Adevěrul, august 1904 (Anul 17, nr. 5402-5408)

1904-08-18 / nr. 5402

* Anül äi AVTT-lea.—ISfo. d402 SSM rOXDATOK AIaEX. V. UEL1>I%4NII ABONAMENTE: Un an Șase i­mî Tril lunî o lună In ............ S0 lei 15 lei 8 lei 3 lei In straini mai«. 50 lei 25 lei 13 lei & lei Abonamente combinate Adevărul de dimineață și Adevĕrul politic­ Un an Șase larii Trei limî O lună 20 lei 40 lei 10 lei 4 lei! 20 lei S­le BIROURILIE ZIARULUI : Sărindar II TELEFON No. 260 POLITIC 1­0 BARI­n țară............. 40 lei n străinătate. 80 lei CITIT! Reverul de dimineață 5 bea Ri Speranțele liberalilor Vial sunt optimiștii.« Liberalii și seceta.—Aplanarea neînțele­gerilor.—Liberalii și viitoarele alegeri,—Căderea prin alegeri.—Slăbiciunea conservatorilor.—Libe­ralii despre junimiști. Mai sunt optimiști motiv mai mult pentru optimiști In partidul liberal mai sunt încă optimiști! Sunt credincioșii amici ai d-lui Sturdza, care, ca și d-sa, afirmă că guvernul nu se va re­trage în toamnă, ci va continua să guverneze cel puțin pînă la vii­toarele alegeri. Pe liberalii opti­­m­iștî nimic nu-î tulbură în cre­dința lor. Nicî seceta care bîntue țara, nicî nemulțumirile din partid și nici campania conservatorilor, care se anunță tumultoasă, de a susține că neînțelegerile din­tre liberali se vor aplana. Slăbiciunea conservatorilor Neglijînd efectele secetei, ca ne­­fiind prea grave și speriind că ne­înțelegerile dintre liberali se vor aplana, optimiștii liberali cred că în viitoarele alegeri conservatorii vor da un complect fiasco. După acei liberali, între conser­vatori n’ar exista armonie. La cen­tru fruntașii ar avea păreri opuse unii de ale altora,—în județe ar fi cearta pe supremație. Pe de altă parte, conducătorii partidului conservator [nici n’ar voi să vie la putere până ce nu se va vedea cari sunt adevăratele efecte ale secetei. Aceia cari do­resc venirea imediată la putere, sunt soldații partidului conserva­tor, cari nu mai pot îndura greu­tățile vieței de opoziție. Liberalii optimiști, cari au­ ase­menea credințe, ajung la conclu­zia că între fruntașii și soldații conservatori vor fi mari neînțele­geri, menite să slăbească și mai mult tăria ce o are partidul con­servator. Acei liberali par a uita­­ că a­­tunci cînd va fi chestiunea de a veni la putere prin alegeri, la con­servatori, ca și la liberali, toate nemulțumirile ar amuți și forțele ar fi unite. Liberalii și seceta Bunii credincioși ai d-lui Sturd­za nu vor să fie seamă de secetă, spunînd că efectele ei nu vor fi așa de dezastruoase după cum se anunță. După dînșii, seceta va a­­duce în adevăr scăderi în venitu­rile statului dar acele scăderi nu vor fi de așa natură ca să se ajungă din nou la o stare asemănătoare celei din 1899. In ce privește ajutoarele ce tre­­buesc date la țărani, ele nu vor împovora prea mult statul, căci în nici un caz nu vor trece peste zece milioane. Or, zece milioane, zic liberalii optimiști, pot fi luate din escedente, fără ca nevoile sta­tului să se resimtă prea mult. Aplanarea neînțelegerilor Al doilea punct. Neînțelegerile ce sînt azi între liberali se vor a­­plana;—bine­înțeles aceasta e tot părer­ea optimiștilor. După­ dînșie, s’ar aștepta înapo­­iarea din concediu a d-lui Sturd­za, spre a se începe tratativele de împăcare între diferitele grupări din partid. .Primul ministru, în unire cu d-ni. Brătianu și Costinescu și-ar lua însărcinarea de a conduce tratativele de împăcare. In acest scop ar fi renunțat și d. Costinescu la interimatul pre­ședinției consiliului de miniștri. Concesiunea făcută de d. Costi­nescu va fi dată ca exemplu ace­lora dintre liberali cari se vor arăta recalcitrant­. Optimiștii au credința că atunci cînd membri partidului liberal vor vedea de acord pe d-niî Sturdza, Brătianu și Costinescu, nu vor mai ezita de a se reconcilia. O altă speranță a optimiștilor e aceea că, dacă guvernul nu voește să se retragă de la putere, mem­brii partidului nu­­ vor sili să se retragă. Și nu l-ar sili, pentru că în­totdauna plăcerile puterea revin în primul rînd nu celor din gu­vern, ci partizanilor guvernului. Liberalii și viitoarele alegeri După optimiști, majoritatea li­beralilor este pentru rămânerea la putere. Cei mai mulți liberali ar voi rămînerea la putere bazați pe credința că opoziția nu­ î va putea răsturna, nici înainte de alegeri, nicî prin alegeri. Conservatorii—după părerea li­beralilor optimiști—n’au atîta pu­tere, după cum s’ar crede. S’a făcut mare caz de voturile obți­nute în alegerile parțiale, în cele comunale și cele județene, — dar trebue să se ție seama de urmă­torul fapt : In asemenea alegeri nu e chestiunea de interesele cele mari ale partidului, ci de intere­sele cîtorva persoane. Dacă în asemenea alegeri reu­șesc candidați de-al opoziției, gu­vernul nu se schimbă. Pe cînd cu totul altfel se prezintă lucrurile în cazul cînd se fac alegeri generale. Căderea prin alegeri Atunci e chestiunea de a se ști care partid trebue să guverneze țara. In cazul viitoarelor alegeri dacă în majoritate ar reuși con­servatorii, partidul liberal ar tre­bui să se retragă imediat. Or, zic liberalii optimiști, certu­rile și neînțelegerile dintre liberali vor înceta, cînd se va pune ches­tiunea plecărea sau rămînerea la putere, prin alegeri. A fi răsturnat de la guvern prin alegeri e lucru extraordinar. Acea­stă"" lovitură ar fi mortală pentru partidul liberal, dacă i s’ar putea da. Ar însemna că acest partid a devenit odios și că nu mai poate deține nicî un moment puterea. In schimb partidul conservator, partidul învingător, și-ar cîștiga o aureolă demnă de invidiat. Con­ducătorii săi ar putea ține oricînd fruntea sus, spunînd oricui că ín­ci­edei­ea țăreî și voința eî i-a adus la putere. Asemenea perspective nu pot su­ficie liberalilor și ele cons­ti­tue un Liberalii despre junimiști In ce privește pe junimiști, li­beralii optimiști afirmă că în vii­tor, ca și în trecut, vor fi prote­guiți de guvern. Cu alte cuvinte se va face un nou cartel liberal- junimist, dar junimiștii n’ar putea avea — cu toate că speră — mai multe avantagii în viitor, decît în trecut.* Ca ziar imparțial, care urmă­rește fără patimă și interes desfă­șurarea evenimentelor politice, ne­am crezut datori să înregistrăm și părerile liberalilor carî au ace­leași credințe ca și d. Sturdza. _ R. P. Din fuga condeiului Corn­ch­iță și Împărații Abia s’a răspîndit zvonul că împăra­spîndit lul Wilhelm al II-lea vine la București și anturajul lui Conu Mitiță a și pus în circulație știrea că acesta e încă un suc­ces a lui conu Mitiță, pentru care Vodă trebue să’l mai fie patru ani la putere. In adevăr, cum bănuiam eu din capul locului, nimeni altul nu putea face pe samsarul cinstit între regele Carol și Wilhelm al II-lea decît conu Mi­iță, care dacă nu e împăciuitorul Europei ca cum­­natu-sau conu Petrache Carp, împacă cel puțin împărații. Pe cînd însă conu Mi­iță se pregătea să pupe mănușile grase ale împăratului Germaniei la București, tronc, sosește și o dezmințire oficioasă din Berlin cum că numai la București nu se gîndește să vie Wilhelm al II-lea. Posibil să se ducă chiar la Sofia, sau la Rusciuk, dar la București nu consimte de loc. Știrea, scornită de nea Nae Ciulama pe cînd mînca un ghiveci și cu cule și se gîndea la „domnu Sturdza“, e un fel de anghimoft cu „zeamă de perlă“, me­nită a ridica morala băeților în vederea alegerilor. Cînd colo, de la Berlin, se dezminte că împăratul ar merge in alegeri cu „ domnu Sturdza“ , Sîc ! Pap este să dăm crezare celor ce se spun în public, acei oaspeți ai banchetului erau cei mai mulți membri ai partidu­lui liberal, aceea ce îndeamnă pe unul din ziarele romînești de peste munți anume Drapelul ca să declare că aceasta ar fi o nouă lovitură din partea d­lui Dimitrie Sturdza. Românii de peste munți, de cînd cu ultima trădare și decorarea lui Leszewski au căpătat o adevărată oroare de d. Sturdza și de cîte ori un pericol îi a­­men­ință în­totdeauna aui Convingerea cum că lovitura a pornit din partea acestuia. Așa ne explicăm emoțiunea și indignarea ce a cuprins pe romînii de peste munți cînd au­ aflat de faimo­sul banchet al înfrățiri romino-ma­­ghiare. De altfel acei romîni cari au avut nenorocita inspirație de a ciocni paha­rul lor cu al maghiarilor la un ospăț politic au fost, de­sigur niște oameni fără nici o importanță, poliția al că­rora cuvînt a putut avea răsunet, cel mult la agapa din Mehadia. Aci în țară acei domni trebue să fie niște iluștri necunoscuți ale căror păreri nu pot angaja pe nicî unul dintre ro­mînii de dincoace. Singur d. Vasile E­­purescu­, fără a fi un bărbat politic de frunte și f­ără a­­ avea vreo înrîurire fie asupra cercurilor conducătoare fie asupra opiniei publice este un om cu­noscut prin aceea că figurează de mulți ani în parlament, însă nicî toasturile d-lui Epurescu­, mi pot emoționa da­cit pe aceia cari nu cunosc situația tutu­­ror oamenilor cari fac politică la noi în țară. In rezumat acei cari au vorbit de înfrățirea romîno-maghiară tocmai a­­tunci cînd romînii de dincolo luptă din greu­ împotriva legilor deznaționaliză­­toare votate de parlamentul din Buda­ Pesta pot fi încredințați că dezaproba­rea unanimă a rominilor din regat le este asigurată. ______ Spot noî aceasta înseamnă mult și e un titlu pe care un partid politic are de ce să'l păstreze și să fie chiar gelos de el. E un titlu care înles­nește ca un asemenea partid să fie indicat a restabili echilibrul necesar între suveranitatea tronu­lui și­ suveranitatea națională în­scrise în Constituțiune. Conservatorii ar trebui să știe să fie cu energie la acest titlu de necompromiși de favoarea regală. Trebue însă să spunem că­ a­­ceastă bună faimă a lor e am­enin­­țată. In curs de trei ani de zile atitudinea lor, adesea energică a slăbit sub diferite dulci presiuni din partea palatului ; așa c^­­e „ar­mistițiu" politice cu adțH^nî au fost de fapt concesiuni făcute in­tervenției regale. Ei bine, conce­siunile acestea n’ar putea fi con­tinuate fără serioase consecințe pentru opoziția conservatoare. Incertit­udinea, situați mici politice, în ce privește regimul care va pre­zida viitoarele alegeri generale, va înceta, cel mai tîrziu­ posibil, la fi­nele lui Decembrie. Aceasta a fost bine stabilit de către chiar suveran, în diferitele convorbiri ce a avut cu bărbații politici. De șeful opoziției conservatoare depinde ca la capătul acestui ter­men suveranul să nu se afle în fața unei opozițiuni compromisă de „compromisuri" cu palatul și expusă la condițiuni cari poate nu î-ar conveni, ci în fața unei opo­zițiuni care să aibă tăria necesară de a veni la guvern, fără a fi ne­voită să facă, în ultimul moment, concesiuni oneroase. Alfa înfrățirea romîno-maghiară Unele ziare românești de peste munți sunt alarmate din cauza unui banchet ce s-a fost dat la băile din Mehadia în ziua aniversarei împăratului Franz Josef, banchet organizat de maghiari și la care au participat mai mulți romîni din regat. Nu știu­ cum s'a făcut dar se zice că acel banchet a degenerat intri o manifes­tație de înfrățire romîno-maghiară, s’au­ rostit toasturi simpatice din a­­mindouă părțile, s’au­ cîntat dimnurile naționale austriac, maghiar și român, în sfîrșit s’a făcu­t aluziune la luptele de peste munți și s’a exprimat speranță în o apropiată și durabilă înfrățire a românilor cu maghiarii. Num avea nimic de obiectat dacă nota banchetului n ar fi fost oarecum ostilă fraților noștri din Ardeal, și do­vadă că aceasta a fost nota este că în zilele următoare atît presa maghiară cst și presa romînă s’au­ ocupat de în­tâmplare : foile maghiare pentru a de­clara categoric că romînii din regat dezaprobă exagerările românilor de sub coroana Sfîntului Ștefan, iar foile romînești pentru a protesta și a se plînge în­potriva vorbelor spuse la banchet. Afară de d. Vasile Epurescu deputat și director al Observatorului, nu cunoaș­tem numele altor romîni, oaspeți ai banchetului și nici nu avem știință despre discursurile rostite, dar dacă Conservatorii și Coroana a fost o tactică bine calculată a regelui Carol, de la venirea sa în țară, cînd a căutat să întărească în politică burghezia liberală, spre a se sluji de ea în­potriva conser­vatorilor boerî, atunci cînd aceștia, pînă la un timp, manifestau velei­tăți de pretențiune la tron, iar mai tîrziu înțelegeau să nu se curbeze înaintea voinței regale. Dacă e vorba deci de o prefe­rință a regeluii pentru liberali, în acest sens trebue înțeleasă această preferință: este preferința cuiva pentru creaturile sale. Secretul succeselor politice ale lui Ion Brătianu trebue atribuit fără îndoială însușirilor sale de om politic, dar nu a rezidat puțin în aripa protectoare ce o ținea mereu asupră-­ regele Carol. Cu Ion Brătianu regele Carol ținea în eșec pe boerî, dar scump a plătit Ion Brătianu pseudo-vizi­­ratul său, căci din om de stat a ajuns un favorit al palatului și după doisprezece ani de dictatură politico-electorală, pseudo-vizirul a avut durerea bătrânească de a se vedea căzut în alegeri în Bucu­rești, în fața bancherului Cerlenti. Rezultatul acesta era și el una din consecințele favoarei regale. Oricît de reale și prietenoase ar fi legăturile dintre țară și tron, chiar în statele cu dinastii națio­nale, totuși bărbatul de stat care cîștigă prea mult favoarea tronu­lui, o pierde pe aceea a națiunei —fiindcă dacă cei doi suverani —regele și națiunea—nu prea au drepturi egale pe hîrtie și nicî în practică, in simpatiile lor pentru oamenii politici eî rămîn suverani apreciatori—și, orice s’ar zice, sim­patiile țin loc, in țările tinere, așa numitelor curente ale opiniei pu­blice. Cît de binefăcătoare este exis­tența unui partid, care să datoreze mei puțin Coroanei, e de prisos să insistăm. Aiurea, în țările cu dinastii na­ționale, acest partid, e în­deobște, cel­­ conservator-clerical. La noi, tocmai prin faptul că față de di­nastia străină partidul conservator boeresc reprezenta partidul tradi­­țiunei domnitoare, regele Carol a adoptat tactica întărirei politice a burgheziei liberale împotriva boe­­rimei conservatoare. Așa se explică de ce chiar pe d. Carp, regele, care trecea drept un admirator al acestui bărbat po­litic, totuși nu l-a împins prea mult pe arena politică, tocmai fiindcă d. Carp guverna cu boerii. Dacă d. Carp, încă de pe cînd reprezenta țara la Viena sub re­gimul liberal, ar fi intrat franca­­mente în partidul liberal—ceea ce ar fi fost mai bărbătește și decît „opoziția miluită* și decît „car­telul“ de azi !—urmașul la șefia partidului liberal ar fi fost d-sa și nu cumnatul d-sale, d. Dimitrie Sturdza. Ca burgh­ez-liberal, îm­pins de tron la această situație, d. Carp ar fi convenit cu mult mai mult Coroanei ca astăzi, cînd din sînul grupărei sale nu e în stare să dea un guvern, iar în sînul unui guvern conservator nu e în stare să se mențină. Dacă deci partidul liberal, la origina sa, a putut fi considerat drept­ purtător al unor aspirațiuni ale poporului, azi conservatorii au un mare avantaj asupra liberalilor în opinia publică. Ei nu sunt com­promiși de favoritizmul regal. La Wilhelm Ii în București —O dezmințire— Abia am publicat articolul prin care relatam asupra răcelei ce dom­nește între curțile din București și Berlin și arătam cît de importantă ar fi deci vizita împăratului "Wil­helm II la București — și dată că și dezmințirea senzaționalei știri a apărut. Dezmințirea nu a pornit din ca­pitala noastră, ea a venit din Ber­lin și are un caracter incontesta­bil oficios. Ea s-a publicat­­ ĂS­ i­ord­­deutsche Allgemeine Zeitung, un ziar ale căruia relațiunî cu guver­nul german sînt de notorietate pu­blică. Vrea să zică împăratul Germa­niei tot nu va veni la București. A vizitat pînă acum Europa în­treagă, a fost la Constantinopol, aproape de tot de nou, — și­­ la București tot n’a venit­ vărului său și amicului intim al tatălui său,— n’a crezut de cuviință să-i facă o vizită. Romînii de sigur că nu vor su­feri cine știe ce din cauză că Wil­helm II nu­ î va vizita. Nici pres­tigiul regelui Carol nu va suferi prin faptul că nu va primi în ca­pitala regatului său pe fiul ami­cului său. Cum ar putea Wilhelm II să manifeste dragoste lui Carol I, cînd el nu prea d­ă dovadă de recunoștință nicî pentru Frederic al II-a ? Idealul împăratului actual al Ger­maniei este bunicul său Wilhelm I, cel mare, cum îl numește el. Idealul lui nu putea fi decît un reacționar, liberalul său tată nu merită nici să fie pomenit. ...Și ast­fel iar țara romînească va fi scutită de o cheltuială de cel puțin un sfert de milion de lei, cît de sigur s’ar fi risipit cu preparativele de primire. __________ Afl. O vorbă a d-lui Carp D. Negulescu, profesor la Uni­versitatea de Iași, partizan al d-lui Carp, s’a dus astă-vară la Țibă­­nești, în speranță că va putea prinde de la șef misterele ce as­cunde în sînul său viitorul și că astfel va face nițel pe profetul A­­lahului junimist. Sosit la Țibănești, d. Negulescu l’a luat pe șef pe departe, pînă l’a adus la chestia congresului juni­mist, anunțat pentru la toamnă. Șeful s’a arătat cam montosilab și răspundea mai mult cu mono­clul, adică măsurînd cu ochiul pe partizanul care avea ae­rul că vrea să-l tragă de limbă. In cele din urmă d. Negulescu s’ar fi mulțumit să afle cam ce se va discuta în congresul, de la toam­nă, pentru a’șî putea de­sigur plasa un discurs pe placul șefului. In acest scop întrebă pe d. Carp cam cami vor fi ideile ce se vor discuta la congres. Șeful îl măsură iarăși cu mo­noclul și răspunse : — Orice prostii ar spune, pe mine nu mă leagă! Deși e un răspuns cu totul după tradiția ,șefuluia, partizanul a fă­cut un cap nu tocmai fericit. Dacă d. Negăolescu crede că e în interesul moralului „partidului” poate să dezmintă declarația ș.șe­­fului" îl Saturn pe scăriile statului Am relatat la vreme despre pierde­rile suferite de stat la bălțile sale din jud. Brăila. S’ami adus cu­ acel prilej grave acuzațiuni administratorilor a­­celor bălți. Nepărtinitori ram sintem­ și datori numai de a stabili adevărul și a face lumină, ne grăbim a rezuma in cele următoare o convorbire pe care am avut-o cu o persoană bine informată și care a luat apărarea ad­ministrației pescăriilor statului. * „Cea mai grea acuzațiune — ne-a spus interlocutorul nostru—ce se a­­duce administrației bălților Brăilei este că ar fi Închis balta prea tîrziu. Lucrul este neexacte. Dacă era să fie așa, trebuia ca ceilalți proprietari de bălți de la Brăila și pînă la T.-Seve­rin să aibă pește. Pește însă nu are nimeni. Cauza adevărată care a făcut să piară o cantitate oarecare de pește, a fost apele mici provenite din cauza secetei. Cînd apa e mare avem pește mult, cînd apa e mică avem peste puțin—aceasta este o regulă elemen­tară în materie de pescărie. Aceasta o dovedește și producția unei bălți de producție cum e lacul Brateșului. Și iau datele de pe vremea cînd lacul era exploatat de arendași, nu de stat. La 1898—1899 Brateșul a produs 1.800.000 kgr. de pește; în anul ur­mător 1899—1900, cunoscutul an de secetă, producția scade brusc la 272 mii kgr.“* „De altfel—a continuat informatorul nostru — peștele n’a pierit numai în bălți.» statului, ci a pierit în­­ toate în toate bălțile cari sunt pe tere­nurile de inundație. Cum a vi perit in alte părți au­ pierit și la Filipoiu, cel mult 15 pînă la 20.000 kgr. pește. Mai mai mult nici nu se putea să piara din moment ce producțiunea anuala a bălței Filipoiu este în anii cei mai a­­bundenți de maximum o jumătate de milion de kgr. de pește. Paguba cea mare nu este însă peștele mare care a pierit, ci pierderea mare trebue cău­tată cu totul în altă parte. Peștii mari vin de ’și depun icrele în bălți. Scăzînd apele piere peștele mare, dar piere mai ales cel mărunt și se prăpădesc și icrele. „De altfel administrația pescăriilor statului are mulți dușmani. Evident că o parte din pescari cărora nu li se poate da credit fiindcă legea contabi­­lităței statului interzice aceasta, sunt nemulțumiți. Mai sînt nemulțumiți vî­­nătorii care nu mai pot vîna în liber­tate și după voo prin bălți. In sfîrșit ji nemulțumită luimea care altă dată mînca peștele gratis. Toate aceste ne­mulțumiri acumulate la un loc, for­mează o atmosferă de ostilitate con­tra administrației pescăriilor statului.“ * Profităm de acest prilej pentru a ridica din nou cestiunea prețurilor peș­telui. „Toate bune, întrebăm, dar un lucru vede profanul, că azi peștele o mai scump decit altă dată !“ Răspunsul a fost: „Și aci se face administrației pes­căriilor o nedreptate. In altă parte trebuie căutată scumpirea peștelui. Administrația îl vinde la licitație și astfel săptămînele trecute ceva s’a vîndut la Brăila cu 65 pînă la 90 bani kilogramul; nisetrul s’a vîndut la Galați cu 60 pînă la 65 bani kilo­gramul ; crapul cu 35 pînă la 50 bani kilogramul. Linul și caracuda s’au vîndut la Brăila săptămîna trecută cu 10 pînă la 15 lei suta de kilo­grame. Astea sint prețuri pe care le arată cota oficială, sînt ele oare atît de mari ? Aiurea o buba, dar­ leacul nu­­ poate da administrația pescăriilor statului,—căci ea are destui dușmani și așa.“ B. Poșta mică Naturalisat, Bacatü. — 1. Cauza e că nu se mai fac pentru moment Împărțirile. 2. Se acordă pămînt și­­ veteranilor evrei, în­țelegeți , veterani, nu simpli naturalizați 8-l­. D., Lacul Sărat.— Am luat notă de cazul în cestiune. In polemici nu putem intra. O relațiune asupra modului cum decurge afacerea am publica. N­OTE Tipograful "Weiss Reluînd șirul acestor note, trebue să consacru azi pe cea ilíntuiü, memoriei u­­nui brav om și jovial bătrin, lui Weiss nestorul tipografilor noștri, decanul ve­nerat al breslei atît de înrudite cu me­seria noastră de ziariști. Alaltă seară, Weiss a încetat subit din viață. Ajuns la adînci și frumoase bătrînețe, el își păstrase sub părul și barbișonul său­, albe ca zăpada o frăgezime fizică și intelectuală din cele mai simpatice. Era o bibliotecă vie de amintiri din a­­nii cei dintîî aî redeșteptărea vieței noastre culturale și politice. Fusese în contact cu mulți din apostolii lum­inei naționale și ca mulți din politicii de frunte ai țărei și acum la bătrînețe îi plăcea contactul cu ziariștii Fusese, doar și el ziarist, într’un anumit înțeles al cuvin­tului. Wtiss editase ca tovarășul său­ Thiel, „Războiul“ acel ziar, care pe timpul campaniei din 1877 crease un serviciu­ telegrafic cu cele mai multe știri din războiu­, și cucerise un număr de citi­tori fără precedent în ziaristica romî­nească de pînă atunci. Deși nu redacta articole, totuși Weiss era suveran apre­­ciator al materiei din ziarul ce edita și a dovedit în această calitate un bun simț admirabil și calități din realitate în­de­obște recunoscute. Dacă în presă și artele grafice a avut o activitate remarcabilă, în sînul colo­niei germane a desfășurat una nu mai puțin frumoasă, iar ca om cu gustul ar­tei și-a cîștigat recunoștința luriei tea­trale aducînd, acum cîțiva ani, pe marele Lewinschy de la Burgtheatrul din Viena, împreună cu Reimers și d-ra Hruby, artiști de valoare, ca să joace la București și Iași. Cu bătrînul Weiss dispare spre re­gretul sincer al tuturor cari l’am­ cu­noscut, o figură interesantă a vieței bucureștene, o inimă bună și un carac­ter franc și prietenos cu toată lumea. E. O. F. Mercuri xo­rtiigris. I.IRJEC TOR POLITII C Ol^re. MBlisIa ® publicitatea: Paf. linia .......... 20 bani „ IV-a, . . . .. ....... Mban.1 Inserții „ . . ..... Les 3— Ecouri ^ 1’ublicitatea combinată (Adevirul de dimineață A a­cu­ml politie) Png. JII-a, linia . . ....... 30 bani IV-a, „...................................... .15 bani inerții - . . * . * a * o • • kei 4. %VI „...................................... !-50 , ^tii­iiscrisori neimb­licate nu se restituesfi io BANI C 1 r­E­ȘTIA. ZILEI Ceardașul lui Don Bazilio D. Basilio Epurescu a mîncat u­n papricaș la Mehadia și a procla­mat frăția romîno-maghiară. (Ziarele) D. Costinescu a declarat dom­nului Epurescu, că d. Sturdza la întoarcere va face o remaniere. (Tot ziarele) Don Baziliu (către Conu Mitiță) Cînd cineva danțeaza ca mim ceardașul, nu se poate să nu capete un loc în cabinetul d-tale!! De ce sufere țăranul român in Legea gendarmeriei rurale.—Legea băncilor populare.— Legea pentru organizarea comunelor rurale Legea gendarmeriei rurale Curată pacoste pe capul țăranilor. Dacă este vreo lege care să n’aducă nici un bine, ci din potrivă num­ai rău­ și sărăcie, pentru țărani,­­apoi a­­ceasta este legea gendarmeriei rurale. Avem și noi aici în comună o secție de gendarmî. Sunt prieten cu șeful lor și cîteodată mă duc pe la eî ca să văd ce mai lucrează. Totdeauna Îl găsesc dormind. Cînd li se face poftă de mîncare și băutură o iau razna prin sate, sub cuvînt de inspecție, și încep a trage la procese-verbale de contravenție dînd cu duiumul pe oa­meni în judecată , fie că le-a găsit o baligă în curte, (căci ei așa înțeleg legea sanitară, să nu existe gunoi­i în curte și o baligă o gunoia), fie că au găsit noroiu la un puț, (pare că se poate pui fără noroiu) , fie că au­ observat că oamenii au cules nițel po­rumb de copt (căci așa înțeleg­em pro­­hibițiunea­­ de a nu culege porumburile de crude) și cum procesele lor ver­bale nu pot fi combătute prin martori, justiția Îi condamnă la cîte cinci lei amendă. Asemenea condamnări, dacă se re­petă de zece ori pe an, revine că ță­ranul plătește 50 de lei pe an numai după urma gendarmului. Unde mai pui agentul sanitar care face același lucru, primarul, silvicultorul etc. care toți au dreptul de a dresa procese verbale care fac cr­edință în justiție. Un sim­plu pădurar, care nici nu știe carte, are dreptul să denunțe la primărie cu­ cîțî oameni ar vrea, că s-a prins cu vitele în pădure, și primarul, care de multe ori e inițiatorul acestor procese verbale, fiind un excelent mijloc de răzbunare contra acelora pe cari nu-i agrează, dresează actele și vezi oa­menii cu duiumul la judecată pentru contravenție la legea silvică. Toți din toate părțile îl birtuesc pe țăran și el nu muncește decît pentru amenzi și stomacul gendarmului, al vaccinatorului și al altor agenți mai mu­t sau mai puțin folositori. Nu zic că nu trebuește o lege sa­nitară, sau o lege silvică sau oricare altă lege. Toate legile se fac pentru ajungerea unui scop. Decît aplicarea lor este defectuoasă și în cele din urmă țăranul sufere și sărăcește. Legiuitorul sanitar, neapărat, că nu s’a gîndit, cînd a făcut legea, că va veni vaccinatorul sau gendarmul să facă proces de contravenție țăranului pentru că a cules o traistă de porumb verde de copt, sau pentru că a găsit nițel noroiu la puț, sau o baligă în curte. Prin urmare, așa cum se aplică le­gile, departe de a ’îmbunătăți starea materială a țăranului, din potrivă, ar duce mai curând și mai sigur la mi­zerie și moarte. Care ar fi remediul ?—Dacă nu un remediu, dar un paliativ la aceste dizpozițiuni draconice ale acestor legi, ar fi ca procesele verbale dresate în cauză să poată fi combă­tute prin proba contrară, așa după cum o și la delicte. Atunci s’ar mai micșora zelul cel prea mare al diferi­ților agenți carî au astăzi atîta putere. N'avem noi încă oameni care să-șî cu­noască și să-șî facă cu sfințenie dato­ria. De aceea și legile trebuesc făcute după oamenii carî sînt chemați să le aplice, dj Legea băncilor populare Am văzut cu toții entuziazmul cu care s’a primit legea Băncilor populare. Se credea și se crede de mulți Încă, că băncile populare vor aduce ferici­rea țăranilor. Ați arătat d­ v în coloa­nele „Adevărului“ cam co rezultate aț adus aceste bănci, în scurtul timp de cînd sînt înființate. Dar mi se pare că tot n’ațî pus bine punctul pe i și de aceea vă voi îi complecta eu. Romî­­nuluî îî place orîcît de multe insti­­tuțiuni de cr­edit îl voi dechide. In special țăranul, cum aude că undeva se dă bani cu împrumut, el dă fuga acolo și cere parale, înțelegi țî d-v. că Băncile populare sînt fondate tot de cei cari au parale și cari caută să le mai îmulțească Cei cari n’aix parale nu pot face decît să se împrumute. Membrii Băncilor populare sîn­t popii, învățătorii, cîrciumarii, arendașii și fruntașii satului cari au sute de po­goane luate cu arendă de la țărani cu 5 și 7 leî pogonul. Iată un neno­rocit țăran care cere la Bancă un îm­prumut de 50 leî—Banca nu-1 împru­mută pînă nu-î prezintă un garant pe unul din membrii societăței care are capital depus. Se prezintă țăranul , la un membru oarecare și cere să garan­teze pentru el la Bancă; de aci în­cepe tocmeala între garant și cel ea se împrumută. „Garantez pentru tine, dar să-mi faci ,un pogon de secere și două zile la sapă“ îi zice membrul. „Fie, numai să garantezi“, răspunde țăranul. Tocmeala odată făcută, membrul iscălește o hîrtie prin care declară că garantează împrumutul , țăranul se duce cu acea hîrtie la casierul băncii ca să-i dea banii. Casierul caută să zmulgă și el ceva de l­a țăran și-i face dificultăți, ba că nu-s acum parale, ba să vină m­îine, ba poimâine, pînă înce­pe și el tocmeala. Maî t obține și el o jumătate pogon de secere, două zile cu carul și o găină. Notați bine că dobînda la bancă o tot dobîndă. Acestea sînt numai așa pe d’asupra. Faceți acum socoteala și vedeți cu­ îl costă pe țăran un împrumut de 50 de lei, pe timp de 6 luni, la o bancă populară. Iată socoteala : 12 leî pogo­nul pe care-1 seceră garantului ; 9 leî cele două zile cu sapa , șeasa leî, ju­mătate de pogon de secere pentru casier și 4 leî cele două zile cu carul, lăsînd găina la o parte ;—plus dobînda 6 leî la bancă. In total plătește 30 de leî, la 50 de lei pe șase luni, ceea ce vine 60 de lei la sută pe an. Foarte vă mulțumim de așa instituțiuni. In toate lucrurile la noi se abuzea­ză. Băncile populare ar fi niște insti­tuțiuni minunate, dar așa cum ope­rează ele, mai bine n’ar mai exista. In loc de bine, nu aduc decit ruina și sărăcia țăranului. Ce e de făcut atunci ? Nimic alta decît să pui pe țăran în pozițiune de a nu mai avea nevoc să se împru­mute. Și cum aceasta ? Cum am spus mai sus : să se dea țăranilor islaz de vite revizuindu-se legea rurală și toa­te legile ulterioare de împroprietărire, să se modifice legea judecătoriilor de pace în sensul cum am arătat mai SUA ; să se ia jandarmilor și tuturor agenților dreptul de a mai dresa proce­­se verbale care să fie crezute până la înscrierea în fals ; etc. e) Legea pentru organizarea comu­nelor rurale O fi muncit mult de Lascar și a fi fost animat de multă dorință și bună­voință de a face bine țăranilor. Dar ce folos că și d-sa n’a brodît’o. Comunele stau tot așa cum­ erau și maî ’nainte , nicî pomeneală de cer­curi ; — infirmeriile vădită se înmul­țesc în țară, dar eu sunt­­de părere să se desființeze și medicii de plasă, căci medicul de plasă fără­­ spital și fară farmacie este inutil. In infirmerie nu i se dă hrană , trebue săși aducă omul de acasă și co­rnine.vra poate aduce el? Rolul medicului de pasă, fără spital și fără farmacie, se reduce nu­mai la a constata boala sau epide­mia și a lua măsurile de izolare. Aceasta insă este prea puțin în ra­port cu sacrificiile ce face țara pentru plata lor, înmulțirea gendarmilor­­ în­seamnă înmulțirea sărăciei la sate. Țăranul n’are novoe de gendarmî ca să-î păzească averea pe care nu o are ; păzitorii lui cei mai buni, și carî nu-î fac procese verbale de contra­venție, sunt civiiî Gi­ndarmul e «

Next