Adevěrul, iulie 1904 (Anul 17, nr. 5370-5385)

1904-07-16 / nr. 5370

\ * 1 BAU ätxui en üvii-ieÄ.—rfo.oiírö FONDATOR ALEI'. V. JBEEMMANU ABONAMENTE: Un an Șase luni Trei luni o luna Abonamente combinate Adevĕrul de dimineață (i Adeveru­l public) Un an Șase luni Trei luni O lună In țară ............. In străinătate. 30 lei 50 lei n­­ara........ 40 loi si străinătate 80 lei BIIUM­RILE ZIARULUI : Sărindar U TELEFON No. 260 15 lei 25 lei 8 lei 13 lei 20 lei 40 lei 3 lei 5 lei 10 lei 4 lei 20 lei 8 lei Din cauza unor reparațiuni cari trebuesc să se facă la mașina rotativă, în care se tipărește „zideverul politic“ sin­tem­ siliți ca pentru cîte­va zile, să aparent în­ ­ PAGiar și în formatul nostru vechiu. Cititor­ii n’ au nimic de perdut, ci din potrivă spațiul mai mare ne va da prilejul să facem gazeta mai variată. Cauzele dramei din Capitală Nouă viclime In chestia macedoneană.—Luptele dintre grecii și rom­anii din Turcia.—Rolul ziarului „Calcanul“.—Ce susține Locanta ? --— Cearta dintre români.— Fapte reprobabile, pentru chestiunea macedoneană. După Fitofski și neuitatul Mihăi­­leanu, au căzut, scăldați in singe, Ilie Papah­agi și Lăzărescu-Lo­­canta. Primii doi au fost victimele bulgarilor ; cel din urmă au căzut "victima neînțelegerilor dintre ro­­mîni" din Turcia. Lăsăm parche­tului grija de a stabili cine a omorît pe Lecanta și pe Papahagi, spre a ne ocupa numai de cauza care a provocat moartea celor doi rivali, căci, după cum se va vedea din informații, Lecanta și Papa­hagi erau înverșunați dușmani. Luptele dintre grecii și romînii din Turcia . Se cunoaște destul de bine lupta dintre greci și romînii macedoneni. .Lupta dintre patriarhul grecilor și legațiunea romana din Constanti­nopole e de asemenea destul de bine cunoscută. Grecii nu voesc ca să se recunoască românilor din Turcia dreptul de a avea preoți și de a oficia serviciul­­ religios in ro­­imînește. Contra tendinței apăsă­toare a grecilor, românii macedo­neni au luptat din toate puterile. In timpul din urmă, cu ocazia călătoriei fostului mitropolit Gh­e­­nadie prin Macedonia, relațiunile dintre romînii macedoneni și greci s’au încordat și mai mult, iar a­­tunci cînd d. Pădeanu a fost transferat consul la Ianina, s’a văzut că, din cauza grecilor, re­prezentantul romînilor n'a putut mult timp să-și găsească locuință. Asemenea lupte negreșit că au enervat mult pe romînii din Bal­cani al căror spirit patriotic e dezvoltat pînă la paroxism. Prin viu grai, în Ma­ce­donia și Epir, prin presă în Romînia liberă, ro­­mînii din Balcani și-au­ manifestat indignarea și revolta lor contra grecilor. Rola­ț­iai Tildî „E »canal ® Dar pe cînd în Turcia se ducea o asemenea luptă între greci și romîni, iată că în București chiar, apare un ziar „Balcanul“, cu mi­siunea de a susține că grecii au dreptate cînd se opun la cererile romînilor din Macedonia și Epir. Directorul și fondatorul acestui ziar era Lăzărescu-Lecanta, fostul director al gimnaziului român din Ianina. Lucrul a surprins pe unii, iar pe aceia cari cunoșteau pe Lă­­zărescu-Lecanta i-a întărit în cre­dința lor că fostul director la gim­naziul din Ianina, deși român ma­­cedonean, nu era și patriot. Aceia cari aveau asemenea credință, spu­neau că Lăzărescu era de mult timp un grecoman înfocat, că s’a căsătorit cu o greacă și că, fiind director chiar la gimnaziul român, își trimitea copiii la școalele gre­cești. Iată de ce d­înșii nu erau sur­prinși cînd vedeau, că Lăzărescu publică un ziar în București, prin care susține pe greci î­n contra ro­mânilor din Turcia. Ce susținea Lecanta Dacă acei romîni nu erau spu­ prinși de fapta lui Lecanta, erau însă scandalizați de argumentele ce le folosea el, spre a lovi în cauza romînilor din Turcia. Căci Lăzărescu-Lecanta se erija în judecător­iisr-ii față de pro­fesorii și conducătorii romînilor din imperiu­­l otoman­ii îi acuza de necinste și de nelealitate. In special Lăzărescu își propuse­se să dovedească cum că romînii nu pot avea pretențiunî în Mace­donia și Epir, că acolo aceia cari se numesc romînî sunt uniți cu grecii și numai cîți­va nevoiași, conduși de interese și de patimi fac agitație pe chestia romînească. Lăzărescu făcea numeroase cita­țiuni de localități din Epir și a­­firma că în fie­care din acele lo­calități grecii sînt în majoritate, iar romînii sau conlucrează cu grecii, sau nu se ocupă de intere­sele lor politice și naționale. Cearta între romînî Acestea erau motivele cari fă­ceau pe romînii din Macedonia și Epir, aflați în Capitală, să spu­meze de mînie. Dînșii răspundeau cu violență, prin ziarul „Ecoul Macedoniei “ și „Românul de la Rind“ la afirmațiile lui Lecanta, ia­­­hitîndu-l de trădător de neam și vîndut grecilor pentru bani. Odată ajunsă discuția la așa ni­vel, era natural ca de la polemica prin presă, adversarii să treacă la certuri față în față, și apoi la lo­vituri. Din informații s’a putut vedea cum Lăzărescu a fost bătut mai zilele trecute într’o cafenea și cum acesta a cerut autorizația de la parchet de a purta revolver, spre a se apăra cînd va mai fi atacat, Ttriîai pîart­­­a .­"înfly­l ca rol Lăză­r­escu să găsească pe adversarii săi în cafeneaua macedoneană, unde s’a săvârșit zguduitoarea dramă. Ast­fel mai cad două victime pentru nenorocita chestie a româ­­nilor din Turcia. Fapte reprobabil e Negreșit că nici un bun român nu poate aproba purtarea lui Lă­zărescu, față cu cauza romînilor din Balcani, dar e reprobabil și procesul de a extermina pe adver­sarul de idei prin focuri de revol­ver. Durerosul exemplu de la cafe­neaua macedoneană, poate va face ca în discuțiunile politice, romînii din Turcia să pue pe viitor mai puțină patimă și mai multă jude­cată. _____ 11 P. Declarațiunile d»M general Manu Declarațiunile d-lui general Manu relativ la Casa rurală agită presa liberală și cea junimistă. Liberalii caută să facă intrigi între d-l Tak­e Ionescu și generalul Manu, arătînd că'i deosebire fundamentală între ceea ce a zis cel s'întîi relativ la Casa rurală și ceea ce a declarat d. general Manu la Alexandria. Epoca merge și mai departe. Ea zice că prin declarațiunile de la Alexandria, conservatorii au pier­dut o platformă de luptă, aceea con­tra Casei rurale și că de vină este și va fi ăn general Slam­, dacă li­beralii vor reuși să facă să se vo­­teze legea Case rurale. Un singur lucru nu s’a întîmplat și mc neXtm miza să se întîmple și anum­e acela ca liberalii să pă­răsească ideia Casei rurale și să o combate, fiind-că ea a fost adop­tată de conservați­­i. Dacă însă cred­em afirmațim­ că E­­pocea, că declarațiile de la Alexan­dria fac azi posibilă votarea Casei rurale de către liberali, asta ar fi un mare merit pentru generalul Manu și o glorie chiar că a putut prin o simplă declarațiune la un ban­chet, să facă să dezarmeze un în­treg partid și să dea mijloace parti­dului advers să realizeze o reformă de cea mai mare importanță. De altfel la toamnă chestia va fi probabil readusă în parlament și a­tunci se va vedea d­acă d­l general Manu este dezavuat sau nu de par­tidul său și ce zic liberalii ele toate acesteia.­ ­ Sfinx Din fuga condeiului Temperatura ! Se urcă, se urcă mereu balametrul, se urcă la cap ! Tragedia de ero, de la cafeneaua ma­cedoneană, nu se datorește puțin și bu­­lametrului. Se simte neapărată nevoe de inter­venții grabnice și anume : 1) Să se împartă înghețata poporului, la ceas,la ceas. 2) Să se pună în consumație răcituri. 3) Să se împartă bonete cu ghiață pentru capetele aprinse. 4) Idem umbrele. 5) Idem evantaiiuri. 6) Să f­ie oprite discuțiunile... aprinse. 7) Idem strîngerile de mină căldu­roase, salutările călduroase, și mai ales aplauzele călduroase, să se intr"talni­i pentru pleac­ă“dar nu pi­c­i „ITrbințî“, că dacă n’o ploua în urmă, rămînem cu o fierbin­țeală în plus. Pac. Woeaf 1 © .Janlb­eg iM »SRECTOR POLITIC corsar, mii i­ is PUBLICITATEA: Pag. XtI-a, linia . . *6 bani „ IV-a. . . . . 10 bani Inserții „ I.eI3— Ecouri .................................... . _ Publicitatea combinată (Adevărul de dimineață Adevĕrul politic) Pag. IXC-a, linia . . , .......................|o bani „ IV-a, „ .16 bani Inserții „ ... ....... ImI i.~ Ecouri „ ................................. . . . 1.50 Basnscriscle nepublicate un se nsUtau< BANI NOUI AMĂNUNTE ASUPRA CRIMEI POLITICE Irama de la Cafeneaua „Macedonia“ Doi romîni macedoneni au căzut ori victima pasiunilor politice care agită toate po­por­ele din Macedonia. Lupta­ de întîiii a început prin ziare, apoi adversarii s’au luptat cu bastoanele, pînă cînd re­volverele au intrat în joc, și Lăzărescu-Lecanta a căzut mort, precum mort a căzut și adversarul său Papahagi. Nu e momentul să discu­tăm principii și să ne fa­cem judecători între cei doi morți. Pentru noi, de alt­fel socotim că nu cu lovituri de revolver se tranșează ches­tiile politice, ori cit de vitale ar fi ele. Trebue însă să fim ertători cu cele intîmplate ori și cu e­­roii dramei petrecute la cafe­neaua „Macedonia căci ei fac parte din o clasă de oa­meni, cari în țara lor sunt arși de patima cea mai adincă, pe care de multe ori, mai tot­dea­una, o rezolvă în chipul în care s’a tranșat po­lemica între Lăzărescu-Le­­canta și­­ Papahagi—ori cîți vor fi cei vinovați și ori cine ar fi ei. Loviturile de revolver de la cafeneua „Macedonia“ nu sínt decit ecoul luptelor cari se întîmplă in munții Hin­dusul și din punctul de ve­dere al nostru, crima poli­tică prilejită ori, n’are altă importanță de­cit aceea a rezultatului patimelor poli­tice, la niște oameni, la cari politica n’a intrat încă în faza luptelor regulate parla­mentare și a polemicilor pur de presă. * Adevĕrul Unde e succesul? Liberalii socoteau luna trecută cum că d. Sturdza este în ajunul unui mare succes în chestia macedoneană, de a­­ceea prin colțuri șopteau : „ Să vedeți, d-voastră, ce izbîndă o să aibă Sturdza în afacerile din Macedonia“. De două ori d. Sturdza s’a crezut în ajunul unei mari biruințe în Peninsula balcanică. Intîia oară a fost în anul 1896 cînd a mers pînă a se face ri­dicol și a striga în plin Senat: „Tră­iască sultanul“. A doua oară, e acuma cînd se anunță deja victoria asupra patriarh­ului de la Constantinopole ! Deja de la 1896 sa văzut că ă. Sturdza nu e om politic serios, căci un om politic serios ar fi­ așteptat mai in­tim rezultatul și după aceea ar fi pu­blicat și exploatat izbînda, în ori­ ce caz nici odată un bărbat cu temem și cu scaun la cap nu ar fi izbucnit, în plin parlament, cu strigăte dezordonate și fără nici o noimă : „Ura! Trăiască sultanul !“ Dar, în sfîrșit, dacă s’a purtat la 1896 ca un copil, era de așteptat ca pățania de atunci sa­ î fie folositoare și să-l apere pic viitor de alte prostii. Recunoaștem­ că de astă-dată d. Sturd­za nu s’a mai expus să scoată strigăte ridicole, dar nu e mai puțin adevărat că dispoziția d-sale de spirit a fost a­­ceeași și că din înconjurul d-sale s’a exploatat și s'a anunțat cu același, en­tuziasm victoria finală și apropriată. Toate bune, dar unde e victoria ? In chestia macedoneană d. Sturdza n’are noroc cum, de alt-fel, nu prea are in multe. Focul l’a deschis c­-să în con­tra patriarh­atului, pe o chestie în care toată dreptatea este de partea d-sale ca ministru al țarei romînești; marile pu­teri îl susțin și îl ajută, guvernul sul­tanului îi dă tot concursul, și totuși ă-sa nu poate birui. De ce ? Nu e greu­ de răspuns. Greutatea pentru d. Sturdza de a do­­bîndi un succes în această chestie este că în ce privește ’ihutfionia d sa nu mai are riii­o^r de, ă-sa a tra­ficat prea­ mult, în civilia macedoneană, d-sa a fost cel t­­i d­­in­ care a trădat chestiunea macedoneană. ă-sa este acel ministru ticălos care și-a permis să o­­firească în­ loc propaganda romînească ele la Find, așa că astăzi adversarii rom­înizmii lui nu se mai­ slujesc de­cît­­ cu argumentele procurate de către mi­niștrii Romîniei. Citiți gazetele și revistele elene care se ocupă de problema macedoneană și veți găsi acolo că patriarh­­atul și toți sprijinitorii săi eleni se bizue numai pe cele ce au­ spus și pe cele ce au­ făcut d-nii Sturdza și Hard, iar mare­ parte dintre romînii din Macedonia și din Epir refuză să slujească cauza romînească de cînd d. Sturdza și cu acolitul săîi de la curte au­ batjocorit" pe romînii cei buni și pe eforii școalelor și i-au de­nunțat ca pe niște mîncători de fonduri affi asÄisEsii și i-au expulzat cu poliția din Bucu­rești. Omul care a necinstit cauza fraților noștri de la Bind și care a pus în mîna grecilor arme infame cu care ne lovesc astăzi, nu poate nădăjdui în izbîndă.2§ Spot prietenia cu b­ulgaria De cît­va timp raporturile înăs­­prite între Bulgaria și Romînia au­ fost înlocuite prin demonstra­­țiumi de amiciție și pare­ că nici n’A­ J fost timpurile cînd colonelu­­bidgv­r Drand­anevvsky se lăudă c afenelela de la Rusciuk, ca Vingea­th cu­rind cafeaua in palai­tul d­e la Gotrocenî, transformat în bivuac bulgăresc. Nu noi vom fi aceia cari să nu aplaudăm la această schimbare de sentimente între două state ve­cine. Mai mult încă. Socotim că Bulgaria are tot interesul ca să fie alături de noi pentru a se îm­potrivi dorințelor rusești ele a o înghiți la momentul oportun. N’a fost creată de Rusia de­cît cu sco­pul de a o pregăti pentru a-i servi de linie de trecere către Constantinopole. Aceste intențiuni de alt­fel vădite, au­ fost înțelese perfect de patriotul bulgar Stam­­buloff care a plătit cu moartea sa cutezanța de a se opune Rusiei și de a­­ dejuca planurile sale, întrebarea este însă : dacă. az“ starea de spirit îngrijitoare pe care am descoperit-o existînd acum pa­tru ani de zile a dispărut real­­mente, ori pur și simplu, stă în stare latentă, pentru a reapare la momentul oportun? Să ne fie permis să ne îndoim că aceea ce am văzut răsărind pe timpul conflictului bulgaro-român, n’a încetat să existe. E foarte frumoasă idila gingașă a înfrățirei popoarelor, teoriile sînt ex­celente,dar atunci cînd ești convins că cine­va te pîndește și te dușmă­nește, este operă de naiv, ca să te încrezi în declarațiuni platonice de iubire, făcute pe la banchete și pe la excursiuni, în care tot­­dea­una se fraternizează. Și pentru a risipi o neînțelegere, trebue să mai declarăm că înțele­gem perfect că nu poate fi vorbă de dușmănia țăranului bulgar față de țăranul român și vice-versa. Nu, nu poate fi dușmănie între muncitorul agricol bulgar și cel român, căci el n’au de ce se dușmăni și nici da cîștigat nimica din această luptă. Nu tot așa este cu pătura conducătoare bulgară, ca acea pătură care duce politica bulgărească, care visează la o Bulgarie mare, așa cum o alcătuise pacea de la San-Stefano și care vede in Romînia o piedică a a­­cestor visuri. Cînd a izbucnit complotul iscat cu moartea tragică a,, lui Mihăileanu, atunci de abia s’a văzut adevărata stare a spiri­telor în Bulgaria și numai atunci ne-am putut da seama de peri­colul bulgăresc. Azi nu se mai aude de toate acestea, ramura de măslin s’a adus între cele două state. Ne bucu­răm dacă vroiți, dar cu o condi­­țiune esențială, ca să nu ne îm­bătăm de toate aceste demonstra­­țiuni, ci să fim cu ochii deschiși și să urmărim toate manifestația­ Q­UEST­IA ZILEI Unul decerat In stradă: A (către B.) Cine poate fi acest personagiu ! !î. Om mare, dom’le! Nu vezi că n’are nici o decorație­­­­­ nile pan-bulgărești. Cu chipul a­­cesta nu vom dușmăni pe nimeni, dar nu vom cădea nici victimă naivităței noastre proverbiale în chestiuni de politică externă ! Cu aceste rezerve aplaudăm și ne place să uităm toate fanfarona­dele colonelului Drandarewski și ale presei bulgărești, care acum patru ani ne și ștersese de pe fața pă­mântului ! CONST. MIUUE Poșta mică A. D. T.-Măgurele. — 1) Trebue sa vă faceți actul de naștere, prin mărturie, la tribunalul din locul unde v'ați născut. 2) Burse sunt la diferite licee, la școli normale; depinde ce fel de școală voiți a urma. 3) Asemenea cercetări fizice nu se fac. I. V. Codr. Focșani.—1) Cazul trebue să’l judece ministerul instrucției. 2) Cu baca­laureatul, sau să facă acolo întîi b. baca­laureatul. Cum vi s'a spus, nu se poate. LIGA LATINĂ S’a format de curînd la Paris, sub patronagiul unor somități in­telectuale și politice, o Ligă de acțiune latină, pentru federațiunea intereselor latine, a popoarelor de origină latină. Creațiunea acestei Lige latine corespunde într’un mod foarte oportun cu starea sufletească actuală a rasei latine. De cît­va timp deja se frămîntase această idee, care acuma s’a întrupat în mod fericit în Liga de acțiune la­tină, al cărei sediu central este la Paris, 25, rue Boissy d’Anglas. A asocia toate încercările făcute în mod izolat pentru unirea într’o acțiune comună, avînd de centru Franța, și ca obiect dezvoltarea pacifică sub toate formele a in­tereselor solidare ale rasei latine, iată ideia care a însuflețit Liga latină. Personalități ca Leon Bour­geois, Emile Baguet, Ernest La­­visse, Leroy-Beaulieu, Millerand, Roland Bonaparte, Szoulet, Lich­­tenberger, Dhoumer, Escragnolles, Botella, Ortigao, Sonza, Raqueni, etc. etc., iată conducătorii acestei Lige latine. Ar fi de dorit ca și Romînia să ia parte în sinul de acțiune al Ligei latine, alături de Franța, Italia, Spania, Portugalia, Argen­tina. Romînia își are obîrșia în Roma și mai mult ca jumătate di­n sîngele nostru este latin. De altmintrelea țara noastră nu poate de cît cîștiga într’o asemenea u­­nire latină. Pînă acum ați aderat numai doi romîni, anume d-nii Constantin Brancoveanu, deputat, și Alexandru Sturdza, cunoscutul publicist. Dorim să vedem în cu­rînd numeroși aderenți romîni la Liga latină, R. „Adevĕrul politic44 va începe a publica Demonul Amorului Urmarea senzaționalului roman de Jules Mary USSA și MISTER gîseliunis miSerie Asefilurile antica și tacdsm­e. — La căderea lor.—Peripețiile unui asediu modern.— Asediurile ce­lebra și căderea Port- Arthu­­rului. Asediurile antice și moderne Asediurile s’au schimbat foarte mult în decursul istoriei. In antichitate cetățile cele mai for­midabile, se apărau prin ziduri înalte de piatră, pentru a opri escaladarea sau a o face dificilă. Succesul final al­­ asediatorilor se da­tora mai în­tot­deauna vre-unei tră­dări sau prin cunoștința vre-unor po­­zițiuni sau ap­arate , sau prin blocul, sau prin foame, sau printr’un asediu în toată regula. Așa a căzut Tyrul, Syracuza, Car­­thagina, Numanția, Ierusalimul, Baby­­lonul, etc. Prin introducerea prafului de pușcă, s-a schimbat cu desăvîrșire fasonul a­­sedierilor. A intervenit marea artilerie. La început, din cauza imperfecțiu­­nii artileriei, nu se putea învesti o cetate, în mod propriu zis și adese­ori asediații făceau erupțiuni victori­oase și prelungite. Cu timpul asediurile deveniră ope­rațiuni dificile și dintre cele mai im­­portante în arta militară. Decăderea lor înainte de 1750, se conta mai multe asediurî de­cît bătălii; în intervalul de la 1750—1790, se conta 70 asediurî la 100 bătălii. Imediat după această perioadă moda asediurilor a scăzut într’un mod sur­prinzător. In timpul revoluțiunei franceze se conta pe 25 asediuri la o sută de bătălii. Apoi 16 la 100. In interval de 100 ani ele au scă­zut cu 54 la sută. In războaile recente, această scă­dere s’a accentuat, diminuînd din ce în ce. Peripețiile unui asediu modern Acela care a adus o schimbare ra­dicală asediurilor, a fost Vauban, ce­lebrul inginer și mareșal al Franței de pe timpul lui Louis XIV și comi­sar general al fortificațiilor. Sistemul său de a ataca locurile întărite prin apropieri regulate este în vigoare și astăzi. Vauban a fortificat peste 300 cetăți vech­i, a ridicat alte 33 cetăți noui, a dirijat 53 asediuri și a asistat la 140 bătălii! (Cu toate enormele servicii aduse de dînsul Franței, el a murit în complectă dizgrație !) Sunt 3 perioade principale la un­ asediu modern. Prima perioadă conține învestirea pieței, și campanarea armatei asedia­toare în jurul orașului asediat; a doua perioadă conține facerea tranșeelor pînă la a tr­eia paralelă și în sfîrșit a 3-a și ultima perioadă, asaltul de­cisiv. Nu vroim să intrăm în­­ amănunte, dar credem intex*esant de a schița re­pede aceste trei faze, foarte impor­tante, care preced luarea unui oraș întărit. Investirea se efectuează detașînd un mare corp de trupe, care prin miș­cări repezi și disimulate înconjura a improvista piața, fac toate comunica­­țiunile și ia în primire tot ceea­ ce poate servi la apărare. Grosul armatei vine în urmă și se retranșează îndărătul cor­pului I din învestire și în afara bătăiei tunurilor.­ De ordinar retranșamentele formea­ză două linii; una de circonvalațiune și alta de contravalațiano.­­__

Next