Adevěrul, august 1905 (Anul 18, nr. 5734-5762)

1905-08-01 / nr. 5734

NUMIRILE ÎN MAGISTRATURĂ — Comunicatul liberalilor — La ordinea zilei sunt numirile în magistratură și comunicatul libera­lilor privitor la aceste numiri. In ajunul de­ a semna regele de­cretele pentru numirea consilierilor la Casație în vederea înființării contenciosului, liberalii au ținut să repete declarațiunea ce au făcut-o în parlament că vor desființa con­­tenciosul și vor anula decretele de numire în magistratură ISă Provi­­bilă. Comunicatul nu cuprinde nimic nou­. Se declară tot ca neconstituțio­­nal înființarea contenciosului. Se afirmă că nu s’a urmărit de­cit căpătuirea partizanilor prin cele 40 de numiri pentru ca miniștrii, fie ca avocați fie ca miniștrii, să-și asigure o majoritate. . Deci cei 40 de magistrați care vor figura în noua mișcare, sunt tratati de liberali ca partizani ai guvernului și amenințați că imediat ce se va da puterea liberalilor li se va anula decretele. Ar fi cam anarh­ică această procedare, dar probabil că nu se va întimpla tocmai așa. De pe acum se prind rămășa­guri între conservatori­­ și liberali că viitorul guvern liberal nu va desființa contenciosul și nu se va atinge de nici un magistrat numit cu ocazia înființărei contenciosului. Unii liberali primesc acest ră­mășag, iar alții îl primesc cu o re­zervă , nu se va desființa conten­ciosul, dar va fi radical modificat. De magistrați însă, aceasta o spun mulți liberali, nu ne vom putea a­­tinge. Sunt însă fruntași liberali, de pildă dl. Ionel Brătianu, cari spun că nu vor primi de la rece condi­ția de­ a nu desființa contenciosul și dacă li se va impune aceasta nu vor intra în minister, cel puțin d. Brătianu a declarat categoric că nu va intra într-un cabinet căruia re­gele îi va impune anumite condi­­țiuni. Prin urmare, cu toate că organele liberale publică un comunicat cate­goric, totuși părerile sînt împărțite în partidul liberal și asupra acestei chestiuni. Părerea majoritățea oamenilor se­rioși cari conduc partidul liberal este că atunci cînd vor fi chemați la putere vor propune regelui modi­ficarea contenciosului și respecta­rea numirilor făcute cu această o­­caziune, ceea ce regele va accepta. * Modificarea contenciosului se va face în sensul criticelor aduse a­­cestei reforme de fruntașii liberali atît prin Parlament cît și prin presă. In ce privește anularea decretelor unor magistrați inamovibili, de a­­ceasta nu poate fi vorba. Iată soluțiunea care se va da chestiunea contenciosului atunci cînd liberalii vor relua puterea. # Ce zic conservatorii? Și părerile conservatorilor sînt Împărțite asupra comunicatului li­beralilor. Unii spun că depinde de cum se va constitui viitorul cabinet liberal. Dacă d. Sturdza va reveni cu d ni. Costinescu și Lascar, se poate ca ocultiștii și brătieni știi că pretexteze că vor desființarea contenciosului sau altfel nu primesc să intre în minister. Dintre actualii miniștri unii cred că liberalii nu se vor putea atinge de contencios, iar alții că se vor mărgini la modificarea reformei. In ce privește anularea numirilor făcute pentru aplicarea contenciosu­lui, se zice că în consiliul din Fio­­rești s’ar fi luat angajament formal că dacă liberalii nu vor respecta a­­ceste numiri, magistrații cari vor fi înlocuiți vor primi, la revenirea gu­­vernu­lu­i conservator la putere, lofu­rile integrale pe tot ~ timpul Cit au stat afară din magistratură și vor fi apoi reintegrați în toate dreptu­rile lor. E de prevăzut clar că față de a­­ceste amenințări reciproce, singura soluțiune care se va impune, sin­gura soluțiune în contra căreia con­servatorii nici n’au dreptul să o­­biecteze ceva, va fi că liberalii vor modifica reforma contenciosului respectînd însă numirile făcute. Unul din actualii conducători ai partidului conservator a avut, chiar era, o interesantă convorbire cu un fruntaș liberal asupra numirilor pentru contencios. Conservatorul a zis liberalului: „ "Și noi am primit puterea cu oarecărî condițiuni. Și noi am fi dorit să desființăm legile d-lui Las­car. Nu s’a putut! Dar le-am mo­dificat, mai mult pentru a salva oarecare aparențe. Dar nu ne-am a­­tins, în realitate, de stabilitatea func­ționarilor polițienești. Cum credeți d-v. că veți putea anula 40 de nu­miri în magistratura inamovibilă. Cred că veți modifica reforma și veți respecta numirile, deși ați pre­fera să respectați, reforma și să mo­dificați numirile!* Alai e de relevat o conlucurie foarte curioasă. Junimiștii cari au declarat, prin d-nii Filipescu și Marghiloman, că vor desființa și ei contenciosul, se mărginesc azi să reproducă comuni­catul liberalilor. Astăzi se vede că junimiștii nu vor să se mai expună zeflemelelor vorbind de ceea ce au de gînd să facă cînd vor veni la... putere! Ar fi și ridicul ca, pe de o parte d. Filipescu să alerge cu limba scoasă după o combinație oarecare de îm­păcare, iar pe de altă parte să ve­dem comunicate că vor drege și vor face cînd, vor lua puterea! | A. W. Anul al XVIII'lea— No. 5734­5 bani din toată țara Apare zilnic la ora 5 seara cu ultimele știri ale zilei NAZBITII Congediile miniștrilor Nu știm pe cine să felicităm­ pe mi­niștri mari sau tutori din congediu și au scăpat astfel de o lună de jăratec, ori pe cel ce pleacă în congediu și care poate că scapă de zile și mai și? Primul ministru pleacă la Wittel, renu­mit, precum se știe, pentru papricașul sau de... Witel ! D. gen. Lahovary pleacă la Contrexe­­ville. Nici nu se putea ca ministrul de externe, care se ]ncentrează acum cu grecii, să nu plece la... Conlrt­leville. D. Ionaș Grădișteanu, nemai avînd de fă­cut nici o escursiune în țară, deoarece le-a terminat pe toate, pleacă să facă escur­­siuni în străinătate. Ceilalți miniștrii sînt la posturile lor de... viligiatură în țară, în așteptarea al­tor congedii! Viața ministerială cînd nu e un banchet, e un congediu ! De la așa viață nu’ți mai vine să’ți ei congediu ! PftC­_ Represaliile guvernului Oficiosul guvernului — Conserva­torul — anunță că în urma atacu­­curilor violente ale presei grecești în contra României și a românilor din Macedonia, guvernul va opri intrarea în țară a ziarelor cari apar în Gre­cia, și cari s’au făcut vinovate de această atitudine. Am arătat, odată cu reproducerea notei oficiosului guvernului că spe­ranța că această măsură va fi, de­sigur, aprobată de toată lumea, nu este justificată. Este, mai înainte de toate o mă­sură anti-liberală, contrarie spiritului Constituțiunei noastre și o măsură care va face rea impresie și înlăuntru și afară. Ar fi să dăm de bănuit că ne in­comodează acțiunea­­ dușmănoasă a presei igarecești, pe cînd sfântul ade­văr e că opinia­ noastră publică nu se preocupă de lătrăturile gazetelor ——­ÖX Adevăruri — Iluzie de a d-lui Carp era o vreme cînd d. Carp credea că e înconjurat de semizei. Azi constată că e înconjurat de simi­­zii­ de la „Epochis“! „Relațiile" d lui Filipescu „Epoca" de aseară arată că d. Ion Manu, fiul generalului Manu, va deveni secretarul general al „pungașului de la justiție". D. Filipescu va continua însă desigur relațiile... „personale" cu secretarul „pungașului dela justiție". Așa e d. Filipescu. Are două politici, două soiuri de relații și... tot soiul de combinații, cari insă îl os tot pe dos! Anunț 1 Grețile de la „Epochis" scrie : „Ei bine, să știe vînduții de toate categoriile de la Adevărul că de data asta li s’a înfundat". Anunțarea sosește la vreme, căci alt­fel „vînduții de toate categoriile de la am9itizmul grecilor Lucrurile iau o întorsătură din ce în ce mai tragică în Macedonia căci grecii, escitați, negreșit, de la Atena, se formează neîncetat în ban­de cît mai numeroase, atacă satele romînești, capturează pe notabili, ii răpesc și ii asasinează. Aceasta este o politică cugetată și hotărîtă de către conducătorii gre­cilor spre a teroriza pe romini și a-i sili ca să nu-și­ declare adevărata lor naționali­tate’‘comisiunilor de recen­­sămînt. Cu chipul acesta comunită­țile romînești nu s’ar putea forma și în fața Europei ar putea triumfa interesele grecești. De­cît față de banditizmul gre­cesc și de teroarea mereu în creș­tere va trebui să se ridice reacțiu­­nea indignărei. Dacă grecii au dreptatea de par­tea lor, dacă grecii sînt cei m­ai nu­meroși în Macedonia și în Epir, dacă romanii sunt o minoritate, infimă a­­cestea tot se pot dovedi pe cale li­niștită și legală, dar de Ce d­ecurg grecii la presiuni, la violențe și la infamii, de ce înarmează cete de tîl­­hari și de asasini, de ce lucrează cu pușca și cu cuțitul pentru ca să te­rorizeze populațiunile cele liniștite ? Cel mai mare argument în potriva grecilor este însăși violența lor. Unui popor mic care a luptat și el pentru libertate în primul sfert al secolului trecut nu­ î șade bine ca să terorizeze pe celelalte neamuri și urmarea tîlhăriilor de astăzi se va întoarce, cit de curind, în­potriva celor ce le practică. Noi nu vom sfătui nici odată pe frații noștri de la Pind ca să înar­meze și dînșii spre a răspunde ban­delor grecești cu alte bande romî­­nești, însă, de cînd e lumea, sîngele a cerut singe și cei năpăstuiți și a­­păsați și-au răzbunat. Să se teamă grecii de dreapta răz­bunare a romînilor cînd­­ vor fi exas­perați. Orîcît de răbdător este acest popor romînesc i se va urca și lui într’o bună dimineață sîngele la cap și atunci va fi vai și amar dt toată palicarimea cea­­ lașă care se arată vitează cînd atacă satele liniștite și pe romînii dezarmați. TOLSTOI ȘI GORKI — Dóur adversari politici . Se știe că Tolstoi s’a pronunțat în­­tr’un mod categoric în contra m­ișcărei liberatoare p­entru care luptă acum toate orașele tuste din Rusia. Părerea lui a impregnat cu atît mai penibil pe acel care luptă împotriva autocrației cu­­ bătrânul Tolstoi se bucură de o conside­rabilă autoritate, nu numai în țara sa di în întreaga lume Presa revoluționară și mai ales Maxim Gorki începură dar să-l atace cu vehemență. Maxim Gorki s’a exprimat în modul următor contra lui Tolstoi : — Omul acesta a devenit sclavul i­­deei sale. E mult timp de cînd s’a izo­lat de viața rusească și nu ascultă cu atențiune vocea poporului. Am fost per­sonal martor al unei vizite pe care ’i făcuse niște țărani, cari veniseră să’i ceară cîteva sfaturi practice. El bine, Tolstoi în loc de a asculta pe țărani și a le da sfaturi s’a apucat să le explice ideile sale, idei pe cari nu numai țăra­nii dar chiar mulți dintre intelectualii noștri nu sunt in stare să și le asi­mileze complect. La toate acestea, Tolstoi a răspuns prin următoarea scrisoare adresată unui prieten : „Rusia, spune Tolstoi, străbate acum un moment istoric. Un război­ nedrept, ruinător de vieți și bunuri, cu infrîngeri continue , pretutindeni tulburări, greve, răscoale, crime politice, foametea in perspectivă, exasperarea “tuturor—aces­tea sînt semnele extraordinare ale cri­zei rusești. „Date fiind însă particularitățile or­­ganizațiunei noastre sociale, noi cari ne deosebim de celelalte națiuni europene, noi.­rușii, nu trebue să uităm formele po­litice și sociale introduse la­ națiunile înain­tate ale Europei. Experiența ne-a arătat puțina lor tărie. Noi trebue dar să re­formăm viața noastră socială pe o altă bază, punînd capăt exploatărei munci­torilor plugari de către propietarii ru­rali. Trebue să se dea pămînt țăranilor. Liberalii și revoluționarii noștri văd insă răul aiurea. Clasele bogate, cari nu trebuesc să lucreze pentru a-șî asi­gura existența, nu văd decit răul de care suferă ei și lucrătorii de la orașe. Acest rău este arbitrariul biro­crației, persecuțiunea religioasă, limitarea drep­turilor evreilor și lipsa de garanție a libertăței individuale. . Pentru a remedia dar acest rău fun­damental, Tolstoi conchide că trebue să se amelioreze întrrn situațiunea mul­țime­ de țarani; odată am­eliorațiunea aceasta obținută, vor dispare în același timp relele de cari suferă clasele privi­legiate și muncitorii. Urmează clar că, departe de a se des­­sinteresa de libertățile politice, Tolstoi spune numai că ele vor fi obținute du­pă liberarea economică a țărănimei. Luni 1 August 1901 Telefon 26­ .Bi­rourile ziarului,str. Sărindar 11 Țarul refuză condițiile japonezilor d-lui Rallys, ci de fapte­ criminale ale acestei demagog, organizator al bandelor de asasini din Macedonia. Este probabil că acțiunea presei grecești este îndestul de contrabalan­sată de acțiunea presei românești. E o luptă cu arme egale, arme civili­zate, permise — și nu înțelegem care ar putea fi pentru noi folosul ca să oprim intrare gazetelor grecești, iz­bind într’un principiu mare și fru­­mos, ca acela al libertății presei, pentru care am luptat atîta și care ne-a folosit atîta ? Mai mult. Noi am protestat și vom protesta și pe viitor de cite ori se vor expulza gazetari străini, fie ei greci, sau de ori­ce altă naționalitate. Legea expulzărilor, așa cum este alcătuită, cd drilla politică, o fi le­gală, prin faptul că a fost votată și sancționată dar rămâne o lege anti­constituțională, și de excepție, pe care ori­ce spirit liberal trebue s'o repu­dieze. Ea pune arbitrajul guverna­mental mai pre­sus de justiție și le­gile civile și penale. In special însă azi, față de ban­ditismul grecesc din Macedonia, a începe prin a lovi în singura armă civilizată pe care o întrebuințează grecii — în presă — este, credem noi, a nu da dovadă nici de dibăcie, nici de energie în luptă contra lor. Sperăm că ne stau la îndemână destule alte represalii, mai eficace și mai usturătoare, pentru a nu trebui să alegem pe aceea a oprirei gaze­telor grecești de a intră în țară. Din potrivă : să intre libere, să ne înjure și să ne dușmănească tot mai mult, căci vor stimula și mai mult acțiunea noastră în potriva politicei asasinatelor, inaugurată la Atena. S. Y. R. „Adevărul“ n’ar prea fi știut că li s’a înfundat? E bine că grețile de la „Epochis", cari sunto niște epochimene fi. intali­­zente, au grija da anunța pe cei pe cari i înfundă!! " Rigoletto Și în Macedonia și aci în Romî­­nia avem cu ce răspunde acelora cari nu mai cred decît în puterea crimei. Și poate că nu e departe cea­sul cînd romînimea își va aduce a­­minte de anul 1821, de mișcarea na­țională a lui Tudor Vladimirescu și de lașul asasinat exercitat asupra eroului român. Dacă grecii țin la interesele lor și la pielea lor să se astîmpere, să rămîe oameni de treabă și cu omenie și să dea romînilor bună pace ca să trăiască în libertatea cuvenită tutu­­ror popoarelor. In caz contrariu nea­mul romînesc se va pune în legi­timă apărare. Și făgăduim grecilor că în ziua aceea nu noi vom plăti gloaba. A. B. întrebăm pe d. Nicu Fili­pescu dacă știe că „Epoca“ a încasat bani de la ministerul de finanțe din ordinul d-lui Take Ionescu, în Aprilie 1905 ? Așteptăm un răspuns clar și categoric, dar numai din par­tea d-lui Nicu Filipescu. Conferința pacea Solo, al treilea delegat al Japoniei în conferința pentru pace. — Le facem rezistența contra presei de la palis­arii din Macedonia­­­ romînești și se o­clame pe mîna Ce le lipsește băilor noastre Hoteluri de mîna Il-a și Ili-a.—Restaurante.—Chioșcuri și bazaruri.—La­boratoare speciale pentru analize.— Saloane de lectură.—Curse de bărci. — Terase pentru jocuri, teatru și gimnastică.­— Plantații și ornamentații naturale.—Tramvae.—La­boratoare minerale permanente.—Comodități și proectoare. De obicei, străinii, cari atrag la sta­țiunile lor balneare sau climaterice o mulțime de lume, au­ grija ca vizitato­rii să găsească acolo tot confortul nece­sar pentru a ști avea regulat de clienți. In acest scop s-ar părea că el subordo­nează interesul lor propriu satisfacerea pe deplin a publicului vizitator care, a­­vînd totul pentru a fi mulțumit, devine benevol tributarul lor. Și astfel stațiunile străine merg bine, vizitatorii se întețesc din an în an, foloasele sunt imense, pro­gresele mari — și aceasta datorită nu­mai grijei pe care străinii o au de a mulțumi pe vizitatori sub toate punctele de vedere. La noi anul acesta stațiunile balneare ca și cele climaterice s-au bucurat de o clientelă care nu au văzut încă nici­odată. Aceasta se datorește pe de o parte fap­tului că mulți din cei cari obicinuiau să treacă frontiera au rămas acum în țară, iar pe de alta căldurilor excesive cari au făcut de data asta să părăsească orașele și o bună parte din lumea care nu simțea nici­odată nevoia să se de­plaseze vara. Or, tocmai lucrul acesta ar trebui să îndemne pe stat ca și pe particulari a nu lăsa stațiunile în ace­eași stare cu zecile de ani, ci a căuta să le dea treptat toată acea organizație care aiurea face ca stațiunile să fie con­stant atît de vizitate. Astfel, în primul rind, statul ca și particularii ar trebui să se îngrijească de hoteluri de a doua și a treia mină. Astăzi acestea lipsesc cu­ totul și de ne­­voe recurgi la casele țărănești; or, de cît a sta în asemenea locuinți, mai bine te lipsești de băi. Ele n’au nici un con­fort ; nu găsești întrînsele nimic ce’ți trebue ca om mai cioplit, cari cauți pu­țină higienă, satisfacerea moralului și în­tărirea sănătăței. Lipsesc apoi restaurantele, alese și ele pe un loc răcoros, aerat, lucrate în­­tr’un stil ușor și împodobite frumos cu plantații. Lipsesc asemenea chioșcurile și bazarurile, construite în stil rustic și destinate pentru librării, lăptării, ziare, ilustrate, flori, ateliere fotografice, co­fetării, jucării, produse naționale, etc. Lipsesc în sfîrșite saloane de lectură cari, pe lîngă gazetele romînești, să fi­e înzestrate cu jurnale și ilustrate.* O altă lipsă adine simțit­ e aceea­și distracțiilor în timpul zilei, precum­­ții* rase pentru jocuri ca oină și croqnețp teren pentru teatru de vară*, terase pen­­­tru gimnastică, curse de baret‘ unde O o apă curgătoare, etc. Lipsă sunt orna­mentațiile naturale, cari să acopere și să împodobească hotelurile și chioșcu­rile. Apoi plantațiile bogate, variate, pe marginea drumurilor ce duc la băi, plan­tații cari ar putea fi făcute cu pom­ ro­ditori spre a aduce și foloase materiale. * In sfârșit lipsesc complecte și asupra faptului acesta atrag în special atenția celor în drept—lipsesc laboratoare spe­ciale pentru analize din punct de ve­­dere chimic și microscopic. Lipsa a­­ceasta—îmi spunea un prieten medic— o un mare rau. Mai atrag în sfîrșit atenția celor în­drept asupra lipsei tot atît de com­plectă de laboratoare minerale perma­nente pentru studiarea regulat în fie­care lună a compoziției și purității ape­­lor minerale, spre a se vedea dacă nu cumva apa minerală pe care o intro­ducem în corpul nostru ca speranța re­­generării a suferit vre-o modificare în constituția sa fizico-chim­ică, dacă nu cumva apa unui izvor oare­care s’a a­­mestecat cu apa unui alt izvor necunos­cut și în acest caz se înțelege 10 re­zultate contrare, înșelătoare sau vătă­mătoare s’ar putea obține. * Cam acestea sunt lipsurile ,— și după cum se poate vedea, nu­ din cele peste cari se poate trece fără risc — de cari sufer toate stațiunile noastre. Le-am­ semnalat tocmai din satisfacția ce-am a­­vut văzînd aglomerația mare din anul acesta la toate stațiunile balneare ca și climaterice din țară și e de datoria ce­lor în drept acum să ia măsuri pentru ca toate lipsurile arătate să dispară. Fă­­cînd aceasta, mai îngrijind apoi ca în stațiunile de băi, departe toate de gară, să existe tramvaie, comodități și mar *­­des pisoare, stațiunile noastre vor fi me­­reu și bine populate. , Constanța I. Sim­ionescu ‘ reviste străine LETOPESIȚI LUNI.— Un excelent tren de lux, leagă Karlsbadul cu Ostanda și deci cu Liège-ul. In paisprezece ore parcurgi această colosală distanță, paisprezece ore dintre cari opt le dormi, așa că te culci la Nürnberg și te deștepți la Liège. Comunicațiunile azi au devenit o jucărie, distanțele au dispărut și din ce în ce lumea devine mai cosmopolită, și toate orașele încep să aibă această înfățișare. Iată-mă deci, in Liége, la Grand Ho­tel, în mijlocul orașului care încă doar­me ostenit de sărbătoarea de aseară și de sărbătorile cari nu se mai sfirșesc. Recitesc instrucțiunile trimise de comi­tetul Congresului Presei și ca să nu în­­tîrzie, iau o trăsură și mă duc la Conservatorul de mxx­că, unde este in­stalată cea de«t»sui de primire. Nimeni. Sunt trimis la Universitate. Nimeni și a­­colo. Sunt trimis la Expoziție. Acolo cu greu găsesc comisiunea.—Presa cam ză­păcită,cuget eu.—S’au explicat însă toate acolo, arătîndu-mi-se că m’am luat după o circulară mai veche și că dacă ași fi citit la gară anunciul lipit acolo pentru congresiști, totul s’ar fi a­­ranjat din primul minut. Mi se dau o mulțime de broșuri și de hîrtii, o prea artistică medalie pe care o pun la chestoarea hainei și iată-mă’s congresist. MARȚI —Mi se pare congresul cam rece. Eu sunt învățat cu congresele so­cialiste internaționale mult mai expan­sive și nude delegații repede fraterni­zat!. Aici este altfel. Cunoștințele se fac mai greu­ și în primul moment mă impresionează, mă genează această so­lemnitate. Sunt totuși mult mai fericit ca alții. Calitatea mea de roman și—zic unii,—mutra mea simpatică, îmi dau pri­lejul să cunosc multă lume și să mi se facă o primire destul de simpatică. Trebue să mulțumesc însă în prim­a li­nie prezidentului secției belgiene a pre­sei, d-lui E. Heizman-Savino, un filora­­min incorigibil, care cunoaște mulți ro­­mâni, care este în curent cu cele ce se petr­e în Romînia și care ne cunoaște și caracteristica limbei noastre și isto­ria noastră națională. D. Heinzman-Sa­­vino este redactor la ziarul Le Matin din Anvers, profesor la Academia de comerciu din acest oraș și directorul Teatrului Național din localitate. E­ de origină italiană, vorbește perfect această limbă, are tipul de meridional, brun ca un napolitan și cu ochi scînteitori, dar visători, ca a unui cetățean al orașului etern, D-lui Heinzman-Savino, de alt­fel, îi datorim onoarea de-a fi reprezen­tată presa romina la congresul acesta­­ internațional și mie acest congres, pa lingă multe senzații plăcute, mi-a dat prilejul să am un amic mai mult. Miercuri.— A-ses-?:. im­ luat'‡arta ia­r reprezentația de gală- <1. tă­irai­­ municipal din Liege, iu úno..r-W­­sei mondiale, de către trupa itsisană­­ din localitate. S.'a evitat RoMma'fici Pact ul și artiștii au fost aplaudați de o sală plină și plină numai de intelectuali. Artiștii aceștia au avut ocaziunea, unica poate în viața lor, ca să cînte înaintea celui mai ales public, —­ și au plăcut, deci trebue să fie mîndrî. Mă urmă­rește și aci po­mina marele defect de-a analiza toate manifestările vieței. El bine, la lumina orbitoare a electricită­­ței observ această sală splendidă prin sufletul ei. Un observator superficial ar găsi o notă ridicolă. In adevăr, exteri­orul omului de multe ori nu corespun­de cu interiorul. Nu strălucesc hai­nele, unii le poartă cum stîngacii, alții sunt departe de a fi frumoși și estetici, în sfîrșit, sala nu are strălucirea serate­lor mondene, unde luxul, frumusețea, bogăția, atrag privirile și te fac să zici că ai înaintea ta o sală frumoasă. Și lucrul 39 explică și este și­ o reabi­litare. S’a dus de mult legenda că zia­ristul este un om care trăește, cari își scrie articolul cu o sticlă de șampanie pe masă, și pe genuchi cu o actriță frumoasă. Oamenii aceștia nu sunt zia­riști mondeni,­­el trăesc din munca lor gr­a și de multe ori obscură, și dacă au venit să arest congre­s este,tocmai fiind că­ e vorba de congresul profesiu­ne­­lor, unde este mult de făcut ca di -o oxer lilie­agă să fie și respectat și muiva­­iul corect răsplătită. O -in- aii­­ a-ceștia nu strălucesc prin «xtori..­.­..d. ființei lor. Ei dau prea mult o ii b Si ,ti uii,­­se­ jertfesc .zilnic pentru el. .ji.ti'va­o facile care se consumă semi­­uind ți sii Ii se­ poarg care ea să aibă și aparența acelora cari n'au altă spe­cialitate decit de-a ocupa cu persoana lor cronica mondenă. Trecînd pe lingă o oglindă, văd că eu ași putea face par­­te din această ultimă speță de oameni, văd ca sunt privit de unii cu invidie, dar mărturisesc că aceasta mă cam rușinează, căci n’așî voi să fie sacrifi­cată intelectualitatea exteriorului, ori­cite avantagiu țî-ar aduce el. JOI.—Printre picături mă duc să vi­zitez pavilionul roman de petrol, așezat afară , din expozițiune, la o parte, de abea cu mare greutate de găsit. De altfel are un singur avantagiu: e așe­zat lîngă linia tramvaiului care duce la expoziție, trec­ pe­ lingă el, astfel că lumea se mărginește să știe că există un pavilion roman și e foarte bine ca­se intîmplă astfel, căci ce voiți să vadă vizitatorul, cînd acolo nu­­ există decit sticle cu uleiuri minerale, hărți cu di­ferite culori și diagrame, statistici cari nu pot interesa ochiul vizitatorului ? Ori fi poate și cîțiva cari să se inte­reseze de petrol. Pentru aceasta nu era nevoe însă de o secțiune aparte romîneascâ, ci s’ar fi putut per­fect plasa ocalele și bălțile noastre în expoziția generală de petrol. Zic a­­ceasta fiindcă lumea nici nu știe că acest pavilion este special pentru pe­trol. Il socoate din nenorocire ca pa­vilion romînesc și fâcînd comparațiune cu pavilionul bulgăresc, cu­­ cel sîrbesc, cu acela al Muntenegrului, noi­ apărem într’o stare de vădită inferioritate și a­­ceasta din vina noastră. VINERI.— N’am vorbit încă de ex­pozițiune. Am și dreptate fiindcă nu pot să zic că am văzut-o, nu în de­talii­, dar nici cel puțin ca înfățișare generală. Din puținul ce am văzut se degajează impresiunea artistică a unei mîini ușoare și a unei concepțiuni de gust, care a înțeles că primul lucru este ca impresiunea totală să nu fie greoae. Ochiul este mulțumit, căci ori­unde se oprește găsește această notă veselă și ușoară. Dacă ași concretiza impresiunea mea, aș trebui să spun că această expozițiune văzută în total și in parte, e pare că o aquarelă cu cu­lori deschise, pline de soare și de o verdeață discretă. De altfel, la această imp­resiune vine să contribue în mare parte și locul ales, pe marginile Meu­sei, avînd drept cadru înconjurător dealurile și colinele din jurul orașului destul de îndepărtate, ca să dea loc perspectivei și aerului. O parte a ex­­pozițiunei este așezată în grădina bo­tanică și zoologică. Perușe verzi pretu­tindeni, multă viață, o veselie discretă, nu de btk­iu, se degajează din această expozițiune, în care găsim simțul prac­­tic belgian, unită cu soliditatea ger­mană și totul lustruit cu gustul artistic francez. Și ca să dau o pildă de aceas­tă notă, n’am decît să citez primul lu­cru care m’a impresionat în mersul meu la expoziție: < stupii firelor elec­trice ale tramvaelor. Ce este mai banal și­­ mai industrial decît un stîlp de a­­ceastă natură ? Ei bine, s’a găsit mij­locu­l ca să i se dea și lui o înfățișare artistică. La mijlocul înălțimei a fost înconjurat cu un fel de jardinieră, în care sunt flori. Această decorațiune sim­plă, schimbă înfățișarea rigidă a acestor stilpe și e o dovadă că și invențiunilor moderne și pur industriale și mecanice li se poate adapta nota artistică. SAMBATA.—Dacă noi romînii n’am contribuit cu mult la succesul expozi­­țiunei de Liège, în ceea ce privește partea serioasă, totuși sî dăm și noi ceva care sâ’i comple­teze nota artis­tică : sunt lăutarii noștri. Mi s’a spus că în total sînt în expozițiune patru bande de lăutari români. Eu n’am vă­zut de­cît două . Una, am descoperit-o la Vechiul Liège, unde ni s'a dat pri­mul­ banchet, și alta face succesul Res­taurantului Presei, unde Pădureanu far­mecă lumea străină cu muzica lui stra­nie, sălbatecă, melodioasă, cînd tristă, cînd impetuoasă, ca și dorul romînului, așa cum Elena Văcărescu, l’a înțeles și redat în poeziile sale populare. Pe mar­ginea lacului, am adunat la un prinz intim ciți­va colegi din presa străină și mai-a făcut o plăcere să studiez și impresiunea lor și în același timp și să-mi dau seamă și de mașinăria sufle­tească a acestor artiști, cari simt ceea ce cîntă, cari vibrează insișt­ul, odată cu coardele instrumentelor și in cari artistul totdeauna întunecă­ pe­ profesionist. Țiganii noștri luxă nu-și cunosc pu­terea talentului lor și partea unde nu pot fi întrecuți­ cîntecele romînești. Ei pare că vor să dovedească că pot totul, și îți cîntă Cavaleria rusticană, bățăți din operele mari. Se simt oarecum mici sorațî cînd îi pui să-ți cînte cîntece na­­ționa­e și nici nu-ți dau seamă de e­­norma impresiune ce produc asupra pu­blicului. De altfel așa este toată lumi­a. Se povestește că Alexandru Dumas-ta’ tăi, avea o pasiune deosebită pentru bu­cătărie și cînd îi reușea un fel de bu­cate, era mai mîndru și mai vesel de­cît îi producea mulțumire reușita unui mare roman ori a miel piese de teatru. DUMINICĂ. — Printre ședințe, am vizitat mai în detaliu secțiunea b­ate­­riei. In această ramură a artelor deco­rative, maeștri francezi în cap cu La­­lique, au ajuns să facă minuni artistice. Niciodată nu s’a putut crede că aurul, platina, argintul și chiar celelalte ma­teriale pînă acum neglijate, cum de pildă este cornul, vor putea să fie pre­făcute în obiecte de artă atît de va­riate. Ochiul este în adevăr fermecat de varietatea formelor, de artisticitatea lor, de chipul ușor cum bogății­ petrelor se întovărășește cu îndrăzneala concepțiu­­nilor și alcătuesc bucăți artistice. Na­ști! asupra cărei vitrine sâ-țî fixezi mai îndelungat privirile, nu știi ce să ad­­­miri mai mult: bogăția sau arta ! ! De altfel dacă arta în secolul acesta în care trăim, a făcut progrese vădite, nu­ î­ nici în sculptură, nici in pictură, unde nu s’a făcut mai aproape nimic, după arta veche—dacă arta a progresat, deci, este în partea-I decorativă, al că­­­rei domeniu se întinde din ce în ce și se democratizează scoborîndu-se în pop­ CONST. MILLu

Next