Adevěrul, octombrie 1905 (Anul 18, nr. 5794-5823)

1905-10-01 / nr. 5794

Airal al XVlL-lea.— No. 5794 F«>»ATOR Alex-V. lleii! iraann ABONAMENTE Un aii.................................let IS.— G hi nt......................................... 8.— B hint.................................„ 4.— o lună........................................„1.50 i­n străinătate îndoit ARO^AMENTE COMBINATE (Adevend Politic și Dimineața) Un an...............................lei 32.— 6 luni......................................... 16.— 3 luni .... „ 8.— O lună......................................... 3.— In străinătate îndoit­ă». Sîrobăra 1 Octombre 1909. DIRECTOR I’CMTIC COAST. MILLE miicrim vnia pe corp 0 în pag. III-a bani 20 # i» a­n­i» » IV-a „ 10 PUBLICITATEA UNITA In acc.isî ti la ambele ziare Linia în pagina III . . . bani 35 T .* * IV . . . „18 Insert,ii și reclame linia Lei 2 spare ® i I sa i © la ora & seara © a aliîisaele știri a se­șilei Telefon 260. Biurourile ziarului: Str.Strijita,11^1 5 bană l­a toată țara Politica la Barod­.-Programu­l POLITICA LA BAROU — Convorbire cu un distins avocat — d­in­ candidaturi politice.—Cucerirea junimîștilor.—Ce rezultat e de prevăzut in lumea politică aproape nu se cută alt­ceva de­cît asupra ale oi noului consiliu de disciplină baroului de Ilfov. Aceasta pentru marea majoritate a oamenilor utri politici e formată din oame­­de legi, avocații. Se cuvine dar dăm multă atențiune­­ acestui fapt. Ori s’a publicat în acest loc un r­vieu cu d. M. Antonescu, ac­­tul decan al baroului de Ilfov și dictat la decanat.­­­sa și-a expus în mod luminos gramul cu care se prezintă la țerea de­la 16 Octombrie. Ca să cunoaștem cît mai bine cu­­­ ele ce se manifestă în lumea a­­nților cu ocazia acelei alegeri, am adresat și unui distins meni­­al baroului care de zeci de ani exercită fără întrerupere profe­­sea și deci e în măsură de a de­­clar situația în lupta ce s’a un­­it între avocați, cu ocaziunea a­­­reî noului consiliu de disciplină, regretînd că nu ne-a autorizat să­ î­i numele, deși din cele ce ur­­­mă e ușor de ghicit, redăm aci .Trațiunile distinsului avocat, ca mutînd mult interes pentru pu­n întrebarea noastră ce atitudi­ne în alegerea decanului, ne-a­­ uins .­­ Eu sînt indiferent față de lup­­ce se desfășură acum la barou, tu pot fi altfel, pentru că nu’mî ’iie felul cum s’au alcătuit ris­­te au să se prezinte, sau mai s­ zis nu’mî convine nici una din­­oanele puse în fruntea listelor, sonal n’am motiv să fiu supă^t,­ran fost solicitat să figure:­*!« astă, dar am refuzat, fu pot să aderez pentru d. Fe­­hide, pentru că d-sa nu e un atl­at pledant, care să aibă renu­­e pe care îl are, făcut din ca­­a­sa de advocat, ci renumele datorește carierei sale politice, om, ci. Fereehide e desigur un­­ ect cavaler, dar ca advocat nu intre aceia care să aibă dreptul i solicita onoarea să fie ales de­al baroului. Dacă d. Fereehide se agită în ve­na alegerei sale ca decan și dacă unii advocați cari îl susțin, ex­­ista n o putem avea de­cît de politică. Se face politică și cu prea decanului. T­rec la celalt candidat la decanat,­­ M. Antonescu. Și aceasta face zestre politică din alegerea sa ca ,u și în lupta pe care o dă a are meritul de a fi cucerit pe miști, prin adeziunea d-lor Petre jir și Barbu Delavrancea de a ia pe lista d-sale pentru alege­­noului consiliu de disciplină. N­­u­ pentru această cucerire, dar au’mî pot explica prezența pe i d-luî Antonescu a celor douî inși avocați, cari fac parte din parea politică a d-luî Carp. Guvernamentaliî fac politică din­­ erea de la baroul, dovadă că pe i d-luî Ferechide nici un avocat ornamental n’a voit să figureze, oțî dați concursul lor listei d-luî Antonescu. )e ce atunci d-niî Delavrancea fissir n’ar face politică din ale­la consiliului de disciplină 9 ). Antonescu e un om politic­izant și încă din aceia cari a fost stabil față cu junimiștii, la Bu­cu­ ocazia alegerilor generale și Camieră cu ocazia contenciosului administrativ. Și tocmai pentru ca astfel sunt lucrurile, e de feli­citat d. M. Antonescu pentru că a cucerit pe d-nii Delavrancea și Mis­­sir, distinșii amici aî d-lui Carp. Această cucerire ar fi explicabilă numai în cazul cînd ar interveni o nouă fuziune între conservatori și junimiști, dar pîn’acum n’a interve­nit și nici probabilă nu e, deci... Vorbesc așa pentru că privesc a­­legerea decanului ca un fapt poli­tic, așa cum o privesc și cei doi candidați, d-nii M. Ferechide și M. Antonescu. «J. — Și ce rezultat prevedeți ? — E ușor de prevăzut rezultatul, cînd avocații junimiști votează pe d-nii Missir și Delavrancea, adică lista d-lui M. Antonescu, pentru că în lupta dintre avocații conservatori și liberali, ca și în politică, juni­miștii sunt aceia cari determină suc­cesul unei tabere. Dar eu în consi­derațiile mele, după cum ați văzut, nu m’am preocupat de rezultat, ci de aranjamentele ce s’au făcut în vederea alegerea decanului. Și toc­mai felul cum s’au făcut aranjamen­tele acelea mă determină să rămîn indiferent în lupta ce se dă acum la barou. Distinsul avocat care ne-a făcut aceste declarațiuni fiind și un om politic important, convorbirea a con­tinuat după aceia asupra situației politice. C. Dem. NAZBITII In vino veritas ! Tot ăsta a rămas cel mai adevărat din­tre toate dictoanele ! Dovada s’a făcut din nou zilele aceste, la o partidă de must, la care a participat d. Ionel Brătianu și o sumă de partizani ai săi.­ Deși—iarăși vorba latinului— de musti­­bus non disputandum, totuși la mustul de onoare dat d-lui Ionel Brătianu s’a dis­cutat, s’a făcut politică strașnică și s’a dat și telegramă d-lui Sturdza că cel a­­dunați la must „sunt gata" să... ia și pas­trama putereî. Onoare lor ! -------—------------­Pac. Am devastat ? — O născocire .. ateniană — Foaia grecească Asty, într’un in­terview ce afirmă că a avut cu d. Spi­ridon Simos, directorul expedzat al gazetei „Patris” din București, pune în gura d-lui Simos declarația că re­dacția ziarului Patris a fost devas­tată de gazetarii romîni, cari ar fi venit acolo în lipsa d-sale și că nu­mai grație intervenției energice a ne­vestei d-sale, gazetarii romîni s'au retras. Această afirmație e bine venită spre a arăta, mai ales grecilor din Romînia, pînă unde a ajuns mișelia gazetelor ateniene ! Noi ne îndoim ca d. Simos să fi făcut asemenea afirmări, cari sînt inventate pe de-a întregul. Nimic, dar absolut nimic de acest fel sau măcar ceva analog nu s’a întîmplat în București. La expulzarea d-lui Simos, gaze­tarii, personal, n'au contribuit cu ni­mic. Mai mult : Adeverul, credincios principiilor sale, a protestat imediat în contra acestei expulzări, cum am protestat și în contra acelei­a d-lui Muscopolos, iar un reporter al nos­tru a și publicat o convorbire cu un funcționar al redacției lui „Patris“, din care reieșea compătimirea pentru cei loviți de legea expulzării. Colecția A­deverului e martoră. Cum se poate, deci, strecura într'o gazetă din Atena, sub formă de in­terview cu d. Simos, o asemenea in­famă calomnie la adresa ziariștilor de la noi? Așteptăm să vedem dacă d. Simos nu va dezminți aserțiunea din inter­vievul publicat de Asty. Și dacă la Atena se inventează pe de-a întregul asemenea calomnii, e o dovadă de starea de spirit care dom­nește acolo. S Y. R. FALIMENTUL SOC. „UNIREA“ Faimoasa societate de asigurare Unirea a fost declarată în stare de faliment. E vorba ca asigurați! să nu ia nici 5 la sută ! Țărani, preoți, învățători, ofițeri sunt acei cari au­ plătit acestei societăți asi­gurări, în speranța de a se pune la adă­post de grele nevoi. Nu este strigător la cel ca micile eco­nomii ale tuturor acestor oameni să fie înghițite, fără nici o sancțiune legală și practică ! Nu trebue trași la răspundere autorii acestui dezastru . Sînt văduve cari rămîn pe drumuri fără ajutor, sînt fete a căror zestre a fost mîncată de acei cari au jăfuit ca în co­drul Vlăsiei la această nenorocită socie­tate . Nimic nu se va face pentru ele ! Pentru siguranța întreprinderilor de acest fel și pentru salvarea intereselor societății, în genere, ministrul justiției trebue să vegheze ca justiția să facă de­plină lumină, stabilind răspunderile mo­rale și materiale, în falimentul societăței „Unirea“. Ad. celor zece luni de guvernare pînă acum, dar, cu o lună și jumătate înaintea deschiderea Camerelor, opi­nia publică și presa sînt în­ drept să afle cari anume sînt soluțiunile la cari s’au oprit miniștrii și guver­nul în rezolvarea acestor probleme. Se plîng partidele noastre de guvernămînt că presa se ocupă nu­mai de intrigele din culise. Presa e ca și teatrul, oglinda societăței. Ea îmbrățișează actualitatea și cînd partidele politice au ajungt hoți, dis­­­cuțiune idei și idealuri, presa le-a îmbrățișat și și-a făcut dator­i. Cînd însă nu­­ i se oferă decît cancanuri și intrigi, e greu ca ea să plutească în sfere ideale. De ani de zile cerem tutu­ror gu­vernelor să arunce în disuiția opi­niei publice, cel puțin cu o lună­­două înaintea deschiderea parlamen­tului, problemele pe care iivește a le prezenta Camerelor. Rare au fost excepțiunile pe cari le-au făcut unii miniștri­ cu pro­iectele lor. încolo totul e rezervat ultimului moment, votărea prin sur­prindere. Aceasta e cea mai tristă dovadă de șubrezenia convingerilor și de lipsa de soliditate a unui guvern. Voim să vedem întru cît guver­nul de azi se va deosebi de cele de pînă acum în ce privește arun­carea în discuțiune publică a pro­blemelor de care­e chemat sa se ocupe parlamentul, la deschide­rea sa. Alfa — Programul guvernului Mai toți miniștrii s’au întors din concediu, primul-ministru de ase­menea , opinia publică și presa sînt, decît în drept să aștepte să vum ce a pregătit guvernul pentru prima acziune ordinarii a noului parla­ment 1 Mîine e 1 Octombrie și numai o lună și jumătate ne desparte de data de­deschiderea Camerelor. Tot ce s’a pus la cale pînă acum, pare a fi o examinare a tuturor si­­tuațiunilor locale. Primul-ministru și ministru de interne, d. Cantacu­­zino, a început să se pună în con­tact cu partizanii mulțumiți și ne­mulțumiți din diferitele județe și se prevede o remaniere prefectorală, pentru a satisface pe deputații și senatorii nemulțumiți, și a nemul­țumi, în acest caz, fatalmente, pe cei pînă acuma mulțumiți. E o operațiune de strategie par­lamentară, care poate înlătura unele perturbațiunî, dar care, de­sigur, nu e aceea ce așteaptă opinia pu­blică de la guvern. Termenul de credit pe care i l-a acordat, un termen de zece luni, este suficient pentru a vedea care sunt reformele și măsurile practice pe care acest guvern le prezintă parlamentului, în prima sa sesiune ordinară. Chestiunea Dobrogei, a continuă­­rei împroprietărirei țăranilor, chesti­unea reformei legei drumurilor, și regimului apelor, care cere să fie pusă de acord cu nouile nevoi ale țărei, chestiunea consolidarea învă­­țămîntului superior, problema întin­derei inamovibilităței și sporirei le­furilor magistraților, revizuirea co­dului de justiție militară, de toți așteptată, iată o sumă de chestiuni despre cari s’a vorbit în de-ajuns în cuvinte vagi și cu promisiuni mari. E momentul să vedem cari anume din ele vor fi supuse parla­mentului și în ce anume spirit. A se referi mereu la enunțările vagi din program—aceasta mergea în opoziție, a mers și in cursul la decanatul din Ilfov Mihail Antonescu Distins jurisconsult, deputat actual al baroului de Ilfov. Cine guvernează? E o întrebare de actualitate. Intr’ade­văr opoziția nu se mai limitează la noi a combate proectele guvernului,—ea caută să le împiedice cu orice preț. Nu se mai face deci de opoziție o politică normală, ci se face obstrucționism. O spunem aceasta nu pentru a apăra guvernul. Facem numai o constabwe, care în aceste momente permite să irigă con­cluzii foarte puțin favorabile guvernului. Și pentru a face aceasta mai bine, trebue să mai relevăm tonul ziarelor opozițio­niste cari amenință guvernul­ui, tot felul și arată că partidele de opoziție, văzînd că au­ putut împiedica guvernul de a rea­liza concesia petrolului, speră acum să-l poată împiedica și de la realizarea tu­turor proectelor financiare și economice pe cari le va fi avînd. Iar guvernul, guvernul ezită în fața amenințărilor opoziției, față, de care a cedat odată și căreia cu greu­ va mai pu­tea să reziste în condițiunî identice. Aceasta este o situațiune suportabilă pentru un guvern ? Oare mai trebue o dovadă că un guvern care se află într’o situațiune ca aceasta este un guvern slab, care nu mai poate dăinui decît dacă re­nunță să guverneze, dacă renunți­, la or­ice activitate și se mulțumește a face numai ceea ce convine opoziției? E hotărît lucru că dacă lucmr­ile vor continua cum au mers pînă acum, se va fi făcut dovada că la noi nu guvernează ministerul, ci opoziția. Gr. Expulzatul Muscopol Am început să facem un act de drep­tate, publicînd o scrisoare a expulzatu­lui Muscopol, fost membru în redacția lui „Patris", și prin care arăta că nu­mai din eroare a putut fi expulzat, de­oare­ce niciodată nu a fost supus grec. Mai mult, registrele de matriculare ale consulatului roman din Constantinopol arată familia sa ca o familie de supuși romîni de la 1845 pînă la 1900. E bine să facem acest act de drep­tate pînă la sfîrșit, stăruind ca d. mi­nistru de interne să revizuiască acest caz de expulzare, căcî ar fi în adevăr extra­ordinar să se ia drept supus grec un tînăr, al cărui tată și bunic n’au mai fost supuși nici unei protecțiuni străine.. O dovadă despre aceasta e și faptul­ că d. Tombazis, ministrul Greciei, ia­ demersurile sale pe lingă guvernul nos­­tru, în favoarea celorlalți doi expulzați din redacția lui „Patris“ nicî n’a men­ționat de numele lui Moscopol, tocmai fiindcă nu era supus grec. Lucrările stînd astfel, n’ar fi nicî un motiv ca expulzarea aceasta să fie re­vocată. Silex. Adev erur­­i— Ateismul d-lui Nădejde Conu Iancu Nădejde, ateu și ex-„șef „al comit. ex. al cons. gen. al part. soc­­„dem. al munc. din Romînia“, după ce acum opt zile a raliat, prin „Voința Națională“, partidul liberal la soluția lui lui „Rumänischer Lloyd“, aseară o în­toarce și dă ca soluție a partidului li­beral în chestia evreiască : botezul! Conu Iancu Nădejde uită că­ î mai zi­cea și „hahamu“ !..., Iar roba In ajunul alegereî de la barou, advo­cații din Capitală s’au divizat iar pe chestia robei, în robiștî și anti-robiști Robiștii sunt cu d. Mișu Antonescu anti-robiștiî cu d. Ferechide. Roba ca orice fustă era natural să bage zîzanie între bărbații din barou! —­­ vocalab Dialog: — De ce nu mergi să vezi „Neves­tele vesele“ ? — Fiindcă și nevastă-mea e destul de veselă și pe urmă de ce m’aș duce ? Ca eu să plătesc 5 lei statul și Micha­­lache Dragomirescu, care intră gratis să mă înjure, cînd n’dm­ avea gust s’aplaud ? ! — ! ? ! Rigoletto. PARIERI ȘI IMPRESII Publicul și reformele Am avut prilejul să ne ocupăm de re­petite ori în acest ziar de reformele in­troduse la poștă și telegraf de directorul general al acestei instituții, d. G. Cerchez. Instituțiunile de acest fel, în care în sute de biurourî lucrează mii de funcțio­nari, sunt cele mai expuse a cădea în ru­tină și în celelalte păcate ale biurocratis­­mului. A introduce reforme la un aseme­nea institut, însemnează a da dovadă de un adevărat curaj, căci imediat te vei lovi, chiar în biurourile tale, de cauza cea mai mare a tendinței omului spre con­servatism, de obicei. Din fericire d. Cerchez a găsit la poștă și telegraf funcționari și tineri și bătrîni cari cari l-au sprijinit în tendințele sale reformatoare. In realizarea reformelor d-sale, d. Cerkez s’a lovit însă mai mult de marea indolență a publicului nostru Ce-i s'a întîmplat d-luî Cerchez, nu e nu e un lucru nou, nicî surprinzător. A­­celași public care reclamă mereu reforme, cînd îl se dau se obicînuește greu și se folosește numai cu încetul de ele. Pe cînd studiam în Germania, Ștefani, marele or­ganizator al poștei germane, realiza toc­mai­ unele din reformele sale cari au de­venit tipice. Și publicul care ani de zile protestase contra conservatismului de la poștă,—nu se folosea de înlesnirile ce îî se acordaseră. Așa și la noi, fiindcă publicul este în ziua de azi și el pretutindeni același. S’au înființat bonurile de telegrame și publi­cul se folosește foarte puțin de ele. A­­ceasta însă nu trebue să’l descurajeze pe d. Cerchez. Publicul cu încetul va pricepe folosul reformelor și va vorbi apoi cu recu­noștință de directorul general al poștelor Cerchez. Mîngîerea aceasta au avut-o toți reformatorii și n’a fot zadarnică. B Br. : l £ guvernului C­HESTIA ZILEI Ruperea relațiilor Cum s’a rupt relațiile dintre România și.... Grecia . Situația in Orient Spectrul slavismului. — Piedicile războiului Orientul Europei a fost privit de multă vreme ca o pradă pentru împă­rățiile cele mai puternice ale continen­tului și visul de aur al Rusiei, era și este și astăzi mersul către Constanti­­nopole și cucerirea marelui oraș și port care leagă două lumi între ele și dă o mare preponderență politică și comer­cială aceluia care, știindu-se folosi de dinsul, l’ar stăpîni. Rusia are un avantaj mare asupra oricărui alt stat în ce privește cuceri­rea peninsulei balcanice și a Constan­­tinopolului, acest avantaj este că pe­ninsula e locuită in mare parte de po­poare de rasă slavă și că, de jur-îm­­prejur locuesc aproape numai popoare slave. Domina de la hotarele Asiei și ajungînd dintr’o parte la marea de Marmara, și din altă parte la marea Adriatică, se întinde o pînză nesfîrșită de slavi cari, în ziua în care vor avea conștiința destul de vie și în ziua în care vor putea ajunge la maturitatea politică la care au ajuns­ germanii,­­și ar putea da mina, și ar putea forma cel mai mare imperiu ce a văzut vreodată lumea, în ce privește mulțimea celor de aceeași rasă. Spectrul slavismului Acest spectru al slavizmului, spaima unui stat care să plece de la Camciat­­ka, unde se sfirșește Asia și să se sfârșească la marea Adriatică temerea de a nu vedea întrunindu-se actualul colos rusesc cu bulgarii, sîrbii, munte­negrenii, slovacii, boemii, dalmații, bos­niacii, etc., a povățuit întotdeauna con­­dițiunile antirusești și a determinat pe bărbații politici ai Angliei ca să în­­chee alianțe politice cu aliații în­po­triva europenilor numai ca sa poată știrbi din puterea amenințătoare a moscoviților. Rusia, care de atîta vreme se întinde ca o pecingine în două direcțiuni și pe două continente, a putut cuceri în A­­sia atîta teren in­cît a ajuns in vecină­tatea Americei și în vecinătatea pose­siunilor engleze, iar în Europa a ajuns la Dunăre iar dincolo de Dunăre a știut pune atîtea sentinele credincioa­se cîte ii sînt de folos spre a-i netezi drumul către Constantinopole. Așa că în ziua în care, torentul mos­covit s’ar putea revîrsa peste hotarele sale actuale, nici urmă n’ar mai ră­­mîne de Romînia, Ungaria, Austria și toate celelalte populațiuni străine de rasa slavă. Piedicile ridicate de Europa Pentru a îndepărta cît mai mult re­alizarea acestei posibilități istorice, di­plomația europeană și mai cu seamă diplomația engleză, a înălțat în fața colosului cotropitor tot felul de piedici: una mare de tot a fost războiul cu Ja­ponia, războiu în care Rusia și-a lăsat ridicate de Europa. — Consecințele ruso-japonez întreaga flotă militară, o bună parte din armata ei de uscat și întreg pres­­­tigiul ei militar, o altă piedică este nevoia la care a fost adusă Rusia de a­ încheia o convențiune cu Austro-Unga­­­ria și de a împărți cu dînsa grija de a menține ordinea in Orient.­­ Astfel în momentul de față există o rivalitate tăcută între cele două împă­rății : Rusia cugetă să ajungă la Con­stantinopole prin Bulgaria, Austro-Un­­garia speră să ajungă la același țel prin Salonic, însă una se teme de cealaltă, și nicî una nu are curagiul să se arunci în aventură. De altfel, chestiunea aceasta e cea.; mai area, problemă da rennivat astăzi.­ Ori­care din cele două puteri rivale,­’ Austria sau Rusia ar ajunge vre-o­dată:1 stăpâna Constantinopolului, lucrul ar fi’ de o importanță capitală pentru întreaga Europă, așa că atunci cînd vreunul din aceste state ar încerca această cucerire, toate celelalte state împreună ar sări și, ar căuta ca să nu se tulbure equilibrul — mai mult sau mai puțin — existent astăzi. Consecințele războiului ruso-japone. Dacă anul trecut nu izbucnea războ­iul ruso-japonez negreșit că în Orientul Europei am fi avut-o cu totul altă des­fășurare de evenimente decît cea de as­tăzi, în Macedonia ar fi izbucnit revo­­luțiunea aromînă, poate că războiul turco­­bulgar ar fi fost neevitabil și cine știa dacă Rusia și Austro-Ungaria ar fi in­­tervenit cu armele, în or ce caz un lu­cru este sigur că, în ziua în care una din cele două imperii ar fi pus picio­rul în peninsulă, cel’alt l’ar fi urmat imediat. Pentru moment avem în Orient o po­litică de expectativă. Rusia epuizată prin războiul cu Japonia și din cauza revoluțiunei interne nu se mai poate gîndi la o acțiune în Orient, de aceea elementul slav din Peninsulă, în special, bulgarii s-au asu­mpărat. Austro-Ungaria este și­­ dînsa frămîntată în interior, mai ales criza din Ungaria îl leagă ma­nde și o face neputincioasă de expan­siune externă. Este, dar, de nădăjduit că în Orient vom avea liniște pentru citva timp. “ I Condiția principală, pentru ca Pen­in­­sula Balcanica să fie liniștită, iar pacea Europei să fie asigurata, este ca Rusia să nu aibă destulă putere, să fie obo­sită și să nu poată trage sabia din tea­că, iar în ziua în care împărăția țanlor, se va întrema, atunci în Orient, fo­cul se va aprinde din nou și proble­­ma Constantinopolitană se va prezenta din nou. întrebarea cea mare este, însă, care va fi situația militară a Austriei în a­­cel moment critic ? ---------- m+4 Mareșal De toate liavscin­e[R]. Savantul franc­ez Coin­t Pierre publică o interesantă cărte >ra Imnurilor și cîntecelor revoluția- Un publicist extrage din această e următoarele fete asupra1 Marseille- Cel mai vech­iü dintre cîntecele re­­ționare și tot odata cel mai renu­­a apărut mai intim­ sub titlul Chant uerre pour l’arme­e du Jthin și era cat mareșalului Lukner. I­ anj­­ur_ ori marseilleza a avut difere­nume cîntec de războiu­, marș, vivitocul seliezilor, cîntecul favorit al latino- Iran Republice!, Libertate! etc.­­ La începutul secolului al nouă­­secelea publicul s’a obișnuit să’î zii­­milakse. Afară de primarul Stran­­gului Lîettich și de amicii aceș­ti i­meni n’a cunoscut numele auto- Marselliezv.'í. La 4 Noembrie 1792 mie scria lui Rouget de l'Isip că noul imn se cîntă în toate teatrele din Paris și continua apoi : „Nu mî-ai dat încă numele compozitorului; e un nobil?“. Acum se explică cum la 1842 Castil Blase și la 1863 Fetis nu vor să-l re­cunoască pe Rouget ca compozitor al marseillezei. Constant­­ion­o dovedește în noua sa carte că Rouget de l’isle e au­torul Marselliezeî și că cuprins de‘ focul sacru al patriotizmului el a improvizat-o în noaptea de 25 spre 26 Aprilie 1793 în casa pamatului Dietrich. [O carte despre cline]. Un volum de 560 pagini a apărut în nemțește sub titlul „Cîinele, un colaborator la operile o­­mului“.Autorul se numește Ernst Floessl. Cartea tratează despre istoria și cul­tura cîinelui, despre situația lui între oameni de la pol pînă la equator, des­pre virtuțile și patimile lui, despre min­tea și inima lui. Cîinele e poate cel mai vechi­ din animalele domestice. In evul mediu regi, prinți și episcopi, ți­neau turme întregi de cîine. Johann Georg IV cheltuia pentru cîinii să­ a­­proape 20.000 leî pe an. Bernabos duce de Milano avea 5000 cîinî. Frideric Wilhelm I regele Prusiei avea 100 de cini­ „parforce“. Sub împăratul Max se aflau la curtea austriacă 1500 cîinî. In Anglia cîinii de rasă necesită o cheltu­ială de 25 milioane leî pe an. In An­glia clinele a fost pus și în serviciul filantropiei. Un cîine burchardin a adu­nat pînă acum pentru orfelinatul din Cork 60.000 lei. La Londra un cîine a­­nume Pat strînge bani pentru o socie­tate pentru protejarea animalelor. Cîinii fac și contrabandă. Unul anume Bar­­bon a adus stăpînului sau, trecînd dan­tele peste graniță, un cîștig de 300.000 lei. Schoppenhauer avea un cîine care nu cunoștea ofensă mai mare decit să-î zicî homo (om). [Pomană sau împrumut?] Karls Theodor de Inama Sternogg este un mare savant în științele de stat. Intr’un essay al sau el amintește cuvîntul lui Mohamed că credincioșii vor primi în cer înzecit pentru pomenile lor și de opt­sprezece ori atîta cît ar da cu împru­mut nevoiașilor. In legătură cu aceasta Inama scrie: „Dacă simțiți în voi­este­m marea de a aduce un ajutor sărăciei și mizeriei, dacă vroiți să colaborați la ma­rea operă a reformei sociale, intrați în cercurile celor socialmente izolați, din cari sărăcia răsare zilnic din nou, în­trebați pe meseriașul ce se prăpădește, pe muncitorul ce flămînzește, dacă nu are frați, amici, tovarășîi ai stăreî sale. Propovăduiți-n dragoste, sociabilitate. In­­vățați-i arta de a se lega cu semenii săi și de a se întări într’o comunitate pu­ternică. Și apoi, dacă-î acordați­ încre­derea, nu-i dați pomană, ci dați-î un împrumut și siliți-i să-și păstreze încre­derea ce î-ațî acordat-o. Și chiar de nu credeți în marele profet, , fiți con­vinși, posteritatea vă va mulțumi și răs­plăti în mițt că a fost scăpată d^e boala socială, pe care o vedem acum crescînd zilnic sub ochii noștri“. [Plaut]. Teatrul Național d­e Capi­tală și-a inaugurat stagiunea cu un malineu în care s-a jucat pentu prima dată pe scena romînească comedia Căl­darea (Aulularia) de Plaut. Titus Mac­­cius Plaut s-a născut la 254 înainte de Cristos în localitatea Sarafina din Um­bria. El se trăgea din clasa de jos a poporului roman și a fost la începutul carierei sale servitor la o trupă de ac­tori din Roma. Mai tîrziu s’a ocupat de comerț și după ce și-a pierdut averea a ajuns în așa nevoie în­cît s’a băgat ca argat la o moară. In această situație el scrise cîteva comedii pentru a maî cîștiga ceva pe delăturî. Comediile avură însă un succes atît de mare, în­cu­ Plaut se lăsă de argăție și se apucă exclusiv de literatură. El a mu­rit la 184 adică în vîrstă de 70 ani. Varro a apucat 130 de comedii cari treceau drept ale lui Plaut, el a putut stabili însă numai pentru 21 că erau autentice și în cari posedăm cele m­ai vechi mo­numente complecte ale literaturei­ ro­mane. Piesele, în cea mai mare parte copii după niște originale grecești, par a fi fost făcute numai în vederea înve­­selirea momentane a publicului, și sînt pline de aluzii la starea de lucruri ce domnea atunci la Roma. Descrieri fi­dele ale vieței poporului roman, co­mediile lui Plaut s’au menținut pe scenă pînă la sfîrșitul Republicei. [Teatrale]. La Paris la teatrul Odeon se reprezintă cu destul succes piesa în trei acte a d-lor Paul și Victor Mar­­gueritte Inimă și lege. Noua dramă a lui Suderman—O piatră printre pietre s’a dat la Lossingtheater din Berlin cu un succes îndoelnic.—La Viena la Carlthea­­ter s’a dat cu mare succes pentru pri­ma dată o nouă operetă a lui Eysler, compozitorul operetei Vîntură lume. Noua operetă poartă titlul „Die Schue­­tzenliesel“.—Comuna Lauchstaedt (Ger­mania) a hotărît restaurarea teatrului istoric care a fost construit după indi­­cațiunile lui Goethe și în care s’au dat premierele multora din dramele lui Goethe și Schiller. E vorba ca în fie­care an să se dea în acest teatru re­prezentații clasice, cu cei mai buni ac­tori germani. Deci ceva a la Beyreuth. [Femaeea americană]. Profestul Ja­kob Minor din Berlin a făcut o călăto­rie de studii prin America. Acum își publică impresiile din cari extragem ur­mătoarele amănunte asupra femeei ame­ricane : „Tipul americanceî nebune și excentrice de care se vorbește atîta în Europa nu l-am întîlnit nicăiri. Poate pentru că n’am fost în contact cu re­giunile miliardarilor unde acest tip s’ar­ăși. Am întîlnit numai două alte ti­puri : amabile mondene și femei cari muncesc greu. Asupra acestor din urmă, chema de a rezolva chestia femeească, nu voia inzista; le-am văzut numai la muncă, în bibliotecă sau biuron, și n’au ridicat ochii cînd le-am eșit în cale. Evident că n’aveau pentru mine nicî timp, nici interes. Mondenele au însă în America in totdeauna timp și n’au altă datorie decit să reprezinte și să placă­ încă pe vapor le puteai observa. Curios cum chiar cele mai puțin frumoase, care la prima privire nu faceau nicî o impresie, cu timpul deveneau interesante. Dinți fru­moși și ochi interesanți au toate, și cînd șed la dejun în plină toaletă și cu pălăria pe cap, nu e una printre dînsele care să nu fie interesantă. La aceasta se mai adaogă o amabilitate și o lipsă de jenă în relațiuni pe care europeanul nici n’o poate pricepe. Doamnele se a­­dresează domnilor chiar cînd nu-l cu­nosc de loc; tinerii se iau de braț și tropăesc de-alungul vaporului; — fetele­ umblînd mai vioi și mai puternic decît bărbații. Numai această degajare explică faptul că în vagoanele cu paturi, femei și bărbați dorm în aceleași compacti­ ■­mente. In compartimentul nostru tine­rele dame cari aveau sus paturile lor,­ se plimbau în toaletă de coapte în toate direcțiile, dorind tuturor, vesele și vi­­­oaie, chemă seara. Femeea americană , născută pentru societate, numai de n’ac, și faimoasele „Receptions“ la cari toți musafirii stau tot timpul disculînd și chiar mîncînd în picioare“. De notat că„ dulceața nu se cunoaște în America; sa­ tratează însă cu salată, biscuiturî și cakeș, înghețată și bowle (un fel de amestec de vin sau șampanie cu fructe). [Ceva despre alcool]. Pe lîngă co­misariatele din Petersburg se află ca­mere „de dezmeticire“ pentru oamenii beți. In aceste camere se adăpostesc a­­nual mai bine de 50000 persoane. In 1904, în stare de beție, au murit 200 persoane adică 38 la sută din nu­mărul total al celor cari au murit subite în Capitala Rusiei.

Next