Adevěrul, martie 1905 (Anul 18, nr. 5589-5619)

1905-03-01 / nr. 5589

Anul al XVIII-lea.—No. 5589 Alex. V. HeJ<)iinana ABONAMENTE Ün an . • lel 18,-: 6 Inni ; „ 8.—• 3 Inni . . • . n 4.— t\ Inna 1ü In streinătate îndoit Abonamente combinate (Adeverul politic și Dimineața) Un an . ..... lei 32.— 6 luni . „­­8.— 3 luni . • „ .9.— o lună ................ „ 3.— In streinăttea îndoit Ii­ tmi M țur^r DIRECTOR POLITIC C­ONST­ MITzI^E PUBLICITATEA! Linia pe corruri în pag. IlI­ abanî 20 , a * « IV-a „ 10 publicitatea unita. In aceiași" zi Ici ambele ziare Linia în pagina. î ®. . . , bani 30 „ „ . m . . *" „ 15 Inserții și reclame linia Lei 2 Apare sil­ii Ie la ora 5 sgeara cu ultimele­­ știri ale zilei Telefon 260.­­Siurourile ziarului, str. Sărindar !! Marți 1 Martie 1905 NAZBITII Blau! Am văzut prin ziare unele obiecțiunî aduse energicei și entuziaste! h­otărîre a Camerei de a nu ține astăzi ședință și a Senatului de a nu o ține nicî mîine. Mai întîiu de toate validarea titlurilor, adică justificarea drepturilor de a încasa lei 20 pe zi, a fost o muncă destul de fatigantă ca reprezentanții națiunei să ia un mic repaos. Apoi,trebue sau nu trebue ca un parlament, care are în sînul său pe nenea Tancu, să bată sau nu al vița și să lase sec ! Sha is the question! Apoi, dacă trebue să lase­­ sec, trebue să facă și a doua zi „blau“ ! Deci, rezon a avut Camera să ia și Luni vacanță, iar Senatul care e mai slab la balamale, cu toate că are în fi­nul sau pe d. Magheru, să ia două zile de „blau“ ! Pac­ iculta și cabinetul Cantacuzino — Din culisele liberale — D. Panu­ relevînd, în ultimul nu­măr al revistei sale „Săptămîna“ ruperea cartelului junimisto-liberal, regretă că s’a întîm­plat acest fapt și că nu s’a menținut cartelul și pentru viitor pentru ca opoziția, cu forțe unite, să dea lupta contra ac­tualului guvern. Cartelul s’a rupt fiindcă junimiștii n’au ajuns la scopul dorit cînd s’au înțeles în lupta electorală cu libe­ralii. D-niu Carp, Theodor Rosetti, Maiorescu, Missir, etc. au căzut grație neînțelegerilor și actelor de indisciplină a liberalilor. Conducătorii partidului liberal nu ■pot fi învinuiți că n’au fost aliați sinceri, dar­ rezultatul cartelului a deziluzionat pe junimiști. Prin urm­are cartelul nu mai avea rațiunea de-a continua și în alege­rile comunale. Dar s’a mai ivit și altă neînțe­­legere între liberali și de astă-dată ^ între d. Sturdza și ocultiști, și pro­babil că junimiștii au aflat de a­­ceasta și au grăbit denunțarea car­telului. * Am anunțat deunăzi că ocultiștii au cerut d-lui Sturdza ca opoziția liberală din parlament să nu atace întreg guvernul, ci să cruțe elemen­tul pur conservator iar toate atacu­rile să fie îndreptate contra d-lor Take Ionescu, Bădărău și Vlădescu. Probabil că asupra acestei atitu­dini s'a stabilit de mai înainte, în­tre ocultiști și junimiști, recte între d. Ionel Brătianu și Nicu Filipescu, o prealabilă înțelegere. D. Sturdza însă a refuzat cate­goric să adopte o asemenea atitu­dine care ar fi funostă pentru par­tidul liberal, dar care ar folosi nu­mai junimiștilor și poate și ocul­tiștilor. Intr’adevăr ar fi fost extraordinar "*1 ca d. Sturdza să încurajeze o ase­menea politică plină de dup­licitate după cele ce s’au petrecut în aju­nul căderei liberalilor. Se știe că și Oculta a voit să distrugă un element din cabinetul Sturdza și în campania întreprinsă contra d-lor Sturdza, Costinescu și Lascar, au avut și concursul mo­ral al junimiștilor, cari au sprijinit acțiunea­­ Ocultei. Ar fi fost deci extraordinar ca d. Sturdza, care se știe ce a sufe­rit din cauza politicei ocultiste, să­­ adopte in opoziție, contra adversa­rului, acea politică care l-a răsturnat de la putere și care i-a compromis autoritatea sa de șef al partidului. Oculta are azi o singură politică : să dividă partidele și să acapereze eu totul. ‘ D. Sturdza și marea majoritate a liberalilor nu se va mai preta multă vreme la acest joc primejdios. Cu­ a stat la putere d. Sturdza s’a încercat să asigure d-luî Carp succesiunea putere­. In cele din urmă s’a convins însă că toate a­­­­ceste încercări sunt zadarnice și înainte de a cădea a declarat că d. Cantacuzino va lua puterea. De astă dată șeful liberalilor nu mai contestă d-lui Cantacuzino nici șefia și nici dreptul de a guverna în numele partidului conservator, fiidcă chestia aceasta a fost defini­tiv tranșata de rege prin chemarea la putere a d-lui Cantacuzino și o­­dată , regele s’a pronunțat d. Sturdza nu va mai spune că actu­alul cabinet nu reprezintă partidul conservator. Cel mult dacă va a­­­­firma că junimiștii sunt capabili, etc. dar să decreteze pe d. Carp de adevăratul șef al partidului con­servator, sau să spună că elementul cantacuzinist e bun, și elementul takist a răit, aceasta n’are s’o mai facă, căci ar însemna că îndeamnă pe conservatori să facă în partidul lor, ceia ce au­ făcut ocultiștii în partidul liberal. Din contra. In cercurile sturdzis­­te se afirmă că opoziția liberală din parlament nu se va amesteca de loc nici în certurile ce eventual s-ar ivi între elementul democratic și cel conservator din actualul gu­vern și nici nu se va sprijini ac­țiunea junimistă contra d-lor Take Ionescu și Badaricű, tocmai pentru a nu se interpreta că există o în­țelegere pentru o astfel de politică. Și dacă cumva ocultiștii nu vor urma in opoziție politica pe care o va imprima partidului d. Sturdza, prevedem că acei cari au apărat pe d. Sturdza contra Ocultei, vor de­­savua pe ocultiști și vor afirma po­litica șefului lor. * Junimiștii au­ înțeles clar că o luptă comună, în opoziție, cu libe­ralii nu e posibilă și s’au grăbit să denunțe cartelul. Prin denunțarea cartelului juni­miștii n’au perdut nimic, din contra și-au­ clarificat situația în partidul conservator. Dacă se continua car­telul ar fi însemnat că junimiștii nu urmăresc de loc reîntregirea par­tidul­ui, ci urmăresc ca cu ajutorul partidului liberal să desființeze ve­chiul partid conservator și să creeze un nou­ partid și nu precum convine maselor conservatoare ci, precum ar conveni ocultei liberale. Prin atitudinea de astăzi a juni­miștilor, adică menajînd pe d. Can­­tacuzino și elementul conservator, înseamnă că junimiștii răspund, în parte, la apelul ce l’a făcut la Iași d. Cantacuzino ca junimiștii să în­ceteze cu luptele sterile, înseamnă că sunt speranțe că într’un viitor apropiat se va mai realiza reîntre­girea partidului conservator, dar tot sub șefia d-lui Cantacuzino. Oculta însă urmărește alt­ceva, ea urmărește și ar fi dorit ca juni­miștii să triumfe decapitînd pe d. Cantacuzino și proclamînd­u-se pe d. Carp șef al partidului conserva­tor. Și dacă aceasta s-ar realiza, a­­tunci și Oculta ar da lovitura cea mare și ar decapita pa d. Sturdza, proclamînd șefia d-l n. Ionel Brătianu. Dar oamenii politici experienți din ambele partide sînt încredințați că atît cît vor fi în viață d-nii Sturdza și Cantacuzino, ei nu vor putea fi decapitați. _________ A W. D. Cosmetică „democratul” La Ploești continuă polemica provocată prin atitudinea d-lui Cosmetică Stoicescu, care văzând că membrii partidului liberal local nu sunt dispuși să se claseze înain­tea senioriei și ex-excelenței sale, a închi­riat un salon și a făcut club și a făcut și gazetă aparte. Se zice chiar că în primul număr al acestei gazete ar fi apărut un articol semnat de d-sa I D. Cosmetică, gazetar de provincie, a­­cesta e un ipostas în care nu l’am cu­noscut încă și conturăm pe cetățenii plo­­eșteni să nu ne priveze asemenea delicii și să ne trimeată acel număr, pe care’l așteptăm cu nerăbdare. Deocamdată „Lumina,‘ organul clubu­lui liberal din Ploești, polemizând cu ga­zeta d-lui Cosmetică, relevă faptul că d. Ionescu, la o întrunire din Ploești a cali­ficat ca greșală faptul că s a refuzat d-lui Sturdza sprijin­ul spre a merge mai departe. Dr. Lumina, care e bine informată în astă privință, afirmă că acest sprijin la refuzat și d. Stoicescu, intrucit d. Cos­metică Crampon putea sprijini pe d. Sturdza / Iată dar, zice „Lumina“, contradicție intre d. Stoicescu și partizanul său­ d. Lenescn ! Asta insă noi o găsim că e mort, ca contradicție, față de faptul pe care’l re­levă „Lumina“ cum că in ajunul alege­rilor legislative, d. Cosmetică a semnat un apel in care se proclamau „ca refor­­­me principale pentru un viitor apropiat casa rurală și mai în urmă într’un vii­­ttor mai depărtat, votul universal“. Asta, da , asta nu e numai contradic­ție cu iscălitura d-lui Cosmetică, dar e tot ce poate fi mai vice-versa­l D. Cosmetică democrat și partizan al votului universal 11 Ei, ași ! D. Cosmetică nu cere vot universal pentru țărani, ci armată, cum a cerut ■’a­i­ v­cu să i se apere cu gloanțe ex­ploatările, pentru Ca­d-sa, să poată da printuri parlamentare și să deție porto­foliul grațierilor lui Șapira ! Silex Spiritul de revoltă alimentat de un foarte mare număr de nemulțu­miri, este general și comun amîn­­doror Camerelor ; la Senat, de exem­plu, acest spirit s’a manifestat la alegerea comisiunilor. Pentru comisiunea de control a Casei de depuneri, d. general La­­hovary prezentase o listă cu trei nume, însă majoritatea au întocmit lista ministrului ștergînd două nume, și adăugînd altele două. Faptul în sine nu are nici o importanță po­litică însă acest nimic caracterizează pornirea generală și aceste nimicuri au darul de a enerva, de a irita și de a provoca mai tîrzi­i conflicte cu mult mai însemnate. Tot la Senat a rămas guvernul în minoritate pe o altă chestie. D. general Lahovary a propus Sîm­­bătă ca viitoarea ședință să se­­ țină Marți însă majoritatea Sena, halul nu s’a învoit și a votat pentru a fiercure. Nici votul acesta nu are importanță politică, însă are o altă semnificare: el dovedește, pe de o pluto că mi­niștrii prea se amestecă în toate nimicurile și prea vor să’șî impue voința în toate amănuntele bucătă­riei parlamentare, iar pe de alta dovedește că miniștrii care au luat această atitudine nu au destulă au­toritate și că și-o uzează și pe a­­ceea pe care o mai au, în afaceri prea mici, care nici nu sunt de com­petența și de talia lor. Senatul a voit pe­semne să facă a i se erta prea marea, supunere arătată cînd a votat validarea d-lui Adrian Magheru și acuma caută să se emancipeze pe chestii secundare. Poate că și acesta este un mijloc de reabilitare. In general aceasta este caracte­ristica actualului parlament, j Parlamentul actual e?;Te caracte­­­­rizafe printr’un fel de nemulțumire și de jenă generală ; pe toate fețele se citește un fel de suferință mo­rală, par’că nimenea­ nu­r-te la locul sări, par’că fiecare se^teaptă la mai mult și la altcov.^1B^­Poate că, atunci cît­­ j ar începe dezbaterile și cînd poreniSa­­ a în­călzi și va îndîrji să se schimbe dispozițiunea generală pe care am descris-o. Ad. ca d. Fleva, să revie...... la primele sale drag­osti. De­cit, un lucru să ne fie per­mis a crede. Oricum­ ar fi motivele și împrejurările can fac pe d. Fleva să reintre în viața politică, ascen­dentul să îi asupra maselor va putea să renască numai cînd „tribunul“ se va decide să agite ideea lărgirei dreptului de vot. Ca democrat a debutat în viața pu­blică a țărei și așa trebue să moară, luptînd, dacă e hotărît să reia lupta politică. Intre conservatori, deși are multe simpatii, n'ar putea să aibă de­cît situațiunî politice efemere. Intre junimiști, oricami ar fi a­­mintirile și prietenia cari’l leagă de d. Filipescu, aliatul lor de azi, d. I­lova n'ar putea să găsească me­diul favorabil principiilor și tempe­ramentului său. De partidul liberal îl desparte Oculta. Cu toate acestea, niciodată, poate, nu a găsit in acest partid o atmos­feră mai prielnică sie­și, de­cît în aceste momente, fiindcă niciodată partidul liberal, dimpreună cu șeful său, d. Sturdza, nu a simțit mai bine că este prizonierul unei cote­rii, care pînă azi a dictat de la Banca Națională și de acum îna­inte voește să dicteze prin dinastia Brătienilor, rebizionînd în locul vi­zir­at­ului lui Ion Brătianu, vizirabil descendenților lui, cari sînt departe de a fi vulturi. Numele d-lui Fleva ar fi un pro­gram în lupta contra acestei ten­­dinți, dar or­i cît de popular ar fi a­­cest nume, numai punîndu-l în ser­viciul cîtorva revendincari democra­tice. V ar putea acoperi nic’odată de glorie politică. __________S. U. R. rea drepturilor la dobrogeni N’ar fi, decî, de mirare, ei­em, emmin­a “ Semne de nesupunere Parlamentul a început să lucreze dar primele semne nu sînt spre bu­curia guvernului; s’au produs cîte­­va voturi semnificative și s’au ivit oarecari manifestațiuni­ de revoltă. La Cameră am avut supărarea d-lui Pavlică Brătășanu care, atît în vederea statorniciei sale în parti­dul conservator cît și în vederea că este un neobosit luptător care de două ori a determinat alegerea d-lui Take Ionescu în opozițiune la colegiul I pentru Cameră din Roma­­nați, a crezut că i se datorește o­­noarea de a figura printre vice­președinții Camerei. Faptul în sine n’ar fi prezentat nicio gravitate dacă­ mai mulți deputați olteni nu ar fi secondat pe d. Brătășanu și dacă guvernul, în special d. prim-ministru, nu s’ar fi opus categoric acestei pretențiuni. Gravitatea lucrului s’a mai ac­centuat și prin aceea că d. Brătă­­șanu, fiind socotit ca un devotat prieten politic al d-lui Take Io­­nescu, s’a putut bănui că deputatul de Roman­ați este susținut pe sub mină de către ministrul finanțelor. Conflictul, ce amenința să izbuc­nească, s’a sfîrșit cu bine, de­o­cam­­dată, însă atmosfera de nemulțu­mire și de revoltă există. Pe lîngă conflictele cu caracter pur personal, există în Cameră și o altă dispoziție care se va accentua și va izbucni fatal într’o bună di­mineață, este lupta surdă, mîrîiala între cei cu sînge roșu și cei cu sînge albastru ; unii se uită la ceî­­l’alțî fără prietenie astăzi, pentru ca mai tîrziu să se uite cu neîn­credere și finalmente să se uite cu dușmănie. Noul Parlament D. Adrian Magheru. Din familie de militari, de aceea se vede că a trebuit să se dea o luptă crâncenă pentru ca să­ șî i­a locul din Senat. S’a ales la Gorj în con­tra fostului ministru de interne d.Las­car și acesta l-a fost, ca să zicem așa, mărțiș­o­r­u­l, căci guvernul nu prea voind să aibă în Se­nat pe d. Las­car, a insistat ca adversarul său să fie validat. Tînăr, simpatic, numărând mulți amici tn București, cel mai bune senator este foarte cunoscut în înalta societate, unde cucoanele trebue să­ fi tachinat mult. Semne particulare . In politiă e ,ta­­chist* și la bal-mascat fr. „tachinist*. Fono Reintrarea d-lui Fleva Se afirmă în cercuri autorizate că d. Fleva ar fi decis să părăsească diplomația și să reintre în politica militantă. Lucrul n'ar fi de mirare, cunos­cut fiind temperamentul de luptător al aceluia care a gustat în cariera politică și amărăciunile, dar și cea mai mare popularitate pe care a a­­tins-o vre­ un om politic la noi, în ultimii treizeci de ani. C­HESTIA ZILEI D. Cosmeticii și "generoșii" — Numai de nu Vor înghiți „buruienele"! Trebue stîrpită buruiana socialista.(D. Cosmetică la Ploești) Darea drepturilor la dobrogeni Cererile dobrogenilor.—Refuzul par­tidelor politice.—Guvernul și do­brogenii.—Călătoria miniștrilor în Dobrogea.—Pe cînd se vor da drep­turile ? De multă vreme o mare parte, dintre locuitorii Dobrogei se agită pentru a do­­bîndi drepturi politice, egale cu ale ce­lorlalți români din regat. De cele mai multe ori mișcarea do­brogenilor pentru drepturile politice a întîmpinat însă o opunere îndărătnică din partea conducătorilor partidelor noastre. Opunerea se făcea pe diferite motive, dar în special pe acela că dobrogenii fiind de diferite naționalități, nu sînt încă destul de pregătiți pentru a ob­ține drepturile politice. Erau tratați astfel drept minori, deși în general po­­pulațiunea Dobrogei da mai multe probe de seriozitate decît celebrii alegători cari fac zestrea guvernamentală princi­pală prin centrele mari de populație ale țărei. Alte ori însă, cînd nu mai prindea argumentul că­­ dobrogenii sînt minori politici, se invoca motivul că regele se opune la acordarea drepturilor politice în Dobrogea. Dar și motivul acesta a fost dezmin­țit, căci comisiunile dobrogene care se duceau în fiecare an la rege, în au­diența, își faceau convingerea că regele ar avea o mare satisfacție, dacă s-ar ex­­tinde drepturile politice și la locuitorii din Dobrogea. De fapt, partidele politice se opu­­neau la cererea dobrogenilor, pentru că se temeau­ să nu dea de bănuit Rusiei și Bulgariei, cari n’au încetat încă de a se uita cu jind la provincia noastră transdanubiană. Partidul conservator, într’un moment de bună inspirație, a rupt însă cu tre­cutul și a prevăzut în programul său­ de activitate imediată și chestia dârei drepturilor la dobrogeni. Poate că și grelele încercări prin care trece Rusia în prezent au determi­nat partidul conservator să pue în pro­gramul sau chestiunea de care ne o­­cupăm. Dar în sfîrșit, ni se promite un apro­piat proect de lege în această privință. * Unii oameni politici, din ignoranță sau din interes, susțin că pentru darea drepturilor politice la dobrogeni e ne­­voe să se aleagă și să se întrunească o constituantă care să modifice Constitu­ția în partea privitoare la Dobrogea. Părerea aceasta e greșită, căci Con­stituția spune­ clar că drepturile politice se vor acorda dobrogenilor prin legi speciale, deci nu prin modificarea pac­tului fundamental. * Se obiectează însă că guvernul n’a prevăzut în mesajul recent proectul de lege pentru drepturile dobrogenilor. Guvernamentalii răspund la această obiecție, că nu trebue să se vie cu o lege nestudiată și de aceia se vor face mai întîi­ studiile necesare și apoi se va alcătui proectul. Astfel, în cursul verii,după închiderea Camerelor, d. Cantacuzino, președinte împreună consiliului,probabil cu alți d-r.i miniștri, vor vizita Dobrogea și vor numi o comisiune care să se ocupe cu pregătirea proectului de lege. Deocamdată autoritățile din cele două județe dobrogene adună date statistice cu privire la starea materială și intelec­tuală a populației dobrogene, in vederea împărțire­ ei în cele trei colegii electo­rale de Cameră și județ și în cele două colegii de Senat. * In viitoarea sesiune parlament­ară,după cum am spus, guvernul voește să treacă prin parlament legea cu darea drepturi­lor politice la dobrogeni,—îndeplinind­ ast­­fel Un act de mare dreptate politică. C. D. —B ————tW» — Adeveruri Hgg---­ „Chimiță!“ Sacrilegul și blasfemie ! „Violența Națională“ a început să ia per pedes pe d. Prostilă V. I. C. Bră­tianu. Așa, în număru­l de alaltă seară, scrie : „d. Pascal Toncescu este colegul lui Iliuță și al lui Chimiță..." Care va să zică domnu Chimiță a început să fie luat în rîs de chiar or­ganul pe care’l dirijează ? ! Prea frumos!! Bravo, Brening ! Celebrul Brening protestînd, printr’i scrisoare contra „Tribunei liberale“ din Galați, care vorbește de »■„Breningită“ și „breningism“, scrie: „D­v. vă aflați într’o adevărată epoci „de destrăbălare morală, pe cînd nu­­imele meu" reprezintă o corectitudini „ireproșabilă, în viața publică și privată« „ceea ce nu se potrivește cu epoca dv.* Ei, bravo, bine combate Brening!! ! O versiune! Dialog­ —. Dacă se ’ntoarce Fleva în țară, cine va fi trimis ministru la Roma ? —• Catolicul d. Coculescu, ca­­ f ’mpace pe Papa cu regele Italiei!! Rigolatto Reformele în Macedonia Opunerile Turciei.—Chestiunea vamală Turcia continuă față de puteri aceași tactică, pe care o opune din luna ianu­­arie proectului de reforme financiare în Macedonia. Ea se preface pe de o parte ca să salveze aparențele, că vrea să­ aplice, pe de alta parte, profită de a­­ceasta aparentă bunăvoință pentru ei, să mutileze și să diformeze programul reformator. Opunerile Turciei Proectului austro-rus de regulament financiar, ea răspunde printr’un aiord între ministrul de finanțe și banca oto­­mană, semnat mai zilele trecute. Și această replică, după cum trebuie să ne așteptăm, ascunde sub o adeziune superficială, o mare modificare : supri­­marea controlului și inspecției, cerute de Austria și Rusia. Acest control și această inspecțiuni sînt prea indispensabilă, pentru ca li se poate admite un moment, că se va renunța la ele. Neglijența administrației ne­­otomane în Macedonia, nu mai per­­mite puterilor de a se opri la jumătăți de măsuri. . Cînd s’a ajuns de a se crea într’o re­giune, prin abuzurile funcționarilor și soldaților, mizerii și teroare, nu ești drept de a se revolta in contra unui control legitim și al unei inspecțiuni necesare. Hilmi-pașa se teme, fără îndoială, că inspectorii cari vor parcurge în mod li­­ber țara, nu vor fi așa ușor de înșelat Cărți și Reviste Spre Albania de C. 8. Constante. — S Teatru de școală de Ana Gh. Tă­năsescu. — Embleme (poezii) de Constantin Muche. Acum cîtva timp făceam constatarea că literatura asupra țărilor subjugate sau locuite de o populație compactă de români nu este în­deajuns de însem­nată față de marele interes ca în mod firesc se cuvine să acordăm acestor țări și populațiuni. Fusese pe­semne o constatare cam grăbită, căci deja o vre­me publicațiunile de acest gen au în­­ceput să se înmulțească, și încă într’un mod care arată că e de obicei­ prefe­rabil să nu se riște afirmațiuni cari pot fi dezmințite dintr’o zi pa alta. Și lucru remarcabil: abundența lucră­rilor de această natură nu strică întru nimic calității lor. Acum două săptă­mâni ne-am ocupat de valoroasa lucrare a d-lui L. Bărbulescu asupra politicei noastre in Macedonia, și azî avem o nouă carte, tot așa de serioasă, tot așa “■C de muncită, dar cu avantagiul în plus că avînd un caracter mai literar și mai descriptiv și fiind opera unui tîrîăr care se anunță ca un scriitor de talent, va interesa mai mult pa acei cari știu să aprecieze literatura de voiaj. D. C. Constante descrie în volumul „Spre Albania“ impresiile sale din vo­iajul făcut în această țară legendară, locuită de poporul care a dat tipul clasic al brigandului cavaler. Orlett s’ar scrie asupra Albaniei, niciodată un au­tor care posedă puțină pătrundere și puțin talent de scris nu va putea să e­­­puizeze interesul pentru frumoasa Al­bania și pentru poporul său. D. Con­stante are și putere de observație și stil; pe lingă aceasta lucrarea mai tratează o ehastie politică foarte însemnată, a­­ceea a unei acțiuni comune a romînilor cu albanezii, așa că din toate punctele de vedere ea merită a fi citită și dis­cutată. Amatorii descripțiunilor de călătorii, vor găsi pagini fermecătoare : drumul cu diligența în munții sălbatici ai Al­baniei, moravurile războinice ale alba­nezilor, cavalerismul lor tradițional, cu un cuvînt tot ce formează aureola a­­cestui popor vecinie sub arme și pe drept cuvînt admirat și temut în întreg Orientul. Interesul cărții nu se epuizează însă cu aceste descripțiuni. Partea curat ins­tructivă este de asemenea foarte însem­nată. D. Constanta expune istoricul mișcărei naționaliste printre albanezi, noun­e idei ce au început să frămînte acest popor ca­ o părea fixat pentru d’apărarea în banditismul lui secular cum și competițiunile lacome ale ma­rilor puteri înconjurătoare asupra țărei lor. Autorul ne istorisește toate acestea, pentru a arăta folosul unei politici care ar tinde la o lucrare în comun a romînilor cu albanezi Natural, față de atîtea soluțiuni ce se oferă în ce privește politica noastră în Macedonia, aceasta își va fi avînd și dînsa meritul ei. Dar unde ni se pare că autorul forțează oarecum nota și se lan­sează în combinațiuni diplomatice de un caracter cam utopic sau­, în orice caz, de o realizare cam îndepărtată, este cînd afirmă că marile puteri euro­pene nu se pot pronunța decit pentru soluțiunea: „constituirea unui stat au­tonom romîn-albanez sub suzeranitatea Turciei“. Este de­sigur foarte greu de prevă­zut ce va hotărî odată și odată diplo­mația europeană asupra Albaniei, dar ceea ce pare cert este că atunci cînd albanezii vor ajunge la o asemenea pu­tere în­cît să forțeze Europa și pe Tur­cia să se ocupe de soarta lor nu vor primi pe romb­i, cari formează o mică minoritate din populația țării lor, să intre ca un element constitutiv al sta­tului lor. O discuțiune asupra acestui punct este insă absolut inutilă, pentru că fanteziile diplomatice au totdeauna șansa de a rămine simple exerciții—fără de urmare practică—ale acelora cari se îndeletnicesc cu asemenea ocupațiuni. Cartea d-lui Constante are destule alte merite mari, pentru ca să putem trece asupra unei chestiuni care se pretează la discuțiuni contradictorii. Este o carte care își va avea locul ei bine pus în evidență în literatura asupra țărilor stră­­ine locuite de romîni Teatru de școală de Ana Gh. Tănăse­­scu.—D-na Ana Tănăsescu, directoarea u­­nei școli primare din Constanța, în lăuda­bila dorință de a contribui la ridicarea poporului de la țară, a întocmit citeva piese de teatru, destinate bibliotecilor sătești, serbătorilor școlare la orașe și sate, șezătorilor, etc. Bieții săteni — ca și cum viața nu­ le-ar fi destul de amară li se mai trimit și piese de teatru cari te fac să plîngi de inepția lor. Ciudată idee ne facem noi, orășenii de țărani. Ni’i închipuim așa de jos, așa de copilărește naivi și așa de stupid străini de tot ce poate deștepta simțul frumosului în om, în­cît nu ne jenăm Sa le expediăm, sub cuvînt de „cultură artistică și literară“, tot ce e mai in­aig­at, mai anost, mai plictisitor și mai contrariu celei mai elementare însușiri artistice. Mam sacrificat pentru a citi pînă la capăt piesa „Prietenii și neprietenii poporului” din ceeace autoarea nume­ște așa de pretențios „Teatru de școală”. Întreaga piesă nu e decît o culegere de sentințe și maxime economice, prin cari se face propagandă țăranului ca să se apuce de cultura zarzavaturilor, să nu bea, să nu se poarte după moda de la orașe și să nu întârzie de a înte­meia... bănci populare. Ca și cum pen­tru toate acestea nu există broșuri spe­ciale, sau cărți, reviste și ziare de econo­mie rurală. Dar, la urma urmelor, am admite și asemenea teme prozaice dacă s'ar prezenta cel puțin sub o formă mai aleasă și, po ici pe colo, ar da puțină artă într’un fel sau altul. Piesele d-nei Tănăsescu sunt însă tot așa de departe de cea mai neînsemnată calitate li­­terară, întocmai cum personajiile ce prezintă sunt departe de a exista în re­alitate. Astfel vedem că între prietenii ță­ranilor figurează și arendașul și­„ mi­nistrul, acesta din urmă fiindcă a avut ideea de a înființa băncile populare, iar primul fiindcă are o dragoste nemărgi­nită pentru acei cari îl îmbogățesc. Scena cu arendașul care îndrăgește pe țărani e pur și simplu delicioasă, iar aceea care ni’î arată aclamînd, într’un elan de entuziasm, pe ministrul cel cu băncile de economie e incomparabilă. Frumoasă idee avem de sătenii no­ștri, de inteligența lor și mai ales de capacitatea lor de a judeca actele ce’I privesc de adreptul Le trimitem piese lamentabile, cari nici pentru copii nu sînt bune, și avem pretenția de a face cu ele propagandă serioasă în favoarea unor chestii serioase. Ceea ce’i mai curios este că piesele d-nei Tănăsescu sînt aprobate de minis­terul instrucțiunei publice, ministerul luminos și al încurajării artelor. Oare n’a citit nimeni din minister aceste piese ? Ministerul acesta are, ni se pare, deschis un concurs pentru cele mai bune lucrări necesare unui repertoriu­ de tea­tru sătesc , cum se face clar că a auto­rizat „teatrul“ d-nei Tănăsescu, ale cărei piese nu sunt decât o culegere de arti­cole proaste din gazetele agricole ? Sau­ cei din ministerul instrucțiunei împăr­tășesc și ei credința că cea mai insipidă elucubrațiune e bună, din moment ce o articol de expert la sate și din mo­ment ce propagă cîteva adevăruri sfinte , ca băncile populare, cultura zarzava­turilor și aș­a mai încolo. Sîntem dintre aceia cari apreciam foloasele unei propagande active în fa­voarea legumelor naționale, dar mai socotim că legumele sau băncile popu­lare sau alte asemenea instituții emi­nente nu pot forma obiectul exclusiv al artei la sate. Mai sînt și alte subiecte cari pot forma tema unor variațiuni ar­tistice chiar pentru acei țărani, cărora trimitem piesele d-nei Tănăsescu spre directare. 1. Embleme (poezii) de Constantin Mu­che. Poezii de amor, poezii drăgălașe și fine, cînd molcome sau pasionate, cînt pline de o dulce savoare sau de o pă­­timă și o furtunoasă. Poezii cari se citesc cu plăcere, pen­tru că, deși obicinuite—vecihicul cînt al iubire!—posedă totuși o notă personală aleasă, care arată o simțire poetică fină, numai în nuanțe și imagini. CASTELUL Măreț castelul se ridică Pe vm­­ul verde de colină, Ca o săgeată de lumină Un turn albastrul îl despică. Dela fereastra lui odată Privea cum soarele de vară Popea întreaga zare în pară— O castelană adorată. Acum, castelu­ î prins de jale, Nu sunt cîntărî de mandoline Nici Scări de atlaz—­în noapte—fine Nici cavalerul mindre, în zale.. Castelul e rămas în urmă — Emblemă «1« prin veacuri duse,— Cn viețuie din el apuse­ni străin "irca 11V să ca­ m­ i E uu g..n cai*­, cir n­­­ la i n • a [UNK]••48 multă oviginitli.t ț­- și ui ’ i m . i ac...., inter, uri v I *»­.t» i.­i. a. • «j .a. .ra ?pe i 1 i.

Next