Adevěrul, august 1905 (Anul 18, nr. 5734-5762)

1905-08-01 / nr. 5734

Lu­iW 1 Aftgissic ÎȘf’5 Către depozitarii noștri Bn#® fQ toți â=nii depo­rtări să ne comunice, prin o carte poștală pe ziua de 1 August numărul foilor ce le trebue, spre a nu suferi nici cititorii din cauza lipsei de fol, nici să rămîe la cite un depozitar prea multe retururi. Administrația jgfrigr vv w1» v v iyy iny=wwww.htv JURNALUL FEMEEI Instrucțiunea modernă Am citit cu foarte multă plăcere ar­­ticolul din ziarul „Dimineața“ intitulat „H&forma învățăt­întului“ în­ care o în­vățătoare, doamna Tânăsescu, »rațiune a­­junsurile instrucțiunei moderne. Mă declar perfect de acord cu pă­rerile doamnei Tănăsescu. Nu există nimic mai periculos dacît educațiunea greșită care se dă tinere­lor fete actualmente în școli. Dacă so­cietatea noastră, nu este fondată pe o bază solidă, principala caută o îndru­marea greșită care se dă tinerelor fete în școli. Nu se poate potrivi modul cum sînt educate fetele noastre, cu reabilita­tea vieței. Asupra acestui punct, foarte bine se exprimă doamna Tănăsescu ziclod : Pentru fete, Invățămîntul, așa cum organizat sstifzî, constitue o adevărată nenorocire. Pete sărace cu pretenții modeste, ajung să aibă gusturi extrava­gante, pe care mai târziu la viață nu și le pot satisface... Căci nu toată lumea e bogată. Astfel, de pildă, școala nor­mală” de Învățătoare dă pe an un număr de absolvente. Acestea n'au altă pers­pectivă, deea să de­vi o învățătoare la sala cu un salariu­ de 40—80 lei lunar. Negreșit, că după educația și rafina­rea ce le-a dat școala, cea mai mare parte d­intriînsek) sînt nemulțumite de situația lor. Uluite refuză să se ducă h țară... Ce să facă acolo, intr’un mediu­ care e străin și în care ele se simt a­­tît de stinghere? „Pe­ntru acestea singura carieră, în care-și măi pun speranțele, e cusătoria. Dar și cînd se căsătoresc rar nime­resc bine. Consecințele nepricepere! fe­meie! se resimt a fi mai mult în căsni­cie. Ei­­ n’au o pregătire practică pen­tru viață, nu pot fi tovarășele prețioase și harnice ale bărbatului, cad mai mult povară acestuia, care nu le poate mul­țumi pretențiile. „Din pricina educației greșite a fe­meiei se împuținează numărul căsători­ilor—crede Il-na Tănăsescu. Viața e grea și bărbații cînd se în­soară "cer sau zestre, sau­ ca femeia să fie singură în stare să cîștige­­ (să fie profesoară, telegnifistă, etc.) sau să fie gospodină—cel mai prețios dar al unei femei—ca să fie echilibrul casei, fără de care se poate irosi și zestrea cea mai mare ,și cîțtigul bărbatului. Dar gospodinele astăzi nu mai sunt fel modă. Aproape că le e rușine fete­lor să se ocupe de treburile casnice. Bărbații știu asta, ei știu că e aproape imposibil să găsească o fată gospodină —care ar fi mai de preferat ca ori­cari alta—și atunci caută cel puțin zestre sau să cîștige și ele. ...* deplinit © , iuț­amandatu­l expirînd peste lună și jumătate lasă cele două porți ale chestiunei macedonene deschise. Prin una din ele se vede nepăsarea Porței față de evenimentele din Mace­donia; iar prin cealaltă influență ce An­glia exercită asupra Turciei, prin do­rința de libertate pentru popoarele sub­jugate, face pe diplomații turci să crea­dă că o nouă cursă li se pregătește, numai astfel se explică cum Hilmi-Pașai nu-și mai asumă nici o răspundere prin declarația ce o face. El singur e departe de a da o solu­­țiune chestiunei macedonene, atit de spinoasă de altfel, fiindcă corpul lui de acțiune e foarte resfcrîns. Toate consi­liile cari i s’au­ dat de n’au fost con­cordanță cu ordinele primite de ian­diz- Kîci­k, au rămas fără nici un efect.­­ Dacă le-ar fi urmat, aceasta ar fi fă­cut pe mulți să creadă că face parte din tinerii turci, cari caută să dea o nouă organizație imperiului, dar a­­ceasta ar fi o greșeală capitală căci e știut că turcii se fac partizanii unei i­­dei, numai cînd se resfrînge asupra ca­pului statului­­ sultanului. * E greșeală mare de a crede că toate nenorocirile din Macedonia să atribue lui Hilmi Pașa, fără a ne gindi că tre­bue să deosebim două ființe în acest corp : Hilmi Pașa—ființă morală, cu nu­mele­­ de „mare reformator“ și Hilmi Pașa — om. Figura care astăzi ridică minui­e că­tre aer și care e autorul chestiunei din față nu este de­cît Hilmi Pașa—om, al cărui mandat expiră peste 1 lună jum., iar cel de reformator, va rămînea pen­tru mai muli, timp în ființă , iar toate nenorocirile căzute peste Macedonia să atribue acesteî ființe morale, ale cărei picioare și m­îini sînt în Macedonia, iar capul în Constantinopole. Dar să vedem care e răspunderea și eam­ mint greșelile M­­ilmi Pașa. Și dînsul e răspunzător și toate gre­șelile lui se rezumă în una de care nu poate să scape căci e cunoscută de is­toric și in ea au căzut toți diplomații turci. Această greșeală constă în lipsa de scrupul și credință in chestiunea refor­­matorie. Citind rapoartele consulilor, stînd în fața judecătorilor și tuturor instanțelor, în toate nu veți vedea de­cît un singur principiu: să întrebuințezi orice mijloc, să se facă totul numai ca națiunile creș­tine să fie exterminate (mai ales bulga­rii din Macedonia). * Iată deci care e greșeala lui Hami- Pașa; dacă dânsul vrea să-și ajungă scopul și să-șî îndeplinească datoria, fără a fi nevoe să implore acum grația divină, nu trebue să ceară sfaturi de la diplomații statelor străine, a căror vederi sunt de cele mai multe ori prob­lematice ; era de ajuns să privească mai de aproape populațiunile Macedoniei și să se conducă de principiul sultanului Mahmud— vărul sultanului Selim al III-lea care în dorința de a reforma im­periul, sau a spus : „în viitor vom­ recunoaște ca turci, numai acel din geamie , creștini pe a­­ceea ce se închină în biserică și evrei în sinugogă. Eu doresc ca în afară chiar de aceste locuri, unde faccare aduce laude lui D­zeu să i se dea aceleași drepturi politice și să se bucure de a­­ceeași protecție părintească“. Și aproape Hilan-Pașa de această po­litică? Absolut de loc. Numai astfel s’ar ajunge la un bun rezultat în Macedonia, căci altfel poate nici­odată nu vor înceta prigonirile, și într’o zi vom vedea pe instigatorul de la Constan­tinopole, ca un plecat servit, jurînd in fața sultanului că și-a îndepli­nit cu sfințenie misiunea­ indolenței noastre. Iată, vin­ din Bulga­ria și mărturisesc că în multe privinți am putea lua exemplu dela spiritul prac­tic al vecinilor noștri.* Citeam nu de mult prin gazetele noas­tre că se pusese la cale un export de ouă de găină. Nu știu dacă știrea s’a realizat, dar pot să spun că ceea ce am Văzut în Bulgaria m’a uimit. Bulgarii știu mai bine decît noi să-șî exploateze avuțiile naționale. Știți d-voastră de­­pildă ce întindere a luat în Bulgaria exportul de ouă ? E de necrezut, dar așa este. Închipuiți-vă că numai la Siliștea, din­coace de frontiera romîno-bulgară, ex­­portul ouălor în Străinătate aduce în fiecare an încasări de peste 700.000 de lei! * Sunt acolo două case cari operează pe o scară întinsă acest export. Am văzut eu însu­mî organizațiile acestor case. Ele au agenți cari cutreeră satele din împrejurimi cumpărînd de la țărani ouă cu prețuri aproape de nimic pentru ca­sele lor. O întreagă industrie de tîm­­plărie s’a creat din cauza acestui ex­port, căci ouăle sunt expuse în lăzi spe­cial construite, astfel încît să fie încă­pătoare pentru un număr de duzini de ouă dinainte calculat, iar un vagon de ouă cu greutatea de 10.000 de kilogra­me să fie încăpător pentru un anumit număr de asemenea lăzi. * „Așezarea ouălor în ladă se face cu o artă deosebită. Ouăle sunt înșiruite în straturi suprapuse fără ca să fie în­tre ele fin sau altă materie moale. în­cărcarea lăzilor constitue o meserie deo­sebită, căci ouăle sunt astfel dispuse în oât să fie perfect lipite între ele, fără a se lăsa cel mai mic spațiu, cea ce le-ar expune ca prin mișcarea lăzei să se ciocnească și să se spargă. Cu modul acesta transportările sm­­asigurate contra unor eventuale strică­ciuni și ajung în bună stare la des­tinație. Un comerț tot atît de importat se face în Bulgaria cu exportul păsărilor de curte, mai ales în Turcia și Grecia și în special prin porturile acestor țări. • Din toate acestea rezulta că Bulgarii știri să profite de toate producțiunile țării lor agricole spre a crea sursa de venituri noul. El știa nu numai să strîngă cu econo­mie bunul cîștig în țara lor, dar să-și a­­tragă pa fie­care an însemnate venituri din străinătate. Pa cînd noi trimetem în fie­care an milioane afară din țară pentru lucruri pe cari le putem găsi, ori produce și la noi, bulgarii îmbogățesc mereu avutul lor național, utilizînd în mod inteligent tot ce poate constitui o sursă de avuție. E trist că trebue să cităm pilda unei țări mai mici și mai înapoiate ca He­m­i­ni­a pentru a pune odată mai mult în relief indolența noastră. Rep. ^I»^în T­ACOMS Duminică 31 Iulie Parcul Oteteleșeanu.—Compania lirică romînă de sub direcția d-lui Const. Grigoriu va cînta Bocaccio, operetă în 3 acte. Grădina Basca. — Trupa romînă de operete de sub direcția d-lui N. Poo­nani va juca capuri miraculoase, co­medie de Bilhaud și Hunnm­juin. Grădina Lieblich (Jigniții).— Cu con­­curațil d-lui S. Peinmann se va­­ pre­santa.: Othello sau Maurul din Veneția, tragedie de Shakespeare. ■ Gradina Mihai­ Viteazu.—Ia toate să­lile teatru popular român. Grădina Blanduziei.— Teatru de va­rietăți în fiecare seară. Macedonia și politica lui Hilmi-Pașa reproducem aci, după ziarul bulgăresc Vecerna Poșta următorul articol: „Ce să mai fac, spuneți-mi, numai și numai liniștea să domnească în­ această parte și să pun capăt cetelor de insur­genți“, au fost cuvintele lui Hilmi Pașa, spuse unui diplomat european în Bitolia. „Am ținut pe picior de război ș­ o ar­mată de 80.000 de oameni în Macedo­nia, am întrebuințat toate represaliile, și iar după cum vedeți, după înăbușirea revoltei din Ohrida, avem astăzi nu­mai în pădurile de lingă Bitolia, 25 de ban­de de diferite naționalități, cari terori­zează populațiunile din Vilaet“. Această declarațiune o face atît pen­tru a arăta diplomatului european stă­ruințele ce și le dă pentru a liniști pro­vincia, cît mai ales vede că planurile și vederile lui politice n’au putut fi în-Pentru sezonul de vilegiatură se aută corespondenți și depozitari e ziare în următoarele localități: Azuga și Comarnic (Prahova), Suzana și Cheia, mânăstiri în Prahova. Balta-Albă (R.­Sărat). Boboci (Buzău), Brezoiu (ít.­Viícea), Novaci, Polovraci și Tismana, m o­n­­ăstir­i în Gorj. Săcelu (Gorj). Buzau, schit și Horăița mânăs­­ire (jud. Neamț). Hangu (jud. Neamț). Export de ouă pi­n Bulgaria Vecînica nepăsare.­Un mijloc de a­­vuție neglijat.— Bulgarii și expor­tul ouălor.—Cîți bani intră în Bul­garia. — Exportul păsărilor de curte.— Ce e de făcut. Făcînd zilele acestea o călătorie la Constanța, am întîlnit în tren pe un cu­noscut com­erciant din Călărași. — Bine, domnule, mi se adresă co­merciantul în chestiune, văd că ziarele se ocupă mai de aproape cu războiul din Japonia, decît cu lucrurile ce ne privesc direct pe toți romînii.“ — Și anume despre ce vroiți să vor­biți ? — Vreau să-ți atrag atenția asupra Cearta guvernamentalilor din Galați Intre d-niî Emil Vulpe și Alex. Ni­­culescu a avut loc următorul schimb de telegrame în vederea alegerilor co­munale. D. Vulpe, l-a telegrafiat d lui Nicu­­lescu : „Te rog prietenește primește a figura în fruntea listei colegiului II“. Răspunde-mi telegrafic. D. Niculescu a răspuns: D-lui Emil Tulpe Galați „Cred că nu ți-am făcut niciun rău ca să merit să mă ofensezi din nou­. Propunerea ce-mă faci este un truc or­dinar. Căruia nu pot răspunde cum ar trebui, căci am iluzia că nu a pornit din capul d-ralou. B.3. Niculescu Ion Bacu, Polițaiul Ardeleanu provocat la duel de d. Mironescu.—Frica de duel.­­Scrisorile urmate — Cum e taxat Ardeleanu.— Satisfacția d-lui Mi­ronescu. Polițaiul Ardeleanu provocat la duel Continuări azi cu descrierea fazelor prin care a trecut afacerea d-lui farma­cist Mironescu, în care polițaiul Arde­­leanu s’a ilustrat ca unul din cei mai abili polițiști ai timpului și care ar tre­bui recomandat atențianea d-lui minis­tru de interne spre a-l recomanda la rîndul fd-sale, autorităților administra­tive din Turcia, de­oarece faptele aces­tui poliț ai fi titrat sînt demne și la înăl­țimea procedeurilor de prin acele locuri. Se știe că în momentul cînd Arde­leanu, a pătruns ilegal în domiciliul d-lui farmacist Mironescu, a găsit de cuviință să-l insulte cu cuvinte care pentru res­pectul ce datorim cititorilor nu le re­producem. Pentru aceste insulte d. Mi­ronescu a cerut satisfacție lui Ardeleanu constitituindu-și ca martori pe d. locot. Paul Bălăuță și d. N. N. Lascăr­ și care Sou! abonam­ent cu preval. Dela 1 Iunie „DIMINEAȚA« deschide un nou­ abonament cu premii și anume: In Bani 2000 lei. In obiecte: 1) Un» mașină de seri» „TOST“ în valoare de 700 lei, de la renumita companie engleză T1&Ö Yosi Tipewriter Co. L­td. Sucursala in Bucu­rești,­ Calea Victoriei 71 (hotel Splendid) 2) Un gramofon perfecționat cu pavilion mare, mobil, din renumita marcă „The Star 11 fur­nizat de marele magazin de muzică Jean Fedor calea Victoriei 5­1. 3) O mandolină napolitană foarte fină și e­­legantă, cu bogate ornamente de sidef, furnizata de magazinul general de muzică ,"La Harpa", str. Colțea No. 5. 4) Una mașină de cusut, de picior, SSnger perfecționat, neîntrecută în soliditate, lucrare și eleganță, complectă cu 14 aparate ajutătoare de la marele m­agazin de mașini de cusut Comp­a­nia Americană, piața Sf. Gheorghe, București. 5) Una pușcă de vînătoare cu două țevi, cal. 12, cheia de deschidere între cocoașe, cu triplu zăvor transversal de siguranță Greener, tava stiigă hhohe-bore, dela marele magazin de arme B. l­. Zisman, 44, calea Victoriei, Bu­curești, în executarea­ mandatului ce li s’a încre­dințat, s’au prezentat acasă la Arde­leana. Negăsindu-l însă acasă, d-ni­ martori îi lasă lui Ardeleanu o scrisoare în care ii arată scopul vizitei d-lor și-l încunoș­­t­ințează ca în conformitate cu­­ regulile afacerilor de onoare să le comunice nu­mele amicilor săi cu care să trateze a­­supra diferendului ivit. Frica de duel a cunoscut însă de toată lumea că Ardeleanu e mai fricos ca un copil mic de orice răspundere ce i s-ar cere a faptelor nesăbăduite ce comite și toți au declarat dela început cînd s’a auzit de provocarea d-lui Mironescu, că Ar­deleanu e fricos și nu se va bate în duel, lucru ce nu a întîrziat a se adeveri. Dar nu numai că e frcios dar a dove­dit că e lipsit și­ de cele mai elementare idei de modul cum se tranșează ches­tiunile de onoare și prin aceasta a ofen­sat pe unul din martorii d-lui Mironescu pe d. N. N. Lascăui, de­oarece la scri­­soarea semnalată de ambii martori d-nii locot. Bălăuță și d. N. N. Lascau,­ Ardeleanu răspunde numai d-lui locot. Bălăuță.* Polițaiul Ardeleanu, în scrisoarea că­tre d. locot. Bălăuță, zice că nu are de dat personal nici o satisfacție. Ca poli­­țaiă și-a îndeplinit datoria ce-i impune legea. De altfel neagă că ar fi înjurat pe farmacistul Mironescu în momentul cînd a ordonat să fie dus la poliție. * Urmează un schimb de scrisori între d. Mironescu și martorii săi, în care polițaiul Ardeleanu este viu atacat. Cum e taxat Ardeleanu Din aceste scrisori se poate vedea cum e taxat Ardeleanu și dacă într’o astfel de situație un șef de poliție mai poate funcționa înainte. Spre cinstea a­­cestei principale instituții a statului, Ardeleanu, credem că ar trebui scos din ea, și mai ales din conducerea po­liției. Satisfacția d-lui Mironescu Față cu rezultatul ce a obținut,­­fa­mine ca d. Mironescu să-și capete sa­tisfacția *pe orice cale va găsi nimerită și să ni<y foarte sigur Ardeleanu, că d. Mironescu se va satisface cît de bine și cît mai neîntîrziat. Spre edificarea tuturor celor cari au citit cum s’a petrecut faptul cu Malha­­sovici și Mironescu și spre a da o for­mală dezmințire aserțiunii colportată de cei interesați în cauză, înregistrez declarația proprie ce mi-a făcut de far­macist Mironescu că , in momentul cînd Ardeleanu a intrat în farmacie noaptea la ora 11 jum., lovirile între d. Matha­­sovici și Mironescu avuseseră loc mai înainte și în momentul cînd a intrat Ardeleanu, cei doi farmaciști se calma­seră. 6) Un binocîd­ele teatrul de sidef. 7) Uși &2 suoclu de piese tot pentru teatru. 8) Un binoclu de piele pentru cîmp, curse etc., etc. 9) Un barometru de lemn sculptat. 10) O trusă de călătorie* 11) O oglindit cu trei fețe 12) Un sac de mină, de piele, cu lănțișor* , 13) Un cadru pentru fotografii. 14) Un barometru de nichel. 15) 150 de diferite broje de mozaic* La aceste premii iau parte atît vechii noștri abonați în curent cu plata dela 1 Ianuarie 1905, cît și nouă noștri abonați de la 1 Iunie. Abonamentul la ziarul Dimineața este : pe an 18 lei, pe 6 luni 9 lei, pe 3 luni 4.50, lunar 1.50. în străinătate îndoit. A se trimete costul în mărci sau în mandate poștale la adm. ziarului Dimineața, Str. Sărindar No. 11, București, wyiminv * sură pentru arestarea sau prinderea lor. In urmă o ceată de 100 greci au pătruns în satul­­ Blaja, îndreptîndu-se spre biserică, a pătruns înăuntru a luat toate cărțile bisericești și le-a sfîșiat, silind pe romîni să se slujească de lim­ba greacă în biserică. E de observat că în acest sat nu se găsește nici un grec și nici o biserică sau școală grecească. Legațiunea romînă pregătește o ener­gică protestare dje către Poartă ca să pună capăt acestei stări anarhhice a grecilor, forțîndu-i să se supună și să recunoas­că tradeaua dată de sultan. (Vecerna- Posta). ADEVULEE Chestiunea Macedoniei Lupta de exterminare a grecilor con­tra românilor macedoneni.—Onto­­rîrea cîtor­va fruntași .Constantinopol, 27 Iulie. — De cînd romînii din Macedonia au fost recu­noscuți prin Oradea ca națiune aparte și de cînd li s-a acordat dreptul de a săvîrși serviciul divin în limba română, preoții greci, în frunte cu mitropoliții și patriarh­ul au început o luptă de exterminare împotriva romînilor mace­doneni. Se amenință cu moartea, săvîrșind o­­­­moruri, constrîngîndu-I ca să se lepede de limba și datinele lor, înscriindu-se ca greci și slujind limba greacă în bi­serică. Doar fruntași romîni macedoneni, din satul Abdela, vilaetul Bitoliei, au­ fost ridicați de o ceată grecească și duși în pădure. Acum e stabilit că ei au fost omorîți acolo. In ziua de 20 Iulie fruntașul Hadji Gogu din Kaiaferia, președintele socie­­tăței române, a căzut victima unui a­­tentat fiind străpuns cu pumnalul în mijlocul străzei. El a fost greu rănit. Poliția de­și știe pe atentatul care e greg, și pe toți ceilalți, cari sunt uneltele patriar­hiei grecești, totuși n’a luat nici o­mă­rul Comunal, c-sa crede că nu rămine nici o îndoială, că Fălcarița este dato­rită decuilului descoperit întâia oară de Nicolaier și găsit la cei atinși de Te­­tanos. Prin experiențele noastre, n’am cău­tat sa dovedesc exclusiv identitatea na­­tivi-al tetanosului adulților cu acel f­e Qofiov­iră și SUlf, el am­ vrut să controlez dacă ceea ce se spune la noi asupra m­ortalităței causa­te de trismus este exact sau nu. Faptul că experiențele d-lui dr. Mi­ron afi stabilit identitatea tetanosului cu a Făb arițoî de la noi este de o impor­tanță retăgăduită , căci toate experien­țele în această privință culese din în­treaga literatură medicală, se reduc la opt, c­­ m se vede, nu era de prisos de a întreprinde în țara noastră o lucrare sistematică asupra acestei boli. Căci este știut, că Trim­isul noilor-născuți se întâlnește azi rar, în țările unde a­­sistența femeilor lehuze se face de un personaj instruit și conștient de ceea ce trebue să facă. Pe cînd la noi această boala este foarte frecventă, căci femeile din popor sunt asistate de babe­ moașe spau­riate, și tot ’»se­cc e’u­cri la noi despre Fălcarița se referă numai la cele relatate de părinți, fără observații­ ne­cli­nice sau de spital, și fără control­­ ex­perimental. Cu alte cuvinte, afirc­ațimii fără nici o dovadă. Dar asupra interesantei lucrări a d-lui dr. Piron, vom mai reveni. Sofia. SS Iulie Sîntem în ajunul unei greve gene­rale a tramvaelor din Sofia. Compania Belgiană, căreia s-au concesionat liniile tramv­elor din Sofia, are ca repre­zentant și director general pe un bel­gian anume Wilhelm, iar ca ajutor pe un bulgar Slaved, care e și cauza a­­cestor greve. Directorul nu cunoaște limba bulga­ră, și Slaveci, bucurîndu-se de o mare protecție, caută să speculeze personalul tramvaelor, cerindu-le bani și supunîn­­du-i la muncă mai mult de 16—18 ore pe zi. Această stare a consternat tot per­sonalul, care întrunindu-se a înaintat o petiție în scris în franțuzește directo­rului, iscălită aproape de 60 de funcți­onari, cari roagă să se ia măsuri ne­cesare, iar în caz contrar nici unul nu se va prezenta la serviciu. P­îngerea lor a fost ascultată și s-a instituit o comisiune care să ancheteze faptul, dînd astfel o satisfacție funcțio­narilor asupriți. Mortalitatea copiilor — O lucrare interesantă — Este evident­­ lucru, că noi perdem zilnic un mare număr de copii. Natali­tatea la noi este însemnată, și am putea zice mult mai mare decît la multe popoare. In schimb însă mortali­tatea și mai ales aceea a copiilor pînă la vîrsta de 5 ani, este enormă. Iată cîteva d­ate pe cari le extragem în această privință dintr'o recentă lu­crare a d-lui dr. Miron : Fulcarița sau­ tetanonul la noii născuți. Dacă luăm de pildă perioada cinci­nală 1892—1896 constatăm că naște­rile în mijlociu au fost în curs de un an de 35.939 suflete in comunele ur­bane și 190.265 în­ comunele rurale. Sau mijlociile acestei perioade în toată țara au fost 226.204 nașteri, iar mijlo­cia morților a fost de 170.966 suflete. Din aceștia, 81.923 îl reprezintă copii pînă la vîrsta de 5 ani, ceea ce în ade­văr este mult. Dacă căutăm să vedem care a fost mortalitatea copiilor in vîr­sta de la naștere pînă la o lună, atunci aflăm că în mijlocie au murit 23.398 copii. Ca să zică în prima lună a vieței noi pierdem un număr colosal de copii. De cînd sînt medic comunal al Capi­talei, — zice autorul citat in lucrarea sa—un fapt m’a frapat de la început. Am observat că mulți copii mor în pri­mele zile după naștere. De cîte ori mă duceam sa verific decesul și ceream lă­muriri asupra boalei copilului ce mu­rise, părinții îmi raspundeau mai tot­deauna; a suferit de călcariță. Ce este fălcarița? Hi Poporul nostru numește Fălcariță, boala care se observă la nou­-nascuți și care se caracterizează prin încleștarea fălcilor, așa că copilul nu mai poate suge și moare deci de inaniție și as­fixie. Poporul, cu bunul simț ce-l ca­racterizează și cu darul de observație ce­l are, văzînd că falca este încleștată, tetanizata, a numit boala lăscariță. Boala aceasta nu este alta decît Teta­­nos, prin analogia fenomenelor clinice ce prezintă, deși nu e multă vreme de cînd se cunoaște natura Tetanosului no­­r­ilor-născuți. In urma cercetărilor și experiențelor ■ ce le-a făcut d. dr. Miron în laborato­soarea ! Scrisoarea ta în care acest« riuu conține m, fler *■$ neliniște sufletească ar fi trebuit să găsească pe vechea Falraon, po nopăsătoarea și ironica de­­an!, care singură te-ar fi putut susține și sfătui. Iun col povețe în ceea ce pri­vești­ simțirea, iubito, convinsă fiind de tăria și de scepticismul la care ați adus viața pe sora­ ți mai mare. Sfaturi­ nimic nu e mai ușor de dat în om­ și cu ocazie. Dar întrebarea o, dacă acele sfaturi pot influența, pot conduce, atunci cînd ele nu sînt decit expresia neputincioasă a unei gîndiri distrate. Există un magnet în adevărata forță, și nici odată nu reușești a-țî im­prima mai bine sentimentale și convin­gerile decit numai atunci cînd și tu te simți stăpînită de ele cu prisosință. Ei bine, astă­zi sora ta Farmen în care îți plăcea atât să crezi e mai slabă și mai pierită chiar de cît tine, astă­zî nici eu nu mai știu ce simt și ce vreau, căci iată zece zile de cînd îl cunosc, și inima mi-e zilnic atit de plină in­cît mi se pare că tot sîngele vinelor mele a năvălit într’însa și stă gata s’o spargă ! E un an de cînd cu aprindere îl do­ream privirea, de cînd tresăream la raza apariției zveltei sale făpturi, zărită la întâmplare ici și colo, un an de cînd îmi ziceam cu teamă: iată stăpînul, a­­totputernicul, care din nou mă va face să uit că vorba iubire nu e decît paeu­­donimul durere­, și mi se pare chiar că și ție îți spuneam adesea: e un om de care mi-e frică, un om ce-l cunosc numai din vedere și care nu mă cu­noaște dar dacă soarta mi-i va aduce în față, va fi în măsură de a se juca cu sora ta Farmen ca un zeu capricios cu scînteile numelui ei ! Eî bine l’am cunoscut, și totul în ju­­ru-mî e vis și vraje. Eu, care mă distram la auzul tuturor suspinelor, ca la refrenul unei amuzante muzici de operetă, azi, tresar și pălesc la un simplu cuvint al lui ! Nu știu de mă iubește, căci val! nu o mai pot crede, știu numai că mi-o spune cu atâta îmbătare, nicit am pier­dut aproape noțiunea existenței m­e’e pămînteștî și îmi pare că mâ aflu în­­tr’un palat de fiori care ciută și care palat se leagănă în spațiu suspendat de un fragil fir de mătase. Fermecată de mirosul și muzica florilor nu mă pot opri însă ca din cînd în cînd să nu-mî treacă prin inimă fiorul spaimei, că fio­rul vrajel,se va rupe și că vom­ cădea în abis, în abisul fără fund în care pierdută vom­ fi pentru totdeauna! Căci de astă dată nu mai e glumă, de astă dată nu mai trăesc și nu mai respir decît printr'un singur nume, și acel nume e al lui! Ne vedem aproape zilnic, și nu pot să-ți spun de o fericire sau durere a­­ceea ce simt. In orice caz, e o fericire atît de intensivă și de amestecată cu frica nestatorniciei ei, că-ți strînge i­­nima mai mult în durere decît în li­niște dulce ! O­­ dragostea, pe care atît mî-am­ răzbunat, pe care atît am sfi­­dat-o, pe care credeam că o aruncasem jos de pe piedestalul ce-i făurisem în vremuri, din nou s’a urcat pe falnice trepte și triumfătoare, m’a făcut să-mi plec fruntea de sclavă, la nemuritorul ei zîmbet, îmi scrii că ești logodită și că nu ai decît dulceață și milă pentru logodnicul tau! Din suflet îți doresc ca pentru vecie, iubirea să-ți fie moartă din inimă și numai dulcea prietenie să te stăpi­nească de azi înainte. Tu care ai iubit fără țărmurire, tu care nu ai fost pre­țuită, tu, frumoasa și dulcea, consolea­­ză-te și află că singura pace, singura fericire, e să te liși a fi îu­bită și să nu iubești. Nu faci idei o eri­ca dăruind, cum zici tu, o inimă erre- fin mai poate iubi acel inimi tutore și plină de credință, căci ca mi’he, acea inima ce țî-c închi­pui cu totul a t“, va simți raimoa­sa șî călminda și bătăile ei așa de a­­prinse azi la Vederea frumuseței tare. Măritîn­du-te și Lună și credincioasă și numai reînvia niciodată isvoiu­l dur­erei și «I neliniștei adică dragostea pătimașă atit de fatală familiei ceastre. Stinge dar și îngrămădește, pe veci schiței» ăstui sentiment sta visător, îi care fără voie i se zbuciumă astăzi săr­­mana ta. Fülul 33 DE AL­ JUSTIȚIEI — Nostimade judecătorești — Viața judecătorească pe lîngă părțile sale arida, are și părți recreative inci­dente nostime, cari mai descrețesc frun­țile magistraților. Revista „Ciuriera] juncBHar“ publici îs ultim­ul său număr, unnute«role nosti­made, datorite colaboratorului gî Ce­...“. * De multe ori provincia este foarte bogată în­­ nostimatie judecătărești. Da fin­d­, deși aceste giuvaeruri judecăto­rești sînt pe spinarea îm­pricîjiriifor, to­tuși noi sîntem­ recunoscător! judecăto­rilor cari ni se furnizează, pentru că pu­dem­ din cînd în cînd să eșir­ din ca­­drul prea riguros al discuți­unilor de drept și să dăm cititorilor și cîte o no­­­tă hazlie. Așa,­ intr provinciile noastră i­e numim—la tribunalul Prahova,­­se urmărea­ în mod silit un imobil , si face contestația la urmărire, se fixează ziua de contestație la o dată anterioară zilei de adjudecare. La ziua de jude­cată se amină contestația pentru o zi ulterioară zilei de adjudecare. In ziua de adjudecare, creditorul­­­ găsește un jurnal prin care tribunalul pe cale gra­țioasă, dună o simplă cerere a contesta­­torului, suspendase vînzarea pînă la ju­decarea contestației! Motivele ? Fără arătare de motive, tot așa cum noi cum am comentăm­ acest jurnal al tribunalului! ■> Alta. De astă dată, este trib­unalul de Mus­cel care ne furnizează perla. Se intentează o acțiune cambială. Se atașează cambia, protestul, etc. La ziua de înfățișare se cere de că­tre pîriiî (erau mai mult!) chemarea la interogator a reclamantului. Acesta ri­postează,­­arătând și citind textul mai mult decit categorie al art. 349 din con­dica de com­erciü. Tribunalul însă ad­mite chemarea la interogator. La ziua de interogator, însă, nu se face de pîrîț­ nici un interogator, dar în schimb se prezintă o cerere re­con­vențională de către aceștia, prin carii pretindeau o sumă de bani provenită dintr-un quasi-contract. Iarăși se amintește art. 349 din C com., care, după toate regulele de drept, însemnează : „plătește și apoi vorbește“ Tribunalul însă nu vrea să știe ■, admite cererea neon­venționala în principiu. Și acum, iată o acțiune cambială suspen­dată pînă cînd reclamanții vor bine­va să-șî dovedească acțiunea lor ; adică descinderi locale, experți, martori etc. etc. Și pînă atunci, principiile de drept ș de economie socială stau baltă, iar cre­ditul diminuiazâ. Lumea modernă tinda ca din cambii să facă o hârtie fiducie, care să se pof­tească la vedere. Italia are înscris în legile sale că cambia se învestește cu formula executorie, fără nici o judecată . In Franța se agită aceiași chestiune, și toate acestea în interesul unei mai mari dezvoltări a creditului social. Și pe cînd toată lumea civilizată lucrează in acest sens, tribunalul de Muscel ad­mite cereri reconvenționale și chemări la interogatoriu la acțiunile cambiale! Se cunoaște că trenul de C.­Lung face numai 25 de kilometri pe oră. Cesar Breva personalului tramvaelor din Sofia scrisori­lor femei Scumpă, scumpă, surioară. In ce momente țî-f­m primit fie­care sen­ Scandalul de la primăria Brăila — Prin fir telegrafic — BRAILA, 30 Iulie. .— Parchetul ge­­neral din Galați a însărcinat pe substi­tutul de procuror al tribunalului Brăila să ancheteze cazul scandalului de la pri­mărie care a avut loc Miercuri dimi­­neața. — Pentru ca ancheta să fie cît mai imparțială procurorul general a acordat un concediu de 2 zile d-lui procuror Luca I­lescovici, care este cumnatul inculpatului lli« Cossac, însărcinînd pe substitutul Stoicescu să conducă singur ancheta.­­ Consiliul comunal în ședin­­ța de astăzi a discutat incidentul de Dumi­nică. D. Ilie Cossac a demisionat din con­­siliu. Primarul orașului d. Cristache Su­­lioti, a primit dem­isiunea d-lui Cossac. Boia FOIȚA ZIARULUI „ADEVER­UL” 86 — Eroul pustiilor Americane DE Colonelul W. F. CODY PARTEA III-A Tînătoria pe cal a lui Bufalo Bill Prevestirea — După el acum s’au nici oda­tă, trebue sa-i distrugem pe ban­­diți. i El plecă înaintea tuturor urmă­­rindu-l pe omn care urca o cărare a muntelui și întorcîndu-se pe șe a slobozi arma contra dușmanului sau, Glontele trecu pe lingă tîmpla lui Buffalo. Banditul sări de pe cal și ca o pisică urcă muntele urmărit de Buffalo. — Azi te voi prinde, m’am ju­rat să te nimicesc! Căpitanul Kin ajunsese în vîrful muntelui. jk— Vino sus­­trigă banditul, te aștept să te spintec ca pe un berbec! Buffalo nu'i răspunse dar din cîțiva pași tu lingă cel care’l pri­vea cu ură prin găurile Ungrei lui mășcî. O clipă stătură astfel, apoi se încăerară într’o îmbrățișare ori­bilă. Buffalo dorea să-l poată duce viu pe bandit la al lui și cu o mi­că dibăcie puse mîna pa cuțitul banditului. Un răcnet de furie scoase dis­peratul și din ce în ce se tot a­­propia de marginea plutonului. — Dacă mi-ai luat cuțitul, al șa­te duci dracului, scrîșnn el și cu o ultimă sforțare voi să-l îmbrînceas­­că pe Buffalo în prăpastie. Pentru ce nu-i înfipse Buffalo cuțitul în piept? Pentru ce nu scăpase de el printr'o lovitură dibace? Dar nu, el voia să-l aibă vin. Ca în clește de fier îl ținea pe cînd îl zicea batjocoritor. — S’a sfirșit mascarada băete, ești al meu ! El își smulse masca dar în ace­iași clipă banditul reuși a scăpa din mîna lui. Un țipăt înfiorător și bun se rostogoli în prăpastie. Ecoul aduse răcnetul din urmă al bandi­tului învins de faimosul Buffalo ca­re de­și ținea încă în mînă masca nu putuse vedea fața banditului în­vins. Pasagerul frumos. Buffalo se plecă pe marginea platoului dar nu putea vedea nimic și își zise că banditul căzu sfărî­­mîndu-se cu desăvîrșire. Ar fi vrut Buffalo să coboare în prăpastie pentru a afla cine fusese acel bandit dar își zise că va fi că­utat de ai săi și că putea fi atacați din nou de bandiții risipiți. Porni înapoi cînd după o muche de piatră apăru un bandit mascat. — Să mori Buffalo! rácai el a­menințător­ ...... Glontele porni dar dădu greș și Buffalo la rîndul sau ținti și trase — Ciuma, moartea și iadul să sea t­răcin banditul căzînd la pămînt — Nu mă lăsa, gemu el, nu mă lăsa să mor ca un cîine ! — Glasul acesta îl recunosc — zise Buffalo sărind de pe cal și a­­propiindu-se de cel care se zvîrco­­lea în sînge. El voi să scoată masca dar ban­ditul gemu apăsîndu-se : — Pleacă, pleacă — nu trebue să afli cine sunt ! Buffalo îi smulse masca și un strigăt de mînie îi scăpă. — Tu, tu, trădătorule ! Mișcîuîe, răcnind el scoțînd cuțitul de la brio.­­­Să mori trădătorule! zise Bu­ffalo și cuțitul străluci la lumina lunei. — Nu mă ucide, strigă banditul, te conjur pe tot ce ai mai scump coprins de scîrbă Buffalo se o­­pri. — Te voi servi ca un cîine, la­­să-mă să tracsc ! — Ești un ticălos și trebue să mori răcni Buffalo lovindu-l cu cu­țitul în coaste de unde țîșni sîn­­gele fierbinte. Apoi Buffalo plecă lăsîndu-l acolo pe bandit. Cind ajunse la poalele munților fu primit cu strigăte de bu­curie. Diligența ce venea spre Rocky Ridge avea un singur călător care ședea pe capră lîngă vizitii. Era un soldat tînăr îmbrăcat în frumoa­sa uniformă a trupei din fortul Fe­­terman. Tăcut ședea el lîngă vizi­tiul care-și îndemna caii cu strigăte răgușite. Ori de cîte ori încercase vizi­tiul a intra în vorbă cu tînărul soldat, acesta nu-I răspunse de­cît prin monosilabe De un ciaș călătoresc pe măr­ginea fluviului având munți păduratici de partea opusă. Mur­murul apei și zgomotul pădu­re! aveau un farmec nespus pen­tru tînărul călător. — Ești ciudat soldat d-ta înce­pu vizitiul — așa de tăcut dar — hei, ce-i asta. O ramură îi luase boneta și de­și soldatul sărise imediat jos vi­zitiul văzu că are adunat în vîrful părul lung ca de femee. —­ Bre, ce soldat îmi ești d-ta exclamă zi­cînd vizitiul scăpînd pi­pa dintre dinți. " Tînăra femee se roși neștiind ce să răspundă. ifiTi pe frumoasă mixere ’mi ești d-le militar ! — Haide urcă te înapoi să, ’mi spui de ce te-am îmbrăcat așa. — De acum pot vorbi cu cî nu mai am de ce mă ascunde. M’am îmbrăcat așa findcă mi s’a spus că pe aicea nu poate călători sin­gură o femeie. — Ha, ha, de aicea ’mi tăceai ca un peștișor și mi-ai refuzat to­­bocul. Dar poți avea încredere în mine. Ion Rigie e om cinstit și știe a ocroti femeile. Unde dracul mi-au fost ochii da boa da nu te­am recunoscut în­dată ? Tu duci la Roky Rige ? — Mai departe, la Sulesburg. — Acolo nu mă duc eu. — Știm­ dar la Roky Rige mă așteaptă Buffalo Bill. — A, supraveghetorul tramvaelor an bun protector, acum vr’o trei zile i-a ucis pe toți bandiții lui Kin. Il cunoști pe Buffalo ? — Cine n’a auzit de numele lui? — Da,­e un om viteaz nici gloan­­țele,nu’l ating pe el. — Cei foști pe un anumit Ratburn din Ii­a^burg, îl întrebă ea de­o­­dată. ^ — Da­­c-nă, e un om cum se cade, pe, mine m’a scăpat de la moarte­­ ucigind un afurisit de săl­batic care era să mă sugrume cu lațul. După vr’o jumătate de ceas de vorbă, tînăra fată se simți obosită și se culcă în trăsură. După două­zeci de minute el o trezi căci în­­optase și voia să-I arata luminele orașului Roky Rige. Da odată caii fură opriți și um­bre negre înconjurară trăsura. — Stai ! răcni o voce sonoră. — Suntem pierduți, aftă vizi­tiul. — Scoate banii, strigă un hoț înalt cît un strip de telegraf.* Dar vizitiul era deprins cu astfel de somațiune și nu se grăbi a se executa. Se ingrijă însă de soarta tinerei fete, căci bandiții da ar fi observat-o ar fi luat-o cu ea, căci în ținuturile acelea femeile frumoa­se erau scumpe. Își roti privirile dar n’o văzu. — Scoate banii idiotule ! — N-am bani! — Minți cioară împăiată ! — Voi sunteți ciori! (?)

Next