Adevěrul, mai 1904 (Anul 17, nr. 5295-5324)
1904-05-01 / nr. 5295
Ánuí al XVil-îea.—Fo. S'2'95 FONDATOR JJLEX. V. JBEUNDUJnJ BAI ABONAMENTE: Un an Șase luni Trei luni o lună In țară...........S0 lei 15 lei 8 lei 3 lei In străinătate. 50 lei 25 lei 13 lei & lei Abonamente combinate (Adevărul de dimineață și Adevărul politic) Un an Șase luni 6 lună 4 lei 8 lei Trei luni 10 lei 20 lei BIROURILE ZIARULUI: Str. SărindarU TELEFON No. 260 POLITIC In țară........... 40 lei In străinătate. 80 lei 20 lei 40 lei 5 bani CITIȚI Reverul de dimineață 5 bani Din culisele liberale Activitatea* d-lui Lascar.—Aplicarea legei corvmcale.—Cei cari fac politică.—Nemulțumirea vechilor cadre.—Noua tactică a Ocultei.—Lupta contra d-lui Lascar.—Ce va fi la toamnă Activitatea d-lui Lascar S-ar părea că numai d. Lascar desfășură în prezent o activitate politică, în partidul liberal, ocupîndu-se cu aplicarea legei comunale. Adevărul e însă că d. Lascar e acel care se ocupă mai puțin cu politica, dintre liberali. D-sa are o singură preocupare : să aplice ci mai bine legea comunală. Pentru aceasta nu ține seamă de nici o considerație politică. Ajutat de rege să treacă legea prin parlament, d. Lascar voește să arate suveranului că opera sa n’a fost zadarnică și că într’un timp relativ scurt se vor vedea efectele ei bine-făcătoare. Aplicarea legei comunale De aceea d. ministru de interne, cunoscînd pe prefecți, n’a voit să ție seamă de chestiile politice și personale din județe, ci numai de chestia pur administrativă. Pentru d-sa prefecții nu trebue să mai aibe un rol politic în județe, ci numai rolul de administratori. Că în județe sînt mulți cari așteaptă să fie plasați în posturile de inspectori comunali, pa dreptul cîștigat de a fi servit partidul,— de asta nu vrea să știe d. Lascar. D-sa preferă pe licențiați tuturor partizanilor netitrați. Și astfel, înainte cu legea comunală, E drept că numai astfel procedînd d. Lascar va putea ajunge la scopul său. Numai cu elemente bune va putea să aplice o lege atît de importantă și delicată ca legea comunală. Și, incontestabil , că astfel procedînd, d. Lascar face operă de om de stat, iar nu de politician de gașcă. Poate că d. ministru de interne ar face bine să meargă și mai departe , să supue la un minuțios control pe actualii sub-prefecți cari vor deveni inspectori comunali și pe cei găsiți ca insuficienți, să-i elimine din administrație. Cei cari fac politică Dar trebue să ținem seamă că nu numai de di. Lascar depinde totul în partidul liberal și cu toată dorința d-sale de a face administrație și nu și politică, are să se găsească în imposibilitate să-și ajungă scopul. Dacă d-sa nu face politică sunt alții cari în schimb fac prea multă. Am relatat pe larg, și cu toate amănuntele cele puse la cale în consfătuirea vechilor cadre liberale. Am arătat de asemenea starea spiritelor în județe. Trebue să ținem seamă de asemenea și de antagonismul dintre ocultiști și d. Lascar. Ei bine, sînt atîtea piedici pe cari le va întîlni d. ministru de interne ,în calea sa. Nemulțumirea vechilor cadru Cadrele vechi liberale cer să li se dea satisfacție în județele unde le au situația și cererea lor se întemeiază pe un drept cîștigat , pe faptul că ați salvat legea comunală la Cameră. La 11 Mai se vor întruni în congres și vor impune un ultimatum guvernului. In județe certurile dintre liberali sînt duse pînă la dușmănie înverșunată. Exemplul cel mai rău, în această privință ni-1 dați liberalii de la Botoșani, unde sînt două tabere, cu două cluburi, iar prefectul e suspendat între cer și pămînt, fiind străin de localitate. Noua tactică a Ocultei Ocultiștii, un moment reduși la tăcere în urma eșecului cu lupta lor contra legei comunale, amenință din nou cu scandal. .. Ei r.u acum o nouă tactică . Lasă să ao strecoare prin ziare amice, cum e bunăoară Epocă, știri că s'au făcut demersuri pe lângă d. Anton Carp pentru împăcarea d-lui Carada. Și lansează asemenea știri pentru că sunt siguri că d. Sturdza nu se va duce să se roage de d. Carada spre a și retrage demisia dintr'un comitet care în timpul cînd partidul e la putere, n'are nici o importanță. Astfel ocultiștii vor putea avea un motiv să-și manifesteze nemulțumirea față cu modul cum d-nul Sturdza conduce partidul, adică avînd la interne pe d. Lascar, care nu ține seamă de oamenii partidului, etc. etc. Lupta contra d-lui Lascar ar fi readusă pe tapet nemulțumirea contra ministrului de interne și lupta pentru răsturnarea acestuia ar fi reluată cu mai multă furie, de astă-dată pe motivul intereselor de partid, nu pe chestia principiilor. Mă rog, ce-au de făcut ocultiștii pînă la toamnă, decît să urmărească pas cu pas pe d. Lascar, care, fără îndoială, va jigni pe mulți dintre liberali, cu modul său de procedare la aplicarea legiei comunale. Vom asista deci la desfășurarea unei lupte politice dintre cele mai interesante pentru noi, dar dintre cele mai dezastruoase pentru partidul liberal. L Schimbarea ministrului de interne nu va fi posibilă cel puțin pînă la toamnă, căci i se va da timpul necesar pentru aplicarea legei pe care cu multă trudă a zmu Îs -o parlamentului.. .liberal. Ce va fi la toamnă La toamnă însă cine știe la ce ne putem aștepta ! Se poate ca guvernul să demisioneze și conservatorii să formeze viitorul guvern. Și dacă astfel de perspective se arată în viitor, la ce ar folosi ocultiștilor lupta ce vor s’o ducă împotriva d-lui Lascar? A, cunoaștem încă o dorință a ocultiștilor. Ei voesc izgonirea ■d-lui Lascar din guvern, cu fizicul de a duce partidul în opoziție. Atunci ar putea spune : — Vedeți, Lascar a făcut o lege care a lovit în interesele partidului și a cauzat retragerea lui de la putere. Lascar trebue pus la carantină. Și din nenorociri vor să tragă folos cei din „tagma călugărească“. * Ren. Din fuga condeiului Ruse Japoneze aică bătrînul general Dragomirov, căruia i s’a propus să plece în Extremul Orient, ieșind de la audiența ce a avut la țar, a exclamat: Nu mă duc în Extremul Orient, fiindcă nu digerez prepelița cu zahăr! Chestia stă astfel: prepelița pe rusește se cheamă Kuropatka, iar zahărul se chiamă Sachar. Or, generalisimului rus din Extremul Orient îl zice Kuropatkin, iar ministrului de razboiu al Rusiei Sacharof. D’aia, me’nțelegi, nu digerează Dragomirol „Kuropatka“ cu „Sachar(of)“. Un distins filolog al nostru, calamburgiu incorigibil, care a rămas cu aceeași părere despre Rusia, pe care o avea odinioară și conutitiță, întîlnind pe un amic al säu și vorbind despre dezastrele rușilor și victoriile japonezilor, îî zise: —Eu am știut de mai înainte c’o să se întîmple așa. Apoi dacă rușii au de generalisim pe Europafo» cum era să n’o... pară la.... viciversa, iar japonezii cum erau să nu iasă victorioși, dacă Karaki, generalisimul lor, are ochi și la... posterior? Bezoon! Pac. D. Epurasem și Rusia D. Epurescu ne dojenește pentru atitudinea ce avem față de știrile ce vin de pe cîmpul de războiu din Extremul Orient, bucurîndu-ne de dezastrele militare ale Rusiei, pe apă și pe uscat. On cît ne ar plăcea să avem și aprobarea d-lui Epurescu, regretăm că n’o putem avea, dar nu ne putem schimba atitudinea aceasta a noastră, care este și atitudinea opiniei publice luminate atît de la noi, cît și din Austro-Ungaria, Germania, Italia, Anglia, Statele Unite și chiar a Franței liberale și umanitare, asupra căreia însă apasă interesele capitalurilor franceze atît de absorbite de Rusia. Pe d. Epurescu însă îl înțelegem. D-sa trebuia să ’și limpezească situația față de Rusia, care e o mare putere vecină cu care bărbații de stat, oamenii de guvern, trebue să fie în bune relații, deoarece nu se știe ce aduce ziua de mîine. D. Epurescu a fost întotdeauna de o precauțiune, am putea spune, chiar excesivă, în manifestațiunile de politică exterioară și în adevăr, pînă azi, nu i se poate cita nimic care să fi jignit întru ceva cabinetele europene — ceea ce nu s’ar putea spune și despre ă. Sturdza. Cînd, deci, d. Epurescu își exprimă simpatiile sale pentru Rusia, noi îl înțelegem pe d-sa mai mult chiar decît pe guvern. De altfel d-sa, deși nu se află în condiția guvernului, care și-a proclamat neutralitatea prin „Monitorul oficial“, totuși știe să fie mai sobru chiar ca presa guvernului. La d-sa rezerva în chestiunile externe e un ce aproape organic. Noi, cum am arătat, sîstim la unison cu opinia publică luminată a lumei întregi și, în special, dar aceea din țara noastră. Am putea spune mai mult: sintem la unison și cu toți acei mari cugetători ai națiunei ruse, cari sînt siliți acori chiar ei o înfrîngere pentru armata patriei lor, ca această înfringere să prăbușească, în fine, și regimul despotic, care a adus Rusia în halul în care se află azi și care o împiedică să fie un însemnat focar de civilizație pentru vecinii ei și pentru lumea civilizată, în genere. D. Epurescu să rămînâ deci bărbatul de stat, care nu se poate strica cu un vecin „puternic“ ca Rusia; noi rămînem cu acei cari cred că Rusia autocrată este aceea care a preparat dezastrele de azi ale Rusiei și că, prin aceste dezastre, Națiunea rusă va trece ca printr’un purgatoriu, spre a ajunge să trăiască viața liberă pe care o merită marele popor rus. E divergință de opinii între noi și d. Epurescu: iată tot: Ad. Cazul de la Craiova Un procuror general este lovit de un cetățean, pentru motive de ordin intim, în amănuntele cărora nu voim să intrăm. Oricum ar fi, faptul este regretabil și cetățeanul care s’a dedat la aceste acte de brutalitate trebue pedepsit și de sigur că va fi. Numai, s’a întîmplat și în cazul acesta ca și în altele, un regretabil exces de zel : d. Marescu a fost arestat preventiv și depus, aceasta fiind la mijloc o simplă bătie de competința judecătorului de pace. Pentru ca această rigoare ne întrebăm, și pentru ca o altă măsură pentru X care lovește pe Y și alta pentru acela care lovește pe un înalt funcționar judecătoresc, dar pentru alte motive decît acele izvorîte din funcțiunea sa și nu cu ocaziunea exercitării ei ? Și pe cînd la Craiova se întîmplă acest caz, la București, un funcționar al primăriei, lovește la Palatul justiției pe un consilier comunal și aceasta pentru un vot al acestuia, relativ la slujba acelui funcționar. Acesta pe limba judiciară se cheamă ultragiu și este un delict mai grav decît simpla lovire, fără de rănire. Ei bine funcționarul cu pricina n’a fost nici arestat, nici măcar dat judecăței propriu zise. S’a ales numai cu o condamnare ușoară, a consiliului de disciplină, a baroului bucureștean, căci ambele părți erau avocați. In colo nimic—și de cînd la Craiova este atîta strășnicie, de ce la București să fie atîta indulgență și cum se explică aceste două măsuri și excese de zel, în chip diferit, dar ambele foarte regretabile ? Sf. Succesele noastre diplomatice Am publicat era un articol relativ la compromiterea de către guvernul d-luî Sturza a chestiunei romînești din Macedonia. Chestia de altfel era foarte simplă și tocmai fiindcă era simplă, dibaciul bărbat de stat, pe care d. V. Gh. Moruzun, vice-președintele Camerei, îl poreclise odată încurcă lume, a găsit și de astă dată chipul de a o complica și compromite. Chestia era foarte simplă zicem, fiind-că era de ordine politică. Ce cereau și ce cer și astăzi romînii din Macedonia ? Ca să se poată închina în bisericele lor în limba natală. Aceea ce noi, romînii, dăm voe germanilor, ungurilor, turcilor, armenilor, evreilor, etc. etc. adică de a se ruga lui Dumnezeu, lui Mahomed ori lui Iehova, în limba respectivă a acelor categorii de oameni, același lucru simplu cer și romînii noștri macedoneni. Nu era vorba de a face o schizmă, de a nega autoritatea patriarhiei din Constantinopol—era pur și simplu ca avînd aceeași dogmă religioasă: cum bulgarii se închină în biserica lor bulgărește și grecii în limba greacă, tot așa și macedonenii aromini să se închine în limba lor. Ce era de făcut în cazul acesta? Un singur lucru : de-a cerea voe sultanului ca să se îngăduiască acest lucru și desigur că sultanul nu putea să ne refuze această învoire, căci atît noi cît și romînii din Find ne-am purtat și ne purtăm cu Turcia, mai mult decît prietenește. De altfel, cînd d. ministru de culte a cerut parlamentului un credit de 600.000 lei pentru clădiri de școli și biserici în Macedonia, desigur că se avea asigurarea de la Constantinopole că în aceste biserici clădite cu bani romînești se va oficia în limba romînă, cum tot în limba romînă se vor preda și cursurile școalelor proectate. Guvernul d-lui Sturdza însă se vede că și de astă dată a procedat greșit. In loc să trateze direct cu Poarta, a tratat cu patriarhia și se știe ce rezultat strălucit a căpătat, consiliul ecumenic a refuzat în unanimitate cererea guvernului român și acest refuz compromite chestia și pentru prezent și pentru viitor. De acum înainte sîntem datori să trecem prin filiera patriarhiei. Ni s’a recunoscut dreptul ca ea să dea autorizațiune preoților romîni din Macedonia, ca să oficieze în limba romînă și aceasta constitue un regretabil precedent. Azi nici nu mai putem să ne adresăm direct Varsui fiindcă ea , oricînd — grație greșelei noastre — ne va trimete ca să luăm mai întîi și autorizațiunea de la patriarh. Iată dar ca diplomați subțiri avem în guvernul de astăzi și iată cum, după o politică de platitudine, față de Turcia, am găsit mijlocul de a nu căpăta nimic, ba chiar a da Forței, un pretext foarte puternic de a nu ne da nici o compensațiune,’plimbîndu-ne vecinic de la Ana la Caiafa, de la sublima Poartă, la Fanar. Și pe cînd așa pățim noi, succesele bulgarilor și ale grecilor, cari n’au fost nici cuminți și nici slugar nici, le apreciază întreaga diplomație europeană. Const. Miile Două măguri — Cazul d-lui colonel Xambru — Dreptatea în armată — asta ne-am obicinuit s’o înțelegem — este o dreptate sui generis, cu totul alta deci dreptatea simplilor civili. Acolo superiorul poate să facă totul și toate, inferiorul însă fie el cit, de corect, cît de brav, e pierdut dacă nu place superiorului. Avem acum iarăși un caz al colonelului Lambru de la Tg.Jiu. E „un caz“, nu cazul, căci colonelul Lambru are foarte multe cazuri și de aceea a și ocupat de repetite ori opinia publică. Viața privată a militarului, așa credem’noi, trebuie să fie de o extremă corectitudine. Militarul poartă o haină distinctivă, pe care și publicul o onorează, dar pe care în primul rînd e dator s’o onoreze cel ce o poartă. Așa credem chiar noi pentru care ofițerul nu este o ființă deosebită, ci un simplu cetățean în serviciul țarei sale, cu atît mai vîrtos trebuie s’o creadă un ofițer. S’a arătat prin presă de repetite ori că viața particulară a coloneului Lambru este un adevărat scandal. Zilele și le petrece prin cîrciumi, și în calitate de comandant brutalizează pe inferiori, pe cînd în calitate de vizitator al băcăniilor se ceartă cu civilii cari nefiind disciplinați îi dau răspunsurile cuvenite. Peste toate acestea vine acum constatarea că colonelul Lambru a atacat casa regimentului. O asemenea constatare, s’ar putea crede, ar trebui să fie urmată imediat de darea în judecată și reformarea acuzatului ! Așa ar trebui să fie, dar în realitate se fac sforțări desperate pentru a se cocoloși isprăvile colonelului și să nu se mire nimeni dacă se va vorbi chiar de avansarea lui. In fața acestui revoltător fapt, nu se poate să nu ți se impună fel de fel de comparații, să’țî amintești de ofițeri capabili, cari au făcut mici greșeli pentru cari aveau scuza tinerețe, și cari au fost discalificați și izgoniți din armată. Ba să-ți aduci aminte chiar de ofițeri cari achitați de instanțele judecătorești militare au fost goniți pe căi piezișe din armată, sfărîmîndu-li-se cariera, viitorul, viața. Ce sistem este acesta de a se măsura cu două măsuri? Nu se crede oare că cu acest sistem se face cel mai mare râu însăși instituțiunei armatei, se subminează disciplina și se sapă demnitatea corpului ofițeresc ? Rop. ____NOTE*] A pierde și a nu pierde capul Este lucru de mii de ori constatat că cele mai groaznice consecințe ale incendiilor și a tot soiul de accidenta se datoresc nu atît acestor nenorociri cît faptului că lumea își pierde capul. Dovadă despre aceasta este că adesea publicul el însuși, provoacă nenorociri, pierzîndu’șî capul cu ocazia unor manifestațiunî sau expansiuni de entuziasm. Astfel la încoronarea actualului țar al Rusiei, grație îmbulzelei nebunești n’au murit mai multe mii de oameni ? Acum chiar, la Tokio, cînd cu entuziasmul pentru victoriile japoneze, n’au pierit prin îmbulzeli și panică 30 de oameni și 70 au fost răniți ? De îndată însă ce omul redevine stăpîn pe sine și poate să-șî asculte rațiunea, cele mai grave nenorociri pot fi evitate, sau cel puțin consecințele lor considerabil micșorate. O strălucită dovadă ne aduce în astă privință o telegramă despre un mare incendiu izbucnit în sala decorațiunilor de la Proctors Theatre de lîngă New York. Flăcările cuprinseseră întreaga sală și se întindeau asupra scenei, cînd după alarma unui polițist, intendentul apăsă pe un buton secret și în acelaș timp cortina de fier despărți sala de scenă. Un artist apăru înaintea publicului, care era în număr de 1700 de persoane, și-l anunță să se retragă pentru cîteva minute din sală, deoarece un incendiu, care va fi repede localizat, s’a declarat în vecinătate. Simțind puțin miros de fum, cîteva femei leșinată, 16 polițiști cu săbiile scoase apărură în acelaș moment în sist și șeful lor declară, cu glas tare, că celui dintîi, care se va înghesui, i se va crăpa capul în două. Publicul rămase liniștit ca în biserică și teatrul fu evacuat în 6 minute, fără ca cineva să-șî piardă măcar pălăria. Deci, nu vă pierdeți capul tocmai cînd aveți mai multă nevoe de el ! E. O. F. Puterea Angliei Acum abia se vede cît de puternică este Anglia ! Puterile europene în frunte cu Rusia și Germania și-au bătut joc de John Bull, cînd se lupta cu burii și mînca zilnic cite o bătaie. Dar care alt stat ar fi putut să cheltuiască opt miliarde de lei și să transporte 300.000 oameni la așa distanță? Anglia a triumfat în cele din urmă, dar cum stau astăzi aceia cari rîdeau de dînsa ? Germania azî are o luptă cu tribul sălbatec al negrilor herero. Au trimes pînă acum vre-o cinci mii de oameni în Africa, — și urmarea a fost că trupele ei au fost bătute în mod crîncen. Barem trupele engleze au fost bătute de buri, oricum de un popor caucazian, civilizat, nu de un trib de nergi, de sălbateci, pe cari englezii îi stăpînesc numai cu cuvîntul! Mai mult ! In acalaș moment în care germanii abia se țin în Africa, Anglia își întinde stăpînirea în Asia. Tibetul, pe care rușii îl considerau ca un domeniu exclusiv al lor, e în mîinile englezilor. Fiecare moment ne poate aduce știrea că au ocupat Lhassa. Cu 1200 soldați au învins pe tibetani și se vor face stăpîni pe una din țările cele mai crautate ale Asiei. Și dat fiind excelentul sistem de colonizare al englezilor, pînă să se reculeagă rușii de urmările războiului acestuia, chiar de vor eși învingători, Tibetul va fi englezesc, mai englezesc decît este Caucazul rusesc. * Și englezii n’au militarism, n’au trupe mustruluite, ci au o armată de „mercenari“ cum se zice pe cînd rușii germani sînt popoarele cele mai mistarsste din Europa cari se credeau invincibile. Astfel pe cînd Rusia se zvîrcolește în Asia și Germania în Africa, Anglia stabilește noua triplă alianță europeană cea mai naturală, a statelor democratice și liberale Franța, Italia și Anglia,o lasă pe Germania într’o splendidă izolare, încurcă pe ruși în războiul cu japonezii, dă Franței Maroco și și ia Egipetul, ia Tibetul, ia jumătate Arabia și triumfă pe toată linia. E triumful culturei, iar puterea Angliei e puterea culturei. D. VINTILĂ SE FACE TANASE I). Vintilă Brătianu continuă a se face Tănase și spune că aducem iarăși vorba despre circulara d-sale, pe cînd era secretar la finanțe, „fără să’î publicăm textul“. Am publicat textual această circulară în numărul nostru de Sîmbătă 24 Aprilie și din ea reiesă că d. Vintilă, fiul lui Ion Brătianu, care a suferit exilul pe urma libertăței sale de a cugeta și tipări, d. Vintilă a ordonat vămilor să confisce cărțile suspecte, ce ar veni din străinătate, cu alte cuvinte a pus cenzura, în locul legilor. S’o publicăm a doua oară, nu putem, fiind-că și conceptul și stilul e prea puțin interesant spre a figura de două ori în ziarul nostru. Dacă ține însă d. Vintilă s’o reproducă, circulara se află, cum am arătat, în Adevărul politic de Sîmbătă 24 Aprilie, pagina I, coloana III, în cuprinsul articolului „D. Vintilă Brătianu... liberal“. Să nu ne mai ceară deci reproducerea circulărei, ci să bine-voiască a vorbi de ea, a o motiva și a ne dovedi că instituind această cenzură a urmat întocmai ideile liberale cari au călăuzit cîndva pe ilustrul său părinte. Așteptăm. __________ A. B. Poșta mică Cititor zilnic. Loco.—Acum nu e deschisă nici o expoziție unde să puteți expune c. p. în chestiune. Dar ați putea s'o expuneți în vitrina unei librării. Felix-Ego, Brăila.—1) No. 2. Nu le-a venit încă rîndul. Excursiiunea regală Presa străină se ocupă de excursiunea regelui Carol pe Dunăre și tot mai evident devine faptul că această excursiune are mai mult decît caracterul unei preumblări, ci că ea constitue un act politic de foarte mare importanță. Așa fiind este interesant să constați in care direcție anume se crede că e această importanță politică. Să rezumăm deci în cele următoare diferitele versiuni menționînd că numai, timpul va putea arăta care din ele a fost adevărată. In primul rînd s’a zis că regele se duce în Dobrogea pentru că vroiește să.'și cumpere acolo un domeniu. Știrea aceasta s’a confirmat din izvoare foarte bune,cu toate că Voința a clasat-o la una din inteligentele sale rubrici. A doua versiune este că regele vroește să’și dea seamă de mijloacele de apărare ale frontierei dunărene. In sfîrșit mai intervine versiunea unui ziar german, pe care am publicat-o în numărul nostru de or, și după care călătoria pe toată lungimea romînească a Dunărei, prima de acest fel pe care o face regele în cei 38 ani de domnie ai săi, are un mare caracter politic, deoarece e un fel de luare in posesiunea Dunărei românești. La aceasta se mai adaogă după ziarul german—faptul că regele va inaugura la Tulcea monumentul vecinicei anexări a Dobrogei, care do 4 ani stă neinaugurat, din cauza întervențiunilor amicale ale Rusiei. In sfîrșit o altă versiune mai spune că cu ocazia acestei călătorii regele va anunța extinderea Constituției asupra provinciei anexate. Din toate aceste versiuni reiese oricum că se atribuie o importanță politică mare călătoriei regale, ceea ce de altfel reiese și din faptul că guvernul trimite ziarelor din străinătate amănunțite dări de seamă asupra «I. Vom arăta în numărul de mîini cum se interpretează în unele cercuri ca avînd importanță politică, chiar și cumpărarea unui domeniu regal în Dobrogea. Fol. O Iv-a, Inserții Ecouri Pag. Hl-a, linia r, IV-a, Inserții _ Ecouri „ Sîmbătă 1 Maiu 1904 DIRECTOR POLITIC MILLE PUBLICITATEA: • . 20 bani . . 10 hani Lei’r— s 1— Publicitatea combinată (Adevărul de dimineață Adevărul politic) Pagina, linia . . . . ................................30 bani • * • • • •••*•... 15 bani •....................... Leî 4.— » .................................................... 1.50 nescrisele neimblicate nu se restituesc1D BANI CHESTIA ZILEI Japonezii: Indură-te, Atot-puternicule factor european și nu te pronunța pentru Rusia și în contra noastră, că ne prăpădim! Situațiunea războiului — cu o cronică a lunei a treia a războiului — Pînă acum războiul a fost cu desăvârșire favorabil japonezilor. Rușii au fost bătuți pe apă și pe uscat,—cu toate că japonezii au tărăgănit operațiunile, lăsînd rușilor posibilitatea să repare toate lipsurile și neglijențele lor.* La sfîrșitul lunei a treia de cînd a început războiul situațiunea se prezintă astfel: Din partea japonezilor prima armată sub generalul Kuroki, cu trei divizii de trupe, vre-o 40—50.000 oameni, se află la Foengwangceng, armata a doua sub generalul Oku cu două diviziuni cărora le va urma în curînd o a treia se află pe peninsula Liaotung, de asemenea cu 40—50.000 oameni. Restul armatei japoneze, cu șapte divizii precum și formațiunile în rezervă, al cărora număr nu se cunoaște încă, se află în interiorul imperiului. Flota, împărțită în două, se află neștirbită la Port-Arthur și la Wladiwostok. * E mai greu să spui cum se prezintă situațiunea de partea rușilor. Se poate presupune ca sigur că divizia 7-a (12000 oameni) se află la Port-Arthur și a 8-a la Wladiwostok. Generalul Rennenkampf cu o divizie de cazaci s-ar afla în nord-estul Coreei. Cele 7 divizii de pușcași siberieni care se aflau în prima linie se află în concentrare spre Liaoyang, la sud de Mukden, unde generalul Kuropatkin adună în sfîrșit forțele pînă acum risipite. Din aceste șapte divizii a treia și a șeasea au fost raü reduse prin luptele de la Yalu. Numărul total al trupelor ce se adună lîngă Liaoyangi este de 90.000 pînă la 120.000 oameni. Trupele trimise din imperiul rus în Asia Orientală, precum și formațiunile de rezervă așezate în Asia Orientală, se adună la Charbin și trebue să fi atins cifra de 100.000 pînă la 150,000 oameni. Dacă luptele de pînă acuma au avut o mare importanță, ele nu sînt totuși suficiente pentru a se spune că vor avea o influență decisivă asupra rezultatului războiului. Pot însă de sigur demonstra că Rusia are în față un adversar foarte serios care sigur că nu va putea fi biruit cu forțele de pînă acum. * In cele următoare dăm, pe scurt toate evenimentele războiului ce s’au petrecut în a treia lună a duratei sale, în ordine cronologică . 24 Martie.— Kuropatkin inspectează trupele de la Ningwang. 25 Martie.— Vapoare japoneze intră in gura fluviului Yalu. 26 Martie.— Șinele de peste Baical se desfac, deoarece ghiața de la țărmuri începe să slăbească. In timp de patru săptămîni s’au trecut peste lacul înghețat 1693 vagoane de marfă, 435 vagoane de persoane și 63 locomotive. S’a cheltuit cu punerea șinelor peste lac 250.000 ruble. Luptă de avanposturi la fluviul Yalu. 27 Martie.— Se ordonă alcătuirea unei brigade caucaziene de cavalerie din voluntari. 29 Martie.— Calea ferată mandciurică e distrusă în mod temporar de tungușî.ul Malue.— In noaptea de 29 spre 30 Martie japonezii pun mine în portul exterior al Portului Arthur. In zorii zilei torpilorul Strașin care se întorcea spre port a fost torpilat și scufundat. Admiralul Makaroff este atras printr-un simulacru de manevră a flotei japoneze în largul mării. Zărind însă că grosul flotei japoneze se apropie pentru a-i tăia calea, el se întoarse. Cu acest prilej vasul admirai Petropawlowsk calcă pe o mină japoneză și se scufundă cu aproape întreg echipagiul. Makaroff și pictorul Vereșaghin sunt printre cei morți. Marele duce Ciril e salvat. Cuirasatul Pobjeda este lovit și el de o torpilă, reușește însă să intre în port.# 1 Aprilie.— Admiralul Alexeeff sosește la Port-Arthur. 2 Aprilie.— Port-Arthurul e bombardat. Guvernul rus interzice întrebuințarea telegrafiei fără sîrmă. 3 Aprilie.— Port Arthurul e bombardat. La gura fluviului Yalu japonezii debarcă trupe. Admiralul Skrydloff e numit ca succesor în locul lui Makaroff. 4 Aprilie.— Luptă de avanposturi la Yalu. 5 Aprilie.— Ministrul căilor ferate prințul Chilkoff se duce la lacul Baial pentru a combate nouile greutăți provocate de ghiața ce se topește. 6 Aprilie.— Generalul baron Stackelberg ia de la generalul Sacharoff comanda primului corp de armată siberian. 7 Aprilie.— Japonezii se concentrează la fluviul Yalu lîngă Widsu. 8 Aprilie.— Ofițeri japonezi cari vroiseră să distrugă calea ferată deghizați în țărani, sunt executați. Se ordonă formarea unei divizii de cazaci siberiani din regimentele 4, 5, 6, 7 și 8. 9—11 Aprilie.—Lupte de recunoaștere la Yalu. 12 Aprilie.— Escadra rusă de la Vladivostok scufundă vasele de războiü Hogo Maru, Nakamura Maru și Irindu Maru de pe coasta estică a Coreei. Cu ultimul vapor se îneacă 70—80 soldați care nu vroiseră să se predea. Lupte mici la Yalu. Japonezii aruncă un pod de război și de la malul estic spre una din insulele fluviului Yalu, pod care e însă distrus de artileria rusă. Un detașament japonez compus din toate armele e trecut cu pontoane pe malul drept. . Canoniere japoneze înaintează în susul fluviului Yalu. * 13 Aprilie.—■ Un detașament japonez trece peste Yalu, e respins încă. 1a Aprilie.— Vreo trei batalioane japoneze ocupă una din insulele Yalu în fața pozițiunilor rusești ; detașamente mai slabe debarcă pe malul drept al fluviului Yalu. 15 Aprilie. — Lupte mici la Yalu. Canonadă între baterii rusești și canoniere japoneze. 16 Aprilie.—Un detașament de infanterie al gardei japoneze ce se afla pe malul drept în fața Windsului este respins de ruși. Un detașament japonez trecut peste Yalu la sud de Widșu reușește să arunce înapoi pe ruși. Luptă de artilerie între baterii rusești și canoniere japoneze la gura fluviului Yalu. La sud de Widșu se aruncă un pod de razboiu, de asemenea in noaptea spre 17 un pod de razboiu a fost aruncat lîngă Widșu. 17 Aprilie.—De la ora 3 pînă la 0 dimineața a 12 divizie japoneză trece peste Yalu. In noaptea spre 18 Aprilie divizia 2 și divizia gărzii japoneze trec peste podul de lîngă Widșu. 18 Aprilie.—la ora 4 dimineața atac general al primei armate japoneze asupra pozițiunilor rusești. Japonezii iau Kiulienceng. Rușii încep retragerea spre Fengwangcong și au foarte mari pierderi. Trei baterii întregi și singura secție de arme-mașini, cad în mîinile japonezilor. Pierderi aproximative: 5000 ruși, 3000 japonezi. Rușii retrăgîndu-se din Antung, îi dau foc.* 20 Aprilie.—A treia încercare a amiralului Togo de a astupa intrarea Portului Arthur prin scufundarea unor vase de räzboiu. încercarea reușește și flota rusească e paralizată pentru cîtva timp. 21 Aprilie.—Escadra din Vladivostok ar fi plecat, nu se știe unde. Amiralul Alexeeff și marele duce Boris părăsesc Portul Arthur. 22 Aprilie. Japonezii debarcă la coastele estică și vestică ale peninsulei Liaotung la frontiera Kwantungului, cue o divizie a armatei a doua. Atașații militari străini părăsesc Japonia pentru a se duce pe cîmpul de războiu. Vasul se lovește de un banc, a sufere avarii și atașații nu pot de acamdată să-și continue calea. Vom continua cu aceste cronici lunare foarte instructive. E. Ast.