Adevěrul, ianuarie 1905 (Anul 18, nr. 5534-5560)

1905-01-01 / nr. 5534

SITUAȚIA D-LUI LASCAR j cultiștii și d. Lascar.—Frații Brătianu ca emisari.—Atitudinea d-lui Costinescu. — Bun ministru, rou politician. — Adversarii d-lui Lascar. De la personagiul politic căruia do­­resc articolele precedente, țin și ur­ătoarele amănunte asupra situației ■lui Vasile Lascar : In ultimele evenimente politica pe r­­ana d-lui Lascar a jucat un rol de­­anto. Se spunea că ocultiștii au ce­i cu d. Vasile Lascar, pe care nu vor­­ 1 tolereze la ministerul de interne,— era adevărat ce se spunea. Partiza­ni șefiei d-lui Ionel Brătianu loviau d. Lascar, pretextând că d-sa ca mi­­stru de interne ar fi dezorganizat r­îdul. De fapt ocultiștii nu si pu­lu­ împăca cu ideea că cele mai impoz­ite ministere să fie ocupate de d. Cos­­escu și de amirul său­ d. Lascar, mai s­tă prin munca ți stăruința lor, a­­ți doi miniștri căpâtaseră un mare as­­endent asupra d-lui Sturdza. * Ața fiind ocultiștii au început mâne­rele lor încă din sărbătorile Paștilor 904. Ei au tăbărît asupra d-lui Costi­­escU, căutînd cu tot felul de lingușiri i insistențe, să-l facă să accepte ministr­­ul de interne. Totodată s’au pus insistențe î­­ngă d. Lascar ea să se retragă în iil­­­resul păcei și­­iniștei din partidul tibe­t­. Dacă d. Costinescu ceda stăruințelor, '­altiștii atingeau deodată două scopuri : •ai iutii despărțeau pe d. Lascar de Costinessu și apoi aveau cele mai mari vise ca d. Costinescu să devie nepopu­­tr, ceta­te ca ministru de interne e­­arte greu de evitat, încercarea lor a fost n­ă zadarnică. Nici insistențele d-lui i’intilă, șici argumentele d-lui Dinu, ici presiunile d lui Ionel Brătian n­u au putut determina pe d. Cos­­nescu ca să accepte portofoliul ttem­elor și să fae astfel singur p aca pe care se sprijinea. ■t­ Imputarea ce o faceau ocultiștii d-lui Iscar nu era numai că a dezorganizat tru­dul, ci că a făcut legi rele. Frații rădeni cari prin presa lor, că„“..de­c­esti a partidului nu mai poate fi vorba, declaraseră pentru reforma moravu­l lor,— frații Brătieni nu au acceptat­­ua lege electorală, noua lege comu­nă și noua lege polițienească decit cu ari dificultăți și cu amărăciune în su­ți. In aceste legi ei vedeau pîrghia «organizarea partidului care în viitor ar mai avea nici slujbe de împărțit, ici n’ar putea exercita ingerințe asu­­ra funcționarilor alegători. Intre ocul­­ști și d. Lascar era deci și o luptă incipială, lupta principiului vechiü și loial încarnat în ocultiști, contra unor incipii mai moderne, cu adevărat l­­raie. Cu ocazia legei comunale con­cilii era să izbucnească pe fața. Prea alt s'ar fi văzut însă mobilul lui și a ruptura a tot fost amînată de ocol­iți, pînă cînd teama că d. Costinescu putea apare ca viitor șef al partidu­­i liberal, î-a făcut să dărîme baraca. * Și atunci s’a dat lupta cea mare care silit partidul liberal să se retragă foarte ti, pe cînd ar fi putut să aibă o re­­igere mai frumoasă, foarte frumoasă iar, cum nu mai avut-o un guvern la ii. După votarea celor citeva legi finan­­tre și economice partidul liberal s’ar fi vtut retrage repetând frumoasele cuvinte­le Maurului din „Conjurația lui Fieschi“: Maurul și-a făcut datoria, Maurul poate isca !“ Oculta a socotit altfel și a dat ipta, ea n’ar fi avut insă succes dacă n­i se asociau elemente cari nu simpa­­tiau de­loc cu dinsa, dar cari nu sim­­ati­ră nici pe ministrul de interne. Din­’s toți miniștrii, cel de interne are si­­nația cea mai grea față cu partidul și a partizanii săi și situația aceasta de­vne cu atit mai dificilă, cu cit ministrul mai conștiincios, mai drept, maî­ ma­­istru. D. Lascar a fost așa, d-sa a fost un excelent ministru de interne, dar toc­­u tai de aceea n’a putut fi un bun poli­­ician. Un exemplu va lămuri aceasta. Să luăm județul Botoșani. Acolo doi frun­tași liberali își disputau întîietatea: d. Ionășescu și d. Ullea. Fiecare din a­­ceștia vroia să fie el mai tare în județ, mai tare decît celalt, decit ministrul, decî­t vodă. Ce să facă ministrul de in­terne în asemenea condițiuni’? Evident că mult timp nu poate manevra așa în­cît să-i împace pe amîndoi. E mulțu­mit dacă fiind drept nu trebue să se strice cu amîndoi. Dacă urmează însă drumul indicat de unul ca fiind mai bun după a lui opinie— are doar și minis­trul voe să aibă o opinie ?—imediat îl are pe celalt adversar înverșunat, de moarte. Și cazul de la Botoșani se re­petă in toată țara și se repetă nu nu­mai sub liberali, ci și sub conservatori. Așa fiind ministrul de interne și de ar fi un înger își face mulți adversari și de aceea ocultiștii au calculat bine cînd voind să lovească în d. Costinescu au ales po­d. Lascar ca victimă. In a­ Ci’St Chip și-au­ asociat toate elementele nemulțumite și și-au asigurat succesul pe care altfel nu l-ar fi avut cu niciun preț. Lenes NĂZBÎTI, care l-a găsit la putere în cele mai fe­ricite dispoziții și care preferă să moară decît să­ î vadă în opoziție! Rugați-vă pentru el ! Fic­ X țărîna ușoară, 31 Decembrie 1904 Jalnicii conu Mitiță, Tache Protopo­­pescu, Ionel Brătianu, V. G. Mortzun, C. Stere, dr. I. Radovici, d-na Oculta, d-ra Ocultița, P. P. Carp, N. Filipescu și în­treaga familie junimistă, precum și d-nii C. F. Robescu, Sipsomo, Otnescu, Zaa­­ria, și întreg bataclanul de la primărie, au nespusa durere, de a anunța înceta­rea din viață, după o boală dureroasă și lungă de 365 de zile, a scumpului lor X Ü­0*4­1 Conu Mitiță (cu mina bandajată, către d. Ionel Brătianu, care’î aduce cadou de anul nou un nou deget „magnietic” .) Bine că v'ați convins cel puțin în opoziție că nu merge fără degetul „magnieticu ! Numai să nu mi-l tăiați iar, cînd vom ajunge la putere ! PROGRAMUL GUVERNULUI.­LUPTA ROȘ­IILOR DIN ARDEAL a fi voit să facă din capul locului o demarcație între procedarea sa și aceea a d-lui Carp. Mai mult, s'ar părea că, de­și admițînd cartelul cu junimiștii, după interesele locale, d. Sturdza ține să indice că precum liberalii nu fac cartel cu guvernul — de­oarece e adversarul lor natu­ral—tot astfel junimiștii, cari se zic conservatori, n’ar trebui să facă car­tel contra guvernului, de­oarece nu sînt adversari naturali ai acestui guvern. Cel puțin aceasta ni se pare de­­ducțiunea teoretică a atitudinei șe­fului liberalilor. In practică, din partea liberalilor cartelul cu junimiștii e firesc iar din partea junimiștilor, dacă nu e fi­resc, e cel puțin mai scuzabil ca a­­cela făcut cu guvernul liberal. G. Y. R. urează cititorilor ți cititoarelor sale ca anul 1903 să le aducă împlinirea tuturor visurilor lor de fericire. SECIRETU­L. VOTELCI Totul In mina prezidenților Sfîrșim astăzi cu partea finală a in­­terviewului ce ne-a acordat d. Ianovici, în privința procedurei electorale. — In ce privește îndatoririle impuse prin noua procedură electorală prezi­denților de tribunale precum și prezi­denților birourilor electorale, ele sunt numeroase și variate. Asupra lor însă nu e trebuință de insistat, magistrații­­ í-au dat de­sigur seamă de la prima citire a legii de importanța serviciilor ce așteaptă țara de la ei. Un singur lucru e bine să se știe în chip precis: după noua lege prezidenții secțiunilor de votare au cele mai în­tinse puteri. Prezidentul rezolvă singur toate incidentele, reclamațiahils­ și con­­testațiunile ce se pot ivi în cursul unei alegeri. Magistrații desemnați prin sorți a prezida operațiunile electorale vor tre­bui să-și procure din timp și cît se poate mai în taină cîte o ștampilă în cauciuc în dimensiune de 3/3 cm. Reușita deplină, realizarea speranțe­lor ce așteptăm de la noua lege, stă de acum înainte numai în nepărtinirea și energia prezidenților birourilor electorale. Credem că pe viitor prezidenții bi­­­rourilor nu vor mai tolera sub nici un cuvînt a se pune în cabinele de votare flacoane cu gumă la dispoziția alegăto­rilor. Nouile buletine au fost gomate cu mare îngrijire. Ele se închid perfect îndată ce marginea perforată a fost ușor umezită. In colegiile cari aleg peste trei re­prezentanți și unde numărul de candi­dați ar fi mare, primarii sau prezidenții biurourilor, ar putea tolera instalarea, în cabinele de votare a unor mici apa­rate pentru udarea părților gamate de la plicuri, aparate identice cu acelea ce se întrebuințează în casele de bancă sau în casele mari de expediție. La alegerea de la colegiile a I II a de Ilfov și Dolj, unde numărul plicuri­lor de închis va fi mare, întrebuințarea acestor mici și inofensive aparate îmî pare chiar indispensabilă. Avantajele noului buletin — Cari sînt avantagiile noului bule­tin, ce mij­oace de înrîurire au mai ră­mas la dispoziția administrației și la ce fraude electorale vă așteptați? între­băm pe d. Ianovici.­­ Aplicarea legei pînă acum a do­vedit că întrebuințarea diferitelor „chei“ inventate de cei mai iscusiți electori, au devenit imposibile. De asemenea, cu noua lege dispare din moravurile noas­tre buzunăreala, percheziția corporală și escortarea alegătorilor. Cumpărarea de voturi va dispare de asemenea, can­didatul dispus pentru o asemenea chel­tuială, neputînd avea neîodată sigu­ranța că alegătorul plătit l'a votat. Tot grație noului buletin dispare din moravurile noastre electorale întrebu­ințarea „sinckt’i", fraudă care a decis de atîtea ori de soarta alegerilor de la numeroase colegii. Dar dacă nu se poate „suveică“ po­zitivă, prin mijlocul căreia s'ar putea forța mai mulți alegători să voteze pen­tru cutare sau cutare ca­didat, se poate insă suveică negativă. Dacă la un co­legiu s’ar sustrage un­­ buletin ștampi­lat candidatului combătut, atunci există posibilitatea teoretică ca șă controlezi pe mai mulți alegători să nu voteze pe a­­cel candidat și să fii sigur că nu l’au votat. De aceea e de dorit ca d. ministru de interne să repete către imprimeria statului ordinul ca sub nici un cuvînt , și nimănui afară de președinții tribu­­nahilor, să nu se elibereze nici un bu­letin din cele galbene, verzî­eau roșii. Dar și această temere e mai mult teoretică, căci între bum­area a două ștampile, precum și controlul prezi­dentului, al alegătorilor asistenți, al de­legaților și al candidaților va fi mai mult decît suficient pentru a se apăra de ori­ce încercare de fraudă. E bine insă că se­­ știe de agenții prea îndrăzneți și prea zeloși, că con­trafacerea, sustragerea sa­u alterarea u­­nui buletin de vot, fie înainte sau în cursul votărei, se pedepsește întocmai cu contrafacerea, sustragerea sau alte­­rarea unui act public. Scoaterea poliției din alegeri O inovație în care punem mari spe­ranțe este scoaterea poliției din alegeri. Sub nici un cuvînt și­ orice s’ar în­­tîmpla poliția nu are dreptul să se a­mestece in apropierea localurilor de vo­tare, pînă la distanța de două sute de metri. Prezidenții biurourilor dispun de la începutul operațiunilor de puterea ar­mată și pot cere cînd și cum vor crede de trebuință, sporirea numărului solda­ților și al ofițerilor. Administrația poate în­­ă opri pe unii alegători pentru motive variate de a veni la vot. Și se mai poate încă aud­oarea buletinului Mintos omenească nu poate însă imagina un mijloc de a opri pe un alegător să-și anuleze votul. Buletinele anulate Î11 se intră ,în for­­m­area majorităței. O altă inovație, foarte fericită, e că cei aleși ca delegați în colegiul III, nu vor putea vota de­cît o singură dată. Pînă acum una și aceeaș persoană a votat în unele colegii ca de­legat de 160, de 200 și chiar de 400 ori. Speranțe și așteptări — Sper, zice d. Ianovici, că îndată ce alegătorii se vor fi pătruns de ga­ranțiile ce prezintă noul buletin, viața noastră politică va suferi o radicală transformare. Parlamentele se vor emancipa de sub tirania disciplinei de partid, și controlul lor va deveni eficace , Cameră și Senat, încetînd de a mai fi niște simple birouri de înregistrare. Criza financiară ce-am străbătut pro­vine din cauza neprevederei bărbaților noștri de stat dar mai ales din lipsa de control din partea Parlamentelor. In vii­tor nu se va mai zice că Camerele sunt produsul violențelor, a ingerințelor și a fraudelor electorale. Era unanimităților guvernamentale o pe punctul de a înceta. Din cauza că ne găsim abia la începutul aplicării nouei legei, reușita guvernului conser­vator în alegeri o sigură. Și această­ si­guranță provine mai ales din faptul că partidele din opoziție lipsesc, afară de cîteva localități, de o organizație electo­rală puternică. In ziua cînd vom reuși să scoatem din politică și pe prefecți, atunci partidele au să fie silite de îm­prejurări să-și transforme cu desăvîrșire organizația lor actuală. Peste un an însă cu noul buletin toate a­­legerile parțiale vor fi favorabile opoziției. In ce privește temerea cum că un guvern sau altul ar putea modifica pro­cedura electorală și restringe garanțiile, nu-mi pare fondată. Niciodată și nici un popor n’a tolerat în ce privește libertatea electorală și secretul votului să se revie asupra garanțiilor acordate, să se facă un pas îndărăt. La Brăila nu s’a trimes numai un prefect a­poigne dar și un prefect orator. D. Varlam avea pînă acum repu­tația de strașnic elector și într’ade­­văr că situația de la Brăila recla­mă un prefect care știe să facă a­­legeri. Să se fi pus pe... treabă d. Var­lam și să fi... tăcut. Dar d. Varlam a ținut să se afirme și ca perfect prefect orator. Un ziar guvernamental s’a grăbit să ne comunice că noul prefect al Brăilei, cum a descins pe malul Dunărei, s’a dus direct la o întru­nire publică în sala „Orfeus“ și a rostit „o strălucită“ cuvîntare a­­rătînd împrejurările în care au ve­nit conservatorii la putere, care este rolul partidului și, ce încredere are regele în acest partid. In urma acestui „strălucit“ ,dis­curs dacă d. Cantacuzino ar voi să stîrpească odată speța aceasta de prefecți „a poigne“ și oratori elec­torali, ar trebui să­­ revoace tele­grafic pe acest onorabil domn Var­lam. Carte poștală neilustrată D-lui Niculae Fleva Ex-tribun al poporului Q. La Roma Adevărul a adus știrea că e vorba să devii guvernator al Băncei Naționale, adică să devii un fel de cută al lui Pepelea în piv­nițele Ocultei. Ci­că nu te-ai hotărît ît­ că, și­ că eziți. Să nu faci una ca aceasta, că odată vede nașul, scuti­ele finului și dacă nu vei mînca astăzi din cașcavalul Ocultei să știi că raimu fără să te mai întălnești cu o asemenea ocaziune. Și cum d-ta, d-le Fleva, ești artist, ar trebui să accepți imediat această slujbă, care pe deoparte nu-î de loc gratuită, iar pe de altă parte îți va da prilejul să-ți plătești ca­pul d-lui Carada cînd o fi să te consulte asupra afacerilor Băncei Naționale. Oculta te-a mîncat de mai multe ori, de ce nai mînca­t și d-la odată, așa cum știi d-ta să o faci, cu foc bengal și tremolo la orchestră ? Nu rău, domnule Fleva, nu perde ocaziu­­nea și devin’o guvernator al Băncii Națio­nale intră odată măcar în cașcavalul Ocultei. Anti-Ocultist Prefectul orator! Cartelul liberalo-junimist Ori cită simpatie am avea pentru personalitățile junimiste, apreciind valoarea personală a fiecăreea nu ne putem opri a­trage deducțiile ne­plăcute ce se impun pe urma proce­deului politic al grupărei ce compun. Prin chiar încheerea unui cartel cu liberalii, ei primesc acum de la partidul liberal o secțiune, care se răsfrînge asupra cartelului ce au în­cheiat, cînd era la putere partidul liberal, însuși d. Sturdza, care era atît de favorabil junimiștilor și în spe­cial d-lui Carp, căruia îi prezicea și și succesiunea la guvern, însuși d. Sturdza îi dă azi o lecțiune de mo­ralitate politică. In adevăr, șef­ul liberalilor a a­­vut ca primă grijă să stabilească în adunar­ea comitetului executiv al par­tidului, că orice cartel cu guvernul este exclus—iar în ce privește carte­lul,­ în genere, d. Sturdza nu’l în­țelege exclusiv și oficial cu juni­miștii, ci și cu alte elemente din o­­poziție, cum sînt, în unele localități, disidențele conservatoare. Nu tot așa a procedat d. Carp. D-sa a făcut cartel electoral cu gu­vernul d-lui Sturdza, de­și era ad­versar natural al acelui guvern, cum e azi d. Sturdza,față de guvernul d-lui Cantacuzino. Or, șeful liberalilor pare O NOTA­REA Am dat o notă bună d-lui Take Io­­nescu, ministru de finanțe, cînd era vorba ca să mențină în funcțiune pe d. Christu Grecescu, secretarul general al acestui departament, numit de către d. Costinescu și care­ ajunsese la acest înalt post, ca un funcționar de profe­siune, grație capacităței sale, cu grație schimbărilor politice. Ziceam că era o notă bună, această menținere, fiindcă inaugura o eră nouă și încuraja și pe funcționari și pe de altă parte fiindcă se păstra în mi­nister spiritul de continuitate. Era o notă bună pe lîngă toate acestea fiindcă se începea un fel de asanare a moravurilor noastre politice cari azi fac, din o schim­bare de regim, o intregă primenire a a­­paratului administrativ, de sus și pînă jos. Din nefericire trebue să retragem a­­ceastă notă bună dată guvernului con­servator în general și d-lui Take Ionosan, in special, o retragem cu părere de râü, fiindcă d. Grecescu a fost silit să se retragă și în locul d-sale a fost numit d. avocat Căpităneanu. Nu avem nimic de zis contra noului numit. Dinpotrivă ni se spune de d-sa mult bine. Nu este clar în joc persoana d-sale, ci principiul care a suferit o lovitură, ceea ce este regretabil. Ni se mai spune că d-lui Grecescu îi se vor da compensațiuni, dar încă odată, n­u-l chestie de ce va deveni, fostul secretar general, ci de faptul că a fost înlocuit un funcționar superior căruia nu­ i se putea imputa nimica, nici măcar că a ajuns acolo, grație po­liticei, ori părerilor d-sale, pentru a se numi un partizan politic, încă odată dar regretabil... regretabil din toate punctele de vedere. A. B. —** Adevăruri«»— Ce pățește subgemnatul... Ați pățit de sigur să o luați a doua zi de Sf. Gheorghe sau Sf. Dumitru spre fosta locuință, uitînd că v’ați mutat! Așa pățește­­­ subsemnatul cu oficioa­sele partidelor, de cînd s’a schimbat regimul. Iau „Voința“ și dau de titlu: „Gu­vern infam“ și iau „Conservatorul“ și dau de „Opoziție fără hal“! Lumea pe dos !... Epurele de la Țibăneșt! Se zice că după vînătoarea de la Țibă­­nești organizată de d. Carp în onoarea prințului Ferdinand, după ce s’a împărțit vînatul, d. Carp a observat că are un epure mai puțin. — Puneți la socoteală, d-le Carp și iepurele pe care vi l’a pus majestatea sa regele și sîntețî chit!... Se așteaptă 1 „La Roumanie“ a provocat pe „Epoca“ să declare dacă cele relatate de „Ade­­vărul“ asupra audienței d-­ui Carp la rege sunt sau nu adevărate. Deși au trecut zile la mijloc, răspun­sul n'a sosit și va fi, probabil, așteptat încă multe zile! Rigoletto Generoșii se fălesc, în a spune că dl Ionel Brătianu s’a arătat vrednic de numele ce-l poartă, dovedind față cui suveran o independență de caracter, cum rar se vede. Ei dau, pentru a ilustrat aceste zise, citeva exemple recente, chiar cari vom­ reproduce unele. Sosise ziua plecărei la Iași a familiai regale, pentru a lua parte la inaugura­­­­­rea celor două biserici și la serbarea centenarului seminarului Veniamin. j înainte de a pleca, regele comunici! d-lui D. Sturdza, președintele consiliut lui de miniștri, că 5l invită a-1 însoți într­. vagonul regal, împreună cu d-nii HarOtz­ Lascar și Costinescu. D. Ionel Brătianu se simțea jigniți Era firesc ca să însoțească pe rege, d. i D. Sturdza, în calitate de șef al guver­­­­nului, d. Itaret, ministrul care avea să­ prezideze serbările din Iași, și în fine­ ministrul de interne, care avea ca înda­­torire să veghijeze chiar asupra persoanei suveranului. Prin nimic însă nu era justificată a­­ceastă favoare adusă d-lui Costinescu, pe cînd ea se refuza celor­l­ alțî miniștri?, și anume d-lar Porumbaru­, Stoicescu și Ionel Brătianu. Acum nu era bine stabilit, dacă re­gele a făcut aceasta intenționat sau nu, totuși fostul ministru de externe, a ținut să riposteze la cel d’întîî prilej. Pentru a doua zi se fixase un dejun la Pal­at, la care regele a ținut să asiste toți miniștrii. D. D. Sturdza, telegrafia a­lui Ionel Brătianu, de a veni imediat la Iași, pen­tru a participa la dejunul regal. La a­­ceasta, d. Ionel Brătianu, dădu tot te­legrafic urmă­torul scurt, dar cuprinză­tor răspuns : — „N’am fost poftit în vagonul regal, refuz să v­it ca marfă de transit". Se începe a se vor­bi despre hotărîrea luata de d. Ionel Brătianu de a refuzi d-lui Sturdza budgetele și convenția. Miniștrii fură invitați la un dejun la palat, la care aveau să fie și unii mi­niștrii străini. D. Ionel Brătianu fu informat că nu va mai ocupa locul fixat de protocol pentru ministru de externe la masa regală. D. Ionel Brătianu nu state mult pe­ gânduri. Cerut a fi primit de suveran ți îl comunică că dacă nu i se redă locul­ ce i se cuvine, nu va lua parte la masă și va explica cauza neparticipărei sale. D. Ionel Brătianu a fost satisfăcut. Dan.­ D. Ionel Brătianu și regele — Citeva destăinuiri — Prin cercurile liberale și junimiste din Iași, se discută și se comentează aprig atitudinea regelui în ultimele eveni­mente. Dela epoca în care s’a produs cunos­cuta manifestație împotriva regelui, pe vremea opoziției­ unite, nu s’a mai a­­mestecat atîta persoana suveranului în luptele politice ca astăzi. Nu e convorbire mai intimă, intre politiciani, sau discuții mai deschise la cluburi, din care să lipsească subiectul pasionant la ordinea zilei. Regele și d. Ionel Brătianu, regele și d. Carp. E un fapt, pe care nimeni nu-1 poate contesta. C­ereți © date cu numărul ADE­VERUJLUI de azi vineri revista săptâmb­ală ilustrată și DUIULINIGA al căreia giriati nu­măr le împarte GRATUIT­tuturor cititorilor noștri A­nUL 1904 De ce atîta bucurie, la miezul nop­­ei, cînd anul vechiu moare și cel nou ncepe ? Iată o întrebare pe care foarte ledumerițî mulți și-o pun. Să fie bu­curia că am trăit încă un an, că ne-a ost dat să fim cu un an mai bătrîni ? Apoi în acelaș moment în care ne vine acest gînd nu trebue să ne spunem: Dacă am trăit cu un an mai mult, tot­­odată de aci încolo vom trăi cu un an mai puțin... E vorba poietului „Cu mîi­ 16 zilele -ți adaogi, cu ori viața ta o­e azi“ care plasticizează admirabil sen­­tmentul acela curios ce cuprinde pe unul gînditor cînd la isprăvitul unui an­e ridică pentru o clipă deasupra cur­ului vremei....* Cu toate acestea veselia cu care se erbează anul nou, își găsește într’un sngur cuvînt explicația și acel cuvînt sta că anul vechiu a trecut. Cită m în­ t­ăiere nu se ascunde în acest cuvînt a trecut!“ Vremea curge liniștită, nu­­mai noi ne turburăm în ea. Ea, vremea, 9re atot vindecătoare și dacă înghite momentele de fericire ce le-am gustat, înghite însă și durerile și suferințele de tot felul... Și dacă de la om ne ri­dicăm la omenire vremea mai îndepli­nește și un alt rol : ea însemnează mer­sul înainte al omenirei, căci în ciuda tuturor pesimiștilor, viitorul ne apare tot mai frumos și mai mîndru și toate simptomele sociale arată că omenirea va vedea odată zile mai bune și mai fericite. Acelui fermecător „a trecut“ cu care vremea curgînd ne mîngîie, îi se opune deci strigătul entuziast : „înainte­­ mereu înainte!“. In această privință, dacă ne oprim un moment în curgerea vremei și ne ridi­căm deasupra ei, anul 1904 ne-a adus o mare mingîiere. La două extremități ale Europei deodată, s-a început lupta contra întunericului. Pe cînd în Franța se dărîmă cu puternice lovituri ulti­mele rămășițe ale fanatismului și su­perstiției, în Rusia curentul liberal i­­nundă totul, răstoarnă pe puternicii în­tunericului și ridică la suprafață pe pro­povăduitorii luminei. Sunt acestea sem­­­ne ale vremei pe cari numai orbii pot să nu le vadă... Multă asemănare are starea de azi a lucrurilor din Rusia cu aceea din Franța înainte de marea reve­nțiune. Nici cîm­­piile înzăpădite ale Siberiei cu Basti­­liile lor nemiloase, nici o armată în­treagă de zbiri polițienești, nici cele mai groaznice persecuțiuni, nu mai pot înăbuși glasul libertățea. In asemenea momente se mișcă massele orașelor, dar și fruntașii unui neam se ridică și înalță glasurile lor puternice. Filosoful părăsește cabinetul sau de studii, sa­vantul părăsește laboratoriul, artistul a­­telierul său pentru a participa la lupta pentru liberate... Oameni în funcțiuni înalte, stîlpi ai regimului, nu mai pot închide ochii pentru a nu vedea răul și prin vocea lor răsună strigătul despe­rat al poporului flămînd de dreptate și libertate în saloanele somptuoase ale autocrației... In asemenea momente se găsește un principe Trubețkoi care repetă țarului cuvintele istorice din ajunul marei re­­voluțiuni franceze, cari au răsunat și în palatul din Versailles la urechile rege­lui Franței: „nu mai este o răscoală Măria ta, ci e o revoluție a ceea ce se petrece... Popoarele cînd luptă pentru libertate, nu numai că ne apar mai mari și mai bune; ele sînt chiar mai mari și mai bune. Astfel istoria ne arată că în de­cursul unor asemenea lupte tinerii și bătrînii sînt cuprinși de idei generoase; libertatea pe care ei o doresc, n’o pre­cupețesc altora și strigătul despre e­­galitatea tuturor nu este o frază goală. Poate că astăzi deviza republicei fran­ceze : „Libertate, Egalitate, Fraterni­tate“ este în multe privinți o frază; ceea ce e sigur însă este că în timpul marei revoluțiuni n'a fost, că fie­care a crezut din tot sufletul în ea, dovadă legiui­rile ce s’au dat atunci. Acelaș vînt de generozitate sură acum în Rusia, nu se mai cunoaște deosebirea de naționa­litate și rusul opresor luptă alături de finlandez, de polonez, de lituan, de e­­vreu pentru libertate, pentru egalitate... Și nimic nu e mai contagios decît do­rul acesta de libertate, nimic mai con­tagios decît generozitatea aceasta. E o constatare mîngîietoare care onorează pe om, că dacă răul e contagios, într’o măsură mult mai mare e contagios bi­nele și revoluțiunea mare franceză cu ideile ei liberale a zmuls lirei­ lui Schil­ler acele opere geniale cari zguduiesc și azi, in timpul unei resurecțiuni a reacțiunei, inimile tuturor. Pe cînd sabia franceză cucerea drepturile omului, lira germană cînta aceste drepturi în cîntece vrednice de ele.... Și dacă lupta pentru libertate ce s'a început în Rusia are un caracter mai grandios, nu mai puțin importantă este apta ce se dă în Franța dominațiunei clericale. Cu sfărîmarea bisericei cato­lice în Franța, libertatea repoartă ulti­mul ei triumf în Franța, își întărește temelia pe care a fost așezată. La fron­tierele Franței nu încetează dreptatea, dară libertatea încă încetează acolo pe continentul european, exceptînd patria lui Tell. Și cu toate acestea la sfîrșitul anului 1904 libertatea nu-și începe mar­șul ei triumfal din Franța, ca acum o sută de ani, nici din Germania refăcută și prosperă, ci și-l începe de la extremi­tatea cealaltă a Europei și ași putea spune că pe cîmpiile Asiei, ale Siberiei și Mandciuriei, din sîngele fiilor celor mai nevinovați și mai nobili ai Rusiei, răsare libertatea.* Sub steaua Libertățea se naște anul 1905. Ce se petrece în Rusia și ce se petrece în Franța, dovedește aceasta. Dar sunt și alte semne ale vremei ma’ nfA, dar numai puțin sigure. Oare și?, fie o simplă întîmplare că în anul 1904 am avut de înregistrat o serie de scandaluri : lumea aceea de unde ies împărații și regii, împărătesele și reginele? Nu e un lucru nou că în cercurile acelea înalte tot oameni trăiesc. înaintea revoluțiunei franceze, curțile regești nu erau cunos­cute ca aziluri ale moralităței. Gospo­dăria metreselor la curtea diferiților Lu­dovici, avusese precedente pînă și la Curtea Papilor celobatarî; desfrîul a­­cesta caracteriza înalta și cea mai în­­naltă aristocrație, pe cînd virtutea își găsea refugiul in casele burghezilor. Azi nici clasele mijlocii, nici cele de jos,­ nu pot reclam­a virtutea ca privilegiu al lor. Și de aceea te revoltă pruderia burtă verzimei față cu o Luiza de Co­burg sau o Luiza de Saxa. Pe lîngă E­­lisabetele, Catarinele și Măriile Terezii,­­greșelile celor două Luize dispar ca luna lîngă soare, dacă comparația a­­ceasta prea luminoasă mi e îngăduită în acest caz. Am putut însă vedea o lume întreagă, poporul, detestind această pru­­derie și apărind libertatea Luizei de Coburg, și facînd ovații Luizer de Saxa care își reclama dreptul de mamă, drep­tul cel mai sfînt.. Liberte.ti«., și pentru cei mari — iată­­ o deviză nouă, frumoasă, din care ră­sună cerința aceia ultramodernă care formează esența libertăței însăși, ce­­­rința ca să se dea individualităței li­bertatea de a se dezvolta. Nu e vorb : de o exagerațiune bolnăvicioasă a indi­­­vidualităței, ci de principiul sănătos că omului trebuie să i se dea putința ca să-șî dezvolte aptitudinele sale, că nu trebuie să se puie piedici aspirațiuni­­­lor sale. Și în pragul anului 1905, o­­dată cu noua apariție a stelei libertă­­­ței, care fusese eclipsată un moment, vedem începîndu-se realizarea marei ce­rințe a dreptului individualității. Să plîngem deci în noaptea anului­ nou fiind­că noi avem de trăit în vii- ‘ tot un an mai puțin ? Doar’ anul ce­ moare ne-a deschis nouă orizonturi și­ anul ce vine ne aduce perspectiva u­­­nui trai mai bun pentru omenire ! Cu­ anul ce a murit s’au scufundat în ne­i­grul trecut mizeriile și nevoile și anul­ ce vine ne găsește mai cu experiență, mai pregătiți pentru lupta ce se va da­ în condiții mai favorabile ! ! Să ciocnim deci paharele și: „lai mulți ani!“ I. Brăniște&na. 99

Next