Adevěrul, februarie 1905 (Anul 18, nr. 5561-5588)

1905-02-01 / nr. 5561

Anul al XVIII-lea.—No. 5561 Alex. V. J Beldimann­ ABONAMENTE . . lei 16,— .... a J »8— • • * • • » A— • • • • • a 1*5 In streinătate îndoit Abonamente combinate S bani In tn»at& țara DIRECTOR POLITIC U­TILE PUBLICITATEA: Linia pe corp 6 în pag. III­ abahl 20 » . . . . . IV-a , 10 X­­ # 1SL ■ PUBLICITATEA UNITA­ jic\ \ %» (i­eia­ți si la amb­ii start /" > Mtei»" în pagina^ ITI. . . , bani 30 " TV ®»­*!" .. ..­­IV.' -is."C.Inserții și reclame finia­lei 2 A­pare silnic 1st­era 5 seara cu ultimele știri ale zilei Telefi surourile ziarului, str. Sărindar! Cu an 6 luni 3 luni o lună (Adeveru­l politic și Dimineața) Un an ...... • lei 32.— 6 luni . . . . „ 18.— 3 luni .... „ 3.— o lună ....... «6 In străinătate îndoit 15 Campania de la Brăila: răfuiala dintre d-nii Take Ionescu și N. Filipescu vorbim de tratative de împăcare, tabără cu dezmințirile. Cu toate acestea cunoscînd pă­rerile și sentimentele lor, vom în­cerca să arătăm cum care va fi ati­tudinea unui mare număr de juni­miști în alegerile actuale. Mai toți își dau seama și ne pun în evidență că lupta nu e între ju­nimiști și conservatori, ci între șefii junimiști și conservatori. Junimiștii sau amicii personali ai d-lui Filipescu au toată simpatia pentru șefii lor, îî vor vota cu de­votament, dar cea mai mare parte din ei nu va da voturile și candi­daților liberali. Aceasta reiese pe toată linia. De altfel acelaș lucru e de aștep­tat că-l vor face și liberalii, vor vota pe candidații liberali, fără a vota pe cei junimiști. Cu deosebire că mulți junimiști nu vor vota nu­mai pe candidații junimiști, ci vor complecta lista cu candidați con­servatori. Astfel se va dovedi că, in fond, cartelul e o creațiune factice și că fruntașii junimiști, ca și cei libe­rali, se așala cînd cred că pot rea­liza legături politice cari nu cores­pund concepțiunei partizanilor lor. _________ Saturn e reușită pentru alți zece candidați. La Senat, la colegiul T, opoziția e sigură să reușească ci­­­ d-nil; Neron Lupașcu­­ la V­­lam M. Cantacuzino la Dc­odoii­ Anton Carp ) , „ C. Arion ) la Buză( M. Ferechide ) , ( D. Protopopescu ) a Al. Filipescu ) . V1 . I. Dimitriu )la y(a^r N. Albu la Neamțu ( D. Sturdza ) . „ .... I. Suditu ) la Brmîa N. Săveanu ) 7 -r. , ( P. P. Carp ) la Butna ( Livezeanu ) 7 B T­on­ • N la Bacan L. Sachelarie ) Maiorescu la colegiul universitar. Se mai speră in reușita d-lui P. Chițu la Dolj, A. Stoiar­escu la Ia­lomița, Al. Crăsnaru la ■ "de ea și I­­lariu Isvoranu la Mehedinți și V. Las­car la Gorj. La colegiul al II-lm de Senat singurii candidați ai opoziției cu mari șanse de reușiți sunt d-nii P. S. Aurelian la Braila și Al. Con­­stantinescu la Bacău. In total opoziția se așteaptă la o reușită sigură, la Senat, in zece ju­dețe și cu 17 candidați, plus că sunt foarte mari șanse pentru reușita al­tor șapte candidați. Rezultatul total ar fi clar că opo­ziția va fi reprezentată în Cameră și Senat cu cel puțin 35 de mem­brii și cu cel mult 5- 6. Un discurs al d-lui Take Ionescu și de la Brăila.—D. Djuvara și junimiști­i.— D. Delavrancea Sturdza.—Vicleimul „fană perdea“. — D. Brătianu „cel mic“.—Contra Ocultei.—Contra d-lui Filipescu. Oratorii de la Brăila.—D. Djuvar și­­ Sturdza.—Vicleimul „fără mic“.—Contra Cealtei,­ La Brăila pe lîngă­ lupta înverșunată și palpitantă dusă de d. Nicu Filipescu, s’a dat, în acelaș timp, și o luptă ora­torică la care au participat cei mai ta­lentați oratori parlamentari. Discursurile rostite de d-nii Delavran­­cea, Al. Djuvara și Nicu Filipescu au avut un mare resunet în toată țara și se simția nevoia, în tabăra guvernamen­tal, ca acest efect să fie atenuat pînă in preziua alegerilor. In acest scop guvernamentalii au or­ganizat și ei o mare întrunire iar d. Take Ionescu g­-a luat însărcinarea, pe care altă dată o îndeplinea Alexandru Laho­­vary, de-a da replica care doare și ră­­mine, de-a ridica moralul partizanilor și de-a restabili cel puțin echilibrul ora­toric în favoarea partidului conservator. Pe cit de strălucită, neasemănat de strălucită, a fost ca formă și imagini cuvîntarea d-lui Delavrancea, tribunul junimiștilor, pe atit de remarcabilă, ca fond și precizie, o replica d-lui Take Ionescu.* Din acest discurs al d-lui Take Io­­n­escu vom releva mai ales cîteva ră­­fueli cari fac acum obiectul unor vii discuțiuni in cercurile politice. D. Djuvara și junimiștii D. Take Ionescu e pătimaș, își iu­bește prea mult prietenii personali și politici și ii înalță pînă la ceruri. Pen­tru d-sa, dintre toți oratorii cari au­ vor­bit la Brăila cel mai incomparabil ta­lentat e d. Djuvara. Discursul d-lui De­lavrancea vine în al doilea rînd. Dar imediat după laudă d. Take Ionescu constată că de la cartel încoace talen­tul d-lui Djuvara o în scădere, căci dă­ ULăzi, d. Djuvara spunea la Cameră că. . „față de d. Sturdza junimiștii sunt ca femeile întreținute de un om bßtrin dar bogat, abita de necurată este legătura dintre ei“. „Și e recentă de tot, d-lor, această comparație.—continuă d. Take Ionescu. „sa alăturați comparația pe care o făcea tot d. Djuvara, spunînd despre junimiști că sunt ca oamenii de pradă, ca tîlharii, care așteaptă cu nerăbdare lupta armatelor vrăjmașe. Ei nu se a­­mestecă în foc pentru că nu sînt cei bravi, dar­, după sfîrșitul bătăliei, se duc și scotocesc buzunarele morților și răniților ca să-l prade“. D. Delavrancea și d. Sturdza Trecînd la d. Delavrancea d. Take Ionescu arată ce deosebire e „între ima­ginea soarelui tare nu trebue să mai lumineze pe d. Sturdza, între cartea faimoasă a istoriei în care numele d-lui Sturdza era să fie strivit ca o muscă rău­făcătoare și „cadastrarea nerușina­ților“ de astăzi. De la imagini puter­nice și frumoase la un joc de cuvinte nici măcar spiritual! Tot piatra costi­ției care­ apasă conștiința și sufocă ta­lentul !“. Vicleimul de l­a Brăila D. Take Ionescu după ce a arătat că la București unde a vorbit Ioan Bră­­tianu „cel mic“ e „vicleim cu perdea“ pe cînd la Brăila e „fără perdea"“, for­mulează, într’un chip spiritual, modul contradictoriu­ în care se cere votul la Brăila: „Ce poate fi mai curios și mai tulbu­rător de suflete decit să auzi doar oa­meni cari vin să spună: „Domnule, să ne dai votul nu pentru că credem la fel, dar pentru că credem deosebit“. Contra d-lui Brăilașu „cel mic“ După ce arată că manifestul libera­lilor e un fel de testament, d. Take Ionescu răspunde la discursul d-lui I. Brătianu de la „Dacia“: „A rămas discursul d-lui Ionel Bră­­tianu, care găsește că Greceanu, cu­noscut bărbat, luminat în toată țara ca unul din fruntașii partidului, nu merită să fie în cine știe ce demnitate, uitind că d-sa din inginer de clasa treia a in­trat d'a dreptul ministru, fără să fi fost deputat, fără să fi rostit vreun cuvînt fără să fi publicat măcar prin presă alt­­ceva decit un foarte violent atac in con­tră bătrînului Marghiloman, prefață neaș­teptată a coalițiunea de azi! „Nimic dar în testament, însă în discursul d-lui Brătianu văd că se a­­firmă din nou Casa Rurală se afirmă în discursul singuratic al unei stele de a doua mărime ; nu o pune partidul, în manifestul semnat de toți. „Pe ideia epigonilor s’a făcut coa­liția ?" Continuînd a releva scăderea parti­dului liberal zice . . .„Ați murit legendele liberale, d-lor, și de aceea a trecut numărul de partea conservatorilor. „A pierit farmecul vorbelor minci­noase cari nu mai prind la nimeni și de aceea v’ațî alipit de partidul conserva­tor. Cind, d-lor, văd în aceasta o scă­dere, nu-șî dau seamă că spun o ne­bunie.“ Contra Ocn’te. Și, în fine, d. Take Ionescu termină cu o strașnică șarjă contra Ocultei : ...„Partidul nu s'a schimbat, d-lar, partidul a evoluat, ca toate lucrurile omenești. La această muncă ne pu­sesem mai mulți, lângă noi șezuse și unii din corifeii coaliției de as­tăzi. Era un adevărat asalt pe care-l dădeam cu pieptul deschis contra acelei citadele oculte de unde se strivesc oamenii prin interese și se omoară sufletele prin minciuni. Intr’adevăr nimeni n’a caracterizat mai bine acțiunea nefastă a Ocultei. Contra d-lui Nicu Filipescu In fine iată și cîte­va săgeți la adresa d-lui Nicu Filipes­u : „Știți ce este asanarea moravurilor ? Asanarea moravurilor e să se isprăvească cu grupările efemere cari încurcă viața partidelor, cari nu pot să vă dea nimic pentru ziua de miine de­cît critica în­veninată a zilei de azi! Aceasta este a­­devărata asanare a moravurilor! ,.Nu i este nimănui permis să ridice o țară întreagă pe o chestiune înaltă, și pe urmă să dea mîna aceluia an contra căruia a ridicat-o ! „Nu-i o nimănui permis să încheie coalițiuni pe vorbe goale, și să ne îm­pingă la fracționarea partidelor, și prin urmare la neputința formării unei opi­­niuni publice in această țară! . La acest discurs al d-lui Take Io­­nescu a răspuns astă­zi la Brăila în a treia întrunire a opoziției unite d. Nicu Filipescu atacînd cu o extremă vehe­mență pe d. Take Ionescu. Relevăm, în corpul ziarului, discursul d-­di Nicu Filipescu, _ ______m An- Șefii și soldații junimiști Sîntem, poate, mai în măsură chiar ca unii din șefii junimiștilor să cu­noaștem starea de spirit a multora din membrii acestei grupări și a­­ceasta se explică prin faptul că, ne­găsind azil nici în presa junimistă, nici în cea conservatoare, și încă mai puțin la cea liberală, se îndreptă, fatalmente spre “Adevărul cu for­mula cunoscută: »D­v.* cari apărați cu independență toate cauzele drep­te etc. etc.“ Cei mai mulți ne scriu scrisori semnate, dar ne roagă ca articolele ce ne trimit să apară nesemnate. Am dus de curînd corespondență cu unii din ei—între alții cu un profesor, vechiul junimist—și le-am arătat că nu înțelegem să luăm a­­supră­ ne­insinuările presei junimiste și conservatoare, care de cîte ori P­ronosticuri — Rezultatul probabil al ale­gerilor — Tinde se vor alege opozanți. — 18 mandate sigure la Cameră. — 17 mandate la Senat.—Surprize. In toate cercurile politice, fără deosebire de culoare, continuă discu­ția asupra rezultatului probabil al alegerilor. După știrile din urmă, după mo­dificările ce s'au produs în situația electorală din județe, opoziția con­tează să reușească cu siguranță la colegiul I de Cameră în următoa­rele județe și cu următorii candia­­dați: Neamț: d. Emil Costinescu, Vaslui­ : d. P. P. Carp. Bacău : d. Iuniu Lecca. Brăila : d-nii N. Filipescu și I. Brătianu: Buzau : d-nii Al. Marghiloman și C. Iar­ca. Olt : d. Al. Iliescu. Dolj : d. Barbu Știrbey. Mehedinți: d. Igiroșanu. Tot la acest colegiu sunt unii cari cred că opoziții mai poate reuși la Futna cu d. N. N. Săveanu, la Co­­vurchița cu d. Orleanu, la Vlașca cu d. P. Christopol, la Ialomița cu d. Poenaru-Bordea și la Neamț cu d. Leon Bogdan. In total zece reprezentanți al o­­poziției ar fi mai siguri de reușită, iar pentru cinci mari probabilități. * La colegiul al Il lea de Cameră se crede că vor reuși cu siguranță d-nii: V. D. Vasiliu la Botoșani, Delavrancea și Al. Djuvara la Brăila; B. Iepurescu la Vlașca. Ciocazan la Dolj. Dr. Gruescu la Mehedinți,­ Irimia de la Vasluiu. T­o la acest colegiu cel bine in­formați pretind că opoziția va mai reuși cu un toc sau­ două la Buznii și cu d. D. I. Nicolaescu la Dîmbo­vița.* La colegiul al IlI-lea e sigură reușita d-lui Const. Miire la Teleor­man și probabilă a d-lor I. Atana­­siu la Covurluiu, I. T. Gh­ica la Vlașca, Caton Lecca și Mironescu la Bacău. a In total opozima crede să reușea­scă cu siguranță*«/­ 11 județe cu 18 candidați la Cameră și mai speră NAZBÎÎN­ Botezurile electorale Vor fi fost ele botezuri multe Dumini­cile în Capitală, dar ca era mai rar! la fiecare culoare,­­șeful respectiv a fost de cîte 50—C0 de ori naș. " In special „junimiști“ sau­ mai bine zis „d’ai lui domnu Nicu . Filipescu“ s'au­ re­­botezat cu duzinele întru semnul ....Ste­le’ conspiratoare gr­ijă’ nenea la neu Brătescul ín Verde, la d. Jean­­ Th. I’lorescu, șeful culoarei de Albastru, s’au ofi­cat botezurile în tot cursul’zilei și e nădejde să continue și azi Luni toată ziua. In loc de mărturii, s’au împărțit bule­tine de vot cu stei­. In Verde, culoarea lui țienea Iancu, s’au și stropit stelele, cari Saturai, fiind din verde, s­at stele verzi, ți Să aibă popii atîtea botezuri pe zi, ar ajunge milionari ! Fac. Secretul votului Mare entuziasm în zîinele libe­rale, mara supărare în­­ cercurile e­­lectorilor guvernamentali Se pare că pentru moment secretul votului e într’adevăr garantat. Í­ană acea­stă constatare alarmantă nu va fi în curînd zdruncinată.—atun­ci te po­menești că se produce înradevăr o schimbare în țara româneascăt te pomenești că într-adevăr guvernul nu mai e sigur de reușită dacă vro­­ește ! Grav de tot. Ziarele liberale sînt încîntate. Le­gea care asigură secretul votului, zic ele, este opusă partidului libe­rală. E o doză de nerușinare în a­­ceastă constatare, cu care ori­ce bun roman e atît de obicinuit în­cît nu­­ mai emoționează.­­Cine nu-și amintește înverșuna­rea cu care ocultiștii ar­­ combătut legea d-lui Lascar asupra secretului votului. Cu­ p’aci să-l dea jos pe d. Lascar din minister, ații do­rea li se părea...Și de ce mă rog? Evi­dent fiindcă atunci credeau că vor face ei alegerile și că prin urmare secretul votului ar putea să le fie fatal,—sau poate că ura­­ personală era atît de mare, în­cît chiar și in­terese înalte morale puteau fi sa­­crificate pentru satisfacerea ei? Lucrurile au devenit însă ast­fel de cum se așteptau ocultiștii. Ga­rantarea secretului votului le este lor favorabilă și e defavorabilă ad­versarilor,—se­nțelege că în ase­menea condițiuni legea d-lui Lascar e excelentă ; ba nici nu mai e ie­șea d-luî Lascer pentru care „asu­pra d-sale va cădea toată răspun­derea“, ci e legea partidului libe­ral. Astfel toată pasărea pe limba ei piere, iar Oculta care nu mai știa ce să facă pentru a l deprecia pe d. Lascar, e silită să-l aducă lauda tocmai acolo unde l’a criticat și l’a înjosit. Astfel legea pentru garantarea se­cretul votului, este pentru observa­torul nepărtinitor, criteriul morali­­tatea ambelor partide. Guvernamen­talii desperați că nu pot infringe legea, liberalii siliți s’o întoarcă pe foaia ceal­ altă și—erte-mi-se expre­sia trivială, dar foarte la locul ei, să lingă unde au scuipat. Acestea stabilite, omul doritor de bine, mai rămîne să-și puc­ă între­barea : Legea aceasta va putea ca într’adevăr să reziste tuturor încer­cărilor pe care le fac șî le vor maî face politicianii pentru a o infringe ? Cu timpul și cu exercițiul toate sînt posibile. Așa avem cuvînt să cre­dem că la noi unde s’au găsit atî­tea mijloace originale de a se con­trola votul, se va găsi și acum unul! In materia aceasta suntem­ geniali, suntem­ unici! Dar timp tot va mai trebui să treacă. La Buzău se zice că guverna­mentalii ar fi­ găsit mijlocul de a controla votul. Probabil că se cam lauda. Opoziția însă a dat un pre­­miu pentru a se găsi un mijloc de a infringe legea. Pentru a se con­vinge dacă într’adevăr guvernamen­talii spun adevărul, a anunțat că dă zece mii de lei acelora care va găsi mijlocul de a recunoaște, după ce vor fi amestecate, buletinele fie­că­­rui candidat. Ca acum să fim siguri că sute de oameni se ocupă în țară a găsi un mijloc pentru a se face din nou iluzoriu secretul votului și tot atît de siguri putem fi că în cele din urmă vor reuși. Căci legile cele mai bune nu fac cît două cepe de­gerate, cînd oamenii nu sînt buni. Și nici mucalitul acela care ne-ar spune că cu alte moravuri și îna­inte secretul votului era destul de garantat, nu va fi greșit... La Salonic sau la Asch­iub se pun obloane de fer, la Berlin sau Paris prăvăliile afriü de cît vitrine de sticlă... Slaverna — Adeveruri — Constatări „Epoca“ relevă că fostul prefect de Coviun­iuti, d. Atanasiu și fost socialist, a reclamat telegrafie ministrului de in­terne, că d. Vulpe, actualul prefect con­servator și d. Doic­u, candidatul guver­namental la col. 3 de Covurluiu, pro­mit că vor împărți pămînt din moșiile particulare, dacă țăranii vor vota pen­tru ei. Bine ’nțeles aceiași acuzare o aduc conservatorii d-lui Athanasia. Râmîne un singur candidat la cole­giul al 3-lea,—d. Const. Mille—care, de­și nu e nici conservator, nici liberal, ci un infam socialist, nu poate fi de ni­meni acuzat că promite țăranilor să îm­partă m­oșii, dar, care, totuși, a făcut ca țăranii Teleormăneni să poată cumpăra nicie moșii în loturi. Bucuria lui Malaohache ț Telegrama de cri din Berlin, cum că la disecția cadavrului genialului pictor Me­nzel s’a constatat că Menzel era hi­­drocefal, a pus pe cunoscutul filosof și Coana Zinca (către ginere­șu) Petrache! Să nu te miști din casă cît ar fi alegeri, că nu țî-am dat fata ca să mi-o lași văduvă// țîrcovnic dramatic Maladaș Blagomi­­rescu într’o stare de nespusă satisfacție : — Așa­dar, a exclamat, Malahaș, to­tul nu e perdut : am motive să cred că pot ajunge un geniu ! Schimbare de nume ! Pînă acum, un­ an bătrînul Săveanu de la Focșani era pentru „Epoca“, „o­­diosul Săveanu-Suveică“. Azi, ghiciți cum îl numește ? !.... Din , domnu Săveanu senior“ nu ’i scoate! ! Cu toate astea. ..Suveicu“ pe latinește mi se chiamă senior ! Itîgoletto. PĂRERI ȘI IMPRESII Legile noastre Legile noastre cari proteg familia sînt de-o perfectă neputință cînd e vorba de ceea ce de fapt, și nu numai legalm.­nte poate fi numit familie. Căci, legalmente, este familie cînd doi soți sînt cununați,­ dar trăiesc fiecare de capul lui, cînd nevasta are, în timpul că­sătoriei, copii, cari, știut este, nu sînt fă­cuți cu soțul ei și viceversa, soțul are copii, cari nu sînt făcuți cu nevastă-sa. Anarh­ia aceasta este legală. Ilegală însă este familia compusă din bărbat, femeie și copil, cînd soții nu sînt cununați, deși o lume întreagă știe că părinții au­ trăit tot timpul ca soți, și co­piii sînt ai lor. Dacă ilegalitatea aceasta s’ar mărgini la forme exterioare și ar privi numai mo­rala convențională, încă n’ar fi nimic Ceea ce e trist însă, este că pe urma ei rezultă adevărate nenorociri în viață. Mi se relatează un caz patent: un băr­bat care a trăit 18 ani cu o femee, care are opt copii cu ea, din care cel mai mare o fată de 17 ani, iar cel mai mic, în vîr­­stă de 2 ani, a dat-o, pur și simplu, a­­fară din casă, cu copil cu tot. El ia o fată de 18 ani­, iar cînd femeea cu care a trăit 18 ani, îi spune : — Bine, omule, nu mă vrei pe mine , dar de copii, barem de cei mai mici, nu vrei să îngrijești ? Că cei mai măricei, se vor băga a stăpîn, vor munci și poate vor găsi o pline. — "Nu vreau să cunosc pe nimeni. Dacă vrei, dă-mă în judecată, să vedem, sunt dator să-ți dau vre­un ban ?! Acesta e răspunsul, brutal, mizerabil, dar nu mai puțin real ! O fi gr­­sit femeea, care cînd a văzut că are un copil, doi, trei, nu s’a ținut de capul lui ca să­ l legitimeze, dar oare so­cietatea, pentru o asemenea greșală, e în drept a încuraja ruperea aceasta a ori­cărei legături dintre tată și copil, dezle­garea aceasta blestemată de datoriile sfinte de părinte ? Nu trebuie oare dată posibilitatea le­gală ca o asemenea femee, făcînd dove­zile necesare, să-și poată asigura existența copiilor ? Nu punem oare noi singuri arma asa­sină în mîinele unei asemenea mame dez­nădăjduite ? Nu împingem la crimă, la sinucidere, la paricid ?.... E D­F. Cartă poștală neUustrată Excelenței sale d-lui Prim ministru al țarului Petersburg Gospo din Witte. Acel ce-ți remite scrisoarea aceasta este un agent al meiX. Am auzit că al înclinați­­uni liberale. Acest literu­ m’a pus pe gîn­­duri. Cam de cînd sunt țarul țarului n’am făcut decit lucruri senzaționale, am ordonat să ți se facă și ție percheziție. De altfel dacă îți trece o mîngîiere, iat-o : în curind voi face o percheziție la Țarskoie Selo și voi confisca scrisorile lui Nicolae II. Căci ce să-ți spui dragă gospodin Witte, spionii­ mei chiar în acest moment îmi anunță că ați descoperit un complot ale căruia fire se întind pînă în palatul țarului, tar complot în care chiar de tar e vorba. Deci fără su­părare al d-tale Tre­pon Porumb defectuos O nenorocire nu vine niciodată sin­gură. Dezastrul agricol al anului trecu­t și în special lipsa recoltei de porumb care a cauzat teribila flamete între ță­rani, e urmată acum de o nouă neno­rocire pentru această populațiune în a­­­jutorul căreia a venit guvernul, prin im­portarea porumbului american, care este în cea mai mare parte defectuos. Porumb da La Plata Porumbul sosit din La Plata coman­dat de guvern, prin casele noastre de cereale din țară nu corespunde nici u­­neia din condițiunile contractate. Gu­vernul a comandat porumb sănătos, us­cat, nemucigăit și fără miros, cu con­­dițiunea expresă de a refuza recepția unui porumb, care nu va fi de această calitate. Or, pînă în prezent niciunul din vapoarele sosite cu porumb, nu a fost de calitatea comandată. Porumbul sosit e în genere cald, încins și muce­­găit și deci cea mai mare parte defec­tuos. Totuși recepția continuă la Con­stanța și urmează a fi distribuit țăranii mai, care dacă nu a murit de foame, o să moară otrăvită de acest porumb peri­culos. Otrăvitorii țărănime! Furnizorii porum­bului-otravă nu sunt străini de consecințele calităței porum­­bului defectuos, totuși în lăcomia hnț de cîștig recurg la mijloacele cele mai josnice, și reușesc prin conrupere de a­ obține rece­pțion­area. In acest mod ob­­­țin un profit îndoit­. De-o parte furni­­sorii sînt despăgubiți de calitatea infe­­­rioară resultată, prin arbitragiul comer­cial din Londra, iar de altă parte ei­ predau guvernului porumb inferior, cu­ prețul unui porumb superior. Precum, am spus mai sus vapoarele sosite, nu au conținut porumb în mare parte, decit cald și încins La început acest­ porumb a fost refuzat. Furnizorii l’au Cărți și R reviste Puterea voinței (conferință) de Con­stantin Șăineanu. — Deștept Bă­iat de Cazaban.—Din viața ma­rinarului (nuvele) de Gh A. Teodora D. Const. Șăineanu, profesor, voind să contribue la mărirea fondului desti­nat ridicărei unui bust lui Ionescu-Gion, și-a ales, poate fără Voe, un subiect nu se poate mai potrivit cu firea aceluia căruia e vorba a se aduce, prin acel bust, un drept și bine meritat omagiu. Se poate firește discuta asupra meri­telor lui Ionescu-Gion, dar ceea ce ni­meni nu­ î va putea contesta este că a fost omul voinței, pentru că a fost cît a trăit omul mancei încordate, discipli­nată prin metodă. Această intensă pu­tere de voință, exprimată printr’o mare putere de muncă, este ceea a făcut pe Ionescu-Gion să însemne ceva în publi­cistica romînă și totdeodată ca lucrările sale să fie răsplătite, după moarte, prin fixarea memoriei sale in bronz Ar fi fost așa­dar interesant dacă domnul Șăineanu și-ar fi ilustrat con­ferința sa asupra voinței prin aceia că­ruia era dedicată. Conferința nu con­ține însă nimic despre regretatul Gion, dar în schimb conține o expunere caldă fie foarte convingătoare asupra bine­fa­cerilor unei voinți puternice pentru a­­cela care are șansa să o posadă. Conferința d-lui Șăineanu se resimte mult de profesiunea autorului ei. Un su­biect ca acel asupra voinței se pre­tează mai mult ca oricare altul la di­­zertațiuni interesante, la observații ori­ginale și la analize psihologice fine, în afară de constatările științifice obici­nuite și cunoscute. Conferința d-lui Șăi­neanu este însă mai mult o temă șco­lară, o teză didactică sau o lecție de­cît o dizertație cu dezvoltări și a­­perșn­ urî noul. Totuși ea nu este mai puțin suggestivă sau mai bine zis re­confortantă, pentru că ne arată, din punct de vedere școlaro-didactic, că voința se poate căpăta, că energia se poate inculca, ca și alfabetul­ui bine cuviință, totul nefiind, în rea­itate, de­cît opera unei educațiuni sistematice și inteligente. Dar, așa o fi? D. Șăineanu, care, în rigiditatea sa profesorală nu tolerează Scepticismul, o să’mi dea voe să fiu scep­tic. Oare educațiunea, orîcit ar fi ea de conști­ntă și inteligentă, metodică și rațională, poate într’adevăr să cori­jeze natura, să modifice temperamen­tul și firea omorifi V oare poate ea intro­duce putere de voință acolo nu există ? Problemă redutabilă, la care d. Șăi­neanu nu răspunde, pentru că nici nu o atinge, cu toate că e fundamentală. D. Șăineanu susține că oamenii se împart în două: in acei caii au­ voința y­­ » V­rtl Ji* și acel cari n’au. Clasificarea aceasta ni se pare prea absolută. In viața de toate zilele, ea este esențialmente falsă, pentru că și voința, ca atîtea altele, are treptele ei de energie și sunt mulți oa­meni despre cari se poate spune cu drept cuvînt că au și n’au voință, după împrejurări. In materia aceasta, a voinței sau a inteligenței, cele mai bune și originale observațiuni se pot culege nu din cărți și din tratate de patologie sau psih­olo­­gie experimentală, ci din viața largă,din viața obicinuită cu min­e­ri de manifes­­tațiune. Viața ne arată de exemplu că scepticismul, care din totdeauna a a­­tras asupra’i fulgerile scolastice ale profesorilor de energie, nu este tocmai o otravă așa de periculoasă, di­ toate păcatele ce i se pun în spinare. Sărma­nul scepticism­ el nu merită desigur injuri­le ce i se aduc, căci serviciile ce a adus și aduce fără încetare omenirea prin funcția sa de înfrinare a tuturor entuzia­sm­elor naive, a tuturor credințe­lor fanatice, a tuturor prostiilor și monstruozităților ce mulți se cred în putință și în drept a comite, nu sunt citnși de puțin de neglijat Mulți—putem spune aceasta despre indivizi ca și despre națiuni—ar fi de­raiat sau ar deraia, dacă n’ar fi scep­­ticizmul cel atit de criticat, care, cu g­enul lui batjocoritor sau­ de filosof care pune toate la îndoială, să oprească in loc voințele necioplite sau prea debor­dante. Așa fiind, scepticizmi! nu merită prostul renume ce i l-au făcut profeso­rii, dogmaticii și întreaga școală peda­gogică. Funcția lui socială este imensă, iar în ce privește indivizii e­ de plins acela a cărui voință este așa de rigidă sau așa de doctrinară și absolută, în­cît nu cunoaște îndoiala ecoptizm­u­lui. îndoiala aceasta este începutul tutu­ror înțelepciunilor; ea e mama toleran­ței și a științei, marea eliberatoare a conștiințelor și a popoarelor din robia acelora cari nu cunoșteau scepticizmul. Torquemada n’a fost sceptic și tocmai de aceea puterea lui de voință n’a fost delicioasă. Un grăunte de îndoială în sufletul lui și rugurile n’ar fi mistuit mii de vieți. Da, puterea voinței este frumoasă, pentru că ea aduce puterea in sine și dominațiunea și succesul și gloria; im­nurile ce i se aduc sunt legitime, dar puterea aceasta nu trebue să fie o forță oarbă—și cel mai bun Amperator la eî este scepticizmul. Amatorii de paradoxe ar fa­tea îm­pinge mai departe analiza.... $ Deștept băiat de Cazăria*- O des­criere plină de viață, și de talent, de mi­rat numai cu­m a trecut pînă­­-acum ne­observată. Eroul—un exon tristr—e unul ăin acele tipuri fără morală și fără scru­pule, fără inimă și fără rușine, cărora nici o josnicie nu repugnă și nici o de­gradare nu le este prea mare pentru a parveni cu orice preț la cîteva bunuri materiale grosiere ; este cunoscutul tip... piscicol George Crăescu, băiat frumos și zdravăn, se pricepe în mod minunat să pue în valoare capitalul de vigoare fi­zică cu care l’a dotat natura, devenind, cu timpul, prin exerciții și experiență, tipul desăvîrșit al așa zisului pește. Nici o considerațiune morală nu-1 o­­prește­, nici un scrupul nu-1 reține, nici o rușine nu-1 face să dea înapoi, o peș­­te de dus la perfecțiune Pentru a reuși să aibă bani fără a munci și a trăi în mod parazitar, Crăescu iișală femei în vîrstă, se ave­a lubricităței lor senile, împinge la sinucidere o fată tînără care, încrezătoare în cuvintele lui de Don Juan nerușinat, se amorezează de dînsul și zdrobește o familie întreagă. Peștele, de care onorabilul regn zoologic flu­­vialo-maritim cu același nume este ,­de­si­gur rușinat că e silit să-l admită în fa­milie, devine aci un adevărat factor di­zolvant, o figură aproape dramatică. Și cunoscătorii moravurilor noastre susțin că piscicultura începe să devie o adevărată­ cultură, un fel de sport cul­tivat cu pasiune, care e in creștere numai fiindcă morala curentă este prea îngăduitoare și blajină față de dînsa. George Crăescu „triumfă, toate"* *.. . șese. Apoteoza lui este atunci cînd, după ce a nenorocit o sărmană fată inocentă, a căreia singură vină este că s’a încrezut într’însul, el pleacă din țară, însoțit de „baba“ momentană, pe care a captivat-o prin tinerețea lui ne­rușinată și păcătoasă. Atunci, la gară, el devine, pentru grupul de amici i­­nepți și destrăbălați, cari regretă în mod viu­ că n’au putut să’l imite, băia­tul deștept care e salutat cu respect și admirație... E viciul care calcă în pi­cioare virtutea... Dar mai este un colț al moravurilor noastre, red .t cu o ex­celentă putere de viață. Acțiunea e plină de vioiciune. Tipul pare că trăe­ște, iar humorul de care e plină cartea îl dă un farmec cu totul particular. E o lucrare care arată un talent serios, o personalitate literară care promite mult pentru viitor. Ce e dreptul, eroul e cam încărcat cu pă­cate : o adevărată incarnațiune demo­nică, plină de rele ; descrierea presărată pe ici și colo cu jocuri de cuvinte și spirite, bune doar pentru articole de ziare umoristice, dar toate acestea nu strică impresiunei totului, care este pronunțat favorabilă fiindcă, încă odată, cartea este plină de viață și mișcare. Dintre lucrările apărute în ultimul timp, Deștept băiat al d-lui Cazaban me­rită un loc aparte. In definitiv, elogiul cel mai mare ce i­ se poate face este că, odată deschisă, cu greu se mai lasă din mină pînă nu e citită pe d’antre­gul. * Din viața marinarului de Gh. A. Theodoru.— D. Theodoru ne spune în prefața acestei culegeri de nuvele că intențiunea sa a fost ca să risipească, prin publicarea lor, legenda că viața marinarului este așa cum o literatură falsă și mincinoasă a făcut să se crează, frumoasă și plină de farmecul mărilor fără de sfîrșit. D. Theodoru vrea, dim­potrivă, să arate că marinarul este un sărma­ i muncitor chinuit, exploatat și cel mai adesea doborit de greutatea muncei sale, un biet lucrător căruia,­ frumusețile oceanului ii sunt tot așa de­ indiferente și străine ca și țăranului­­continental, care n’a eșit niciodată din­­satul lui. Toate acestea d. Theodora vrea să­ se dovedească prin nuvelele sale. * A făcut rău, căci dacă se marginea, la pledoaria di­n prefață efectul ar fi­ fost incomparabil mai mare. Nu toate cauzele trebuesc apărate prin nuvela sau poezii; simpla proză prozaică din prefețe ajunge de cele mai multe ori. Cum ar fi ajuns și în cazul d-lui Tfio­­­odoru. Spartaon# IV"TîtlIP Cronica teatrală Noua di­­recție a teatrului de Emi X>, Fagure.

Next