Adevěrul, aprilie 1905 (Anul 18, nr. 5620-5646)

1905-04-01 / nr. 5620

Anul al XVIII-lea—No. 5620 FONDATOR Alex. V. Beldim­anm ABONAMENTE Un an loi 16.— 6 luni ... „ 8.— 3 luni . . • 1 . „ 4.— o lună . . „ 1.50 In streinătate îndoit Abonam­ente combinat © (Adeverul politic și Dimineața) Un an.......................... lei 32.— 6 luni , „ 16.— 3 luni . * „ 8.— o lună . » 3.— $ tmaai laa toată fara>­­ipare zilnic la ora 5 seara cu ultimele știri ale zilei Vineri 1 Aprilie 1905 DIRECTOR POLITIC COSIST. MILLIî PUBLICITATEA: Linia pe corp 6 în pag. III-a bani 20 n 19 n n 7t n lV"ft .» 10 PUBLICITATEA UNITA­In aceiași si la jyabjoé if/IVA hy/b&pi 30 ................. „ £*­­ ■ 1, 15 Inserții §i­red­nia Lel 1 Telefon 260. Bi­rourile ziaru­lui, str. Sărindar­i Conversiunea.­­ Votarea budgetelor Chinezii dela C. F. R. De nenumărate ori am făcut atent pe d-l ministru de lucrări publice, asupra chinezilor dela direcțiunea C. F. R., cari în loc să se gîndeas­­că să înleznească publicul, îi cred­ză veșnic dificultăți și nemulțumiri. In special am atras atențiunea d-lui ministru asupra chinezeziei cu biletele de abonament, cari acum cîtva timp se puteau lua trimestrial, cu acelaș preț anual și cari acum nu se mai liberează decit pe un an întreg ceea ce este absurd din toate punctele de vedere. Deși reclamațiunile curg contra acestui nou­ regulament, deși comer­­cial protestează, deși C. F. R. pier­de, căci nu mulți pot debursa de­odată între 600 și 900 de lei, to­tuși chinezii de la direcțiune n’au făcut nimic, încă odată dar n'ar fi bine ca d-l ministru de lucrări publice să se intereseze d-sa personal de această cestiune și să o tranșeze d-sa in con­formitate cu bunul simț și cu intese­­le și ale C. F. R. și ale marelui public ? Sperăm că de astădată cel puțin d. I. Grădișteanu va înțelege că este în interesul bunului său renume ca să nu se lase a fi dus de nas de man­darinii de la Direcție. N’are decît să-și procure din străinătate datele necesare asupra acestei chestiuni și va rămînea uimit de chipul inteli­gent, lesnicios și adevărat comercial în care celelalte administrațiuni ale căilor ferate străine, știu să facă co­merț și administrațiune, nu chine­­zezie. _________ Fr. C. * | Noul Parlament Theodor D. Sperand­i. Fostul colaborator al Basarabiei și al Contemporanului, fostul erou al procesului de la Iași, contra profesorilor socialiști, azi este senator ..conservator, ceea ce do­vedește că socializmul ca și gazetăria te poate conduce la ori­și ce, cu condițiune ca... să-l părăsești. Autorul Anecdotelor populare care a fă­cut deliciul atîtor generațiuni, este un fiu al operilor sale și din cirac al lui Nădejde și din belfer dela Iași, a ajuns un perso­nagiu­ literar și politic care își are impor­tanța lui. De ce însă a fost pus raportor la legea urcărei taxei pe vin, care vine azi în discu­ția Senatului, iată o întrebare care de­sigur și-a pus-o d-sa singur cel dintîiu: Foto DE LA CAMERA — Conversiunea și discuția bugetelor — Conversiunea Ședința de eră a Camerei s’a des­­chis cu o mare lovitură financiară: con­­ersiunea titlurilor de cinci în patru­­ sută. Fără îndoială că d. Take Ionescu ima­­ginează noua eră financiară conserva­­tare sub cele mai frumoase auspicii. Soi operațiunea aceasta a conversiunei rîvnește orice ministru de finanțe, ar puțini au avut norocul s’o realizeze­­ condițiuni favorabile. Gogu­ Canta­­nzino a suferit un eșec și după el s’au scercat zadarnic și alții să obțină o inversiune. Prin urmare d. Take Ionescu re­­enind la departamentul de finanțe, cu iată critica vehementă ce s’a făcut și a face concepțiilor sale financiare, a reușit să obțină o conversiune la care nimeni nu se aștepta astăzi. Lovitura aceasta a produs senzațio n cercurile politice și anunțarea con­versiunei a fost salutată de Cameră prin adevărata ovațiune. Bugetele Discursul d-lui Nenițescu Raportorul general al bugetelor d. limbrie Nenițescu a rostit era un dis­­curs care a pus încă odată în evidență­unoștințele sale aprofundate în ches­­iuni economice și financiare. D. Nenițescu răspunzînd d-lui Bră­­tanu a făcut cea mai clară și obiectivă opunere a situației noastre financiare - economice și nu sa mărginit a re­­lva și apăra operele partidului său, dar acunoscînd greșelile făcute de toți în clitica financiară, a dezvoltat și volu­­m­ele care se impun pentru îndrumar­ea unei serioase politici economice fi­nanciare. Dintre raportorii generali ai bugete­le pe care partidul conservator l-a avut­­ ultimul timp de sigur că d. Neni­­sscu s’a relevat ca unul din cei mai impotenți, mai cumpătați și mai e­­fectivi. Sponcrats și impozite . Vom releva numai punctele princi­­ale din documentarul discurs al rapor­­orului general. D. Nenițescu a răspuns d-lui Brătianu '-xtă confor viitorii n’ați înțeles să împingă conomiile pînă a lăsa neinstruită ar­­mata, a închide școli în Macedonia, ci >a înțeles economii numai la personal, liberaliî însă, ori­cit s’ar apăra azi, a atins armata prin economii.a lor și nsuși d. Costiniescu prin raportul sau a bugetul 1902—1903 recunoaște că ’a abuzat mult cu concediile ce s’au lat la trupe. Deci apărarea de azi a d-lui Brătianu e dezmințită de raportul de acum doi ani al d-lui Costinescu. In ce privește impozitele impuse de conservator, cifra totală din ultimii ani­­ egală cu aceea a impozitelor libera­­ilor. La economii acelaș lucru. Ambele partide de guvernămînt au contribuit loci în proporții egale la așezarea mm­­­pozitelor și la realizarea economiilor, cifrele desmint legendele și pun în e­­idență adevărul. D. Nenițescu a dezvoltat apoi consi­­derațiunile cari au făcut pe conserva­­ori să prefere impozitele ce le-au creat , a stabilit care o partea ce se cuvine onservatorilor în materie de biruri și are o acea a liberalilor, dovadă făcută a cifre. Noul budget Raportorul a arătat apoi cum se pre­­zintă noul budget. Ce budget ar fi avut acum liberalii ? Ar fi avut un altul ? suntem cu 12 milioane sub budgetul li­­beral. Contestați evaluările ? Dar ele int reale și corespund cu cele calcit­­ate de d-v. Calificați cheltuelile noastre ca elec­­orale. Sunteți absolut nedrepți. Am dat istrucțiunea peste 800000 lei și am dat rmatei peste 2 milioane și dacă n’aș a­vea convingerea că am afectat acești ani pentru opere bune, n’aș fi îndrăz­­it să apăr bugetul. Și am dat armatei iernat pentru a înlătura răul semnalat­­ de d. Costinescu. Dar cum ați între­­uințat d-v. excedentele? In loc să le icrtați pentru acoperirea cheltuelilor ce a pot fi amînate, ați dat din excedente întru gara de la Obor, o adevărată celtuială electorală, ca să nu cităm acît una. Ați făcut clar expropierî în fiul crizei, pe cînd soldatul era în fremțe și rău hrănit. Clteva soluțiuni Vom fi ținuți—a conchis d. Nem­­­­scu—într’un cerc de fer încă vre-o i ani din cauza anuităților datoriei pu­­b­lice. Ce-i de făcut ? Unele venituri în­­­ o să scadă. Am făcut o primă re­­frmă : crearea fondului de rezervă, o măsură salutară ca și creditul județean, mai avem unele rezerve cari le-am­ut­a păstra și le-am face productive fiind ani gospodari. Așa de pildă se chel­­tesc în călătorii prin străinătate 22 mi­­oane, muncitorii străini cari vin la noi ä scot 14 milioane. Prin aducerea mun­­torilor de la munte și de la cîmp, prin dicarea școlilor agricole, prin replan­­irea viilor care ne-ar produce 70 miti­me, prin organizarea transporturilor irealelor la porturi, transporturi cari 3 aduc azi o pagubă de 13 milioane, fi că prin organizarea a ceea ce avem, uzul imediat realizabil, am face o bună critică economică și financiară. D. Nenițescu a dezvoltat aceste no­­țiuni cu un lux de amănunte care ce­­stă că fiecare chestiune a fost perfect adiată. De aceea raportorul general a fost ascultat cu o adevărată plăcere și la nota vehementă și pasionată a d-lui Brătianu a răspuns printr’un discurs c­­ulictiv, substanțial și rostit,cu calm și cu multă putere de convingere. Discursul d-lui Take Ionoson Ministrul de finanțe a vorbit era în­­tr’o Cameră complect... convertită de conversiunea ce i-a prezentat-o. Dar fără a insista sau releva mult acest succes, d. Take Ionescu a răs­puns erî d-lui Ionel Brătianu foarte calm și trecînd peste multe obiceiuri invechite în parlamentul nostru și în partidele noastre politice. A vorbit ca un om de stat, sătul de hărțuielile din­­tre partide pe chestiuni mici, personale și pătimașe. A recunoscut adversarului ce­l al lui și s’a ridicat îndurerat că oameni politici tineri, ca d. Brătianu, nu vrea să recunoască adversarilor ab­solut nici un merit. Nota aceasta a dis­cursului d-lui Take Ionescu, a impre­sionat și a smuls aprobări și semne de simpatie din partea deputaților.­­Discursul d-lui Take Ionescu il vom rezuma numai pe scurt. DiscursUe ab­ovo D. Take Ionescu a relevat un nou obiceiu al unor oratori, mai ales al a­­celor din opoziție. După atac dispar și nu mai stau să asculte răspunsul. Un obiceiu­ nu tocmai parlamentar. Ministrul de finanțe răspunde apoi Că­ci. Brătianu n’are dreptate să se plîngă ca n’a avut bugetele la timp. Studiul unor bugete nu constă în cer­cetarea copiștilor cari s’au creat pe la ministere, ci trebue să te orientezi după alcătuirea generală a bugetului și să cercetezi dacă întrevezi cu el și o preo­cupare pentru viitor. Și dacă bugetele nu sunt încă votate, vina nu poate fi a conservatorilor, ci­­ a liberalilor. Și pentru a pune această vină în e­­vidență d. Take Ionescu a citit o par­te dintre corespondență din „Național- Zeitung“ asupra retragerea cabinetului Sturdza, de­sigur inspirată de șeful liberalilor, și prin care se­­ atribite re­tragerea liberalilor unei minorități de ambițioși sub conducerea d-lui Vintilă Brătianu. D­­ altfel, la Senat, și d. Sturdza a explicat de ce s’a retras și a arătat că mulți vroiau să deid­iama in er .e­tenie. Se impunea clar ca d. Ionel Brătianu să facă o expunere asupra politicei financiare cu oarecare moderație, să nu mai revendice toate operele trecutului, să nu mai fi vorbit de electoralitatea prezentului, cînd ne amintim de stră­moșii electorali ai liberalismului, iar pentru viitor să nu se mai fi arătat plin de îngrijire. Discuțiile ab ovo nu mai au azi nici un rost și nu se mai fac nicăieri. Se discută prezentul, se discută activitatea un­ui stat pe 5—6 ani in urmă. De ce ce mereu discuții pe decenii ? Și de ce liberalii încep cu 1876 și se opresc la 1901 ? De ce se schimbă datele, după cum se prezintă interesul politicei li­berale? Finanțele liberale Dacă fac arh­eologie politică, să o facă de la început : de la primul minister Ioan Brătianu care ne-a lăsat o datorie de 18 milioane la un budget numai de 60 milioane. Și apoi, făcind istorie, nu trebui ignorat faptul că liberalii au guvernat mai mult de­cît noi. Dar, tn finanțe, ne-am repezit toți la rentă fiindcă am găsit bani ieftini, mai mult însă liberalii cari au deschis era îm­prumuturilor și suma cea mai mare de rentă cheltuită de liberali e a cea de 68 milioane cheltuită în ajunul crizei. Și cînd s’a închis era împrumuturilor, sub cel d’íntíin cabinet Sturdza, s’au văzut toate cusururile politicei lor financiare, s’a văzut o adevărată destrăbălare în cheltuelî, s’au văzut lucrări angajate și continuate de d-nii Ionel Brătianu și Haret, de sute de milioane, fără cre­dite votate și au trebuit conservatorii să le legitimeze, să restabilească ordi­nea în administrarea finanțelor. Aseme­nea precedente, impun modestie, iar nu vehemente. D. Take Ionescu a mai arătat apoi ce prevederi a avut d. Sturdza acum șase ani și cum reese acum că nu cu­noștea de­loc adevărata situațiune din ajunul crizei. Politica conservatoare Conservatorii, a adăugat ministrul fi­nanțelor, văzînd era împrumuturilor în­chisă, creșterea fatală a cheltuelilor, au căutat ca sub altă formă să ne vină capitalul și atunci s’au deschis larg porțile capitalurilor străine. Și apoi am făcut economii. Conservatorii au fost cei dintîi­ cari au anulat credite. Liberalii au continuat anulările în sumă mai mare. Toți am cheltuit peste măsură și recunosc—de­clară d. Take Ionescu—că la ministe­rul instrucției am cheltuit mai mult, dar mai tîrziu­ tot eu am rugat pe d-rul Istrati să taie din mai toate capitolele budgetare. Și în ce privește impozitele, cîte­va le-ațî însușit și chiar proiectul impozitului pe moșteniri l’ațî luat de la mine dv. partidul moștenirilor! Puneți-vă dar pe un teren real: eu primesc că ambele partide au greșit în politica financiară, dar tot ambele partide au dres ceea ce ce au stricat. Ar fi copilăresc lucru să susținem că numai unul a stricat și cel alt a­dres. Mă doare orbirea și pasiunea unora de-a nu recunoaște meritele adversa­­­rilor. Acuzările d-lui Brătianu D. Brătianu a cerut numai o politică de escadonte. Dar nu putem să ne bi­zuim numai pe encedonte ci trebue să facem evaluări modeste tocmai din cauza fluctuațiilor veniturilor. S’a reeditat ve­chea acuzare că am voit lichidarea re­gatului. Dar vinderea acțiunilor băncei naționale—O bună afacere pentru bancă —o o acțiune de lichidare ? Eram să ne împrumutăm, cînd aveam o rezervă ? Vinderea hîrtiei de țigară n’a fost im­pusă în acele împrejurări ? De ce nu-i mulțumit d. Brătianu cu noul budget? Evaluările sînt făcute de d. Costinescu. Criticați transformarea monedei. Dar ștergeți evaluarea și bud­getul tot echilibrat rămîne. Susțineți că impozitul pe vin isbește agricultura. Dar pe ce să­­ punem impozite într’o țară agricolă ? Și mai calificați acest buget de buget electoral. Spor de lefuri nu este. Sînt egalizări în bugetul instrucției, cîteva creațiuni în acel al finanțelor. Dar în bugetul internelor s’au reali­zat mari economii, s’a suprimat o ar­mată de funcționari și prin urmare dacă vroiam alcătuirea unui buget electoral lăsam acea armată de funcționari. E dar o îndrăzneață acuzare și ne des­­gustă, ne descurajează asemenea a­­cuzări nd­eale ce nu vin de la adversari. Pentru armată am făcut și vom face sacrificii. D. Take Ionescu și-a încheiat aplau­datul său­ discurs arătînd preocuparea ce a avut-o de la început pentru con­vertirea datoriei publice și convingerea ce o are că s’a făcut acum o­ bună o­­peră financiară. Deputații din majoritate au aplau­dat frenetic. Discuția generală s’a închis și apoi s’a început votarea, fără discuție, a budgetelor speciale, votare care a con­tinuat și în ședință de noapte. A. V. NAZBÎTII Succese In străinătate Sintem­ pe cale de a ține recordul u­­nor succese speciale în străinătate și In special la Nizza și Monte-Carlo. Nu e vorba nici de cine poate pierde mai mult la ruletă, nici de cine deține E vorba de recordul demim­ondezelor. El bine, nu fără oarecare mîndrie și e­­moțiune menționăm aci succesul mon­stru pe care-l obțin de cîtva timp la Niz­za și Monte-Carlo două din cele mai en vogue demi-mondeze „bucarestoaze“, la Corso, la balurile florale, la Casino, la a­­peritiv, pe pistă, la promenadă, pretu­tindeni ele țin sus... piciorul și faima demi-mondului bucureștean ! Una din ele, simpatica cetățeană Lilica s’a întors zilele acestea cu trei drapele obținute la balul florilor din Nizza ca premiu de frumusețe, dacă nu și de vir­tute ! Să poftească și vecinii noștri să aibă așa succese ! N­ de sfid! Fac­ un singur tip—tipul patru la sută. Ne apropiem cu acest chip de măsura aceia în do­­binzi pe care creditul statului nostiu avea dreptul s’o re­clame. Și realizăm in acelaș timp o economie de cinci mi­lioane lei anual la cheltuelile pentru serviciul datoriei pu­blice,—cinci milioan­e c cîștiga­te pentru a fi învestite în opere utile țărei. Cursul de emisiune este 87 și jumătate. 11 putem consi­dera ca fiind foarte favora­bil. Intre băncile m azi vor face conversiunea, găsim pe vechii noștri bancheri, gru­pul D­is­c­ont­o-Gesellschaft,­­Bleib­roeder, Comptoir d'Es­­compte, Banque de Paris et des Pays Bas—și alături de aceștia, banca romînească Marmorosch Blank et Co., care inaugurează astfel activitate­a ei ca societate pe acțiuni în mod fericit, participând ast­fel la o faptă de seamă pa­triotică și la o importantă a­­facere financiară. Nu trebuie să fii conserva­tor, pentru ca să recunoști importanța mare a conversi­­unei de care d. Take Ionescu a legat numele său­, ma­ dar important slujbaș, mina sa dreaptă ca să­ î serve de raport di­rect între periferie și centru, o îm­bunătățire imediată s’ar simți. Din nefericire s’a urmat tot vechiul sis­tem și tot vechiul obiceiu, în­cît în cele mai multe comune nu s’a fă­cut de­cît să se schimbe numele slujbașului, dar el a rămas același și ca persoană și ca obiceiuri, și ca trecut. O altă inovațiune pe care a crezut’a fostul ministru de interne salutară, dar care n’a dat roade fericite a fost acea a inspectorilor comunali, în­­care d-sa punea multe speranțe, dar care în definitiv nu sînt de cit tot vechii sub-prefecți, mai mulți la număr, deci o agravare a răului. S’a crezut însă că numind inspec­tori comunali, tineri licențiați să se rupă cel puțin cu trecutul. Roa­dele date pînă acum nu sînt de așa natură ca să credem aceasta. Inex­­perințî, făr­ă o educațiune morală solidă, necunoscînd țara și pe țăran, fără o cultură serioasă, căci acea că­pătată la facultate nu prea valorează mult, inspectorii comunali s’au arătat ori inutili, ori incapabili, ori cîte­oda­tă stricători unei bune administrați­­unî. E vorba acum ca prin noua lege, să se reducă numărul lor și rou nu poate fi. Legea d-lui Lascar, după cum se vede n’a fost perfectă și a mai suferit de o aplicare cu rea voință și cu nepricepere. întrebarea însă este dacă așa cum va fi schimbată, i se va aduce îmbunătățiri or, poate, se va strica și mai rau, o lege a că­reia concepțiune primitivă a fost cu totul schimbată și a căreia aplicare a lăsat foarte mult de dorit ? Nu cunoaștem textul proectului de lege modificator și deci nu pu­tem să insistăm asupra detailurilor, dar încă odată ceea ce lipsește ad­­ministrațiunei noastre în general și în special administrației de la sate, nu sunt legile, ci o aplicare cinstită a celor existente.­­Ju o bună adminis­­trațiune, s’ar putea perfect face față tuturor nevoilor, s’ar pu­tea aduce colosale îmbunătățiri materiale și morale comunelor, rurale, în sfîrșit s’ar putea să se aducă în ființă domnia legilor care nu există de fapt la țară, și toate acestea, cu legislatura actuala. Eî bine­­ această administrațiune bună și părintească, pînă acum nu s’a putut realiza în țara romînească, de cît arare­ori și în cîte un fericit județ, care a avut noroc să capete cîte un prefect om de ispravă și unde s’a făcut experiența că chiar cu legile de astăzi, se poate face foarte mult! Dar încă odată, noi suferim de sugestia aceasta a­tot-puterniciei le­gilor, pe care fie­care guvern le schimbă ori le desființează, fără ca în mersul general al lucrurilor să se simtă vre-o îmbunătățire serioasă. CONST. MINLE Conn Mitiță: Nu e pentru cine se lovește, ci e pentru cine se ciocnește și C­onversiunea Cu depunerea priectului de lege prin care se convertește renta noastră cinci la sută in tip patru la sută.— d. Ta­k­e Ionescu a făcut o faptă, cum numai puținor bărbați de stat le este dat s’o facă și a legat numele său de un e­­veniment de primă ordine pentru istoria finanțelor sta­tului nostru. Cu această conversiune nu vom mai avea decît rentă de legea comunală D. ministru de interne a depus la Cameră proectul de lege modifica­tor al legei comunale a d-lui V. La­scar. Lucrul nu este de mirare cînd cunoaștem mania noastră de a face și schimba legile și cînd știm mai ales sugestia a căreia victime sîntem cu toții și grație căreia so­cotim că o stare de lucruri să schimbă prin legi. Legea d-lui V. Lascar n’a fost o lege perfectă, nici așa cum a con­­ceput’o d-sa și mai ales ast­fel cum a eșit din discuțiunea Senatului. Ceea ce s’a votat și promulgat a fost o harababură legislativă, care nu are nimic a face cu concepția fostu­lui ministru de interne. A fost o greșală din partea d-lui V. Lascar că a intrat la Senat pe calea conce­siunilor și transacțiunilor, căci dacă punea piciorul în prag, cel puțin am fi avut o lege care, bună ori rea, ca principii, ar fi fost un tot unitar. Noua lege n’a schimbat mult din starea administrativă a satelor, s’au schimbat mai mult numele lucruri­lor și denumirea funcționarilor dar fondul stărei generale a rămas­ ace­lași, adică o țară fără administra­țiune serioasă la baza­ ei, la sate. Ceea ce însă nu se putea contesta fostului ministru de interne, este buna-voință de a face ceva folosi­tor. E învederat că autorul Legei comunale a voit să remedieze o stare nenorocită de lucruri și că a făcut o încercare de a schimba chiar baza legilor, adică­ moravurile ad­ministrative. Faptul că a desfiin­țat notarii vechi, înlocuindu-i cu ti­neri titrați a fost un început bun, care ar putea și acum da roade, dacă ideea aceasta ar găsi oameni cari să o aplice în chip cinstit. Dacă în adevăr fie­care prefect de județ, în loc să caute să facă politică ori hatîr s’ar îngriji ca în fie­care comună să fie cel puțin secretarul comunal om de ispravă și om întru cît­va maî cult, dacă ar face din acest a­m se vedea în corpul zia­rului amănunte interesante asupra Conversiune! PĂRERI ȘI IMPRESII Greutățile Presei Intr’un primiîr al ziarului am arătat neglijența serviciului sanitar comunal și anume faptul că intr’o familie din cauza acestei neglijențe au murit în interval de cîteva luni mai mulți copii. Dacă am in­­­tervenit în această cestiune am făcut-o, oricine pricepe, în interesul și al nenoro­citei familii și al sănătăței publice, fiind­că această casă în care se încuibase mo­lima devenise un pericol pentru vecini și pe lângă aceasta neglijența serviciului sanitar comunal, ar putea face și alte victime în alte cartiere ale orașului. Care va să zică ceea ce ne-a făcut să intervenim n’a avut la bază alt senti­ment, decit acela al îndeplinirei datoriei față de sănătatea publică, o datorie principală a unui organ de publicitate. Intr o bună zi, ne trezim cu un cetățean care își declină numele și pronumele, profesiunea și pe lîngă aceasta și deose­bita calitate de „delegat al mahalalei“. Acest cetățean ne declară că el este ne­fericitul părinte, căruia î-atî murit atîția copil și că vine că protesteze contra noastră că am afirmat între altele, că este „sărac“ pe cînd el este un om cu dare de mînă și că de altfel serviciul sanitar comunal și-a făcut datoria. In pa­ranteză fie zic că acest cetățean venise în acelaș timp cu un funcționar de la a­­cest serviciu, și că se despărțise la ușa direcției, unul intrînd la director iar celalt la redacție. Am liniștit furia indignatului cetățean, am poftit afară pe funcționarul serviciu­lui sanitar, întrebîndu-l în ce calitate vine ? și ne-am pus apoi liniștit la discu­ție cu „delegatul mahalalei“, discuțiune din care a eșit că noi am avut perfectă dreptate și că tot ce am scris era perfect adevărat, afară poate de faptul mizeriei părintelui de familie în pricină. Cetățeanul a eșit din redacție și împă­cat și mulțumit. Nu tot așa am rămas noi, cari am făcut triste reflexiuni asupra greutăței meșteșugului gazetăresc pentru care îndeplinirea datoriei de multe ori îți aduce neplăceri și protestări de aces­tea pe cari nici nu știi de multe ori cum să le califi­ci. M. Capitalurile străine In interesantul și documentatul său­ dis­curs asupra budgetelor, d. Scarlat Arion, deputat de V­asca­ a făcut parte largă chestiunea capitalurilor străine, ca una ce cu drept cuvint, este cheia problemei eco­nomice și financiare a momentului. Este, din nefericire, adevărat că la noi, partidul liberal in loc să reprezinte ele­mentul de progres în ordinea economică, acordând capitalurilor rolul lor însemnat In dezvoltarea socială a alcătuirei de azi, a fost partidul care a depărtat de la țară capitalurile străine, fără de cali nici că se poate imagina propășirea țărilor de curind renăscute la viața economică a oc­cidentului. Din potrivă, conservatorii, agrarienii noștri, cari aveau motive de a fi mai re­fractari Introducerea capitalurilor străine, reprezintă lupta in contra tendinței retro­­giCUDs U top/ afriort Foarte justă a fost observațiunea d-lui Scarlat Arion că in chestia capitalurilor străine partidul liberal nu are o părere, ci au­tea păreri aiți conducători. In adevăr, d. Sturdza și in chestia ca­pitalurilor străine, ca­ și in aceea a con­cesiilor de C. F. particulare nu avea o părere, avea numai o atitudine și această atitudine era dușmănoasă. D. Sturdza fă­cea toate șicanele posibile, spre a zădăr­nici intrarea capitalurilor străine, sau crearea de cai ferate particulare. D. Stere, reprezentant al „sincrimei ge­neroase“, cum a remarcat d. Scarlat A­­rion, s-a ridicat contra capitalurilor Străine, pe motiv că și Argentinei î-ar fi făcut rău­, ceea ce, cum a arătat d. Se. Arion, e. Cel puțin, contestat. In fine, d. Ionel Brătianu, in discuția adresei s’a declarat pentru capitalurile străine cinstite. Camera a izbucnit in aplauze foarte justificate cindid, Scarlat Arion a între­bat : intra cis capitalurile lui Hallier sau­ acele cari au­ impus monopolul hirtiei de țigară au­ fost cinstite, fiind­că au­ fost patronate de personalități liberale și al­tele nu sunt cinstite ? Criterii de­ acestea ar trebui părăsite, căci aduc mare rău­ țărei și ne pare bine că deputați tineri și de talent, ca d. Scar­lat Arion, se adincesc in cercetarea stărei noastre economice și financiare și denunță asemenea vederi primejdioase. __________ S. U. B. festațiunea lucrătorilor. El a propus de a se trimite o delegație la ministrul de interne. Propunerea fa primită. De­legații aleși au fost Gorki, oamenii din litere Arseniew, Annewsky, Pesche Khonow, Miakotine, Semensky, avoca­tul Kedrinow și un lucrător­. In consecință, Maxim Gorki, în vîr­­stă de treizeci și cinci de ani, e acuzat că a redigoat la St. Petersburg, la 22 ianuarie, un apel către popor, cu sco­pul de a-l propaga pentru provocarea răsturnării regimului social existent actualmente în stat, apel, a cărui pro­pagare nu a avut loc grație unor circum­stanțe independente de voința lui Gorki, crimă prevăzută de paragraful lntal al articolului 125 din codul penal, în vir­tutea căruia Gorki trebue să fie jude­­­cat de catre Curtea de justiție din St. Petersburg, fără participarea juriului“”, Gorki șl-a ales ta apărător pe avo­catul Gronsenberg. P. Procesul lui Maxim Gorki — Actul de acuzare — La procesul lui Gorki, care după cum se știe, se va judeca la 16 Mai­ cu ușile inch­ise, singură soția marelui scriitor va fi admisă la ședință. Acest proces interesează de aproape toate cercările intelectuale din lume. Actul de acuzare pe care îl dăm act în rezumat, semnat de substitutul de procuror al Curtei de Justiție din Pe­tersburg, sună astfel: „In ziua de 23 Ianuarie, în cursul unei perch­ezițiuni făcute la avocatul Kedrino, consilier muncipal din Peters­burg, s’a găsit un manuscript relatînd demersurile făcute de un număr oare­care de reprezentanți ai literaturei, cu ocazia manifestațiilor de la 22 ianuarie, pentru a se evita tulburările. Manus­criptul relata la sfîrșit episoadele din ziua de 22 și conchiderea la responsa­bilitatea prințului Mirski și a lui Nico­­lae al ll-lea, culpabili de masacrele premsdidate ale victimelor inocente. „El îndemna pe cetățenii ruși la lupta imediată contra autocrației. Gorki fu recunoscut ca autor al manuscriptu­lui. In cursul interogatoriului sau, Gorki recunoscu că el e autorul acestui ma­nifest, care urma să f­i împărțit în pu­blic Manifestul era scris de mna lui Gorki și avea explicația următoare: „Acest manuscript trebue să fie co­­comunicat ministrului de interne și presei“. Gorki, explică în modul următor in­tervenția sa. Preotul Gapon și delegații lucrători s-au afirmat că masa lucrăto­rilor e credincioasă împăratului, și că revendicările lor nu aveau un caracter revoluționar. Gorki pretinde că a făcut tot posibilul pentru a-l întoarce de la proectele lor. Intrat din întîmplare în redacția jur­nalului Nash­i-Din, el găsi acolo o întru­nire în care se discuta proiectat mani­ Adeverul! Conversiunea • ............. ..... . —■• Ce asemănare e între o conver­siune și o convertire ? , — Cîte odată și convertirea se faceji tot pentru... budget! ) Armonia In Rusia 1 ..........­­­ Cinci profesori de muzică ai conser­vatorului din Petersburg au demisionat, protestînd contra concedierea colegului, lor Rimsky-Kopsakov. Pină și muzica e in disonanță cu au­tocrația rusă! ! Aprilie Culmea păcălelei. In momentul cînd pleacă trenul, să arunci o băncuță vânzătorului de ga­zete și, drept orice jurnale, să-ți a­­runce un exemplar din „Voința națio­nală“ !! Rigoletto Jocul de cărți — Ancheta „Adevĕrului“ — O anchetă asupra Jocului.— însorit în club. — Cluburile Capitalei. — Contraste ciudate.—Misterele clu­burilor.— Ancheta „Adevărului". In tolul carnavalului, directorul Ad­e­­verului, exprimîndu-se în redacție, c’ar fi interesantă o anchetă asupra jocului de cărți, o anchetă însă bazată pe fapte și in reeditarea cunoscutelor șabloane, mi-am propus să fac această ancheta, crezînd că­ m­i va fi lesne să adun ma­terialul necesar. Care nu-mi fu însă mirarea, cînd voind să pătrund în sălile de joc ale clubu­rilor noastre văd că mi se trîntește ușa în nas, de către cerberul postat în ves­tibul. Mirarea mea a fost cu atît mai mare, cu cît îmbrăcat în blană, cu jobeD, în­­m­ănușat și spilcuit ad-hoc, îmi închi­­puisem că voi­­epata pe clubment și că se vor înșela asupra seriozităței mele, luîndu-mă și pe mine drept o giscă, bună... de jumulit. — Nu e voe, fără carte de intrare. Aveți cartă? mă întreabă garderobierul clubului, unde voisem să pătrund. — N’am cartă răspund, cerîndu-I tot odată și sfatul ce am de făcut, ca să pot intra. — Vorbiți atunci cu d. comisar al clubului. D. comisar al clubului, e chemat să vorbească cu mine, îmi ascultă cererea și după ce mă măsoară de jos pînă sus, îmi răspunde : — Dacă doriți să fregventați clubul nostru, faceți o cerere și comitetul ad­­mițindu-vă, veți putea intra. — Pînă atunci întreb eți ? — Pînă atunci, la revedere răspunde comisarul părăsindu-mă. Contrariat in urma acestui afront ce mi s’a făcut, și necăjit că n’am izbutit, să intru în sala de joc, am plecat me­­ditînd asupra mijlocului prin care aș putea pătrunde prin cluburile Capitalei." Plecind de la clubul unde îmî fusese refuzată intrarea, îmî rămăsese în aur, sunetul argintului ce se rostogolea pe masa verde.

Next