Adevěrul, mai 1904 (Anul 17, nr. 5295-5324)

1904-05-01 / nr. 5295

Ánuí al XVil-îea.—Fo. S'2'95 FONDATOR JJLEX. V. JBEUNDUJnJ BAI ABONAMENTE: Un an Șase luni Trei luni o lună In țară...........S0 lei 15 lei 8 lei 3 lei In străinătate. 50 lei 25 lei 13 lei & lei Abonamente combinate (Adevărul de dimineață și Adevărul politic) Un an Șase luni 6 lună 4 lei 8 lei Trei luni 10 lei 20 lei BIROURILE ZIARULUI: Str. Sărindar­U TELEFON No. 260 POLITIC In țară........... 40 lei In străinătate. 80 lei 20 lei 40 lei 5 bani CITIȚI Reverul de dimineață 5 bani Din culisele liberale Activitatea* d-lui Lascar.—Aplicarea legei corvmcale.—Cei cari fac politică.—Nemulțumirea vechilor cadre.—Noua tactică a Ocultei.—Lupta contra d-lui Lascar.—Ce va fi la toamnă Activitatea d-lui Lascar S-ar părea că numai d. Lascar desfășură în prezent o activitate politică, în partidul liberal, ocu­­pîndu-se cu aplicarea legei co­munale. Adevărul e însă că d. Lascar e acel care se ocupă mai puțin cu politica, dintre liberali. D-sa are o singură preocupare : să aplice ci­ mai bine legea comunală. Pen­tru aceasta nu ține seamă de nici o considerație politică. Ajutat de rege să treacă legea prin parlament, d. Lascar voește să arate suveranului că opera sa n’a fost zadarnică și că într’un timp relativ scurt se vor vedea e­­fectele ei bine-făcătoare. Aplicarea legei comunale De aceea d. ministru de interne, cunoscînd pe prefecți, n’a voit să ție seamă de chestiile politice și personale din județe, ci numai de chestia pur administrativă. Pentru d-sa prefecții nu trebue să mai aibe un rol politic în ju­dețe, ci numai rolul de administra­tori. Că în județe sînt mulți cari aș­teaptă să fie plasați în posturile de inspectori comunali, pa dreptul cîștigat de a fi servit partidul,— de asta nu vrea să știe d. Lascar. D-sa preferă pe licențiați tuturor partizanilor netitrați. Și ast­fel, înainte cu legea comunală, E drept că numai ast­fel pro­­cedînd d. Lascar va putea ajunge la scopul său. Numai cu elemente bune va putea să aplice o lege atît de importantă și delicată ca legea comunală. Și, incontestabil , că ast­fel procedînd, d. Lascar face operă de om de stat, iar nu de politician de gașcă. Poate că d. ministru de interne ar face bine să meargă și mai departe , să supue la un minuțios control pe actualii sub-prefecți cari vor deveni inspectori comunali și pe cei găsiți ca insuficienți, să-i elimine din administrație. Cei cari fac politică Dar trebue să ținem seamă că nu numai de di. Lascar depinde totul în partidul liberal și cu toată dorința d-sale de a face adminis­trație și nu și politică, are să se găsească în imposibilitate să-și a­­jungă scopul. Dacă d-sa nu face politică sunt alții cari în schimb fac prea multă. Am relatat pe larg, și cu toate amănuntele cele puse la cale în consfătuirea vechilor cadre liberale. Am arătat de asemenea starea spiritelor în județe. Trebue să ținem seamă de ase­menea și de antagonismul dintre ocultiști și d. Lascar. Ei bine, sînt atîtea piedici pe cari le va întîlni d. ministru de in­terne ,în calea sa. Nemulțumirea vechilor cadru Cadrele vechi liberale cer să li se dea satisfacție în județele unde le au situația și cererea lor se în­temeiază pe un drept cîștigat , pe faptul că ați salvat legea­ comu­nală la Cameră. La 11 Mai se vor întruni în congres și vor impune un ultimatum guvernului. In județe certurile dintre libe­rali sînt duse pînă la dușmănie înverșunată. Exemplul cel mai rău­, în această privință ni-1 dați libe­ralii de la Botoșani, unde sînt două tabere, cu două cluburi, iar pre­fectul e suspendat între cer și pă­­mînt, fiind străin de localitate. Noua tactică a Ocultei Ocultiștii, un moment reduși la tăcere în urma eșecului cu lupta lor contra legei comunale, ame­nință din nou­ cu scandal. .. Ei r­.u acum o nouă tactică . Lasă să ao strecoare prin ziare amice, cum e bună­oară Epocă, știri că s'au făcut demersuri pe lângă d. Anton Carp pentru împăcarea d-lui Carada. Și lansează aseme­nea știri pentru că sunt siguri că d. Sturdza nu se va duce să se roage de d. Carada spre a și re­trage demisia dintr'un comitet care în­ timpul cînd partidul e la putere, n'are nici o importanță. Ast­fel ocultiștii vor putea avea un motiv să-și manifesteze nemul­țumirea față cu modul cum d-nul Sturdza conduce partidul, adică avînd la interne pe d. Lascar, care nu ține seamă de oamenii parti­dului, etc. etc. Lupta contra d-lui Lascar ar fi readusă pe tapet nemul­țumirea contra ministrului de in­terne și lupta pentru răsturnarea acestuia ar fi reluată cu mai multă furie, de astă-dată pe motivul in­tereselor de partid, nu pe chestia principiilor. Mă rog, ce-au de făcut ocultiștii pînă la toamnă, de­cît să urmă­rească pas cu pas pe d. Lascar, care, fără îndoială, va jigni pe mulți dintre liberali, cu modul său de procedare la aplicarea legiei comunale. Vom asista deci la desfășurarea unei lupte politice dintre cele mai interesante pentru noi, dar dintre cele mai dezastruoase pentru par­tidul liberal. L Schimbarea ministrului de in­terne nu va fi posibilă cel puțin pînă la toamnă, căci i se va da timpul necesar pentru aplicarea le­gei pe care cu multă trudă a zmu Îs -o parlamentului.. .lib­eral. Ce va fi la toamnă La toamnă însă cine știe la ce ne putem aștepta ! Se poate ca gu­vernul să demisioneze și conser­vatorii să formeze viitorul guvern. Și dacă ast­fel de perspective se arată în viitor, la ce ar folosi ocultiștilor lupta ce vor s’o ducă împotriva d-lui Lascar? A, cunoaștem încă o dorință a ocultiștilor. Ei voesc izgonirea ■d-lui Lascar din guvern, cu fizicul de a duce partidul în opoziție. Atunci ar putea spune : — Vedeți, Lascar a făcut o lege care a lovit în interesele partidu­lui și a cauzat retragerea lui de la putere. Lascar trebue pus la ca­rantină. Și din nenorociri vor să tragă folos cei din „tagma călugărească“. * Ren. Din fuga condeiului Ruse Japoneze­ aică bătrînul general Dragomirov, căruia i s’a propus să plece în Extre­mul Orient, ieșind de la audiența ce a avut la țar, a exclamat:­­ Nu mă duc în Extremul Orient, fiind­că nu digerez prepelița cu zahăr! Chestia stă astfel: prepelița pe rusește se cheamă Kuropatka, iar zahărul se chiamă Sachar. Or, generalisimului rus din Extremul Orient îl zice Kuropatkin, iar ministru­lui de razboiu al Rusiei Sacharof. D’aia, me’nțelegi, nu digerează Dra­gomirol „Kuropatka“ cu „Sachar(of)“. Un distins filolog al nostru, calambur­­giu­ incorigibil, care a rămas cu aceeași părere despre Rusia, pe care o avea o­­dinioară și conu­titiță, întîlnind pe un amic al säu și vorbind despre dezastre­le rușilor și victoriile japonezilor, îî zise: —Eu am știut de mai înainte c’o să se întîmple așa. Apoi dacă rușii au de generalisim pe Europafo­» cum era să n’o... pară la.... viciversa, iar japonezii cum erau să nu iasă victorioși, dacă Karaki, generalisimul lor, are ochi și la... pos­terior? Bezoon! Pac. D. Epurasem și Rusia D. Epurescu ne dojenește pen­tru atitudinea ce avem față de ști­rile ce vin de pe cîmpul de războiu­ din Extremul Orient, bucurîndu-ne de dezastrele militare ale Rusiei, pe apă și pe uscat. On cît ne ar plăcea să avem și aprobarea d-lui Epurescu, regretăm că n’o putem avea, dar nu ne pu­tem schimba atitudinea aceasta a noastră, care este și atitudinea o­­piniei publice luminate atît de la noi, cît și din Austro-Ungaria, Ger­mania, Italia, Anglia, Statele­ Unite și chiar a Franței liberale și uma­nitare, asupra căreia însă apasă interesele capitalurilor franceze atît de absorbite de Rusia. Pe d. Epurescu însă îl înțelegem. D-sa trebuia să ’și limpezească si­tuația față de Rusia, care e o mare putere vecină cu care băr­bații de stat, oamenii de guvern, trebue să fie în bune relații, de­oare­ce nu se știe ce aduce ziua de mîine. D. Epurescu a fost în­tot­­dea­una de o precauțiune, am putea spune, chiar excesivă, în manifes­­tațiunile de politică exterioară și în adevăr, pînă azi, nu i se poate cita nimic care să fi jignit întru ceva cabinetele europene — ceea­ ce nu s’ar putea spune și despre ă. Sturdza. Cînd, deci, d. Epurescu își ex­primă simpatiile sale pentru Rusia, noi îl înțelegem pe d-sa mai mult chiar de­cît pe guvern. De alt­fel d-sa, de­și nu se află în condiția guvernului, care și-a proclamat neu­tralitatea prin „Monitorul oficial“, totuși știe să fie mai sobru chiar ca presa guvernului. La d-sa rezerva în chestiunile externe e un ce aproape organic. Noi, cum am arătat, sîs­tim la unison cu opinia publică luminată a lumei întregi și, în special, d­ar aceea din țara noastră. Am putea spune mai mult: sin­tem­ la unison și cu toți acei mari cugetători ai națiunei ruse, cari sînt siliți a­cori chiar ei o înfrîn­­gere pentru armata patriei lor, ca această înfringere să prăbușească, în fine, și regimul despotic, care a adus Rusia în halul în care se află azi și care o împiedică să fie un însemnat focar de civilizație pentru vecinii ei și pentru lumea civilizată, în genere. D. Epurescu să rămînâ deci bărbatul de stat, care nu se poate strica cu un vecin „puternic“ ca Rusia; noi rămînem cu acei cari cred că Rusia autocrată este aceea care a preparat dezastrele de azi ale Rusiei și că, prin aceste dezas­tre, Națiunea rusă va trece ca printr’un purgatoriu, spre a ajunge să trăiască viața liberă pe care o merită marele popor rus. E divergință de opinii între noi și d. Epurescu: iată tot: Ad. Cazul de la Craiova Un procuror­ general este lovit de un cetățean, pentru motive de ordin intim, în amănuntele cărora nu voim să intrăm. Ori­cum ar fi, faptul este regretabil și cetățeanul care s’a dedat la aceste acte de brutalitate trebue pedepsit și de sigur că va fi. Numai, s’a întîmplat și în cazul a­­cesta ca și în altele, un regretabil exces de zel : d. Marescu a fost a­­restat preventiv și depus, aceasta fiind la mijloc o simplă bătie de com­­­petința judecătorului de pace. Pentru ca această rigoare­ ne între­băm, și pentru ca o altă măsură pen­tru X care lovește pe Y și alta pen­tru acela care lovește pe un înalt funcționar judecătoresc, dar pentru alte motive de­cît acele izvorîte din funcțiunea sa și nu cu ocaziunea e­­xercitării ei ? Și pe cînd la Craiova se întîmplă acest caz, la București, un funcționar al primăriei, lovește la Palatul justi­ției pe un consilier comunal și aceasta pentru un vot al acestuia, relativ la slujba acelui funcționar. Acesta pe limba judiciară se cheamă ultragiu și este un delict mai grav de­cît simpla lovire, fără de rănire. Ei bine­­ func­ționarul cu pricina n’a fost nici ares­tat, nici măcar dat judecăței propriu zise. S’a ales numai cu o condamnare ușoară, a consiliului de disciplină, a baroului bucureștean, căci ambele părți erau avocați. In colo nimic—și de­­ cînd la Craiova este atîta strășnicie, de ce la București să fie atîta indul­gență și cum se explică aceste două măsuri și excese de zel, în chip dife­rit, dar ambele foarte regretabile ? Sf. Succesele noastre diplom­atice Am publicat era un articol re­lativ la compromiterea de către guvernul d-luî Sturza a chestiunei romînești din Macedonia. Chestia de alt­fel era foarte sim­plă și tocmai fiind­că era simplă, dibaciul bărbat de stat, pe care d. V. Gh. Moruzun, vice-președintele Camerei, îl poreclise odată încurcă lume, a găsit și de astă dată chi­pul de a o complica și compro­mite. Chestia era foarte simplă zi­cem, fiind-că era de ordine poli­tică. Ce cereau și ce cer și astăzi romînii din Macedonia ? Ca să se poată închina în bisericele lor în limba natală. Aceea ce noi, ro­­mînii, dăm voe germanilor, un­gurilor, turcilor, armenilor, evre­ilor, etc. etc. adică de a se ruga lui Dumnezeu­, lui Mahomed ori lui Iehova, în limba respectivă a acelor categorii de oameni, ace­lași lucru simplu cer și romînii noștri macedoneni. Nu era vorba de a face o schiz­­mă, de­ a nega autoritatea patriar­h­iei din Constantinopol—era pur și simplu ca avînd aceeași dogmă religioasă: cum bulgarii se închină în biserica lor bulgărește și grecii în limba greacă, tot așa și mace­donenii aromini să se închine în limba lor. Ce era de făcut în cazul acesta? Un singur lucru : de-a cerea voe sultanului ca să se îngăduiască a­­cest lucru și de­sigur că sultanul nu putea să ne refuze această în­voire, căci atît noi cît și romînii din Find ne-am purtat și ne pur­tăm cu Turcia, mai mult de­cît prietenește. De alt­fel, cînd d. ministru de culte a cerut parlamentului un credit de 600.000 lei pentru clă­diri de școli și biserici în Mace­donia, de­sigur că se avea asigu­rarea de la Constantinopole că în aceste biserici clădite cu bani ro­mînești se va oficia în limba ro­­mînă, cum tot în limba romînă se vor preda și cursurile școalelor pro­­ectate. Guvernul d-lui Sturdza însă se vede că și de astă dată a proce­dat greșit. In loc să trateze direct cu Poarta, a tratat cu patriarh­ia și se știe ce rezultat strălucit a căpătat, consiliul ecumenic a re­fuzat în unanimitate cererea gu­vernului român și acest refuz com­promite chestia și pentru prezent și pentru viitor. De acum înainte sîntem datori să trecem prin filiera­­ patriarhiei. Ni s’a recunoscut dreptul ca ea să dea autorizațiune preoților romîni din Macedonia, ca să oficieze în limba romînă și aceasta constitue un regretabil precedent. Azi nici nu mai putem să ne adresăm di­rect Varsui fiind­că ea , ori­cînd — grație greșelei noastre — ne va trimete ca să luăm mai întîi și au­­torizațiunea de la patriarh. Iată dar ca diplomați subțiri avem în guvernul de astăzi și iată cum, după o politică de pla­titudine, față de Turcia, am găsit mijlocul de a nu căpăta nimic, ba chiar a da Forței, un pretext foar­te puternic de a nu ne da nici o com­pensațiune,’plimbîndu-ne veci­nic de la Ana la Caiafa, de la sublima Poartă, la Fanar. Și pe cînd așa pățim noi, succesele bul­garilor și ale grecilor, cari n’au fost nici cuminți și nici slugar nici, le apreciază întreaga diplomație europeană. Const. Miile Două măguri — Cazul d-lui colonel X­ambru — Dreptatea în armată —­ asta ne-am obicinuit s’o înțelegem — este o drep­tate sui generis, cu totul alta de­ci­ dreptatea simplilor civili. Acolo supe­riorul poate să facă totul și toate, in­feriorul însă fie el cit, de corect, cît de brav, e pierdut dacă nu place su­periorului. Avem acum iarăși un caz al colone­lului Lambru de la Tg.­Jiu. E „un caz“, nu cazul, căci colonelul Lambru are foarte multe cazuri și de aceea a și ocupat de repetite ori opinia pu­blică. Viața privată a militarului, așa cre­dem’noi, trebuie să fie de o extremă corectitudine. Militarul poartă o haină distinctivă, pe care și publicul o ono­rează, dar pe care în primul rînd e dator s’o onoreze cel ce­ o poartă. Așa credem chiar noi pentru care ofițerul nu este o ființă deosebită, ci un sim­plu cetățean în serviciul țarei sale, cu atît mai vîrtos trebuie s’o creadă un ofițer. S’a arătat prin presă de repetite ori că viața particulară a­ colone­ului Lambru este un adevărat scandal. Zi­lele și le petrece prin cîrciumi, și în calitate de comandant brutalizează pe inferiori, pe cînd în calitate de vizita­tor al băcăniilor se ceartă cu civilii cari nefiind disciplinați îi dau răspun­surile cuvenite. Peste toate acestea vine acum con­statarea că colonelul Lambru a atacat casa regimentului. O asemenea con­statare, s’ar putea crede, ar trebui să fie urmată imediat de darea în judecată și reformarea acuzatului ! Așa ar trebui să fie, dar în realitate se fac sforțări desperate pentru a se cocoloși isprăvile colonelului și să nu se mire nimeni dacă se va vorbi chiar de avansarea lui. In fața acestui revoltător fapt, nu se poate să nu ți se impună fel de fel de comparații, să’țî amintești de ofi­țeri capabili, cari au făcut mici gre­­șeli pentru cari aveau scuza tinerețe­, și cari au fost discalificați și izgoniți din armată. Ba să-ți aduci aminte chiar de ofi­țeri cari achitați de instanțele judecă­torești militare au­ fost goniți pe căi piezișe din armată, sfărîmîndu-li-se ca­riera, viitorul, viața. Ce sistem este acesta de a se mă­sura cu două măsuri? Nu se crede oare că cu acest sistem se face cel mai mare râu însăși instituțiunei armatei, se subminează disciplina și se sapă demnitatea corpului ofițeresc ? Rop. ____NOTE*] A pierde și a nu pierde capul Este lucru de mii de ori constatat că cele mai groaznice consecințe ale incen­diilor și a tot soiul de accidenta se da­­toresc nu atît acestor nenorociri cît faptului că lumea își pierde capul. Dovadă despre aceasta este că adesea publicul el însu­și, provoacă nenorociri, pierzîndu’șî capul cu ocazia unor mani­­festațiunî sau expansiuni de entuziasm. Ast­fel la încoronarea actualului țar al Rusiei, grație îmbulzelei nebunești n’au murit mai multe mii de oameni ? Acum chiar, la Tokio, cînd cu entu­ziasmul pentru victoriile japoneze, n’au pierit prin îmbulzeli și panică 30 de oameni și 70 au fost răniți ? De îndată însă ce omul redevine stăpîn pe sine și poate să-șî asculte rațiunea, cele mai grave nenorociri pot fi evitate, sau cel puțin consecințele lor considerabil micșorate. O strălucită dovadă ne aduce în astă privință o telegramă despre un mare incendiu izbucnit în sala decorațiu­nilor de la Proctors­ Theatre de lîngă Ne­w­ York. Flăcările cuprinseseră în­treaga sală și se întindeau asupra scenei, cînd după alarma unui polițist, intendentul apăsă pe un buton secret și în acelaș timp cortina de fier despărți sala de scenă. Un artist apăru înaintea publicului, care era în număr de 1700 de persoane, și-l anunță să se retragă pentru cîte­va minute din sală, de­oare­ce un incendiu, care va fi re­pede localizat, s’a declarat în vecină­tate. Simțind puțin miros de fum, cîte­va femei leșinată, 16 polițiști cu săbiile scoase apărură în acelaș moment în si­st și șeful lor declară, cu glas tare, că celui dintîi, care se va înghesui, i se va crăpa capul în două. Publicul rămase liniștit ca în biseri­că și teatrul fu evacuat în 6 minute, fără ca cine­va să-șî piardă măcar pă­lăria. Deci, nu vă pierdeți capul tocmai cînd aveți mai multă nevoe de el ! E. O. F. Puterea Angliei Acum abia se vede cît de puternică este Anglia ! Puterile europene în frun­te cu­ Rusia și Germania și-au bătut joc de John Bull, cînd se lupta cu burii și mînca zilnic cite o bătaie. Dar care alt stat ar fi putut să chel­tuiască opt miliarde de lei și să tran­sporte 300.000 oameni la așa distanță? Anglia a triumfat în cele din urmă, dar cum stau astăzi aceia cari rîdeau de dînsa ? Germania azî are o luptă cu tribul săl­batec al negrilor herero. Au trimes pînă acum vre-o cinci mii de oameni în A­­frica, — și urmarea a fost că trupele ei au fost bătute în mod crîncen. Barem trupele engleze au fost bătu­te de buri, ori­cum de un popor cauca­zian, civilizat, nu de un trib de nergi, de sălbateci, pe cari englezii îi stăpî­­nesc numai cu cuvîntul! Mai mult ! In acalaș moment în care germanii abia se țin în Africa, Anglia își întinde stăpînirea în Asia. Tibetul, pe care rușii îl considerau ca un dome­­niu exclusiv al lor, e în mîinile engle­zilor. Fie­care moment ne poate aduce știrea că au ocupat Lhassa. Cu 1200 soldați au învins pe tibetani și se vor face stăpîni pe una din țările cele mai crautate ale Asiei. Și dat fiind excelentul sistem de co­lonizare al englezilor, pînă să se recu­­leagă rușii de urmările războiului aces­tuia, chiar de vor eși învingători, Tibe­tul va fi englezesc, mai englezesc de­cît este Caucazul rusesc. * Și englezii n’au militarism, n’au trupe mustruluite, ci au o armată de „mer­cenari“ cum se zice pe cînd rușii ger­mani sînt popoarele cele mai mistarsste din Europa cari se credeau invincibile. Ast­fel pe cînd Rusia se zvîrcolește în Asia și Germania în Africa, Anglia stabilește noua triplă alianță europeană cea mai naturală, a statelor democratice și liberale Franța, Italia și Anglia,o lasă pe Germania într’o splendidă izolare, încurcă pe ruși în războiul cu japonezii, dă Franței Maroco și­­ și­ ia Egipetul, ia Tibetul, ia jumătate Arabia și triumfă pe toată linia. E triumful culturei, iar puterea An­gliei e puterea culturei. D. VINTILĂ SE FACE TANASE I). Vintilă Brătianu continuă a se face Tănase și spune că aducem iarăși vorba despre circulara d-sale, pe cînd era secretar la finanțe, „fără să’î pu­blicăm textul“. Am publicat textual această circulară în­ numărul nostru de Sîmbătă 24 A­­prilie și din ea reiesă că d. Vintilă, fiul lui Ion Brătianu, care a suferit exilul pe urma libertăței sale de a cu­geta și tipări, d. Vintilă a ordonat vă­milor să confisce cărțile suspecte, ce ar veni din străinătate, cu alte cuvinte a pus cenzura, în locul legilor. S’o publicăm a doua oară, nu putem, fiind-că și conceptul și stilul e prea puțin interesant spre a figura de două ori în ziarul nostru. Dacă ține însă d. Vintilă s’o reproducă, circulara se află, cum am arătat, în Adevărul politic de Sîmbătă 24 Aprilie, pagina I, co­loana III, în cuprinsul articolului „D. Vintilă Brătianu... liberal“. Să nu ne mai ceară deci reproduce­rea circulărei, ci să bine-voiască a vorbi de ea, a o motiva și a ne dovedi că instituind această cenzură a urmat în­tocmai ideile liberale cari au călăuzit cînd­va pe ilustrul său părinte. Așteptăm. __________ A. B. Poșta mică Cititor zilnic. Loco.—Acum nu e deschi­să nici o expoziție unde să puteți expu­ne c. p. în chestiune. Dar ați putea s'o expuneți în vitrina unei librării. Felix-Ego, Brăila.—1) No. 2. Nu le-a ve­nit încă rîndul. Excursiiunea regală Presa străină se ocupă de excursiu­­nea regelui Carol pe Dunăre și tot mai evident devine faptul­­ că această excursiune are mai mult de­cît carac­terul unei preumblări, ci că ea con­stitue un act politic de foarte mare importanță. Așa fiind este interesant să constați in care direcție anume se crede că e această importanță politică. Să rezu­măm deci în cele următoare diferitele versiuni menționînd că numai, tim­pul va putea arăta care din ele a fost adevărată. In primul rînd s’a zis că regele se duce în Dobrogea pentru că vroiește să.'și cumpere acolo un domeniu. Ști­rea aceasta s’a confirmat din izvoare foarte bune,­cu toate că Voința a cla­sat-o la una din inteligentele sale ru­brici. A doua versiune este că regele vro­­ește să’și dea seamă de mijloacele de apărare ale frontierei dunărene. In sfîrșit mai intervine versiunea unui ziar german, pe care am publi­cat-o în numărul nostru de or, și după care călătoria pe toată lungimea ro­­mînească a Dunărei, prima de acest fel pe care o face regele în cei 38 ani de domnie ai săi, are un mare ca­racter politic, de­oare­ce e un fel de luare in posesiune­a Dunărei româ­­nești. La aceasta se mai adaogă du­pă ziarul german—faptul că regele va inaugura la Tulcea monumentul veci­nicei anexări a Dobrogei, care do 4 ani stă neinaugurat, din cauza în­­tervențiunilor amicale ale Rusiei. In sfîrșit o altă versiune mai spu­ne că cu ocazia acestei călătorii re­gele va anunța extinderea Constitu­ției asupra provinciei anexate. Din toate aceste versiuni reiese ori­cum că se atribuie o importanță poli­­tică mare călătoriei regale, ceea ce de alt­fel reiese și din faptul că gu­vernul trimite ziarelor din străină­tate amănunțite dări de seamă asu­pra «I. Vom arăta în numărul de mîini cum se interpretează în unele cer­curi ca avînd importanță politică, chiar și cumpărarea unui domeniu regal în Dobrogea. Fol. O Iv-a, Inserții Ecouri Pag. Hl-a, linia r, IV-a, Inserții _ Ecouri „ Sîmbătă 1 Maiu 1904 DIRECTOR POLITIC M­ILLE PUBLICITATEA: • . 20 bani . . 10 hani Lei’r— s 1— Publicitatea combinată (Adevărul de dimineață Adevărul politic) Pag­­ina, linia . . . . ................................30 bani • * • • • •••*•... 15 bani •....................... Leî 4.— » .................................................... 1.50 nescrisele neimblicate nu se restituesc1D BANI CHESTIA ZILEI Japonezii: Indură-te, A­tot-puternicule factor european și nu te pronunța pentru Rusia și în contra noastră, că ne prăpădim! Situațiunea războiului — cu o cronică a lunei a treia a războiului — Pînă acum războiul a fost cu desă­vârșire favorabil japonezilor. Rușii au fost bătuți pe apă și pe uscat,—cu toate că japonezii au tărăgănit opera­țiunile, lăsînd rușilor posibilitatea să repare toate­­ lipsurile și neglijențele lor.* La sfîrșitul lunei a treia de cînd a început războiul situațiunea se pre­zintă ast­fel: Din partea japonezilor prima armată sub generalul Kuroki, cu trei divizii de trupe, vre-o 40—50.000 oameni, se află la Foengwangceng, armata a doua sub generalul Oku cu două diviziuni cărora le va urma în curînd o a treia se află pe peninsula Liaotung, de a­­semenea cu 40—50.000 oameni. Restul armatei japoneze, cu șapte divizii precum și formațiunile în re­zervă, al cărora număr nu se cu­noaște încă, se află în interiorul im­periului. Flota, împărțită în două, se află neștirbită la Port-Arthur și la Wladi­wostok. * E mai greu să spui cum se pre­zintă situațiunea de partea rușilor. Se poate presupune ca sigur că di­vizia 7-a (12000 oameni) se află la Port-Arthur și a 8-a la Wladiwostok. Generalul Rennenkampf cu o divizie de cazaci s-ar afla în nord-estul Co­reei. Cele 7 divizii de pușcași siberieni care se aflau în prima linie se află în concentrare spre Liaoyang, la sud de Mukden, unde generalul Kuropat­kin adună în sfîrșit forțele pînă acum risipite. Din aceste șapte divizii a treia și a șeasea au fost raü reduse prin luptele de la Yalu. Numărul total al trupelor ce se a­­dună lîngă Liaoyang­i este de 90.000 pînă la 120.000 oameni. Trupele trimise din imperiul rus în Asia Orientală, precum și formațiunile de rezervă așezate în Asia Orientală, se adună la Charbin și trebue să fi atins cifra de 100.000 pînă la 150,000 oameni. Dacă luptele de pînă acuma au a­­vut o mare importanță, ele nu sînt totuși suficiente pentru a se spune că vor avea o influență decisivă a­­supra rezultatului războiului. Pot în­să de sigur demonstra că Rusia are în față un adversar foarte serios care sigur că nu va putea fi biruit cu forțele de pînă acum. * In cele următoare dăm, pe scurt toate evenimentele războiului ce s’au petrecut în a treia lună a duratei sale, în ordine cronologică . 24 Martie.— Kuropatkin inspectea­ză trupele de la Ningwang. 25 Martie.— Vapoare japoneze in­tră in gura fluviului Yalu. 26 Martie.— Șinele de peste Bai­­cal se desfac, de­oare­ce ghiața de la țărmuri începe să slăbească. In timp de patru săptămîni s’au trecut peste lacul înghețat 1693 vagoane de marfă, 435 vagoane de persoane și 63 locomotive. S’a cheltuit cu pune­rea șinelor peste lac 250.000 ruble. Luptă de avanposturi la fluviul Yalu. 27 Martie.— Se ordonă alcătuirea unei brigade caucaziene de cavalerie din voluntari. 29 Martie.— Calea ferată mandciu­­rică e distrusă în mod temporar de tungușî.­ul Malu­e.— In noaptea de 29 spre 30 Martie japonezii pun mine în por­tul exterior al Port­ului­ Arthur. In zorii zilei torpilorul Strașin care se întorcea spre port a fost torpilat și scufundat. Admiralul Makaroff este atras prin­tr-un simulacru de manevră a flotei ja­poneze în largul mării. Zărind însă că grosul flotei japoneze se apropie pentru a-i tăia calea, el se întoarse. Cu a­­cest prilej vasul admirai Petropaw­­lowsk calcă pe o mină japoneză și se scufundă cu aproape întreg echipa­­giul. Makaroff și pictorul Vereșaghin sunt printre cei morți. Marele duce Ciril e salvat. Cuirasatul Pobjeda este lovit și el de o torpilă, reușește însă să intre în port.# 1 Aprilie.— Admiralul Alexeeff so­sește la Port-Arthur. 2 Aprilie.— Port-Arthurul e bom­bardat. Guvernul rus interzice întrebuința­rea telegrafiei fără sîrmă. 3 Aprilie.— Port Arthurul e bom­bardat. La gura fluviului Yalu japonezii de­barcă trupe. Admiralul Skrydloff e numit ca succesor în locul lui Makaroff. 4 Aprilie.— Luptă de avanposturi la Yalu. 5 Aprilie.— Ministrul căilor ferate prințul Chilkoff se duce la lacul Bai­­­al pentru a combate nouile greutăți provocate de ghiața ce se topește. 6 Aprilie.— Generalul baron Sta­­ckelberg ia de la generalul Sacharoff comanda primului corp de armată si­berian. 7 Aprilie.— Japonezii se concentrea­­ză la fluviul Yalu lîngă Widsu. 8 Aprilie.— Ofițeri japonezi cari vro­iseră să distrugă calea ferată de­ghizați în țărani, sunt executați. Se ordonă formarea unei divizii de cazaci siberiani din regimentele 4, 5, 6, 7 și 8. 9—11 Aprilie.—Lupte de recunoaștere la Yalu. 12 Aprilie.— Escadra rusă de la Vladivostok scufundă vasele de răz­­boiü Hogo Maru, Nakamura Maru și I­rind­u Maru de pe coasta estică a­­ Coreei. Cu ultimul vapor se îneacă 70—80 soldați care nu vroiseră să se predea. Lupte mici la Yalu. Japonezii aruncă un pod de război și de la malul estic spre una din insu­lele fluviului Yalu, pod care e însă distrus de artileria rusă. Un detașa­ment japonez compus din toate arme­le e trecut cu pontoane pe malul drept. . Canoniere japoneze înaintează în susul fluviului Yalu. * 13 Aprilie.—■ Un detașament japo­nez trece peste Yalu, e respins încă. 1a Aprilie.— Vre­o trei batalioane japoneze ocupă una din insulele Yalu în fața pozițiunilor rusești ; detașa­mente mai slabe debarcă pe malul drept al fluviului Yalu. 15 Aprilie. — Lupte mici la Yalu. Canonadă între baterii rusești și ca­noniere japoneze. 16 Aprilie.—Un detașament de in­fanterie al gardei japoneze ce se afla pe malul drept în fața Windsului este respins de ruși. Un detașament japonez trecut peste Yalu la sud de Widșu reușește să a­­runce înapoi pe ruși. Luptă de artilerie între baterii ru­sești și canoniere japoneze la gura fluviului Yalu. La sud de Widșu se aruncă un pod de razboiu, de asemenea in noaptea spre 17 un pod de razboiu a fost a­runcat lîngă Widșu. 17 Aprilie.—De la ora 3 pînă la 0 dimineața a 12 divizie japoneză trece peste Yalu. In noaptea spre 18 Apri­­­lie divizia 2 și divizia gărzii japoneze trec peste podul de lîngă Widșu. 18 Aprilie.—la ora 4 dimineața a­­tac general al primei armate japoneze asupra pozițiunilor rusești. Japonezii iau Kiulienceng. Rușii încep retra­gerea spre Fengwangcong și au foarte­ mari pierderi. Trei baterii întregi și singura secție de arme-mașini, cad în mîinile japonezilor. Pierderi aproxima­tive: 5000 ruși, 3000 japonezi. Rușii retrăgîndu-se din Antung, îi dau foc.* 20 Aprilie.—A treia încercare a a­­miralului Togo de a astupa intrarea Portului­ Arthur prin scufundarea unor vase de räzboiu. încercarea reușește și flota rusească e paralizată pentru cît­va timp. 21 Aprilie.—Escadra din Vladivos­tok ar fi­ plecat, nu se știe unde. Amiralul Alexeeff și marele duce Boris părăsesc Portul­ Arthur. 22 Aprilie.­­ Japonezii debarcă la coastele estică și vestică ale penin­sulei Liaotung la frontiera Kwantun­­gului, cu­e o divizie a armatei a doua. Atașații militari străini părăsesc Ja­ponia pentru a se duce pe cîmpul de războiu. Vasul se lovește de un banc, a sufere avarii și atașații nu pot de a­cam­dată să-și continue calea. Vom continua cu aceste cronici lu­­­nare foarte instructive. E. Ast.

Next