Adevěrul, august 1905 (Anul 18, nr. 5734-5762)
1905-08-01 / nr. 5734
NUMIRILE ÎN MAGISTRATURĂ — Comunicatul liberalilor — La ordinea zilei sunt numirile în magistratură și comunicatul liberalilor privitor la aceste numiri. In ajunul de a semna regele decretele pentru numirea consilierilor la Casație în vederea înființării contenciosului, liberalii au ținut să repete declarațiunea ce au făcut-o în parlament că vor desființa contenciosul și vor anula decretele de numire în magistratură ISă Provibilă. Comunicatul nu cuprinde nimic nou. Se declară tot ca neconstituțional înființarea contenciosului. Se afirmă că nu s’a urmărit decit căpătuirea partizanilor prin cele 40 de numiri pentru ca miniștrii, fie ca avocați fie ca miniștrii, să-și asigure o majoritate. . Deci cei 40 de magistrați care vor figura în noua mișcare, sunt tratati de liberali ca partizani ai guvernului și amenințați că imediat ce se va da puterea liberalilor li se va anula decretele. Ar fi cam anarhică această procedare, dar probabil că nu se va întimpla tocmai așa. De pe acum se prind rămășaguri între conservatori și liberali că viitorul guvern liberal nu va desființa contenciosul și nu se va atinge de nici un magistrat numit cu ocazia înființărei contenciosului. Unii liberali primesc acest rămășag, iar alții îl primesc cu o rezervă , nu se va desființa contenciosul, dar va fi radical modificat. De magistrați însă, aceasta o spun mulți liberali, nu ne vom putea atinge. Sunt însă fruntași liberali, de pildă dl. Ionel Brătianu, cari spun că nu vor primi de la rece condiția de a nu desființa contenciosul și dacă li se va impune aceasta nu vor intra în minister, cel puțin d. Brătianu a declarat categoric că nu va intra într-un cabinet căruia regele îi va impune anumite condițiuni. Prin urmare, cu toate că organele liberale publică un comunicat categoric, totuși părerile sînt împărțite în partidul liberal și asupra acestei chestiuni. Părerea majoritățea oamenilor serioși cari conduc partidul liberal este că atunci cînd vor fi chemați la putere vor propune regelui modificarea contenciosului și respectarea numirilor făcute cu această ocaziune, ceea ce regele va accepta. * Modificarea contenciosului se va face în sensul criticelor aduse acestei reforme de fruntașii liberali atît prin Parlament cît și prin presă. In ce privește anularea decretelor unor magistrați inamovibili, de aceasta nu poate fi vorba. Iată soluțiunea care se va da chestiunea contenciosului atunci cînd liberalii vor relua puterea. # Ce zic conservatorii? Și părerile conservatorilor sînt Împărțite asupra comunicatului liberalilor. Unii spun că depinde de cum se va constitui viitorul cabinet liberal. Dacă d. Sturdza va reveni cu d ni. Costinescu și Lascar, se poate ca ocultiștii și brătieni știi că pretexteze că vor desființarea contenciosului sau altfel nu primesc să intre în minister. Dintre actualii miniștri unii cred că liberalii nu se vor putea atinge de contencios, iar alții că se vor mărgini la modificarea reformei. In ce privește anularea numirilor făcute pentru aplicarea contenciosului, se zice că în consiliul din Fiorești s’ar fi luat angajament formal că dacă liberalii nu vor respecta aceste numiri, magistrații cari vor fi înlocuiți vor primi, la revenirea guvernului conservator la putere, lofurile integrale pe tot ~ timpul Cit au stat afară din magistratură și vor fi apoi reintegrați în toate drepturile lor. E de prevăzut clar că față de aceste amenințări reciproce, singura soluțiune care se va impune, singura soluțiune în contra căreia conservatorii nici n’au dreptul să obiecteze ceva, va fi că liberalii vor modifica reforma contenciosului respectînd însă numirile făcute. Unul din actualii conducători ai partidului conservator a avut, chiar era, o interesantă convorbire cu un fruntaș liberal asupra numirilor pentru contencios. Conservatorul a zis liberalului: „ "Și noi am primit puterea cu oarecărî condițiuni. Și noi am fi dorit să desființăm legile d-lui Lascar. Nu s’a putut! Dar le-am modificat, mai mult pentru a salva oarecare aparențe. Dar nu ne-am atins, în realitate, de stabilitatea funcționarilor polițienești. Cum credeți d-v. că veți putea anula 40 de numiri în magistratura inamovibilă. Cred că veți modifica reforma și veți respecta numirile, deși ați prefera să respectați, reforma și să modificați numirile!* Alai e de relevat o conlucurie foarte curioasă. Junimiștii cari au declarat, prin d-nii Filipescu și Marghiloman, că vor desființa și ei contenciosul, se mărginesc azi să reproducă comunicatul liberalilor. Astăzi se vede că junimiștii nu vor să se mai expună zeflemelelor vorbind de ceea ce au de gînd să facă cînd vor veni la... putere! Ar fi și ridicul ca, pe de o parte d. Filipescu să alerge cu limba scoasă după o combinație oarecare de împăcare, iar pe de altă parte să vedem comunicate că vor drege și vor face cînd, vor lua puterea! | A. W. Anul al XVIII'lea— No. 57345 bani din toată țara Apare zilnic la ora 5 seara cu ultimele știri ale zilei NAZBITII Congediile miniștrilor Nu știm pe cine să felicităm pe miniștri mari sau tutori din congediu și au scăpat astfel de o lună de jăratec, ori pe cel ce pleacă în congediu și care poate că scapă de zile și mai și? Primul ministru pleacă la Wittel, renumit, precum se știe, pentru papricașul sau de... Witel ! D. gen. Lahovary pleacă la Contrexeville. Nici nu se putea ca ministrul de externe, care se ]ncentrează acum cu grecii, să nu plece la... Conlrtleville. D. Ionaș Grădișteanu, nemai avînd de făcut nici o escursiune în țară, deoarece le-a terminat pe toate, pleacă să facă escursiuni în străinătate. Ceilalți miniștrii sînt la posturile lor de... viligiatură în țară, în așteptarea altor congedii! Viața ministerială cînd nu e un banchet, e un congediu ! De la așa viață nu’ți mai vine să’ți ei congediu ! PftC_ Represaliile guvernului Oficiosul guvernului — Conservatorul — anunță că în urma atacucurilor violente ale presei grecești în contra României și a românilor din Macedonia, guvernul va opri intrarea în țară a ziarelor cari apar în Grecia, și cari s’au făcut vinovate de această atitudine. Am arătat, odată cu reproducerea notei oficiosului guvernului că speranța că această măsură va fi, desigur, aprobată de toată lumea, nu este justificată. Este, mai înainte de toate o măsură anti-liberală, contrarie spiritului Constituțiunei noastre și o măsură care va face rea impresie și înlăuntru și afară. Ar fi să dăm de bănuit că ne incomodează acțiunea dușmănoasă a presei igarecești, pe cînd sfântul adevăr e că opinia noastră publică nu se preocupă de lătrăturile gazetelor ——ÖX Adevăruri — Iluzie de a d-lui Carp era o vreme cînd d. Carp credea că e înconjurat de semizei. Azi constată că e înconjurat de simizii de la „Epochis“! „Relațiile" d lui Filipescu „Epoca" de aseară arată că d. Ion Manu, fiul generalului Manu, va deveni secretarul general al „pungașului de la justiție". D. Filipescu va continua însă desigur relațiile... „personale" cu secretarul „pungașului dela justiție". Așa e d. Filipescu. Are două politici, două soiuri de relații și... tot soiul de combinații, cari insă îl os tot pe dos! Anunț 1 Grețile de la „Epochis" scrie : „Ei bine, să știe vînduții de toate categoriile de la Adevărul că de data asta li s’a înfundat". Anunțarea sosește la vreme, căci altfel „vînduții de toate categoriile de la am9itizmul grecilor Lucrurile iau o întorsătură din ce în ce mai tragică în Macedonia căci grecii, escitați, negreșit, de la Atena, se formează neîncetat în bande cît mai numeroase, atacă satele romînești, capturează pe notabili, ii răpesc și ii asasinează. Aceasta este o politică cugetată și hotărîtă de către conducătorii grecilor spre a teroriza pe romini și a-i sili ca să nu-și declare adevărata lor naționalitate’‘comisiunilor de recensămînt. Cu chipul acesta comunitățile romînești nu s’ar putea forma și în fața Europei ar putea triumfa interesele grecești. Decît față de banditizmul grecesc și de teroarea mereu în creștere va trebui să se ridice reacțiunea indignărei. Dacă grecii au dreptatea de partea lor, dacă grecii sînt cei mai numeroși în Macedonia și în Epir, dacă romanii sunt o minoritate, infimă acestea tot se pot dovedi pe cale liniștită și legală, dar de Ce decurg grecii la presiuni, la violențe și la infamii, de ce înarmează cete de tîlhari și de asasini, de ce lucrează cu pușca și cu cuțitul pentru ca să terorizeze populațiunile cele liniștite ? Cel mai mare argument în potriva grecilor este însăși violența lor. Unui popor mic care a luptat și el pentru libertate în primul sfert al secolului trecut nu î șade bine ca să terorizeze pe celelalte neamuri și urmarea tîlhăriilor de astăzi se va întoarce, cit de curind, înpotriva celor ce le practică. Noi nu vom sfătui nici odată pe frații noștri de la Pind ca să înarmeze și dînșii spre a răspunde bandelor grecești cu alte bande romînești, însă, de cînd e lumea, sîngele a cerut singe și cei năpăstuiți și apăsați și-au răzbunat. Să se teamă grecii de dreapta răzbunare a romînilor cînd vor fi exasperați. Orîcît de răbdător este acest popor romînesc i se va urca și lui într’o bună dimineață sîngele la cap și atunci va fi vai și amar dt toată palicarimea cea lașă care se arată vitează cînd atacă satele liniștite și pe romînii dezarmați. TOLSTOI ȘI GORKI — Dóur adversari politici . Se știe că Tolstoi s’a pronunțat într’un mod categoric în contra mișcărei liberatoare pentru care luptă acum toate orașele tuste din Rusia. Părerea lui a impregnat cu atît mai penibil pe acel care luptă împotriva autocrației cu bătrânul Tolstoi se bucură de o considerabilă autoritate, nu numai în țara sa di în întreaga lume Presa revoluționară și mai ales Maxim Gorki începură dar să-l atace cu vehemență. Maxim Gorki s’a exprimat în modul următor contra lui Tolstoi : — Omul acesta a devenit sclavul ideei sale. E mult timp de cînd s’a izolat de viața rusească și nu ascultă cu atențiune vocea poporului. Am fost personal martor al unei vizite pe care ’i făcuse niște țărani, cari veniseră să’i ceară cîteva sfaturi practice. El bine, Tolstoi în loc de a asculta pe țărani și a le da sfaturi s’a apucat să le explice ideile sale, idei pe cari nu numai țăranii dar chiar mulți dintre intelectualii noștri nu sunt in stare să și le asimileze complect. La toate acestea, Tolstoi a răspuns prin următoarea scrisoare adresată unui prieten : „Rusia, spune Tolstoi, străbate acum un moment istoric. Un război nedrept, ruinător de vieți și bunuri, cu infrîngeri continue , pretutindeni tulburări, greve, răscoale, crime politice, foametea in perspectivă, exasperarea “tuturor—acestea sînt semnele extraordinare ale crizei rusești. „Date fiind însă particularitățile organizațiunei noastre sociale, noi cari ne deosebim de celelalte națiuni europene, noi.rușii, nu trebue să uităm formele politice și sociale introduse la națiunile înaintate ale Europei. Experiența ne-a arătat puțina lor tărie. Noi trebue dar să reformăm viața noastră socială pe o altă bază, punînd capăt exploatărei muncitorilor plugari de către propietarii rurali. Trebue să se dea pămînt țăranilor. Liberalii și revoluționarii noștri văd insă răul aiurea. Clasele bogate, cari nu trebuesc să lucreze pentru a-șî asigura existența, nu văd decit răul de care suferă ei și lucrătorii de la orașe. Acest rău este arbitrariul birocrației, persecuțiunea religioasă, limitarea drepturilor evreilor și lipsa de garanție a libertăței individuale. . Pentru a remedia dar acest rău fundamental, Tolstoi conchide că trebue să se amelioreze întrrn situațiunea mulțime de țarani; odată ameliorațiunea aceasta obținută, vor dispare în același timp relele de cari suferă clasele privilegiate și muncitorii. Urmează clar că, departe de a se dessinteresa de libertățile politice, Tolstoi spune numai că ele vor fi obținute după liberarea economică a țărănimei. Luni 1 August 1901 Telefon 26 .Birourile ziarului,str. Sărindar 11 Țarul refuză condițiile japonezilor d-lui Rallys, ci de fapte criminale ale acestei demagog, organizator al bandelor de asasini din Macedonia. Este probabil că acțiunea presei grecești este îndestul de contrabalansată de acțiunea presei românești. E o luptă cu arme egale, arme civilizate, permise — și nu înțelegem care ar putea fi pentru noi folosul ca să oprim intrare gazetelor grecești, izbind într’un principiu mare și frumos, ca acela al libertății presei, pentru care am luptat atîta și care ne-a folosit atîta ? Mai mult. Noi am protestat și vom protesta și pe viitor de cite ori se vor expulza gazetari străini, fie ei greci, sau de orice altă naționalitate. Legea expulzărilor, așa cum este alcătuită, cd drilla politică, o fi legală, prin faptul că a fost votată și sancționată dar rămâne o lege anticonstituțională, și de excepție, pe care orice spirit liberal trebue s'o repudieze. Ea pune arbitrajul guvernamental mai presus de justiție și legile civile și penale. In special însă azi, față de banditismul grecesc din Macedonia, a începe prin a lovi în singura armă civilizată pe care o întrebuințează grecii — în presă — este, credem noi, a nu da dovadă nici de dibăcie, nici de energie în luptă contra lor. Sperăm că ne stau la îndemână destule alte represalii, mai eficace și mai usturătoare, pentru a nu trebui să alegem pe aceea a oprirei gazetelor grecești de a intră în țară. Din potrivă : să intre libere, să ne înjure și să ne dușmănească tot mai mult, căci vor stimula și mai mult acțiunea noastră în potriva politicei asasinatelor, inaugurată la Atena. S. Y. R. „Adevărul“ n’ar prea fi știut că li s’a înfundat? E bine că grețile de la „Epochis", cari sunto niște epochimene fi. intalizente, au grija da anunța pe cei pe cari i înfundă!! " Rigoletto Și în Macedonia și aci în Romînia avem cu ce răspunde acelora cari nu mai cred decît în puterea crimei. Și poate că nu e departe ceasul cînd romînimea își va aduce aminte de anul 1821, de mișcarea națională a lui Tudor Vladimirescu și de lașul asasinat exercitat asupra eroului român. Dacă grecii țin la interesele lor și la pielea lor să se astîmpere, să rămîe oameni de treabă și cu omenie și să dea romînilor bună pace ca să trăiască în libertatea cuvenită tuturor popoarelor. In caz contrariu neamul romînesc se va pune în legitimă apărare. Și făgăduim grecilor că în ziua aceea nu noi vom plăti gloaba. A. B. întrebăm pe d. Nicu Filipescu dacă știe că „Epoca“ a încasat bani de la ministerul de finanțe din ordinul d-lui Take Ionescu, în Aprilie 1905 ? Așteptăm un răspuns clar și categoric, dar numai din partea d-lui Nicu Filipescu. Conferința pacea Solo, al treilea delegat al Japoniei în conferința pentru pace. — Le facem rezistența contra presei de la palisarii din Macedonia romînești și se oclame pe mîna Ce le lipsește băilor noastre Hoteluri de mîna Il-a și Ili-a.—Restaurante.—Chioșcuri și bazaruri.—Laboratoare speciale pentru analize.— Saloane de lectură.—Curse de bărci. — Terase pentru jocuri, teatru și gimnastică.— Plantații și ornamentații naturale.—Tramvae.—Laboratoare minerale permanente.—Comodități și proectoare. De obicei, străinii, cari atrag la stațiunile lor balneare sau climaterice o mulțime de lume, au grija ca vizitatorii să găsească acolo tot confortul necesar pentru a ști avea regulat de clienți. In acest scop s-ar părea că el subordonează interesul lor propriu satisfacerea pe deplin a publicului vizitator care, avînd totul pentru a fi mulțumit, devine benevol tributarul lor. Și astfel stațiunile străine merg bine, vizitatorii se întețesc din an în an, foloasele sunt imense, progresele mari — și aceasta datorită numai grijei pe care străinii o au de a mulțumi pe vizitatori sub toate punctele de vedere. La noi anul acesta stațiunile balneare ca și cele climaterice s-au bucurat de o clientelă care nu au văzut încă niciodată. Aceasta se datorește pe de o parte faptului că mulți din cei cari obicinuiau să treacă frontiera au rămas acum în țară, iar pe de alta căldurilor excesive cari au făcut de data asta să părăsească orașele și o bună parte din lumea care nu simțea niciodată nevoia să se deplaseze vara. Or, tocmai lucrul acesta ar trebui să îndemne pe stat ca și pe particulari a nu lăsa stațiunile în aceeași stare cu zecile de ani, ci a căuta să le dea treptat toată acea organizație care aiurea face ca stațiunile să fie constant atît de vizitate. Astfel, în primul rind, statul ca și particularii ar trebui să se îngrijească de hoteluri de a doua și a treia mină. Astăzi acestea lipsesc cu totul și de nevoe recurgi la casele țărănești; or, de cît a sta în asemenea locuinți, mai bine te lipsești de băi. Ele n’au nici un confort ; nu găsești întrînsele nimic ce’ți trebue ca om mai cioplit, cari cauți puțină higienă, satisfacerea moralului și întărirea sănătăței. Lipsesc apoi restaurantele, alese și ele pe un loc răcoros, aerat, lucrate într’un stil ușor și împodobite frumos cu plantații. Lipsesc asemenea chioșcurile și bazarurile, construite în stil rustic și destinate pentru librării, lăptării, ziare, ilustrate, flori, ateliere fotografice, cofetării, jucării, produse naționale, etc. Lipsesc în sfîrșite saloane de lectură cari, pe lîngă gazetele romînești, să fie înzestrate cu jurnale și ilustrate.* O altă lipsă adine simțit e aceeași distracțiilor în timpul zilei, precumții* rase pentru jocuri ca oină și croqnețp teren pentru teatru de vară*, terase pentru gimnastică, curse de baret‘ unde O o apă curgătoare, etc. Lipsă sunt ornamentațiile naturale, cari să acopere și să împodobească hotelurile și chioșcurile. Apoi plantațiile bogate, variate, pe marginea drumurilor ce duc la băi, plantații cari ar putea fi făcute cu pom roditori spre a aduce și foloase materiale. * In sfârșit lipsesc complecte și asupra faptului acesta atrag în special atenția celor în drept—lipsesc laboratoare speciale pentru analize din punct de vedere chimic și microscopic. Lipsa aceasta—îmi spunea un prieten medic— o un mare rau. Mai atrag în sfîrșit atenția celor îndrept asupra lipsei tot atît de complectă de laboratoare minerale permanente pentru studiarea regulat în fiecare lună a compoziției și purității apelor minerale, spre a se vedea dacă nu cumva apa minerală pe care o introducem în corpul nostru ca speranța regenerării a suferit vre-o modificare în constituția sa fizico-chimică, dacă nu cumva apa unui izvor oarecare s’a amestecat cu apa unui alt izvor necunoscut și în acest caz se înțelege 10 rezultate contrare, înșelătoare sau vătămătoare s’ar putea obține. * Cam acestea sunt lipsurile ,— și după cum se poate vedea, nu din cele peste cari se poate trece fără risc — de cari sufer toate stațiunile noastre. Le-am semnalat tocmai din satisfacția ce-am avut văzînd aglomerația mare din anul acesta la toate stațiunile balneare ca și climaterice din țară și e de datoria celor în drept acum să ia măsuri pentru ca toate lipsurile arătate să dispară. Făcînd aceasta, mai îngrijind apoi ca în stațiunile de băi, departe toate de gară, să existe tramvaie, comodități și mar *des pisoare, stațiunile noastre vor fi mereu și bine populate. , Constanța I. Simionescu ‘ reviste străine LETOPESIȚI LUNI.— Un excelent tren de lux, leagă Karlsbadul cu Ostanda și deci cu Liège-ul. In paisprezece ore parcurgi această colosală distanță, paisprezece ore dintre cari opt le dormi, așa că te culci la Nürnberg și te deștepți la Liège. Comunicațiunile azi au devenit o jucărie, distanțele au dispărut și din ce în ce lumea devine mai cosmopolită, și toate orașele încep să aibă această înfățișare. Iată-mă deci, in Liége, la Grand Hotel, în mijlocul orașului care încă doarme ostenit de sărbătoarea de aseară și de sărbătorile cari nu se mai sfirșesc. Recitesc instrucțiunile trimise de comitetul Congresului Presei și ca să nu întîrzie, iau o trăsură și mă duc la Conservatorul de mxxcă, unde este instalată cea de«t»sui de primire. Nimeni. Sunt trimis la Universitate. Nimeni și acolo. Sunt trimis la Expoziție. Acolo cu greu găsesc comisiunea.—Presa cam zăpăcită,cuget eu.—S’au explicat însă toate acolo, arătîndu-mi-se că m’am luat după o circulară mai veche și că dacă ași fi citit la gară anunciul lipit acolo pentru congresiști, totul s’ar fi aranjat din primul minut. Mi se dau o mulțime de broșuri și de hîrtii, o prea artistică medalie pe care o pun la chestoarea hainei și iată-mă’s congresist. MARȚI —Mi se pare congresul cam rece. Eu sunt învățat cu congresele socialiste internaționale mult mai expansive și nude delegații repede fraternizat!. Aici este altfel. Cunoștințele se fac mai greu și în primul moment mă impresionează, mă genează această solemnitate. Sunt totuși mult mai fericit ca alții. Calitatea mea de roman și—zic unii,—mutra mea simpatică, îmi dau prilejul să cunosc multă lume și să mi se facă o primire destul de simpatică. Trebue să mulțumesc însă în prima linie prezidentului secției belgiene a presei, d-lui E. Heizman-Savino, un filoramin incorigibil, care cunoaște mulți români, care este în curent cu cele ce se petre în Romînia și care ne cunoaște și caracteristica limbei noastre și istoria noastră națională. D. Heinzman-Savino este redactor la ziarul Le Matin din Anvers, profesor la Academia de comerciu din acest oraș și directorul Teatrului Național din localitate. E de origină italiană, vorbește perfect această limbă, are tipul de meridional, brun ca un napolitan și cu ochi scînteitori, dar visători, ca a unui cetățean al orașului etern, D-lui Heinzman-Savino, de altfel, îi datorim onoarea de-a fi reprezentată presa romina la congresul acesta internațional și mie acest congres, pa lingă multe senzații plăcute, mi-a dat prilejul să am un amic mai mult. Miercuri.— A-ses-?:. im luat'‡arta iar reprezentația de gală- <1. tăirai municipal din Liege, iu úno..r-Wsei mondiale, de către trupa itsisană din localitate. S.'a evitat RoMma'fici Pact ul și artiștii au fost aplaudați de o sală plină și plină numai de intelectuali. Artiștii aceștia au avut ocaziunea, unica poate în viața lor, ca să cînte înaintea celui mai ales public, — și au plăcut, deci trebue să fie mîndrî. Mă urmărește și aci pomina marele defect de-a analiza toate manifestările vieței. El bine, la lumina orbitoare a electricităței observ această sală splendidă prin sufletul ei. Un observator superficial ar găsi o notă ridicolă. In adevăr, exteriorul omului de multe ori nu corespunde cu interiorul. Nu strălucesc hainele, unii le poartă cum stîngacii, alții sunt departe de a fi frumoși și estetici, în sfîrșit, sala nu are strălucirea seratelor mondene, unde luxul, frumusețea, bogăția, atrag privirile și te fac să zici că ai înaintea ta o sală frumoasă. Și lucrul 39 explică și este și o reabilitare. S’a dus de mult legenda că ziaristul este un om care trăește, cari își scrie articolul cu o sticlă de șampanie pe masă, și pe genuchi cu o actriță frumoasă. Oamenii aceștia nu sunt ziariști mondeni,el trăesc din munca lor gra și de multe ori obscură, și dacă au venit să arest congres este,tocmai fiind că e vorba de congresul profesiunelor, unde este mult de făcut ca di -o oxer lilieagă să fie și respectat și muivaiul corect răsplătită. O -in- aii a-ceștia nu strălucesc prin «xtori.....d. ființei lor. Ei dau prea mult o ii b Si ,ti uii,se jertfesc .zilnic pentru el. .ji.ti'vao facile care se consumă semiuind ți sii Ii se poarg care ea să aibă și aparența acelora cari n'au altă specialitate decit de-a ocupa cu persoana lor cronica mondenă. Trecînd pe lingă o oglindă, văd că eu ași putea face parte din această ultimă speță de oameni, văd ca sunt privit de unii cu invidie, dar mărturisesc că aceasta mă cam rușinează, căci n’așî voi să fie sacrificată intelectualitatea exteriorului, oricite avantagiu țî-ar aduce el. JOI.—Printre picături mă duc să vizitez pavilionul roman de petrol, așezat afară , din expozițiune, la o parte, de abea cu mare greutate de găsit. De altfel are un singur avantagiu: e așezat lîngă linia tramvaiului care duce la expoziție, trec pe lingă el, astfel că lumea se mărginește să știe că există un pavilion roman și e foarte bine case intîmplă astfel, căci ce voiți să vadă vizitatorul, cînd acolo nu există decit sticle cu uleiuri minerale, hărți cu diferite culori și diagrame, statistici cari nu pot interesa ochiul vizitatorului ? Ori fi poate și cîțiva cari să se intereseze de petrol. Pentru aceasta nu era nevoe însă de o secțiune aparte romîneascâ, ci s’ar fi putut perfect plasa ocalele și bălțile noastre în expoziția generală de petrol. Zic aceasta fiindcă lumea nici nu știe că acest pavilion este special pentru petrol. Il socoate din nenorocire ca pavilion romînesc și fâcînd comparațiune cu pavilionul bulgăresc, cu cel sîrbesc, cu acela al Muntenegrului, noi apărem într’o stare de vădită inferioritate și aceasta din vina noastră. VINERI.— N’am vorbit încă de expozițiune. Am și dreptate fiindcă nu pot să zic că am văzut-o, nu în detalii, dar nici cel puțin ca înfățișare generală. Din puținul ce am văzut se degajează impresiunea artistică a unei mîini ușoare și a unei concepțiuni de gust, care a înțeles că primul lucru este ca impresiunea totală să nu fie greoae. Ochiul este mulțumit, căci oriunde se oprește găsește această notă veselă și ușoară. Dacă ași concretiza impresiunea mea, aș trebui să spun că această expozițiune văzută în total și in parte, e pare că o aquarelă cu culori deschise, pline de soare și de o verdeață discretă. De altfel, la această impresiune vine să contribue în mare parte și locul ales, pe marginile Meusei, avînd drept cadru înconjurător dealurile și colinele din jurul orașului destul de îndepărtate, ca să dea loc perspectivei și aerului. O parte a expozițiunei este așezată în grădina botanică și zoologică. Perușe verzi pretutindeni, multă viață, o veselie discretă, nu de btkiu, se degajează din această expozițiune, în care găsim simțul practic belgian, unită cu soliditatea germană și totul lustruit cu gustul artistic francez. Și ca să dau o pildă de această notă, n’am decît să citez primul lucru care m’a impresionat în mersul meu la expoziție: < stupii firelor electrice ale tramvaelor. Ce este mai banal și mai industrial decît un stîlp de această natură ? Ei bine, s’a găsit mijlocul ca să i se dea și lui o înfățișare artistică. La mijlocul înălțimei a fost înconjurat cu un fel de jardinieră, în care sunt flori. Această decorațiune simplă, schimbă înfățișarea rigidă a acestor stilpe și e o dovadă că și invențiunilor moderne și pur industriale și mecanice li se poate adapta nota artistică. SAMBATA.—Dacă noi romînii n’am contribuit cu mult la succesul expozițiunei de Liège, în ceea ce privește partea serioasă, totuși sî dăm și noi ceva care sâ’i completeze nota artistică : sunt lăutarii noștri. Mi s’a spus că în total sînt în expozițiune patru bande de lăutari români. Eu n’am văzut decît două . Una, am descoperit-o la Vechiul Liège, unde ni s'a dat primul banchet, și alta face succesul Restaurantului Presei, unde Pădureanu farmecă lumea străină cu muzica lui stranie, sălbatecă, melodioasă, cînd tristă, cînd impetuoasă, ca și dorul romînului, așa cum Elena Văcărescu, l’a înțeles și redat în poeziile sale populare. Pe marginea lacului, am adunat la un prinz intim cițiva colegi din presa străină și mai-a făcut o plăcere să studiez și impresiunea lor și în același timp și să-mi dau seamă și de mașinăria sufletească a acestor artiști, cari simt ceea ce cîntă, cari vibrează insiștul, odată cu coardele instrumentelor și in cari artistul totdeauna întunecă pe profesionist. Țiganii noștri luxă nu-și cunosc puterea talentului lor și partea unde nu pot fi întrecuți cîntecele romînești. Ei pare că vor să dovedească că pot totul, și îți cîntă Cavaleria rusticană, bățăți din operele mari. Se simt oarecum mici sorațî cînd îi pui să-ți cînte cîntece naționae și nici nu-ți dau seamă de enorma impresiune ce produc asupra publicului. De altfel așa este toată lumia. Se povestește că Alexandru Dumas-ta’ tăi, avea o pasiune deosebită pentru bucătărie și cînd îi reușea un fel de bucate, era mai mîndru și mai vesel decît îi producea mulțumire reușita unui mare roman ori a miel piese de teatru. DUMINICĂ. — Printre ședințe, am vizitat mai în detaliu secțiunea bateriei. In această ramură a artelor decorative, maeștri francezi în cap cu Lalique, au ajuns să facă minuni artistice. Niciodată nu s’a putut crede că aurul, platina, argintul și chiar celelalte materiale pînă acum neglijate, cum de pildă este cornul, vor putea să fie prefăcute în obiecte de artă atît de variate. Ochiul este în adevăr fermecat de varietatea formelor, de artisticitatea lor, de chipul ușor cum bogății petrelor se întovărășește cu îndrăzneala concepțiunilor și alcătuesc bucăți artistice. Naști! asupra cărei vitrine sâ-țî fixezi mai îndelungat privirile, nu știi ce să admiri mai mult: bogăția sau arta ! ! De altfel dacă arta în secolul acesta în care trăim, a făcut progrese vădite, nu î nici în sculptură, nici in pictură, unde nu s’a făcut mai aproape nimic, după arta veche—dacă arta a progresat, deci, este în partea-I decorativă, al cărei domeniu se întinde din ce în ce și se democratizează scoborîndu-se în pop CONST. MILLu