Adevěrul, decembrie 1904 (Anul 17, nr. 5505-5533)

1904-12-01 / nr. 5505

t 19 Anul al XVII-lea — No. 5505 fo.iîn­ator Alex« V« NSeldimaan ABONAMENTE Un an . . lei 18,— € Inia ... o_ 3 luni . .­­ . ” 4_ « *»* . . . . . • " 1.5 In streinătate îndoit Abonamente combinate (Adevărul politic și Dimineață) Un an.................................. lei 30,— 6 luni ..... . . „ 15.— 3 luni................................ „ 7.50 o lună ...... In stoeinătate îndoit B2SH5 bani fi­ toată țara Apare zilnic la ora­ 5 seara cu ultimele știri ale zilei ataș asa&19ía Mercurî 1 Decembrie 1904 DIRECTOR POLITIC .0.»ST. MILIiu­i PUBLICITATEA: Linia pe corp 6 în pag. Tl­­a bani 20 Qi&ițși • P » » 1­­­ a »10 'ft'tS.îli * ^AUBLicrtATeA unita­­ ' . IftAtlitiast­ii ta anj.tte stars ■‘ îgm­a III. ... bani 30 ’ iv. .• i.* .15 ifH&mc lima .Ctsî 2 Telefon 260..^­.../­ Biurourile ziarului, str. Sărindar II PRIMUL ATAC aL OCULTEI.-DEMISIUNEA D-LUM­IITILA BRATMA Interview cu d. N. T. Popp PRIMUL ATAC AL OCULTEI — Demisiunea d-lui Vintilă B­rătianu — înțelegerea generoșilor. — Declarația d-lui Vintilă Brătianu. — întrebarea d-lui Sturdza.—Intervenția d-lui Take Protopopescu.—Noul raportor al bugetelor. In fine, Oculta a îndreptat erî la Cameră primul atac contra d-lui Sturdza. 'toate atacurile pînă astăzi s’au dat în cu­lise. erî s’a declarat lupta în comisia bugetară prin atitudinea d-lai Vintilă Brătianu. Se vede că delegația generoșilor care a fost la d. Sturdza a rămas nemulțumită de răspun­sul dat de șef și s’au decis să-l sfideze prin a­­titudinea lor. Fără îndoială că d-nii d-r Rado­vici și I. Pro­­copiu au căzut de acord cu d-ni. Vintilă Bră­­tianu și Take Protopopescu asupra atitudinei ce trebue să o aibă ocultiștii în comisia bu­getară. Ceea ce s’a petrecut era e clar după un plan de mai înainte întocmit și bine convertat. De altfel, cea mai bună dovadă că totul s’a plănuit este că acum trei zile am anunțat demisia d-lui Brătianu, dar am și prevăzut ce se va intîmpla. înțelegerea fiind sta­bilită, d. Brătianu a in­trat în comisia bugetară și a declarat că nu poate să rămînă raportor al bugetelor. Imediat și pe rînd, d-niî dr. Radovici și Procopiu, s’a­u alar­mat și au întrebat dacă motive po­itice l’au ho­tărât să demisioneze. Dar d. Vintilă Bră­tianu n’a consimțit să-șî desvolte aceste motive în sinul unei comisiunî care are alte îndatoriri de­cît aceea de a se o­­cupa cu demisia vreunui membru al ei. Ce rost au avut atunci întrebările d-lor dr. Radovici și Procopiu ? Totul a fost bine talentat și generoșii au prevăzut că se impune ca cineva să se alar­meze de această demisie, să provoace măcar o vorbă, fie din partea vreunui membru, fie unui ministru. Dacă d-nii dr. Radovici și Procopiu, nu întrebau nimic, nu mai întreba nimeni și demisia s’ar fi primit fără... senzație! Se im­­punea clar intervenția celor doi generoși pentru a se da actului un caracter mai demonstrativ. Toată scena aceasta o urmărea un deputat oltean, care făcu următoarea reflecție: — Vedeți pe Vintilă, el va fi în partidul li­teral un Dumitru Brătianu și ceea ce a pățit Ioan Brătianu de la Dumitru Brătianu, are s’o pățească Ionel de la Vintilă! Această reflecție sau­ apostrofă, nu știm cui s’a adresat, a făcut mai mare senzație, de­cît demisia d-lui Vintilă Brătianu.­­ D. Sturdza era avertizat de ceea ce se va întîmpla și știa că d. Vintilă Brătianu a făcut cadou demisia aceasta d-lui Carada, care a îm­plinit era 69 de ani, și prin urmare era de pri­sos ori­ce intervenție pentru a-l opri de la acest pas. Dar se vede că primul ministru e absolut hot­ărît să reziste tuturor atacurilor și de aceea n’a avut de observat asupra acestei demisiunî de­cît că e tratat dușmănește, precum liberalii n’au tratat nici pe adversarii lor la 1888 cînd le-au­ dat bugetele ! La această observațiune plină de amărăciune a d-lui Sturdza, dar care denotă și o persis­tență chiar diabolică de-a nu ceda și de-a nu se închina Ocultei, nu s’a respins un cu­­vînt. D. Take Protopopescu însă avea și d-sa un rol de îndeplinit. Avea rolul de-a para o lovi­tură, dacă ea s’ar fi produs. Se credea proba­bil că imediat unul din vechile cadre sau gu­vernul va propune alegerea unui raportor par­tizan al d-­lui Sturdza. Dar nu s’a propus pe nimeni, căci cei din vechile cadre au cuvîntul de ordine să nu provoace nimic, și să nu iasă din cuvîntul d-lui Sturdza. Dar lovitura bănuită neproducindu-se d. Take Protopopescu a lansat alegerea d-lui Vic­tor Antonescu ca raportor. S’a primit, fără dis­cuție, această propunere. D. Victor Antonescu e ocultist. Se aștepta car o nouă farsă: demisia tinărului deputat de Te­leorman. Ar fi fost însă cam barocă această în­scenare și de aceea d. Antonescu imediat s’a instalat ca raportor și a luat note la discuția budgetului ministerului de război t­. D. V. Antonescu Astăzi e vorba ca d. Victor Antonescu sa-șî prezinte și d-sa demisia,—așa cred unii gene­roși. Dar atunci­ n’ar mai fi demonstrațiuni se­rioase, ci pur și simplu copilărești și n’ar do­vedi altceva de­cît că unii generoși s’au înțe­les cu d. Take Protopopescu să-șî bată joc de d. Sturdza. O demon­strați­une serioasă ar fi fost, spun mult­ deputat!, dacă toți ocultiștii se retrăgeau din comisia budgetară, dar ca să se retragă cîte unul pentru a provoca caz și a ridiculiza pe șeful partidului, aceasta ar fi interesant s’o vedem într’o operă buffă, dar nu într’un par­lament! O singură însemnătate are demisia d-lui Vin­­tilă Brătianu și anume că Oculta persistă în a­­titudinea sa și pe cit o de hotărît d. Sturdza să nu cedeze, pe atît e și ea de hotărită. Deci triumful Ocultei va fi retragerea gu­vernului. Ocultiștii susțin că vor provoca această re­tragere chiar in ajunul Crăciunului, dar vechile cadre spun că d. Sturdza va guverna pînă la 15 Februarie în capăt. R. X. Situația politică.— Ajutoare pentru săteni Am ținut să cu­noaștem părerea unuia dintre condu­cătorii liberalilor din Oltenia, cunos­cutul deputat de Dolj, d. N. T. Popp, atit asupra situației politice cît și a mă­surilor ce se impun față de starea de mi­zerie în care se află D. T. N. Popp imensa majoritate a populației rurale. Fruntașul liberal a bine-voit să ne răs­pundă asupra ambelor chestiuni cu fran­chețe, care 1 caracteriză : — In privința situațiunei politice a guver­nului și partidului liberal, cu care nu mă a­­mestec și nu mă frămînt în culise, cred că nu e dîcî un motiv serios ca să părăsim pu­terea pentru a satisface cite-va ambițiuni per­sonale. Ar fi ridicată o schimbare de regim din cauză că au­ intervenit în partid cîte­va conflicte personale. Dacă aceste conflicte nu se pot aplana, d. Sturdza­ trebuie după păre­rea mea, să le ignoreze și să meargă înainte. — Cu actuala formațiune ministeria­lă ?—­întrebai pe d. Popp. — Cu d-ni. Lascar și Costinescu, căci nu avem absolut nici un motiv ca să ne despăr­țim de ei. Și nu a-și înțelege să se satisfacă ambițiuni personale pentru a se sacrifica pe acești miniștrii. Nu cred dar că d. Sturdza va ceda, ci cred că va merge înainte cu actuala formațiune care va fi sprijinită de majoritatea parlamentară. In ce privește starea sătenilor d. Popp ne-a declarat: •— Acum două luni am­ prevăzut că vom avea o lipsă de aproape un milion de chile de porumb, dar astă­zi această nevoie a mai scăzut, dacă ținem seamă de porumbul vechi, disponibil. Am avertizat de pe atunci guver­nul ca să prevină primejdia și să împedice, speculația. Astă­zi alarma ce s’a dat a deș­teptat pe speculatori și bine-înțeles că totul s’a scumpit. Iată declarațiunile ce mi le-a făcut de­putatul Doljului. A. V. că fondurile necesare vor fi întrebuințate pen­tru alte nevoi mai urgente, cum de exemplu pentru venirea în ajutor țăranilor fără hrană, —fie din cauză că reorganizarea proectată nu e gata încă.* Primul ministru și ministrul de razboi a a declarat că se lucrează în prezent, la locurile competente pentru o radicală reorganizare a in­fanteriei noastre. Pentru punerea în aplicare a măsurilor ce se vor lua pentru reorganizarea infanteriei se vor prevedea Creditele necesare în bugetele vii­toare , cum de asemenea se vor cere și alte credite pentru artilerie și cavalerie. Intr’un șir de ani bugetul ministerului de razboiu va tre­bui sporit cu cel puțin 7 milioane în acest scop. Relativ la cererea d-lui Carp de a se men­ține în bugetul viitor al ministerului de raz­boi, suma de 750.000 mii lei pentru echipa­ment, d. Sturdza a declarat că reducerea nu­­va fi simțită și chiar dacă în anul viitor se va simți că s’a redus prea mult din echipa­ment, atunci se va complecta lipsa din exce­dentele budgetare. __________ C. D. I Vintilă Brătianu Economiile la budgetul războiului Cînd am discutat în acest loc procesul de bud­get al­tint­ .­m pe­­ 905 lOffS, am mărat că cheltuielile au fost considerabile și că afară de ministerul de finanțe, numai la cel de război, s’a putut face o economie de 750.000 Ioi. D. Coslinescu motivează această economie fă­cută la îmbrăcăminte, echipament și material de artilerie, cu sumele considerabile ce s’au dat și se vor mai da în acest scop din excedente. Dar este aci o obiecție serioasă de făcut , cu sumele ce s’au dat s’au complectat golurile ce se făcu­seră în timpul cu­ s’au aplicat budgetele la eco­nomii , cu­ despre su­mele ce se vor da din exce­dente in Viitor, ele sunt cam efemere, dat fiind că Cel puțin intr’un timp mai apropiat, nu se poate conta pe excedente. Așa fiind economia făcută la ministerul de razboiu, este neîntemeiată și d. Petre Carp a avut dreptate să propue nu numai ca reducerea de 750.000 Ioi să se suprime, dar încă să se adauge cel puțin un milion la cheltuieli pentru a se complecta armamentul infanteriei care ar fi infe­rior aceluia din alte state vecine. Noi nu sîntem partizani ai cheltuielilor pentru scopuri militare. Știm că tot ce se aruncă în gura nesățioasă a melod­ului militarismului, este per­dul pentru progres și civilizație. Partizani sinceri ai dezarmată generale și pînă la realizarea a­­cestui scop a națiunei înarmate, noi am dori să vedem ziua cînd de la ministerul războiului s’ar suprima 35 de milioane și nu 750.000 Dl. Dar timpurile dezarmării sunt încă departe. Ne vedem înconjurați de dușmani invidioși. Și nu numai că avem să apărăm ce am cîștigat, dar încă mai avem de ciștigat Ceva, dacă nu pentru noi, pentru frații noștri, cari zac sub apăsătorul jug străin. Și cînd vedem un stătuleț ca Bul­garia votind intr’o singură ședință 5% milioane de Ioi Credite extra­ordinare pentru armată, mărind budgetul său militar aproape la înălți­mea aceluia al nostru, — nu e oare ridicol, și nu trebue să ne dea mult de gindit, cind Vedem că la noi nu găsește alt loc să se facă o mizera­bilă economie de 750.000 lei la un budget de aproape 230 milioane lei ? La întrebarea aceasta să dea răspunsul acela cari cînd ne vedem siliți vreodată in exercițiul grelei noastre profesiuni, să criticăm vreunul din neajunsurile de care sufere instituțiunea a­­matei, fac­e gălăgie infernală r­idicînd imnuri de slavă oștirei. Să-i dea mai puține, vorbe și s’o îngrijească mai bine— asta ar fi mai sănătos. Fol. Cartă postată neilustrată Domnului Duță Panu viitor (?) ministru București Citesc prin ziare, iubite Coane Guță, că maiale ți s’ar fi propus de A. Sturdza să devii ministru de domenii. Aceasta să nu crezi că m’a indignat pe mine, ori pe foștii matale prieteni, căci știm că odată avusese și această legitimă ambițiune de a deveni ministru. După păcăleala conservatorilor însă, mărturisise și că te-ai lecuit cu o desăvîrșire de această boală a ministeriatului. Boala cu pricina e pe semne, Coane Guță, ca și beția ori obiceiul fu­matului. Te lași­ odată, apoi revii. EH, Coane Gu­ță, îmi permit să-ți dau sfatul, să nu prea eși din rezervă, mai ales acum că. Lucru­rile sunt așa de încurcate nicit e posibil dacă, nu vei lua seama, să mai pățești încă odată păcăleala de sub conservatori. In tot cazul, nu mai făgădui că te-ai lecuit de boala de a fi ministru. E mai prudent, și e și mai frumos. In așteptare, Al dr. fost cirac. Sfinx Reorganizarea infanteriei Cererea d-lui Carp. — Declarațiile d-lui Sturdza.—Pregătiri pentru reorganiza­rea infanteriei.—­ Roui credite pentru infanterie, cavalerie și artilerie. Din informații s’a văzut că d­i, în comisia budgetară, s’a început discuția generală asupra budgetelor. In această discuția d. Carp a arătat că nu numai că e necesar să se mențin budgetul curent, dar trebue chiar să se sporească cu un milion și jumătate, pentru reorganizarea infanteriei. D. Carp a recunoscut că artileria și cava­leria sunt mai bine organizate la noi, de­cît in statele vecine; infanteria are însă nevoe de o nouă organizație, căci ceea ce s’a făcut pen­tru primele două arme, nu s’a făcut pentru cea din urmă. * D. Sturdza n'a contestat adevărurile spuse de d. Carp. D-sa a recunoscut că se impune reorganizarea infanteriei noastre, dar nu poate face acea reorganizare acum , fie din cauză —«« Adevăruri m­— Demisiile lui Vintilă Bra­d. Vintilă Brătianu a demisionat din sarcina de raportor al budgetelor.Tot d-sn a n*a demisionat din funcția de secretar general la finanțe, din direcția „Voinței“, din direcția „Independenței*" și a fost...a demisionat de alții din consiliul județean din Argeș. E, deci, un fel de „Omul-demisie,—și de cîte ori își dă cîte o demisie, prăpădește lumea ! Rămășag însă că nu va demisiona nici de la „Banca Națională", nici de la alte diverse bănci și nici din vre­ unul din consiliile de administrație cu jetoane de prezență! Pentru astea are vreme, pentru raportor la budget. .,nu dispune de timp"! Cererea d-lui Carp D. P. P. Carp a cerut în comisia budgetară sporirea budgetului războiului pentru a se mări cadrele infanteriei. — Dar pentru cadrele vechi nu cere nimic conn Petrache, a întrebat un deputat. .— Mai bine ar cere ceva pentru cadrele noastre ! a exclamat, cu multă sinceritate, un junimist. Ședință secretă *­— De ce a cerut cri­tic Senat, d. Petre Crădișteanu, ședință secretă ca să se consfă­­tuiască majoritățile asupra situației. — Fiind­că conu Petrache e avocat și știe că divorțurile se judecă în ședință secretă! ! Vremea Ocultei Aseară, în urma demisiunei d-lui Vintilă Brătianu, o ceață deasă s’a lăsat asupra Ca­­ri­ialei. Ch­iar sa întors vremea Ocultei! a esclamat un tînăr senator. Nu găseam nici un ocultist, toată tagma că­lugărească s’a adunat, în sfat, in beciurile băn­cii? și creditelor și sărbătoreas­ la lumina tor­țelo? a 69-a aniversare a d-lui Eugeniu Ca­rafa. __________ Rigoletto Chestia Barîanelelor — Voci din presa rusească — Rușii pare că prevăd că și flota din Baltica va fi pierdută și se silesc să-i trimită ajutoa­re. Or nu pot trimite decît flota din Marea Neagră, decît dacă obțin trecerea Dar­­danelelor. Prin dardanele insă nu pot trece fără a călca mai multe tratate internaționale. Rusia cînd a putut, n’a ezitat niciodată să calce Un tratat și se pregătește s’o facă și a­­cum. Aceasta reiese din articolele ce le pu­blică difer­tele ziare rusești asupra acestei ch­estiuni. Din acest­e prea caracteristice ar­ticole reproduc următoarele: Intr’un articol foarte ironic Nevoie Vremea dis­cută, cestiunea Dardanelelor. „Ne vom lăsa con­duși azi—zice Nevoiă Vremea, de chestiunea , ce va spune Anglia ? Și dacă vom întreba pe agenții noștri diplomatici ei vor răspunde că Anglia, îndată ce flota Mărei Negre va trece prin Dardanele, va declara războiul. Di­plomația însă nu se teme de nimic mai mult decît de incidente, așa că întreaga afacere se va opri aci. Escadra Mării Negre însă să ră­­mîie la o nucărie construită pentru distrac­ția englezilor și la un anum­e moment nu An­glia,­ci Rusia se va afla în fața unei „fait ac­compli“. Se va dovedi că într’un moment în care tot războiul a depins de două sau trei cai răsar, o mai mult noi ținem în loc o întrea­gă flotă din cauza unei cestiuni în care An­­ saa^r............................................................. C­HESTIA ZILEI Vintilă Brătianu: Refuz să votez budgetul și ca dovadă demisionez din sarcina de raportor I Conu Hh­iță. De vină sunt tot eu că te am ținut un budget de cînd erai la doicăi pentru ca azi s’ajungi sâ’mî refuzi mie budgetul 11 NAZRÎTIi Chestia „Dandanelelor“ Turcia e din nou amenințată de eterna ches­tie a „Dandanelelor“. Au mai fost în diverse îm­prejurări strîmtori, dar așa strîmtoare afurisită ca strîmtoarea „Dandanelelor“ mai rar. Și ce e mai curios e că Rusia care, slavă Domnului, trece acum prin destule strîmtorî, voește să treacă cu orice preț vasele Sale de räzboiu și prin strîmtoarea „Dandanelelor“. De aici, mare dandana pentru Europa, pe care n’ar pt­tea-o rezolvi decît un politician sub­țire, de talia d-lui Agamiță... Dandanache din Scrisoarea­ierdută“ a lui Caragiale. Chestia c­­ă dacă trec rușii strîmtoarea „Dan­danelelor“ sînt mai la largul lor, iar dacă nu trec­e dandana ruso-turcă , Pan­­glia nu e de loc interesată. Concedăm că An­glia poate începe un razboiu din cauza unui interes comercial neînsemnat, dar principial,— dară ce alta decît foloase, și indirecte și di­recte, ar avea Anglia dacă flota Mărei Negre ar trece prin Bosfor ? ” In aceeași chestie ziarul „Birjevia Viedo­­mosti" scrie : „Diplomația rusă trebue să cîștige acum ce a pierdut în timpul războiului cu buri. Atunci ar fi fost foarte ușor să se înlăture odată pentru totdeauna rămășițele lamentabile ale congresului din Paris. Libera trecere prin Dardanele pentru vasele flotei Mărei­ Negre este o cestiune care poate privi numai pe Ru­sia și Turcia și o declarațiune categorică în această direcție declarație care are toate șan­sele ca să fie sprijinită de Franța și de Ger­mania, își va îndeplini scopul fără a primej­dui pacea europeană, deși ar provoca o nouă furtună în presa de pe malurile Tamizei“. Ajunge să citești aceste pagini pentru ca să știi ce pregătește Rusia. __________ East împrumuturile băncilor populare Acțiunea de ajutorare.—Refuzul de a mai lucra al Băncilor. — Cămătarii și Băncile. Asupra acțiunei de ajutorare a țărănimei, întreprinsă de guvern cu concursul Băncilor populare, ies acum la iveală cîteva amănunte cari trebue numai­decît relevate, fiindcă s’ar putea întîmpla să fie mai tîrziu­ nevoie ca să revenim asupra lor.* Proectul de modificare a legei Băncilor populare adus de guvern în discuția Came­relor, cari l-au și votat, a fost provocat de o nevoie argintă. In acțiunea lor de ajutorare Băncile populare întrebuințaseră cele trei și jumătate milioane lei disponibile și se îndatoraseră încă peste această Sumă cu Un milion. In plus se aglomeraseră la ministerul de finanțe un milion de polițe primite de Băncile populare, dar cari nu pu­­teau fi prefăcute în bani fără ca să le sem­­neze și d. subdirector Dura. In asemenea împrejurări Băncile po­pulare au declarat că eu și mai pot în­deplini sarcina ce li s’a impus și în con­secință toată acțiunea de ajutorare s’a o­­prit locului. Aceasta a silit guvernul ca să intervină cu pronotul de lege care deschidea no­i resurse și în acelaș timp Înlesnea formalitățile.­­ Acum însă circulă asupra celor ce se pe­trec la sate știri foarte alarmante. Se afirmă anume că cele scrise acum citva timp de di­rectorul nostru și combătute cu indignare — se’nțelege, de Voința Națională,—se adeveresc întocmai. Băncile populare încep a juca la sate rolul pe care’l joacă Banca Națională la orașe. Cămătarii, fiind cei mai solvabili din sat, fug pe țăran pentru girul pe care i’l dail1 atunci cînd are nevoie. Acum cu distribuțiunea porumbului și cerealelor se afirmă de persoane în măsură de a fi bine informate că cel mai mare folos îl trag tot cămătarii. Se plasează­ cu acest prilej polițe dubioase, se stoarce ță­­t ranul pentru ajutorul ce i se dă, cu un cu­­­­vînt, se ajunge tocmai la contrarul scopului urmărit de guvern. Persoane dezinteresate a­­­firmă cu un cuvînt că s’a dat din lac în puț, s'au însărcinat Băncile populare ca să se împartă ajutoare cu dreptate și unde tra­­buc, evitindu-se cămătarii și hoții satelor, și cuvîntul cel mare îl au indirect în cele din urmă tocmai acești cămătari, tocmai acești hoți. Ar fi bine ca inspecții numeroase de la’ centru să se facă și întreaga acțiune de aju­­­torare să fie mai deaproape supraveghiată. Ad. .! PĂRERI ȘI IMPRESII Ci­câ nu muncim ! S’a înrădăcinat legenda că noi nu muncim, nu sîntem capabili de opere serioase și în care să depunem muncă multă, de toate zilele și încă muncă migăloasă și cinstită. O fi poate adevărat aceasta pentru generali­tatea producătorilor noștri intelectuali, dar sunt multe exemple cari dezmint categoric această legendă. Așa de pildă am înaintea mea o vo­luminoasă și meritoasă lucrare a d-lui căpitan M. D. Ionescu, intitulată Dobrogea în pragul veacului al XX-lea, geografică, matematică, fi­zică, politică, economică și militară, cu cinci hărți, o plasă, cinci crochiuri, o sută de figuri și indiciu alfabetic.­­Lucrarea alcătuește un vo­lum de 1000 de pagini format mare și autorul lucrînd treisprezece ani la această operă a epu­izat desigur obiectul și după cum se vede din toate punctele de vedere. Pentru a desăvlrși o asemenea operă, a fost nevoe ca toată Dobrogea să fie vizitată cu de a­­mănuntul, ca fiecare dată să fie verificată, a fost nevoe ca să se facă cercetări personale la fața locului, să se întrebe primarii și notarii, preoții, bătrînii satelor, și să se consulte o­­ mul­țime de locuri străine și române, lucru cu atît mai greu cu cît autorul nu locuește în Bucu­rești și chiar dacă ar fi locuit, se știe că nici Capitala nu este prea bogată în biblioteci .§1­i bibliotecile care există, nu prea cuprind cărțile­­ de specialitate decari ai nevoie. i Totuși autorul a reușit să învingă toate a­­ceste greutăți și să dea la lumină o lucrare u­­­­nică în felul ei și care va rămîne cartea-docu­ i­ment asupra Dobrogei. Un muncitor ca acesta, nu știm dacă va fi răsplătit măcar moralmente de toate aceste­­a­ ■ criticii, căci în ceea ce privește răsplata mate­rială, nici vorbă nu poate fi. ■ In tot cazul nu se mai poate spune că în­ țara romînească nu se muncește. C. M. Cronica teatrală Concurența trupelor străine. — Piesele spectaculoase.— Repertoriul Teatrului Național.—Serate clasice și moderne.— Din nou pătrund în public știri pesimiste a­­supra mersului Teatrului Național, întărite prin nemulțumirea ce se observă și în rîn­­durile societăților teatrului. Anul trecut bud­getul s’a soldat cu­ excedent, grație atît faptu­lui că au fost cîteva piese cari au produs rețete excelente cît și împrejurărei că sub­­vențiunea de 45.000 de lei, repartizată anul acesta și pe încă doi anî viitori impresariilor operei, se alocase budgetului societăței dra­matice pe exercițiul 1903—1904. Anul acesta subvențiunea e redusă la nor­­igafal de mai înainte, adică 45.000 lei mai nativi, ți rețetele de la 23 Septembrie cînd a încep­ut, stagiunea și pînă azi sînt deasemenea mai paținni bune C« cele din perioada cores­­ponzatoare a anului trecut. Or, la teatru e n și In viața de toate zilele, nu’s parale, nu • nw fi bună dispoziție, nici dor de muncă și— mai mult__pesimismul celor din­­ teatru pă­trunde în public, care se descurajează și el. S­e această stare morală trebue să se fereas­că un teatru.* fără îndoială, adevărat că trupele stră­ine fac o concurență fără frig teatrului romî­­nesc—și o fac cu atît mai mult succes cu cît este cunoscută înclinarea publicului nostru, și în special, a celui mai avut, către tot ce vine de peste graniță. Anul acesta, cu deosebire, a fost o așa năvală de artiști străini în­cît concurența n'a mai fost numai între aceștia și teatrul romînesc, ci și între o trupă străină și cealaltă, așa în­cît poate că acesta va fi și leacul : succesele materiale a­e trupelor străine să fie periclitate prin însăși năvala ce dau la noi cîte două, trei și patru în acelaș timp, sau la intervale de cîteva zile. Nu mai departe, în momentul de față o trupă germană, care joacă la teatrul Lyric, strică mult reprezentațiilor Teatrului Național. E o trupă ale cărei spectacole se bazează pe operete cu librete și melodii ușoare, dar mai ales pe modul cum sunt puse în scenă aceste operete. Decorurile și costumele sunt de-o mare strălucire, în cor și balet apar peste 40 de femei tinere și frumoase, cari nu stau­ un moment în scenă fără să participe la animarea ei, și, natural, ca să distragă publi­cul de la asemenea spectacole, la cari trebue să te aștepți oricînd, trebue să fii astfel ar­mat în­cît să poți rezista. Cu arme egale nu poți lupta , nu poți să­ țî bazezi spectacolele Teatrului Național nici pe strălucirea decoru­rilor și costumelor, deoarece nu vei­­ cutreera apoi lumea cu ele, spre a-ți scoate ce ai chel­tuit, și nici ne­frumusețea coristelor și dexte­ritatea baletistelor, deși nu în genul operetei, ci în acela al feeriei, ai putea face cîte o mon­tare ceva mai luxoasă pe an, spre a atrage publicul amator de asemenea spectacole și, în special, ,urnea copiilor. Natural că în acest scop ar trebui sa se organizeze altfel atelie­rele de decorațiuni și costume, așa ca ele să prezinte reale avantaje față de eventuale co­menzi în străinătate. Marile teatre din apus au­. și mai mult de suferit din partea teatrelor de operete și va­rietăți, cari la Paris, la Londra, la Viena sau Berlin cultivă, de cîțiva ani încoace, operetele și reviste­le cu mare spectacol. Ceea ce se a­­rată bucureștenilor la Lyric este o palidă co­pie a acelor desfășurări nebunești de mase de femei și bărbați în costume de o strălucire fantastică și în cadrul unor decoruri din po­vești. In Praterul din Viena, directorul Gabor Steiner, un maestru în acest gen, aducea pe scena sa de la „Venedig în Wien“ mai bine de o mie de persoane la reprezentarea ope­retei „Frumoasa din New­ York". Se cheltu­­ește o jumătate de milion pentru montarea unei asemenea operete sau reviste, dar se joacă cel puțin un an de zile în fiecare seară și adesea și de două ori pe zi, și în urmă sau­ se expediază totul în America, sau­ se organizează un turneu pentru încă un an , în tot că aui se cîștigă cu jumăta­tea de milion, cel puțin un sfert de milion. Este un gen de spectacol creat de gustul ma­rilor centre internaționale, unde,­afară de popu­lația de 2—3 sau 6 milioane de­ locuitori, se perinde­ază zilnic sute de mii de străini. Ceea ce fac însă marile teatre naționale a­­pusene, trebuie să facem și noi, cari, sintem­, relativ, mai puțin concurați de asemenea spec­tacole, dar cari ne aflăm, față de teatrele a­­pusene, în marea inferioritate de a nu avea nici populația marilor orașe europene și mai puțin mare e procent de spectatori de teatru al acelor populații, procent care e în propor­ție cu procentul celor ce știu, cel puțin, seri și citit Or, teatrele naționale apusene sunt într’o continuă alergare după piese cari să și ca­dreze cu demnitatea lor și să și atragă pu­blicul rafinat de azi. Teatrul-școală, teatrul care să nu dea publicului plătitor decit piese clasice, romantice sau comedii naive pentru fetele din pensioane este o absurditate. Ab­solut gratuită dacă ar fi intrarea în asemenea teatre și încă e de văzut dacă ar putea să o ducă multă vreme. Astfel se explică de ce, de pildă, o come­die ca „Secretarul general“ („Der Ministerial­direktor"), care numai pentru pensioane nu e, a fost și este încă jucată la Burghteatrul din Viena. Tot astfel se explică de ce lui Alfred Capus, a cărui piesă "La verne" fu­sese ținută doi ani la Comedia franceză, pen­tru a obține unens succes pe o altă scenă, i se deschid­e azi, larg, ușile casei lui Molière, iar lui Donnay, i se joacă tot la Teatrul francez „L’notre dangr­e“, în care fata ia de soț pe amantul mamei sale. Școala ipocrizei și a moralei convenționale nu mai poate trăi nici în cercurile oficiale și dirigui­toare. E o set­e de adevăr, care cere să fie satisfăcută, e spiritul viu al omului modern, care nu se mai mulțumește cu sfatul moderat, ci îi trebue satira vehementă, ridiculizarea vi­oaie, care nu mai poate gusta gluma fadă din almanah­urile de acum patruzeci de ani, ci voește gluma fosforescentă, epigramatică, si­­tuațiuni comice noul, vervă în toate. * Care ar fi deci repertoriul nemerit pentru Teatrul național, cîtă vreme e singurul teatru romînesc, permanent în Capitală și care ar trebui să fie modul de distribuire a specta­colelor? Am inzistat de multe ori asupra a­­cestei chestiuni. Vom inzista și azi. Nu trebue să se anunțe 80 de piese la în­ceputul stagiunei, căci aceasta dovedește că n’ai încredere în nici una că ar putea aduce mai multe seri publicul la teatru. Trebue să deschizi stagiunea avînd cel pu­țin două comedii și o dramă nouă, de care să fie sigur că va avea fiecare minimum 15 reprezentațiuni bune—și cum că poți să le ai o dovedesc repertoriile tuturor teatrelor na­ționale apusene. Dacă vr­e­ una din aceste trei piese de atracție poate fi, orginală, cu atît mai bine. Avînd garantate 4­5 de rețete bune, îțî poți permite să comptezi pe 20 mediocre și alte 20 slabe, de­și spectacolele societăței drama­tice într-­o stagiune nu se urcă peste 70 de reprezentațiuni. Cînd vezi că flerul tău de om de teatru nu te-a înșelat și că cutare piesă, cu care ai comptat pe 15 reprezentațiuni merge în ade­văr pe această cale, nu o scoate de pe afiș, ci las’o de trei din patru ori pe săptămână., Una din seri consacr’o odată unei piese cla­sice, altă dată unei poeme romantice, altă dată a unei drame moderne sau comedii de salon, de o deosebită valoare psih­ologică sau­ lite­rară. Cu alte cuvinte, trei spectacole de a­ j­tracție îțî vor garanta mijloacele de a da unui­ curat literar, obicinuind publicul cu o seară­ literară pe săptămînă. Am arătat, cred, că se poate înarma tea­­­trul romînesc în­potriva concurenței celei­ dimii trupe străine ce sosește. Și de cite or­­i mă gîndesc ce admirabile elemente artistice , avem, ce excelent­ ansamblu putem constitui,­ mă întreb : oare de ce nu se încearcă odată,­­ în mod sincer, și cu această rețetă, care a­u departe de a fi a mea, de­oarece e rezultatul­­ și al experienței și al observațiune! tutori»­r oamenilor de teatru?! Emil D. Fagure Mimne Pălăriile în teatru de Monna-Vanna. j

Next