Adevěrul, august 1905 (Anul 18, nr. 5734-5762)
1905-08-01 / nr. 5734
LuiW 1 Aftgissic ÎȘf’5 Către depozitarii noștri Bn#® fQ toți â=nii deportări să ne comunice, prin o carte poștală pe ziua de 1 August numărul foilor ce le trebue, spre a nu suferi nici cititorii din cauza lipsei de fol, nici să rămîe la cite un depozitar prea multe retururi. Administrația jgfrigr vv w1» v v iyy iny=wwww.htv JURNALUL FEMEEI Instrucțiunea modernă Am citit cu foarte multă plăcere articolul din ziarul „Dimineața“ intitulat „H&forma învățătîntului“ în care o învățătoare, doamna Tânăsescu, »rațiune ajunsurile instrucțiunei moderne. Mă declar perfect de acord cu părerile doamnei Tănăsescu. Nu există nimic mai periculos dacît educațiunea greșită care se dă tinerelor fete actualmente în școli. Dacă societatea noastră, nu este fondată pe o bază solidă, principala caută o îndrumarea greșită care se dă tinerelor fete în școli. Nu se poate potrivi modul cum sînt educate fetele noastre, cu reabilitatea vieței. Asupra acestui punct, foarte bine se exprimă doamna Tănăsescu ziclod : Pentru fete, Invățămîntul, așa cum organizat sstifzî, constitue o adevărată nenorocire. Pete sărace cu pretenții modeste, ajung să aibă gusturi extravagante, pe care mai târziu la viață nu și le pot satisface... Căci nu toată lumea e bogată. Astfel, de pildă, școala normală” de Învățătoare dă pe an un număr de absolvente. Acestea n'au altă perspectivă, deea să devi o învățătoare la sala cu un salariu de 40—80 lei lunar. Negreșit, că după educația și rafinarea ce le-a dat școala, cea mai mare parte dintriînsek) sînt nemulțumite de situația lor. Uluite refuză să se ducă h țară... Ce să facă acolo, intr’un mediu care e străin și în care ele se simt atît de stinghere? „Pentru acestea singura carieră, în care-și măi pun speranțele, e cusătoria. Dar și cînd se căsătoresc rar nimeresc bine. Consecințele nepricepere! femeie! se resimt a fi mai mult în căsnicie. Ei n’au o pregătire practică pentru viață, nu pot fi tovarășele prețioase și harnice ale bărbatului, cad mai mult povară acestuia, care nu le poate mulțumi pretențiile. „Din pricina educației greșite a femeiei se împuținează numărul căsătoriilor—crede Il-na Tănăsescu. Viața e grea și bărbații cînd se însoară "cer sau zestre, sau ca femeia să fie singură în stare să cîștige (să fie profesoară, telegnifistă, etc.) sau să fie gospodină—cel mai prețios dar al unei femei—ca să fie echilibrul casei, fără de care se poate irosi și zestrea cea mai mare ,și cîțtigul bărbatului. Dar gospodinele astăzi nu mai sunt fel modă. Aproape că le e rușine fetelor să se ocupe de treburile casnice. Bărbații știu asta, ei știu că e aproape imposibil să găsească o fată gospodină —care ar fi mai de preferat ca oricari alta—și atunci caută cel puțin zestre sau să cîștige și ele. ...* deplinit © , iuțamandatul expirînd peste lună și jumătate lasă cele două porți ale chestiunei macedonene deschise. Prin una din ele se vede nepăsarea Porței față de evenimentele din Macedonia; iar prin cealaltă influență ce Anglia exercită asupra Turciei, prin dorința de libertate pentru popoarele subjugate, face pe diplomații turci să creadă că o nouă cursă li se pregătește, numai astfel se explică cum Hilmi-Pașai nu-și mai asumă nici o răspundere prin declarația ce o face. El singur e departe de a da o soluțiune chestiunei macedonene, atit de spinoasă de altfel, fiindcă corpul lui de acțiune e foarte resfcrîns. Toate consiliile cari i s’au dat de n’au fost concordanță cu ordinele primite de iandiz- Kîcik, au rămas fără nici un efect. Dacă le-ar fi urmat, aceasta ar fi făcut pe mulți să creadă că face parte din tinerii turci, cari caută să dea o nouă organizație imperiului, dar aceasta ar fi o greșeală capitală căci e știut că turcii se fac partizanii unei idei, numai cînd se resfrînge asupra capului statului sultanului. * E greșeală mare de a crede că toate nenorocirile din Macedonia să atribue lui Hilmi Pașa, fără a ne gindi că trebue să deosebim două ființe în acest corp : Hilmi Pașa—ființă morală, cu numele de „mare reformator“ și Hilmi Pașa — om. Figura care astăzi ridică minuie către aer și care e autorul chestiunei din față nu este decît Hilmi Pașa—om, al cărui mandat expiră peste 1 lună jum., iar cel de reformator, va rămînea pentru mai muli, timp în ființă , iar toate nenorocirile căzute peste Macedonia să atribue acesteî ființe morale, ale cărei picioare și mîini sînt în Macedonia, iar capul în Constantinopole. Dar să vedem care e răspunderea și eam mint greșelile Milmi Pașa. Și dînsul e răspunzător și toate greșelile lui se rezumă în una de care nu poate să scape căci e cunoscută de istoric și in ea au căzut toți diplomații turci. Această greșeală constă în lipsa de scrupul și credință in chestiunea reformatorie. Citind rapoartele consulilor, stînd în fața judecătorilor și tuturor instanțelor, în toate nu veți vedea decît un singur principiu: să întrebuințezi orice mijloc, să se facă totul numai ca națiunile creștine să fie exterminate (mai ales bulgarii din Macedonia). * Iată deci care e greșeala lui Hami- Pașa; dacă dânsul vrea să-și ajungă scopul și să-șî îndeplinească datoria, fără a fi nevoe să implore acum grația divină, nu trebue să ceară sfaturi de la diplomații statelor străine, a căror vederi sunt de cele mai multe ori problematice ; era de ajuns să privească mai de aproape populațiunile Macedoniei și să se conducă de principiul sultanului Mahmud— vărul sultanului Selim al III-lea care în dorința de a reforma imperiul, sau a spus : „în viitor vom recunoaște ca turci, numai acel din geamie , creștini pe aceea ce se închină în biserică și evrei în sinugogă. Eu doresc ca în afară chiar de aceste locuri, unde faccare aduce laude lui Dzeu să i se dea aceleași drepturi politice și să se bucure de aceeași protecție părintească“. Și aproape Hilan-Pașa de această politică? Absolut de loc. Numai astfel s’ar ajunge la un bun rezultat în Macedonia, căci altfel poate niciodată nu vor înceta prigonirile, și într’o zi vom vedea pe instigatorul de la Constantinopole, ca un plecat servit, jurînd in fața sultanului că și-a îndeplinit cu sfințenie misiunea indolenței noastre. Iată, vin din Bulgaria și mărturisesc că în multe privinți am putea lua exemplu dela spiritul practic al vecinilor noștri.* Citeam nu de mult prin gazetele noastre că se pusese la cale un export de ouă de găină. Nu știu dacă știrea s’a realizat, dar pot să spun că ceea ce am Văzut în Bulgaria m’a uimit. Bulgarii știu mai bine decît noi să-șî exploateze avuțiile naționale. Știți d-voastră depildă ce întindere a luat în Bulgaria exportul de ouă ? E de necrezut, dar așa este. Închipuiți-vă că numai la Siliștea, dincoace de frontiera romîno-bulgară, exportul ouălor în Străinătate aduce în fiecare an încasări de peste 700.000 de lei! * Sunt acolo două case cari operează pe o scară întinsă acest export. Am văzut eu însumî organizațiile acestor case. Ele au agenți cari cutreeră satele din împrejurimi cumpărînd de la țărani ouă cu prețuri aproape de nimic pentru casele lor. O întreagă industrie de tîmplărie s’a creat din cauza acestui export, căci ouăle sunt expuse în lăzi special construite, astfel încît să fie încăpătoare pentru un număr de duzini de ouă dinainte calculat, iar un vagon de ouă cu greutatea de 10.000 de kilograme să fie încăpător pentru un anumit număr de asemenea lăzi. * „Așezarea ouălor în ladă se face cu o artă deosebită. Ouăle sunt înșiruite în straturi suprapuse fără ca să fie între ele fin sau altă materie moale. încărcarea lăzilor constitue o meserie deosebită, căci ouăle sunt astfel dispuse în oât să fie perfect lipite între ele, fără a se lăsa cel mai mic spațiu, cea ce le-ar expune ca prin mișcarea lăzei să se ciocnească și să se spargă. Cu modul acesta transportările smasigurate contra unor eventuale stricăciuni și ajung în bună stare la destinație. Un comerț tot atît de importat se face în Bulgaria cu exportul păsărilor de curte, mai ales în Turcia și Grecia și în special prin porturile acestor țări. • Din toate acestea rezulta că Bulgarii știri să profite de toate producțiunile țării lor agricole spre a crea sursa de venituri noul. El știa nu numai să strîngă cu economie bunul cîștig în țara lor, dar să-și atragă pa fiecare an însemnate venituri din străinătate. Pa cînd noi trimetem în fiecare an milioane afară din țară pentru lucruri pe cari le putem găsi, ori produce și la noi, bulgarii îmbogățesc mereu avutul lor național, utilizînd în mod inteligent tot ce poate constitui o sursă de avuție. E trist că trebue să cităm pilda unei țări mai mici și mai înapoiate ca Heminia pentru a pune odată mai mult în relief indolența noastră. Rep. ^I»^în TACOMS Duminică 31 Iulie Parcul Oteteleșeanu.—Compania lirică romînă de sub direcția d-lui Const. Grigoriu va cînta Bocaccio, operetă în 3 acte. Grădina Basca. — Trupa romînă de operete de sub direcția d-lui N. Poonani va juca capuri miraculoase, comedie de Bilhaud și Hunnmjuin. Grădina Lieblich (Jigniții).— Cu concurațil d-lui S. Peinmann se va presanta.: Othello sau Maurul din Veneția, tragedie de Shakespeare. ■ Gradina Mihai Viteazu.—Ia toate sălile teatru popular român. Grădina Blanduziei.— Teatru de varietăți în fiecare seară. Macedonia și politica lui Hilmi-Pașa reproducem aci, după ziarul bulgăresc Vecerna Poșta următorul articol: „Ce să mai fac, spuneți-mi, numai și numai liniștea să domnească în această parte și să pun capăt cetelor de insurgenți“, au fost cuvintele lui Hilmi Pașa, spuse unui diplomat european în Bitolia. „Am ținut pe picior de război ș o armată de 80.000 de oameni în Macedonia, am întrebuințat toate represaliile, și iar după cum vedeți, după înăbușirea revoltei din Ohrida, avem astăzi numai în pădurile de lingă Bitolia, 25 de bande de diferite naționalități, cari terorizează populațiunile din Vilaet“. Această declarațiune o face atît pentru a arăta diplomatului european stăruințele ce și le dă pentru a liniști provincia, cît mai ales vede că planurile și vederile lui politice n’au putut fi în-Pentru sezonul de vilegiatură se aută corespondenți și depozitari e ziare în următoarele localități: Azuga și Comarnic (Prahova), Suzana și Cheia, mânăstiri în Prahova. Balta-Albă (R.Sărat). Boboci (Buzău), Brezoiu (ít.Viícea), Novaci, Polovraci și Tismana, m onăstiri în Gorj. Săcelu (Gorj). Buzau, schit și Horăița mânăsire (jud. Neamț). Hangu (jud. Neamț). Export de ouă pin Bulgaria Vecînica nepăsare.Un mijloc de avuție neglijat.— Bulgarii și exportul ouălor.—Cîți bani intră în Bulgaria. — Exportul păsărilor de curte.— Ce e de făcut. Făcînd zilele acestea o călătorie la Constanța, am întîlnit în tren pe un cunoscut comerciant din Călărași. — Bine, domnule, mi se adresă comerciantul în chestiune, văd că ziarele se ocupă mai de aproape cu războiul din Japonia, decît cu lucrurile ce ne privesc direct pe toți romînii.“ — Și anume despre ce vroiți să vorbiți ? — Vreau să-ți atrag atenția asupra Cearta guvernamentalilor din Galați Intre d-niî Emil Vulpe și Alex. Niculescu a avut loc următorul schimb de telegrame în vederea alegerilor comunale. D. Vulpe, l-a telegrafiat d lui Niculescu : „Te rog prietenește primește a figura în fruntea listei colegiului II“. Răspunde-mi telegrafic. D. Niculescu a răspuns: D-lui Emil Tulpe Galați „Cred că nu ți-am făcut niciun rău ca să merit să mă ofensezi din nou. Propunerea ce-mă faci este un truc ordinar. Căruia nu pot răspunde cum ar trebui, căci am iluzia că nu a pornit din capul d-ralou. B.3. Niculescu Ion Bacu, Polițaiul Ardeleanu provocat la duel de d. Mironescu.—Frica de duel.Scrisorile urmate — Cum e taxat Ardeleanu.— Satisfacția d-lui Mironescu. Polițaiul Ardeleanu provocat la duel Continuări azi cu descrierea fazelor prin care a trecut afacerea d-lui farmacist Mironescu, în care polițaiul Ardeleanu s’a ilustrat ca unul din cei mai abili polițiști ai timpului și care ar trebui recomandat atențianea d-lui ministru de interne spre a-l recomanda la rîndul fd-sale, autorităților administrative din Turcia, deoarece faptele acestui poliț ai fi titrat sînt demne și la înălțimea procedeurilor de prin acele locuri. Se știe că în momentul cînd Ardeleanu, a pătruns ilegal în domiciliul d-lui farmacist Mironescu, a găsit de cuviință să-l insulte cu cuvinte care pentru respectul ce datorim cititorilor nu le reproducem. Pentru aceste insulte d. Mironescu a cerut satisfacție lui Ardeleanu constitituindu-și ca martori pe d. locot. Paul Bălăuță și d. N. N. Lascăr și care Sou! abonament cu preval. Dela 1 Iunie „DIMINEAȚA« deschide un nou abonament cu premii și anume: In Bani 2000 lei. In obiecte: 1) Un» mașină de seri» „TOST“ în valoare de 700 lei, de la renumita companie engleză T1&Ö Yosi Tipewriter Co. Ltd. Sucursala in București, Calea Victoriei 71 (hotel Splendid) 2) Un gramofon perfecționat cu pavilion mare, mobil, din renumita marcă „The Star 11 furnizat de marele magazin de muzică Jean Fedor calea Victoriei 51. 3) O mandolină napolitană foarte fină și elegantă, cu bogate ornamente de sidef, furnizata de magazinul general de muzică ,"La Harpa", str. Colțea No. 5. 4) Una mașină de cusut, de picior, SSnger perfecționat, neîntrecută în soliditate, lucrare și eleganță, complectă cu 14 aparate ajutătoare de la marele magazin de mașini de cusut Compania Americană, piața Sf. Gheorghe, București. 5) Una pușcă de vînătoare cu două țevi, cal. 12, cheia de deschidere între cocoașe, cu triplu zăvor transversal de siguranță Greener, tava stiigă hhohe-bore, dela marele magazin de arme B. l. Zisman, 44, calea Victoriei, București, în executarea mandatului ce li s’a încredințat, s’au prezentat acasă la Ardeleana. Negăsindu-l însă acasă, d-ni martori îi lasă lui Ardeleanu o scrisoare în care ii arată scopul vizitei d-lor și-l încunoștințează ca în conformitate cu regulile afacerilor de onoare să le comunice numele amicilor săi cu care să trateze asupra diferendului ivit. Frica de duel a cunoscut însă de toată lumea că Ardeleanu e mai fricos ca un copil mic de orice răspundere ce i s-ar cere a faptelor nesăbăduite ce comite și toți au declarat dela început cînd s’a auzit de provocarea d-lui Mironescu, că Ardeleanu e fricos și nu se va bate în duel, lucru ce nu a întîrziat a se adeveri. Dar nu numai că e frcios dar a dovedit că e lipsit și de cele mai elementare idei de modul cum se tranșează chestiunile de onoare și prin aceasta a ofensat pe unul din martorii d-lui Mironescu pe d. N. N. Lascăui, deoarece la scrisoarea semnalată de ambii martori d-nii locot. Bălăuță și d. N. N. Lascau, Ardeleanu răspunde numai d-lui locot. Bălăuță.* Polițaiul Ardeleanu, în scrisoarea către d. locot. Bălăuță, zice că nu are de dat personal nici o satisfacție. Ca polițaiă și-a îndeplinit datoria ce-i impune legea. De altfel neagă că ar fi înjurat pe farmacistul Mironescu în momentul cînd a ordonat să fie dus la poliție. * Urmează un schimb de scrisori între d. Mironescu și martorii săi, în care polițaiul Ardeleanu este viu atacat. Cum e taxat Ardeleanu Din aceste scrisori se poate vedea cum e taxat Ardeleanu și dacă într’o astfel de situație un șef de poliție mai poate funcționa înainte. Spre cinstea acestei principale instituții a statului, Ardeleanu, credem că ar trebui scos din ea, și mai ales din conducerea poliției. Satisfacția d-lui Mironescu Față cu rezultatul ce a obținut,famine ca d. Mironescu să-și capete satisfacția *pe orice cale va găsi nimerită și să ni<y foarte sigur Ardeleanu, că d. Mironescu se va satisface cît de bine și cît mai neîntîrziat. Spre edificarea tuturor celor cari au citit cum s’a petrecut faptul cu Malhasovici și Mironescu și spre a da o formală dezmințire aserțiunii colportată de cei interesați în cauză, înregistrez declarația proprie ce mi-a făcut de farmacist Mironescu că , in momentul cînd Ardeleanu a intrat în farmacie noaptea la ora 11 jum., lovirile între d. Mathasovici și Mironescu avuseseră loc mai înainte și în momentul cînd a intrat Ardeleanu, cei doi farmaciști se calmaseră. 6) Un binocîdele teatrul de sidef. 7) Uși &2 suoclu de piese tot pentru teatru. 8) Un binoclu de piele pentru cîmp, curse etc., etc. 9) Un barometru de lemn sculptat. 10) O trusă de călătorie* 11) O oglindit cu trei fețe 12) Un sac de mină, de piele, cu lănțișor* , 13) Un cadru pentru fotografii. 14) Un barometru de nichel. 15) 150 de diferite broje de mozaic* La aceste premii iau parte atît vechii noștri abonați în curent cu plata dela 1 Ianuarie 1905, cît și nouă noștri abonați de la 1 Iunie. Abonamentul la ziarul Dimineața este : pe an 18 lei, pe 6 luni 9 lei, pe 3 luni 4.50, lunar 1.50. în străinătate îndoit. A se trimete costul în mărci sau în mandate poștale la adm. ziarului Dimineața, Str. Sărindar No. 11, București, wyiminv * sură pentru arestarea sau prinderea lor. In urmă o ceată de 100 greci au pătruns în satul Blaja, îndreptîndu-se spre biserică, a pătruns înăuntru a luat toate cărțile bisericești și le-a sfîșiat, silind pe romîni să se slujească de limba greacă în biserică. E de observat că în acest sat nu se găsește nici un grec și nici o biserică sau școală grecească. Legațiunea romînă pregătește o energică protestare dje către Poartă ca să pună capăt acestei stări anarhhice a grecilor, forțîndu-i să se supună și să recunoască tradeaua dată de sultan. (Vecerna- Posta). ADEVULEE Chestiunea Macedoniei Lupta de exterminare a grecilor contra românilor macedoneni.—Ontorîrea cîtorva fruntași .Constantinopol, 27 Iulie. — De cînd romînii din Macedonia au fost recunoscuți prin Oradea ca națiune aparte și de cînd li s-a acordat dreptul de a săvîrși serviciul divin în limba română, preoții greci, în frunte cu mitropoliții și patriarhul au început o luptă de exterminare împotriva romînilor macedoneni. Se amenință cu moartea, săvîrșind omoruri, constrîngîndu-I ca să se lepede de limba și datinele lor, înscriindu-se ca greci și slujind limba greacă în biserică. Doar fruntași romîni macedoneni, din satul Abdela, vilaetul Bitoliei, au fost ridicați de o ceată grecească și duși în pădure. Acum e stabilit că ei au fost omorîți acolo. In ziua de 20 Iulie fruntașul Hadji Gogu din Kaiaferia, președintele societăței române, a căzut victima unui atentat fiind străpuns cu pumnalul în mijlocul străzei. El a fost greu rănit. Poliția deși știe pe atentatul care e greg, și pe toți ceilalți, cari sunt uneltele patriarhiei grecești, totuși n’a luat nici omărul Comunal, c-sa crede că nu rămine nici o îndoială, că Fălcarița este datorită decuilului descoperit întâia oară de Nicolaier și găsit la cei atinși de Tetanos. Prin experiențele noastre, n’am căutat sa dovedesc exclusiv identitatea nativi-al tetanosului adulților cu acel fe Qofioviră și SUlf, el am vrut să controlez dacă ceea ce se spune la noi asupra mortalităței causate de trismus este exact sau nu. Faptul că experiențele d-lui dr. Miron afi stabilit identitatea tetanosului cu a Făb arițoî de la noi este de o importanță retăgăduită , căci toate experiențele în această privință culese din întreaga literatură medicală, se reduc la opt, c m se vede, nu era de prisos de a întreprinde în țara noastră o lucrare sistematică asupra acestei boli. Căci este știut, că Trimisul noilor-născuți se întâlnește azi rar, în țările unde asistența femeilor lehuze se face de un personaj instruit și conștient de ceea ce trebue să facă. Pe cînd la noi această boala este foarte frecventă, căci femeile din popor sunt asistate de babe moașe spauriate, și tot ’»secc e’ucri la noi despre Fălcarița se referă numai la cele relatate de părinți, fără observații neclinice sau de spital, și fără control experimental. Cu alte cuvinte, afircațimii fără nici o dovadă. Dar asupra interesantei lucrări a d-lui dr. Piron, vom mai reveni. Sofia. SS Iulie Sîntem în ajunul unei greve generale a tramvaelor din Sofia. Compania Belgiană, căreia s-au concesionat liniile tramvelor din Sofia, are ca reprezentant și director general pe un belgian anume Wilhelm, iar ca ajutor pe un bulgar Slaved, care e și cauza acestor greve. Directorul nu cunoaște limba bulgară, și Slaveci, bucurîndu-se de o mare protecție, caută să speculeze personalul tramvaelor, cerindu-le bani și supunîndu-i la muncă mai mult de 16—18 ore pe zi. Această stare a consternat tot personalul, care întrunindu-se a înaintat o petiție în scris în franțuzește directorului, iscălită aproape de 60 de funcționari, cari roagă să se ia măsuri necesare, iar în caz contrar nici unul nu se va prezenta la serviciu. Pîngerea lor a fost ascultată și s-a instituit o comisiune care să ancheteze faptul, dînd astfel o satisfacție funcționarilor asupriți. Mortalitatea copiilor — O lucrare interesantă — Este evident lucru, că noi perdem zilnic un mare număr de copii. Natalitatea la noi este însemnată, și am putea zice mult mai mare decît la multe popoare. In schimb însă mortalitatea și mai ales aceea a copiilor pînă la vîrsta de 5 ani, este enormă. Iată cîteva date pe cari le extragem în această privință dintr'o recentă lucrare a d-lui dr. Miron : Fulcarița sau tetanonul la noii născuți. Dacă luăm de pildă perioada cincinală 1892—1896 constatăm că nașterile în mijlociu au fost în curs de un an de 35.939 suflete in comunele urbane și 190.265 în comunele rurale. Sau mijlociile acestei perioade în toată țara au fost 226.204 nașteri, iar mijlocia morților a fost de 170.966 suflete. Din aceștia, 81.923 îl reprezintă copii pînă la vîrsta de 5 ani, ceea ce în adevăr este mult. Dacă căutăm să vedem care a fost mortalitatea copiilor in vîrsta de la naștere pînă la o lună, atunci aflăm că în mijlocie au murit 23.398 copii. Ca să zică în prima lună a vieței noi pierdem un număr colosal de copii. De cînd sînt medic comunal al Capitalei, — zice autorul citat in lucrarea sa—un fapt m’a frapat de la început. Am observat că mulți copii mor în primele zile după naștere. De cîte ori mă duceam sa verific decesul și ceream lămuriri asupra boalei copilului ce murise, părinții îmi raspundeau mai totdeauna; a suferit de călcariță. Ce este fălcarița? Hi Poporul nostru numește Fălcariță, boala care se observă la nou-nascuți și care se caracterizează prin încleștarea fălcilor, așa că copilul nu mai poate suge și moare deci de inaniție și asfixie. Poporul, cu bunul simț ce-l caracterizează și cu darul de observație cel are, văzînd că falca este încleștată, tetanizata, a numit boala lăscariță. Boala aceasta nu este alta decît Tetanos, prin analogia fenomenelor clinice ce prezintă, deși nu e multă vreme de cînd se cunoaște natura Tetanosului norilor-născuți. In urma cercetărilor și experiențelor ■ ce le-a făcut d. dr. Miron în laboratosoarea ! Scrisoarea ta în care acest« riuu conține m, fler *■$ neliniște sufletească ar fi trebuit să găsească pe vechea Falraon, po nopăsătoarea și ironica dean!, care singură te-ar fi putut susține și sfătui. Iun col povețe în ceea ce privești simțirea, iubito, convinsă fiind de tăria și de scepticismul la care ați adus viața pe sora ți mai mare. Sfaturi nimic nu e mai ușor de dat în om și cu ocazie. Dar întrebarea o, dacă acele sfaturi pot influența, pot conduce, atunci cînd ele nu sînt decit expresia neputincioasă a unei gîndiri distrate. Există un magnet în adevărata forță, și nici odată nu reușești a-țî imprima mai bine sentimentale și convingerile decit numai atunci cînd și tu te simți stăpînită de ele cu prisosință. Ei bine, astăzi sora ta Farmen în care îți plăcea atât să crezi e mai slabă și mai pierită chiar de cît tine, astăzî nici eu nu mai știu ce simt și ce vreau, căci iată zece zile de cînd îl cunosc, și inima mi-e zilnic atit de plină incît mi se pare că tot sîngele vinelor mele a năvălit într’însa și stă gata s’o spargă ! E un an de cînd cu aprindere îl doream privirea, de cînd tresăream la raza apariției zveltei sale făpturi, zărită la întâmplare ici și colo, un an de cînd îmi ziceam cu teamă: iată stăpînul, atotputernicul, care din nou mă va face să uit că vorba iubire nu e decît paeudonimul durere, și mi se pare chiar că și ție îți spuneam adesea: e un om de care mi-e frică, un om ce-l cunosc numai din vedere și care nu mă cunoaște dar dacă soarta mi-i va aduce în față, va fi în măsură de a se juca cu sora ta Farmen ca un zeu capricios cu scînteile numelui ei ! Eî bine l’am cunoscut, și totul în juru-mî e vis și vraje. Eu, care mă distram la auzul tuturor suspinelor, ca la refrenul unei amuzante muzici de operetă, azi, tresar și pălesc la un simplu cuvint al lui ! Nu știu de mă iubește, căci val! nu o mai pot crede, știu numai că mi-o spune cu atâta îmbătare, nicit am pierdut aproape noțiunea existenței me’e pămînteștî și îmi pare că mâ aflu într’un palat de fiori care ciută și care palat se leagănă în spațiu suspendat de un fragil fir de mătase. Fermecată de mirosul și muzica florilor nu mă pot opri însă ca din cînd în cînd să nu-mî treacă prin inimă fiorul spaimei, că fiorul vrajel,se va rupe și că vom cădea în abis, în abisul fără fund în care pierdută vom fi pentru totdeauna! Căci de astă dată nu mai e glumă, de astă dată nu mai trăesc și nu mai respir decît printr'un singur nume, și acel nume e al lui! Ne vedem aproape zilnic, și nu pot să-ți spun de o fericire sau durere aceea ce simt. In orice caz, e o fericire atît de intensivă și de amestecată cu frica nestatorniciei ei, că-ți strînge inima mai mult în durere decît în liniște dulce ! O dragostea, pe care atît mî-am răzbunat, pe care atît am sfidat-o, pe care credeam că o aruncasem jos de pe piedestalul ce-i făurisem în vremuri, din nou s’a urcat pe falnice trepte și triumfătoare, m’a făcut să-mi plec fruntea de sclavă, la nemuritorul ei zîmbet, îmi scrii că ești logodită și că nu ai decît dulceață și milă pentru logodnicul tau! Din suflet îți doresc ca pentru vecie, iubirea să-ți fie moartă din inimă și numai dulcea prietenie să te stăpinească de azi înainte. Tu care ai iubit fără țărmurire, tu care nu ai fost prețuită, tu, frumoasa și dulcea, consolează-te și află că singura pace, singura fericire, e să te liși a fi îubită și să nu iubești. Nu faci idei o erica dăruind, cum zici tu, o inimă erre- fin mai poate iubi acel inimi tutore și plină de credință, căci ca mi’he, acea inima ce țî-c închipui cu totul a t“, va simți raimoasa șî călminda și bătăile ei așa de aprinse azi la Vederea frumuseței tare. Măritîndu-te și Lună și credincioasă și numai reînvia niciodată isvoiul durerei și «I neliniștei adică dragostea pătimașă atit de fatală familiei ceastre. Stinge dar și îngrămădește, pe veci schiței» ăstui sentiment sta visător, îi care fără voie i se zbuciumă astăzi sărmana ta. Fülul 33 DE AL JUSTIȚIEI — Nostimade judecătorești — Viața judecătorească pe lîngă părțile sale arida, are și părți recreative incidente nostime, cari mai descrețesc frunțile magistraților. Revista „Ciuriera] juncBHar“ publici îs ultimul său număr, unnute«role nostimade, datorite colaboratorului gî Ce...“. * De multe ori provincia este foarte bogată în nostimatie judecătărești. Da find, deși aceste giuvaeruri judecătorești sînt pe spinarea împricîjiriifor, totuși noi sîntem recunoscător! judecătorilor cari ni se furnizează, pentru că pudem din cînd în cînd să eșir din cadrul prea riguros al discuțiunilor de drept și să dăm cititorilor și cîte o notă hazlie. Așa, intr provinciile noastră ie numim—la tribunalul Prahova,se urmărea în mod silit un imobil , si face contestația la urmărire, se fixează ziua de contestație la o dată anterioară zilei de adjudecare. La ziua de judecată se amină contestația pentru o zi ulterioară zilei de adjudecare. In ziua de adjudecare, creditorul găsește un jurnal prin care tribunalul pe cale grațioasă, dună o simplă cerere a contestatorului, suspendase vînzarea pînă la judecarea contestației! Motivele ? Fără arătare de motive, tot așa cum noi cum am comentăm acest jurnal al tribunalului! ■> Alta. De astă dată, este tribunalul de Muscel care ne furnizează perla. Se intentează o acțiune cambială. Se atașează cambia, protestul, etc. La ziua de înfățișare se cere de către pîriiî (erau mai mult!) chemarea la interogator a reclamantului. Acesta ripostează,arătând și citind textul mai mult decit categorie al art. 349 din condica de comerciü. Tribunalul însă admite chemarea la interogator. La ziua de interogator, însă, nu se face de pîrîț nici un interogator, dar în schimb se prezintă o cerere reconvențională de către aceștia, prin carii pretindeau o sumă de bani provenită dintr-un quasi-contract. Iarăși se amintește art. 349 din C com., care, după toate regulele de drept, însemnează : „plătește și apoi vorbește“ Tribunalul însă nu vrea să știe ■, admite cererea neonvenționala în principiu. Și acum, iată o acțiune cambială suspendată pînă cînd reclamanții vor bineva să-șî dovedească acțiunea lor ; adică descinderi locale, experți, martori etc. etc. Și pînă atunci, principiile de drept ș de economie socială stau baltă, iar creditul diminuiazâ. Lumea modernă tinda ca din cambii să facă o hârtie fiducie, care să se poftească la vedere. Italia are înscris în legile sale că cambia se învestește cu formula executorie, fără nici o judecată . In Franța se agită aceiași chestiune, și toate acestea în interesul unei mai mari dezvoltări a creditului social. Și pe cînd toată lumea civilizată lucrează in acest sens, tribunalul de Muscel admite cereri reconvenționale și chemări la interogatoriu la acțiunile cambiale! Se cunoaște că trenul de C.Lung face numai 25 de kilometri pe oră. Cesar Breva personalului tramvaelor din Sofia scrisorilor femei Scumpă, scumpă, surioară. In ce momente țî-fm primit fiecare sen Scandalul de la primăria Brăila — Prin fir telegrafic — BRAILA, 30 Iulie. .— Parchetul general din Galați a însărcinat pe substitutul de procuror al tribunalului Brăila să ancheteze cazul scandalului de la primărie care a avut loc Miercuri dimineața. — Pentru ca ancheta să fie cît mai imparțială procurorul general a acordat un concediu de 2 zile d-lui procuror Luca Ilescovici, care este cumnatul inculpatului lli« Cossac, însărcinînd pe substitutul Stoicescu să conducă singur ancheta. Consiliul comunal în ședința de astăzi a discutat incidentul de Duminică. D. Ilie Cossac a demisionat din consiliu. Primarul orașului d. Cristache Sulioti, a primit demisiunea d-lui Cossac. Boia FOIȚA ZIARULUI „ADEVERUL” 86 — Eroul pustiilor Americane DE Colonelul W. F. CODY PARTEA III-A Tînătoria pe cal a lui Bufalo Bill Prevestirea — După el acum s’au nici odată, trebue sa-i distrugem pe bandiți. i El plecă înaintea tuturor urmărindu-l pe omn care urca o cărare a muntelui și întorcîndu-se pe șe a slobozi arma contra dușmanului sau, Glontele trecu pe lingă tîmpla lui Buffalo. Banditul sări de pe cal și ca o pisică urcă muntele urmărit de Buffalo. — Azi te voi prinde, m’am jurat să te nimicesc! Căpitanul Kin ajunsese în vîrful muntelui. jk— Vino sustrigă banditul, te aștept să te spintec ca pe un berbec! Buffalo nu'i răspunse dar din cîțiva pași tu lingă cel care’l privea cu ură prin găurile Ungrei lui mășcî. O clipă stătură astfel, apoi se încăerară într’o îmbrățișare oribilă. Buffalo dorea să-l poată duce viu pe bandit la al lui și cu o mică dibăcie puse mîna pa cuțitul banditului. Un răcnet de furie scoase disperatul și din ce în ce se tot apropia de marginea plutonului. — Dacă mi-ai luat cuțitul, al șate duci dracului, scrîșnn el și cu o ultimă sforțare voi să-l îmbrîncească pe Buffalo în prăpastie. Pentru ce nu-i înfipse Buffalo cuțitul în piept? Pentru ce nu scăpase de el printr'o lovitură dibace? Dar nu, el voia să-l aibă vin. Ca în clește de fier îl ținea pe cînd îl zicea batjocoritor. — S’a sfirșit mascarada băete, ești al meu ! El își smulse masca dar în aceiași clipă banditul reuși a scăpa din mîna lui. Un țipăt înfiorător și bun se rostogoli în prăpastie. Ecoul aduse răcnetul din urmă al banditului învins de faimosul Buffalo care deși ținea încă în mînă masca nu putuse vedea fața banditului învins. Pasagerul frumos. Buffalo se plecă pe marginea platoului dar nu putea vedea nimic și își zise că banditul căzu sfărîmîndu-se cu desăvîrșire. Ar fi vrut Buffalo să coboare în prăpastie pentru a afla cine fusese acel bandit dar își zise că va fi căutat de ai săi și că putea fi atacați din nou de bandiții risipiți. Porni înapoi cînd după o muche de piatră apăru un bandit mascat. — Să mori Buffalo! rácai el amenințător ...... Glontele porni dar dădu greș și Buffalo la rîndul sau ținti și trase — Ciuma, moartea și iadul să sea trăcin banditul căzînd la pămînt — Nu mă lăsa, gemu el, nu mă lăsa să mor ca un cîine ! — Glasul acesta îl recunosc — zise Buffalo sărind de pe cal și apropiindu-se de cel care se zvîrcolea în sînge. El voi să scoată masca dar banditul gemu apăsîndu-se : — Pleacă, pleacă — nu trebue să afli cine sunt ! Buffalo îi smulse masca și un strigăt de mînie îi scăpă. — Tu, tu, trădătorule ! Mișcîuîe, răcnind el scoțînd cuțitul de la brio.Să mori trădătorule! zise Buffalo și cuțitul străluci la lumina lunei. — Nu mă ucide, strigă banditul, te conjur pe tot ce ai mai scump coprins de scîrbă Buffalo se opri. — Te voi servi ca un cîine, lasă-mă să tracsc ! — Ești un ticălos și trebue să mori răcni Buffalo lovindu-l cu cuțitul în coaste de unde țîșni sîngele fierbinte. Apoi Buffalo plecă lăsîndu-l acolo pe bandit. Cind ajunse la poalele munților fu primit cu strigăte de bucurie. Diligența ce venea spre Rocky Ridge avea un singur călător care ședea pe capră lîngă vizitii. Era un soldat tînăr îmbrăcat în frumoasa uniformă a trupei din fortul Feterman. Tăcut ședea el lîngă vizitiul care-și îndemna caii cu strigăte răgușite. Ori de cîte ori încercase vizitiul a intra în vorbă cu tînărul soldat, acesta nu-I răspunse decît prin monosilabe De un ciaș călătoresc pe mărginea fluviului având munți păduratici de partea opusă. Murmurul apei și zgomotul pădure! aveau un farmec nespus pentru tînărul călător. — Ești ciudat soldat d-ta începu vizitiul — așa de tăcut dar — hei, ce-i asta. O ramură îi luase boneta și deși soldatul sărise imediat jos vizitiul văzu că are adunat în vîrful părul lung ca de femee. — Bre, ce soldat îmi ești d-ta exclamă zicînd vizitiul scăpînd pipa dintre dinți. " Tînăra femee se roși neștiind ce să răspundă. ifiTi pe frumoasă mixere ’mi ești d-le militar ! — Haide urcă te înapoi să, ’mi spui de ce te-am îmbrăcat așa. — De acum pot vorbi cu cî nu mai am de ce mă ascunde. M’am îmbrăcat așa findcă mi s’a spus că pe aicea nu poate călători singură o femeie. — Ha, ha, de aicea ’mi tăceai ca un peștișor și mi-ai refuzat tobocul. Dar poți avea încredere în mine. Ion Rigie e om cinstit și știe a ocroti femeile. Unde dracul mi-au fost ochii da boa da nu team recunoscut îndată ? Tu duci la Roky Rige ? — Mai departe, la Sulesburg. — Acolo nu mă duc eu. — Știm dar la Roky Rige mă așteaptă Buffalo Bill. — A, supraveghetorul tramvaelor an bun protector, acum vr’o trei zile i-a ucis pe toți bandiții lui Kin. Il cunoști pe Buffalo ? — Cine n’a auzit de numele lui? — Da,e un om viteaz nici gloanțele,nu’l ating pe el. — Cei foști pe un anumit Ratburn din Iia^burg, îl întrebă ea deodată. ^ — Dac-nă, e un om cum se cade, pe, mine m’a scăpat de la moarte ucigind un afurisit de sălbatic care era să mă sugrume cu lațul. După vr’o jumătate de ceas de vorbă, tînăra fată se simți obosită și se culcă în trăsură. După douăzeci de minute el o trezi căci înoptase și voia să-I arata luminele orașului Roky Rige. Da odată caii fură opriți și umbre negre înconjurară trăsura. — Stai ! răcni o voce sonoră. — Suntem pierduți, aftă vizitiul. — Scoate banii, strigă un hoț înalt cît un strip de telegraf.* Dar vizitiul era deprins cu astfel de somațiune și nu se grăbi a se executa. Se ingrijă însă de soarta tinerei fete, căci bandiții da ar fi observat-o ar fi luat-o cu ea, căci în ținuturile acelea femeile frumoase erau scumpe. Își roti privirile dar n’o văzu. — Scoate banii idiotule ! — N-am bani! — Minți cioară împăiată ! — Voi sunteți ciori! (?)