect in ministrul finanțelor, vorbind inpotriva industriei mari. Acum, Chimiță reia aceeași chestie in Voința Națională, dar atacul său este iarăși mascat sub aparența unei discuțiuni de principii. Vom cita un singur pasagiu, deși articolul in chestiune conține mai multe de aceeași categorie. „Ceea ce s’a mai limpezit —și aceasta bazați și pe rezultatele obținute prin regimul actual— este că nu trebue să fim escesivi, că trebue o perioadă de tranziție pentru a aduce încetul cu încetul la dezvoltarea lui complectă acel element, pe care trecutul l’a slăbit mult și care nu poate rezista la eforturi bruște și prea mari: poporul român. De aceea s’a vorbit atît de industria casnică, de necesitatea incurajării mai cu seamă a industriilor bazate pe agricultură și în sfîrșit de preferința de dat fabricilor mici și mijlocii asupra celor mari. In aceeași discuție s’a vorbit și de necesitatea înființărei industriei și pentru a da un mijloc de traiü nu numai cultivatorilor de pămînt neocupați trei și patru luni pe an, dar și populațiunei aglomerate prin văile dealurilor și ale munților și prin orașele azi mai toate fără nici o menire economică. Nu avem încă proletariat, dar el va naște desigur și repede, și în regiunile unde populația s’a îndesit și cultura cîmpului este absolut insuficientă pentru a o hrăni, dar și în centrele urbane, unde funcționarizmul și administrația dadeau singure o oarecare viață. Din discuția ce a avut loc, a venit această legitimă preocupare“. Nu e nevoe de prea multă pricepere pentru a ințelege rostul acestor constaări.Vorbind de necesitatea de a încurajat de preferință industriile bazate pe agricultură și, in măsură mai mare, industriile mici și mijlocii, se lovește în concepția economică a d-lui Costinescu, care vrea industrie mare, fără a se preocupa dacă e bazată sau nu pe agricultură. Vorbind apoi de nașterea sigură și repede a unui proletariat, să lovește iarăși in d. Coslinescu, care vrea sa industrializeze țara și să creeze prin urmare proletariatul. Oculta lovește in două feluri : de d. Vasile Lascar se teme mai puțin și mărturisește că vrea să-l dărîme pe d. Coslinescu însă îl atacă pe furiș. Ec. Scumpetea în țară Cîtă dreptate a avut și cît de corespunzător realităței a fost directorul Adevĕrului, cînd a ridicat în discuția tarifului punctul de vedere al consumatorului, intern, aceasta se vede pe fiecare zi. Un răvaș simplu, dar foarte sugestiv e următorul: pe care ni-l aduce poșta ! Domnule Director, Sîntem peste 80 de ani, am copii și fete măritate, am și nepoți care fac armată și ce am ajunseră astăzi nu s’a mai pomenit. Erî a fost sfintele Florii, toată lumea aștepta cu nerăbdare să mănînce pește, dar se vede că celor săraci nu le este dat să mănînce. Nu s’a pomenit așa scumpete. Și adunîndu-ne în mahala, ne mirăm singuri de așa scumpete. Să ajungă ocaua, de cosac 2 franci, cînd totdeauna în viața noastră l-am luat cu patru gologani. Cu ce să mai trăim noi? Singura mîncare ieftină ne era peștele, cu trei, patru, gologani ne săturam copii o zi întreagă. Carnea e scumpă și proastă. Dintr'un kilo, abia faci o friptură , pînea e scumpă și mică de 700 grame. Țipăm pe toate drumurile și ni se răspunde că dacă ne place, dacă nu să răbdăm. Rele timpuri am ajunseră. Am auzit că ești deputat ales de țărani , fie-ți milă de coî și arată-le stăpînitorilor unde am ajuns. Sfnt al dumitale plecat, Ion Hristu, din orașul Buzau. Și nu e destul că se scumpește viața prin tot soiul de biruri directe și indirecte, nu e destul că pentru foarte problematice experiențe industriale se dă pradă mizeriei mulțimea săracă, dar se mai adaugă la toate astea exploatarea cea mai nerușinată, cu concursul tacit al administrației și în folosul oamenilor regimului. Cess ce s’a petrecut în Capitală, sub ochii autorităților comunale, în ajunul Paștelui, a indignat și revoltat întreaga lume. S’a speculat în mod murdar pînă și tradiția ca și cel mai sărac român să aibă în ziua de Paști o despîrlă de miel pe masă. Un cunoscut om al regimului. care nu odată a speculat în asemenea împrejurări, a luat pe a sa garanție urcarea prețului la 10 și 12 lei mielul! Să fi poftit domnii de la primărie în piață s’auda blestemele populației sărace, care sau se ’ntoarcea cu cite un sfert de miel, plătit cu 4 lei și semănînd mai mult a sfert de pisică, sau pleca din piață, blestemînd și pe jefuitori și propria-i soartă. Dar cine stă să dea atenție unor asemenea chestiuni ?! Bon Salust contribuabili mai originali, văzînd batjocura răsfățîndu-se în cupele și echipaje pe bulevarde și la șosea — s’ar înțelege să f luere nițel și să escorteze cum se cuvine aceste cupele și echipaje, adică ce ar fi?! In tot cazul, noi vom fi dintr'acești originali cari ne vom ține după aceste echipaje — și în numerele viitoare! ! Promitem — și nu vor fi pro-misiuni de opoziție. S. Y. R. poșta mică Eugen Forest., Címpina.—1) Puteți căpăta asemenea autorizații, dar numai făcînd cerere la direcția C. J. R. 2) Există o taxă de 400 de lei anual. 3) Adresați-vă la un birou tehnic. Sava Mancaș, Loco.— In cazul d-voastră dispensele se acordă ușor. N. X., Piatra-N.— „Larousse“ a ajuns la fascicula 407, litera „S“ și începutul literei x B. V. Maxim, Iași. — E mare strictețe la prezentarea actelor. Dacă vă lipsește actul de deces al părintelui d-voastre înregistrarea va fi respinsă. I. C., Loco.—Dacă nu aveți echivalența de bacalaureat, nu beneficiați de termenul redus. V. J., Pitești.—D. Nicoleanu, șeful serviciului viticol din ministerul domeniilor, ar putea să vă dea lămuririle necesare. Trăsurile primăriei —100.000 fie lei pe an— Cetățenii Capitalei au prilejul să vadă, mai rar pe la mahala și mai des prin centru, prin fața prăvăliilor și cofetăriilor și mai ales pe la șosea, o serie de echipaje fără număr, destul de elegante, cu cai destul de iuți și vizitii in uniformă. S'ar crede că sunt de casă, dacă n’ar fi prea mulți la fel. Nu’s însă nici de casă, nici de stradă , sunt birjele primăriei. Cetățenii Capitalei consultînd budgetul primăriei ar putea afla că pentru aceste birji, în cari ei nu se plimbla nici odată, plătesc 100.000, adică una sută de mii de lei pe an. Dar dacă cetățenii nu se primblu în aceste echipaje, cine se primbla în ele ? A ! La budget scrie că ele constituesc „serviciul municipal“. Pe ele însă nu scrie așa, fiind-că, mai întîi îi ar minți slovele și apoi n’ar putea sluji adevăratului lor scop. Slovele ar minți—fiind-că orice, numai „serviciu municipal“ nu fac aceste birji și adevăratul lor scop este să procure o plăcută plimbare doamnelor și domnilor de la primărie și chiar mai mult doamnelor decît domnilor. Echipajele primăriei scutesc de muscat și fac pe doamnele de la primărie să fie de o politeță mondenă ireproșabilă. Fac la vizite de dimineața pînă seara, primesc vizite, dar cine vine, e trimis acasă cu dricul — pardon ! — cu birja....primăriei ! La șosea doamnele de la primărie sunt totdeauna în echipajul plătit de cei cari merg pe jos. Domnii de la primărie, sau țin echipajul la seară, 4 ore dimineața și 5 ore după amiază, sau îl trimit, din cînd în cînd mai pe înserate cîte unei „demimondeze“. Pentru aceasta cei ce merg pe jos plătesc 100,000 de lei pe an, iar domnii de la primărie, vor să mai taie din cei 80.000 de lei pentru spitale!! 80.000 de lei pentru spitale și 100.000 de lei anual pentru birjele doamnelor de la primărie ? ! Nul așa că se ’ntrebuințeasa bine banii contribuabililor ? Dar dacă vre-o sută două de Acordul turco-bulgar In ajunul Paștilor s’a semnat în sfîrșit acordul turco-bulgar, pentru a cărui realizare d. Nacievici și-a dat foarte multă osteneală. Prin convenția aceasta, Bulgaria se obligă să împiedece formarea de comitete revoluționare și de bande armate împotriva Turciei și de a pedepsi, după prescripțiile legei, pe supușii bulgari cari se vor fi dedat în provinciile învecinate la fapte revoluționare. Bulgaria va mai împiedeca importul de explozibile în cele trei provincii macedonene. Turcia se obligă ca, în acord cu reformele din Macedonia convenite cu Rusia și Austro-Ungaria,să amnistieze pe toți arestații și exilații condamnați pentru fapte revoluționare, să-i pue în libertate și să le permită întoarcerea în patrie, în afară de cei condamnați pentru atentate cu dinamită. Fugarii macedoneni vor fi sprijiniți de Poartă, la întoarcerea lor, pentru a-și putea reconstrui casele. Măsurile vamale extraordinare și dificultățile ce s’au creat contra circulațiunea trenurilor, se anulează. Supușii otomani de origine bulgară vor fi admiși în funcțiuni publice în Turcia. Afară de aceasta, se institue o comisiune mixtă pentru regularea litigiilor pendinte. Se va încheia și o convenție pentru extrădarea criminalilor ordinari și o altă convenție relativă la apărarea reciprocă a granițelor. * Importanța acestui acord nu va scăpa nimănui . In primul rînd, el înlătură pentru cîtva timp posibilitatea unui razboiu turcobulgar, care a amenințat destul de serios pacea Europei. Turcia se plîngea necontenit că guvernul bulgar e cel care favorizează formarea și trecerea bandelor în Macedonia . Bulgaria avea vecinie plîngeri contra tratamentului la care sunt supuși conaționalii ei în Macedonia. Și adesea incriminările acestea reciproce íncordau așa de mult relațiunile dintre cele două state vecine, că se credea de multe ori că va izbucni un războiu. In al doilea rînd, acordul turco-bulgar înlesnește realizarea reformelor din Macedonia. Turcia este acum obligată să o facă, deoarece are un dublu angajament sub raportul acesta : Intțiű cu Rusia și Austro-Ungaria, apoi și cu Bulgaria. * Pînă în ultimul moment nu se mai credea în posibilitatea încheerei acordului, din cauză că Turcia își adusese aminte că ea e putere suzerană și Bulgaria un stat vasal. S’au mai văzut convenții încheiate între suzeran și vasal, dar în cazul acesta vasalul impunea suzeranului o condiție care privea o provincie a statului suzeran. Cu toate acestea acordul a fost încheiat și cu atît mai mare a fost meritul d-lui Nacievici, omul de stat bulgar, care a învins toate obstacolele și a asigurat pacea în Europa. Ext. ❖NOTE ## Poporul petrece Nici odată n’am simțit o mai mișcătoare plăcere ca în ziua cînd vizitînd muzeul Domeniilor Coroanei, în localul administrațiunei acestor domenii, am intrat într’o cameră, care era toată ocupată de modelul unei scene pentru teatrele sătești. E încă una din multele opere culturale ale eminentului bărbat, d. Ioan Kalinderu Mai multe zeci de aceste scene se află azi în diferite sate de pe domeniile coroanei și de pe ele se fac începuturile teatrului sătesc. Mă gândeam la ele, era, trecînd în dosul Cișmegiului, pe lîngă un loc viran, unde primăria a deportat, din centrul bulevardului Elisabeta, panoramele, dulapul, „distracția americană“, caruseurile și tot convoiul de petreceri populare. Era un furnicar enorm de lume în jurul acestor distracțiuni. Corăbioarele zburau în aer, cu o viteză nebună și la înălțimi enorme; strigătele răgușite ale unor așa ziși clowni, cu fețele spoite cu chinoroi, erau acoperite de zgomotul infernal al tobelor, trompetelor și urletele vînzătorilor de rahat. Dacă petrecere înseamnă uitarea, apoi desigur că cei ce zburați în aer cu „distracția americană“ uitaseră și cum îi chiamă. O violență și brutalitate aproape animalică e în acest spiri de petrecere, care degenerează în înjurături și bătăi, iar esența influenței morale asupra acestui public e prezentarea omului cu șapte capete, Alexandru al 2-lea pe patul de moarte și... cabinetul secret, unde se plătește 25 de bani în plus și se fac cele mai grosolane glume. S’a gîndit administrația domeniilor Coroanei la teatrele sătești, de ce nu se gîndește administrația comunală și direcția generală a teatrelor ca să lase doar Moșilor acest spectacol, dar în zile de sărbătoare, cînd poporul încetează munca—să i se ofere ceva mai înălțător ca omul cu 7 capete și „cabinetul secret"? E. o. r. ______________Jeul 1 Aprilie 1904 CONST. PUBLICITATEA: Pag.ma, linia ....................................................20 bani ” • • . .............................................10 banî Ecouri „ ' . Publicitatea combinată (Adevĕrul de dimineață Adevărul politic) ți A Pag. ma, linia........................................................ bani !” ” • • • • • ...................................15 bani Inserții „ Lei 4.Ecouri „ „ 1.50 anuscrisele nepublicate nu se restituesc . DIRECTOR POCIȚI Convorbire de Paști: D. Lascar: Ei, amice, cred că după Paști n'o să'mi mai amUnați legea comunală ? D. Takt: Protopopescu: Eu, dragă, sînt de părere s’o amînăm la paștele... calului ! Constanța și Murfatlar Un articol al nostru anterior.—O decizie a consiliului județean.—O broșură a Camerei de comercia și industriei din Constanța.—Rezistență ocultă.—O nouă decizie a Camerei de comercia Iți „Adevărul“ de la 9 Octombrie 1903 am atins pe larg aceasta chestiune și cu toate că o nora redacțiune a ziarului punea la dispoziție coloanele sale pentru o discuție contradictorie, totuși pînă azi, după cinci luni, nu s’a găsit nimeni, care să ridice vre-o obiecțiune. E greu și ridicol să întreprinzi o luptă contra bunului simț și a logicei celei mai elementare. Vom căuta să rezum cele susținute în acel articol. După ce găseam îndreptățită solicitudinea, ce diferitele guverne au arătat pentru orașul nostru cum și enormele sacrificii pe cari țara a făcut și face pentru a ridica importanța comercială a acestui punct, mă opream la concluziunea firească, că protejarea și întărirea clasei negustorești—elementul capital—din acest oraș, ar trebui să formeze obiectul de deosebit interes și încordată atențiune din partea guvernanților. De asemenea demonstram pînă la evidență, că oborul de cereale din apropiata comună rurală Murfatlar— un obor ce funcționează ilegal—continuă să pericliteze în mod îngrijitor interesele comercianților din Constanța, de care e strîns și nedespărțit legată soarta proprietarilor de imobile și discutînd singurul avantaj ce ar prezintă țăranilor acel obor—acela de a fi situat mai aproape de unele localități— arătam că nu e un avantaj real și că din contra ascunde multe prejudicii. Enumăram chiar punct cu punct pagubele ce se resfrîng asupra sleitei pungi a țăranului și inzistam nu numai asupra diferenței de preț căpătat în minus la Murfatlar, dar mai mult asupra neajunsurilor și spoliațiunii ,la care sînt expuși acolo țăranii—un serviciu eficace de control fiind imposibil din cauza organizațiunii actuale, înainte de încheiere mă opream și asupra următoarei considerațiuni, a cărei importanță, cred, nu scapă nimănui și anume : Pe cît se știe, comerțul din Constanța, încă din vremuri vechi pe mîini străine, continuă pînă azi să fie tot apanajul lor. Ici și colo se ivește acum cîte o firmă romînească, care are să lupte cu mulți și multipli rivali. Negustorul vechiü, oarecum înjghebat, dedat cu fluctuațiunile comerțului local, nu resimte lovituri tot așa de crunt ca cel nou, golaș, care abia prinse să se înfiripeze. Or, a lovi în comerțul românesc încă in fașă, într’o localitate unde afară de funcționari pe ceîlalți romîni îî poți număra pe degete, n’ar fi să comiți o crima incalificabilă ? O decizie a consiliului județean Articolul nostru de mai sus n’a fost provocat docit de faptul, că desele și repetatele plîngeri ale comercianților locali ramíncați nesatisfăcute. Fără să fi lăsat poartă nebătută, aci de a rîndul, convinși de dreptatea cauzei lor și încrezători în puterea de judecată a cîrmuitorilor ei, continua , să la reamintească păsul. In anul 1901, în urma unor petițiunî a negustorilor și proprietarilor din Constanța, ministerul de interne cere avizul consiliului nostru județean. In ședința de la 30 octombrie, același an, acesta se pronunță categoric, pentru motivele susținute de noi mai sus, că nu recunoaște existența oborului de cereale din Murfatlar. Fiindcă s’a deschis discuțiune asupra competenței consiliilor județene în asemenea chestiuni, rămîna ca într’alt articol să discutăm pe larg acest lucru. Aceasta deciziune luată conform art. 66 din legea pentru consiliile județene a rămas totuși pînă azi literă moartă, o broșură a Camerei de comerț și industrie din Constanța Două luni după publicarea articolului nostru citat mai sus, prin Decembrie 1903, Camera noastră de comerț și industrie publică o broșură sub titlul „Cîteva cuvinte în cestiunea tîrgului de cereale de la Murfatlar“, lucrare datorită secretarului acestei Camere, d. G. Christodorescu, și aprobată, cu unanimitate de voturi, în ședința de la 1 Decembrie 1903. In această broșură se confirmă în mod oficial cele afirmate de noi în „Adevărul“ cu două luni mai înainte. După ce d. Christodorescu susțină că credința țăranilor că la oborul din Murfatlar găsesc mai multe avantagiî ca la Constanța e eronată , după ca ilustrează cu cifre ceea ce noi susțineam, că diferența de preț în minus la Murfatlar în total poate atinge o sumă bunicică, care pentru țăranul cu agricultura cît de restrînsă treca de 150 lei și ne pune sub ochi următorul tablou: Diferența de prețuri în minus la Murfatlar calcula Felul productelor tă în bani proiecte safi.la sută kgr. In. . . . . . . . 32 la bector. Ovăz ...... 52 la sută kgr. Orz...........................15 la bector. Rapiță ..... 55 idem Fasola ..... 15 idem Secară.....................05 idem cifre extrase din cotele trimise zilnic la Camera de comerț , după ce îa sfîrșit declară că la Murfatlar nu există nici un control serios cu privire la modul efectuării transacțiunilor, ajunge la concluzia, că tirgul de cereale din Murfatlar trebue desființat și că ar aceasta desființare se impune pentru următoarele importante motive : 1) Pentru că oborul ce ne preocupă face o concurență puternică târgurilor de cereale din Constanța și Medgidia. Această concurență ■— adaogă d-sa —este foarte păgubitoare pentru ambele orașe, dar mai cu seamă pentru Constanța, a căruia activitate comercială locală lîncezește și este amenințată chiar să dea înapoi. 2) Pentru a se da satisfacțiune cererilor legitime ale comercianților și proprietarilor din Constanța, ale căror interese sînt vizibil atinse prin funcționarea numitului obor. 3) Pentru a readuce comuna Murfatlar pe calea cea adevărată de prosperitate , agricultura, căci aceasta este și trebue să rămînă ocupațiuneaocuitorilor unei comune rurale *). 4) Pentru a se apăra interesele sătenilor, deoarece la oborul de la Murfatlar ei sînt speculați pe o scară întinsă. 5) Pentru că tirgul acesta funcționează în mod ilegal și hotărîrea consiliului județean, de a fi desființat, trebue adusă la îndeplinire, căci altfel se calcă legea pentru consiliile județene. ; 6) Pentru a se aduce la îndeplinire avizul dat de Camera noastră de comerț și industrie, care în două rîndurî s’a pronunțat pentru desființareaacelui obor. Rezistență ocultă Decît, d. secretar al Camerei de comerț—deși declara solemn la sfirșitul broșurea că are credința că da data aceasta lucrurile se vor schimba și are cu atît mai mult, această credință cu cît d. prefect al județului Constanța a luat afacerea în de-aproape—a predicat, în pustiu, cum in pustiu am strigat și noi și toată lumea din orașul nostru. Cînd consiliul județean chemat a-și da avizul se pronunță categoric pentru desființare , cînd Camera de comerț coram popula declară că oborul din Murfatl are o calamitate pentru clasa negustorească din Constanța și că menținerea lui mai departe constitue o flagrantă călcare de lege , cînd nu există om cu judecată sănătoasă care, in urma celor expuse de noi prin organele presei—singura armă a noastră de luptă—să nu recunoască temeinicia campaniei noastre, cui am putea atribui această rezistență decit unei puteri oculte, unei gogorițe, cum am numit-o altă dată ? O nouă decizie a Camerei de comerciu înainte de a vorbi despre această deciziune vom da o schiță de speculațiunile și însemnatele pierderi la care sunt expuși țăranii, cari își destin principiu și fără consideration? de ordin local, subsemnatul are păreri diametral opuse. Cu altă ocaziune vorbind despre „Proprietatea imobiliară din Dobrogea“ am dezvoltat această temă. Localitățile ca și indivizii sunt supuși inexorabil aceluiași proces.