Adevěrul, noiembrie 1905 (Anul 18, nr. 5831-5853)

1905-11-08 / nr. 5831

V V Rusia și petrolul romín Ne am fi așteptat ca petrolul nostru să pătrundă pe toate piețele, dar că va găsi un debușofi, cu țara eminamente a petro­lului, nu ne-am fi așteptat. Și iată acum că răscoalele cari au avut loc în regiu­nile petrolifere rusești, au silit pe gu­vernul rusesc ca să suprime taxele va­male asupra țițeiului, iar pe diferiții in­dustriași din Rusia ca să importe com­bustibilul pentru cari mașinile lor sînt adaptate. Dar nu numai că Rusia are nevoie de țițeiul nostru , acest stat exportator de petrol nemai avînd suficient țiței, nici pentru trebuințele sale interne, mari go­luri se manifestă pe piețele europene. Petrolul al cărui preț scăzuse mulțumi­tă concurenței și americanilor, pînă la minim, a început să fie o marfă căutată, iar prețurile sale s’au urcat în mod con­siderabil. Di­ toate acestea neapărat, noi trebue să tragem cît mai multe foloase. Ridi­carea taxelor rusești pe țiței să nu ne atragă exportul spre Rusia, căci acest export nu poate fi de lungă durată, ci este trecător și va înceta odată cu repa­rarea sondelor din Caucaz. Încetarea s-ar putea să fie bruscă și dacă ne-am baza pe acest export, să producă a mare per­turbare în comerțul nostru de petrol. In schimb să profităm de ocazie pentru a ne introduce pe piețele Occidentului european unde pînă acum ni s’au opus atâtea piedici. Se știe cît e de greu de introdus o marfă pe o piață, dar și cît de greu­ este să scoți de pe o piață o marfă introdusă. Să profităm deci de ocazie și să ne introducem acolo unde putem prinde rădăcini. Numai astfel vom da dovadă că știm să ne folosim de conjunctura favorabilă ce s’a produs acum pe piața internațională a petrolului. Gr. Guvernul și d. Carp — Tot sau nimic — Vin cu destăinuirile de azi la ul­tima parte a convorbirei ce am pu­tut obține de la marcantul și bine­­informatul personagiu al regimului. * — Să nu vă înșelați asupra pro­cesului dintre noi și gruparea d-lor Carp și Filipescu. Chestiunea trebue împărțită în două așa cum se prezintă ea în realitate. Astfel de relațiuni sînt între noi și d-nii Filipescu, Olănescu, Dela­­vrancea și chiar d-nii C. Arion și Maiorescu, pînă la un punct oare­­care și cu totul altfel se prezintă relațiunile dintre noi și d. Carp. E inutil și nici nu se poate face un mister din faptul că piedica u­­nei reîntăriri a elementelor conser­vatoare și junimiste în partidul con­servator nu este în gruparea d-lui Carp-Filipescu, ci în persoana d-lui Carp. D. Carp care se încrede atîta în puterile sale, nu se gîndește măcar la ce ar urma a doua zi după ce d-sa n’ar mai fi—căci om e și ca atare muritor. D-sa nu vrea să știe de partid, d-sa vrea să știe numai de guvern. Răzbunarea contelui Egon CAZUL LINDLEY Printre inginerii noștri se observă oarecare agitațiune. Ei protestează con­tra faptului și sunt indignați de faptul că inginerul Lindlexf a fost angajat de primăria Capitalei în primul rînd pen­tru a studia chestiunea alimentarei cu apă și a canalizărei Capitalei. Chestiunea apei însă este mai mult decît o chestiune teh­nică care intere­sează numai pe ingineri. Ea este o ches­tiune igienică și de edilitate care pri­vește pe toți locuitorii Capitalei. Ajunge să ne aducem aminte de pacostea ce că­zuse în vara trecută asupra orașului nos­tru, cînd a lipsit apa cu zilele, pentru ca fără multă filozofie și vorbă, ceea ce-% tot una, să ne dăm seamă de importanța chestiunei. Din acest punct de vedere general tre­­bue îmbrățișată afacerea Lindley, de nimeni nu va nega că pentru ingineri partea specială a afacereî, este de un mare interes. Ori­cum însă această par­te interesează numai breasla inginerilor cari nu pot să-i dea nici decum­ un ca­racter polițc­ și fac un prost serviciu bres­lei inginericești aceia cari vor să cras­că acum cauza lor în domeniul politi­cei. Așa fiind am dori să vedem toată a­­facer­ea, tratată de un personaj ne­­părtinitori și priceput, pentru ca cetățenii să fie lămuriți asupra adevăratei stări de lucruri, căci fiind vorba de un straniu­ amestec de chestiuni pur teh­­­nice pe cari numai specialistul le poate rezolva, cu chestiuni de interes general, numai lămurirea cel dintîiu poate conduce la o justă tratare a celor din urmă. După­ ce specialistul se va fi pronun­țat fără părtinire, se va putea intra în tratarea chestiunei și din punct de vedere politic dacă vroiți. Pînă atunci cetă­țenii Capitalei au dreptul să ceară să li se arate că pe viitor nu vor mai fi lipsiți în totul verei de apă, nici nu vor fi siliți să bea din apa Dîmboviței, care o fi dulce, dar prin curățenie nu exce­sea­ză. Pol.­ ­la Adeverim^ Remaniere I Un ministru a fost prins în flagrant delict de calambur, cu următorul salt­­mortal : — Umblați cu remanieri — îi spunea cine­va. — Umblăm să remaniem... la putere! a răspuns excelența, comițînd un atroce joc de cuvinte! Cea mai lungă! Printre toate telegramele primite de conu Mitită de Sf. Dumitru, cea mai lungă e a d-lui Alexandru Radovici, simpaticul șef al liberalilor ploeșteni. Ea conține nu mai puțin de 4 coloane de semnături ! Lozinca d-lui Radovici pare a fi: — Nu vorbe, iscălituri!! An calambur! — Ei, de Paccini ce zici? întrebă cine­va pe un calamburgiii, ca să-l provoace. — Ce să zic ? Pacine cîntărețe ca ea mai există azi in Italia ! ! La disperare, comiți și d’astcea ! Rigoletto Rămînerea la guvern D-nul G. Gr. Cantacuzino a dat sfoară în țară că guvernul d-sale va rămîne la putere și rămîne nerema­niat. Rămîne la putere fiindcă so­­coate că are încă o operă de înde­plinit și rămîne în starea în care a venit pentru că a se premeni ar în­semna că este uzat și deci ar da drept opoziției liberale și juni­miste ca să-l atace și mai cu multă putere. D. G. Gr. Cantacuzino nu s’a măr­ginit ca să arate că nu pleacă de la guvern—ceea ce știam și noi—dar a mers și mai departe și a prevă­zut epoca pînă cînd nu se va face remaniarea și această epocă cade după sfîrșitul expoziției jubilare. Nu ne îndoim un singur minut că d. prim-ministru crede în adevăr că va rămîne la putere pînă după expoziție și în actuala formațiune. Cu multă umilință noi însă îl vom face atent asupra faptului că între a crede ceva și realitate de multe ori este un abiz. Pentru aceasta nu avem decît să ne aducem aminte de credința cu un an înainte de a cădea de la guvern a d-lui Dim. Sturdza, că—iarăși sincer și d-sa—că va mai guverna țara încă cel puțin patru ani de zile. Trista realitate a dovedit că fostul șef al guvernului liberal s’a înșelat în credința sa. Zicem toate acestea, nu că am dori plecarea de la putere a d-lui Cantacuzino deoarece n’are cine să-i ia locul pentru moment dar constatăm acesta triste adevărați pentru a arăta Exportul in Extremul­ Orient­ ­, inginer Vasile Assan, precum și președintele Camerei de comerț, au fost, —după cu­­m­ se pare—cei d­intâ­ü cari au arătat marea importanță ce o au pentru produsele noastre tocmai pie­țele Extremului­ Orient. De atunci încoace diferite încercări pentru a se creea relațiuni în Extremul­ Orient s'au făcut — fără însă a se a­­junge la un rezultat. Conducătorii re­­giei monopolurilor statului au înțeles de mult că misiunea regiei este de a face primul început și de aceea vedem în repetite rîndurî directori încercindu­­se să realizeze ceva în acest sens Cu atît mai mare este meritul ac­tualei direcții care a încheiat un aran­jament după care se va începe în cu­rînd cu exportul sărei în Extremul­ Orient. După cum am arătat contrac­tul a’a încheiat cu d. A. M. Golden­berg, comerciant din Capitală, care a studiat chestiunea personal în țările exportatoare și importatoare de sare, cunoaște cu de amănuntul chestiunea exportului sărei, în cari condițiuni se face în alte părți, precum și condi­­țiunile în cari sarea e primită în ma­rile debugeuri ale Extremului­ Orient. D-sa nu a intrat în discuțiune cu re­gia, decît după ce a fost sigur că în baza materialului adunat și a experien­ței făcute, reușita poate fi garantată. Această reușită însă va părea fie­căruia și mai mult asigurată cînd va afla că la această întreprindere se aso­ciază cu d. Gotenberg și societatea în comandită Weil, Josef et Co., care re­­prezentînd case industriale și capitaliști din străinătate de primul ordin, desfă­șoară mai de mult o vastă activitate în mișcarea noastră industrială și de ex­port, realizînd pînă acum mai multe a­­faceri de exploatări de păduri și de mine. Ținînd în seamă succesele a­­cestei firme,nici o îndoială nu mai în­cape că și întreprinderea cu exportul sării va trebui să dea roade bune. Contractanții au și angajat relațiuni cu debușeurile principale din Orientul denartat ? la Calcutta, Bombay.­­­ Actuala direcție a regiei monopolu­rilor statului in frunte cu d. Tudor Rădulescu poate fi­­ mulțumită de a­­ranjamentul ce a făcut și care a reali­zat o afacere pe care toți conducătorii de seamă ai regiei începînd cu răposații Manu și Cantacuzino au urmărit-o, re­­cunoscînd marea importanță nu numai pentru regie, dar pentru întreaga noa­s­­tră economie, națională de a sa stabili relațiuni comerciale cu țările îndepăr­tate ale Asiei, de cori odată linia noas­tră maritimă prelungită pînă la Port- Said — sîntem și geograficește mai aproape decît alte țări europene. Ap Marți 8 Noem­brie 1905 DIRECTOR POLITIC COMPT. MIN­LE «nanA?°.N­ENT^1.­6 luni 3 Inni . • . • o lună .... In străinătate Îndoit 8.~ 4 — 1.5« ABONAMENTE COMBINAT« (Adeveru­l Politic și Dimineața) Un an......................................lei 32.— 6 Imn ..... „ 16.— 3 Innî......................................... 8.— o Itmăr........................................„ 3.— In străinătate Îndoit grurpurile ziarului: Str.Sărindar, 11 Anul al XVII lea.—No 5831 FOSIHT«­ Alex. 1. J Beldimann rimuciTAm Linia pe corp 6 in pag. U L­ a bani 20 . . ...» IV-a „ 10 PUBLICITATEA UNITA In aceeași zi la ambele fiare Linia în pagina HI ... bani 36 „ „ „ IV • ■ . . M Inserții și reclame linia Lei 2 PENTRU AUSTRIA Tu MGARIA și GERMANIA A se adresa la: Dukes nachf. Hiat AugenfeM A Emerich lessner. — vies a concesiune exclusiva 5 bani m toata țara Apare zilnic la ora 5 seara cu ultimele știri ale zilei Bucovina la expoziția din București - Noul escese contra aromânilor D. Panu și partidele noastre Cum dovedește d. Panu că regele preferind pe cantacuziniști n’a preferat decit pe cei mulți celor mai puțini din unul și acelaș partid conservator De cîtva timp d. Panu publică prin „Săptămâna” un­ studiu pe­­regelui față mitic asupra atitudinei de partidele noastre. Natural că articolele d-lui Panu ies din categoria articolelor așa zise... dinastice, pline de banalități și de platitudini, D. Panu va găsi totdeauna o notă originală și cînd va avea de criticat un act al regelui și cînd va avea unul de lăudat. Cea mai bună dovadă e atitudinea din tre­cut, față de rege, a d-lui Panu și atitudinea de azi. In trecut cine n’a atacat pe rege prin ziare și întruniri? Ani de zile s’au dus campanii antidinastice, dar, o recu­noaștem, nu cu succes. D. Panu n’a dus nicio campanie, a scris un sin­gur articol, pe omul periculos și s’a simțit așa de strașnic efectul acestui articol încît, ca să scape de urgia... dinasticilor, d. Panu a tre­buit să se exileze. Azi relațiile între palat și d. Panu sunt restabilite și prin urmare iarăși e foarte interesant ori de clte ori scrie fostul șef al radicalilor ceva despre rege. In ultimul număr al revistei sale d. Panu relevă că regele a fost ne­drept aducind pe ferruariști la pu­tere în loc să aducă pe junimiști. Dar explică de ce regele a preferat pe .anarchicii“ cantacuziniști și con­chide că în curînd vor reveni la pu­tere liberalii, fiindcă regele nu con­sideră pe junimiști ca pe un partid. * Iată cum argumentează d. Panu,— sublinierile sunt ale noastre: ...„La noi există cel mult trei par­tide, zic cel mult, fiindcă în ultima analiză nu există decît partidul con­servator și cel liberal. „Evident că există junimiști și cantacuziniști de fapt, dar de drept junimiștii nu recunosc pe cantacu­ziniști de conservatori, declarînd în toate ocaziile că ei sînt partidul conservator, de altă parte și canta­cuziniștii fac același lucru, ignorînd pe junimiști și negîndu-le calitatea de conservatori. „Această excludere reciprocă, aduce confuzii în spirite, și îndo­ială. Șeful Statului e nevoit ca să se orienteze pentru a se decide pe care din două fracțiuni să cheme, după numărul mai mare sau mai mic a ambelor fracțiuni. Și fiindcă cantacuziniștii au avut anul trecut numărul, î-a chemat pe dînșiî la guvern. Cîrmuit de acest exemplu șeful Statului fatal trebuia să sa­crifice pe junimiști. „Prin urmare argumentul cu sa­crificarea junimiștilor în favoarea doctrinei nereale și sedițioase, nu este decisiv. „Șeful statului nu a preferat pro­priu, zis un partid sedițios altuia real, fiindcă șeful statului nu con­sideră că sunt două partide conser­vatoare ; el a preferat pe cei mulți celor mai puțini, din unul și ace­lași partid conservator. „Este o nedreptate care s’a făcut cumințeniei, culturei și inteligenței, dar nu unui partid, cel puțin așa cum șeful statului concepe existența partidelor celorlalte. „Dovadă că dacă mîine s’ar face o împăcare între cantacuziniști și junimiști, aceasta n’ar însemna un nou regim în formă, ci o întregire a partidului conservator. Consecvențele noului guvern ar fi incalculabil de bune și bine­fâcătoare, căci ar veni la cîrma statului oameni cinstiți și de valoare. Ca formă, o mai repet, guvernul ar fi tot cel conservator, împrospătat cu oarecar elemente pînă atunci protestătoare“.... * Vorbind de durata guvernului Cantacuzino, iată cum își termină d. Panu ultimul său articol: „....Poate să-șî închipue cineva că suveranul ar fi în stare să facă să se eternizeze sau cel puțin să se prelungească fără cale șederea par­tidului cantacuzinist la guvern ? „In ce scop ar face-o aceasta ? Nu are nici unul. Cu d. Cantacu­­sino nu poate face nici un act mare ,folositor țăreî, iar cu d. Take Io­­nescu riscă să aducă imense rele țăre”. Regele, care cunoaște oamenii și partidele, știe cu­ valorează par­tidul cantacuzinist și conducătorii lui. „Prin urmare venirea liberalilor într’un timp mai mult sau mai puțin apropiat este fatală“..... Iată în ce chip...fin­d. Panu cri­tică pe rege de ce a adus la putere pe „fevruariști", l-a adus la putere fiindcă erau mai mulți decit juni­miști dar de menținut, nu poate să-l mențină fiindcă...regele știe ce va­loare are partidul cantacuzinist! Ce va face regele ! D. Panu ne spune categoric, va aduce în curînd pe liberali și dacă va...întîrzia, vor interveni alegătorii. E, credem, interesant să se știe că d. Panu a fost chiar zilele trecute la rege și de aceea... tonul acestui articol dă o deosebită importantă părere­ de azi a d-lui Panu. Dacă însă d. Panu se va înșela, dacă regele va mai prelungi șederea „ferruariștilor“ la putere, de­sigur că explicațiile din „Săptămîna“ a­­supra atitudinei regelui vor deveni din ce în ce mai vii, mai pasionate, pînă ce vom vedea, într’o bună di­mineață, o nouă eșire în contra re­gelui, poate și mai strașnică decît cea de la 1888. Așa e temperamentul d-lui Panu. Dacă nu se realizează imediat pro­fețiile sale politice, se supără așa de rău în­cît nu cruță pe nimeni. A. W. NĂZBÎTII Era­­ scandalurilor Cu era nouă au văzut junimiștii că nu merge. După cîteva luni de propagandă am constatat cît de repede 6 se 'nvechesc lu­crările pentru cei din Belgia orientului. Tot auzind de era nouă, publicul a în­ceput să spună : — Era nou­ era, dar nu mai e azi. Trebuia inventat ceva nou și oficiosul junimist a găsit o rubrică : un scandal pe zi, deși de cîteva zile nu mai apare, cu toate că noi credem că se petrec mai multe scandaluri pe zi! De cele nocturne nu maî vorbim ! De la 15 Noembrie s’ar putea introduce chiar o rubrică: cronica scandaloasă, sau La 1000 de scandaluri, cum e de pildă firma „La 1000 de obiecte". Și ci­ că să nu existe „presă de scan­dal?!“ Pac. Pentru d-sa aproape nu există par­tid­, există numai guvern. Cel mult admite amb­ii personali ca partizani ai săi. Așa se și explică de ce d. Carp de data trecută n’a cerut șefia par­tidului ci pe aceea a guvernului. D-sa n’are ce face cu partidul, gu­vernul, i se pare că -i ajunge și azi, dacă ar fi să reînceapă trista expe­riență, d-sa s’ar dezinteresa de par­tid și șefia lui, cerînd numai șefia guvernului, spre a reîncepe­ aventura încercată acum patru ani. * — Cu privire la aceasta vă pot afirma că, în adevăr, orice tenta­tivă pentru o apropiere de guvern, făcută de elementele grupărei Carp- Filipescu nu numai că nu a pornit de la d. Carp, dar a întimpinat din partea sa dezaprobări cate­gorice. D. Carp de cind a pierdut a­­proape tot, face ca jucătorul care se încăpățînează să recîștige tot sau nimic. Ceea ce face d-sa este politică de hazard: rezultatul ei nu poate fi decit aventura:* Dar, in definitiv ce răspunde gu­vernul la formula „tot sau nimic* *? — De cîte ori se va pune înainte o asemenea formulă, guvernul unui partid nu poate răspunde decît­ ab­solut nimic. Nici cînd guvernul ar fi prizonie­rul d-lui Carp n'ar putea discuta a­­semenea formule grotești. — Așa­dar ? — Așa­dar vom lăsa pe d. Carp la meditațiunile sale și nu vom trage de mînecă pe nici unul din amicii săi de azi. Cu cit vor porni mai cu ură în contra noastră, cu atît vom fi nevoiți a nu face deosebire între ei și colectiviști, lăsîndu-le în totul răspunderea situațiunei, ce își vor creea și pentru viitor față de parti­dul nostru. Căci să nu uite un lucru: nu par­tidul i-a sfătuit să plece din sinul său și nu el îi împinge în ajutorul dușmanilor lui, firește. Aceasta să nu se uite 1* O întrebare, am mai pus perso­nagiului meu, înainte de a termina: — Ce veți face față de eventuale nouă încercări ale d-lui Carp de a intra în parlament ? — Dacă l’am combătut în alege­rile generale, nu l’am combătut, fi­indcă nu voiam să pătrundă în par­lament, ci fiindcă așa se impunea în niște alegeri generale. Din nefericire ori­cît de puțin vehemență a fost lupta, ea n’a putut să aibă de ur­mare alegerea d-lui Carp. Azi, după zece luni de guvernare a noastră, d. Carp nu se poate, credem, prezenta în alegeri, fără să spună ce crede asupra situațiunei. De la spusele d-sale va depinde și atitudinea par­tidului nostru. Indiscret Partidele și Coroana D-l Panu discută de cîtva timp în Săptămîna cestiunea independenței partidelor politice față de rege. De prisos să spunem că d-l Panu dez­voltă tezele sale cu talent Numai un lucru îl împedică pe de*?.. d-l Panu face și el acuma poliție­i de partid și în această calitate nu mai poate trage ultimele consecvențe din con­statările juste ce face. Căci ce constată d-l 1 anu ? Con­stată că partidele noastre politice nu sînt independente față de rege. Și caută fel de fel de cauze pentru a­­ceasta. Dar cauza principală o oco­lește : în sistemul nostru politic in­dependența partidelor nici nu are loc. Intr’adevăr , cînd guvernul emană cu adevărat de la națiune, atunci rolul suveranului este foarte restrâns. Venirea la putere a unui partid de­pinde în mică parte de suveran. Cînd iasă corpul electoral trimite în par­lament pe cine vroește guvernul, iar la guvern e chemat partidul după voia regelui, — de unde să ia parti­dul puterea independenței? In firea unui partid politic este să vroiască să guverneze, să vie la cîrma statului. Unde alegătorii aleg pe cine vroesc acolo poți veni la pu­tere chiar și pe tema independenței față de suveran. Așa se poate întîm­­pla în Anglia, așa s’a întîmplat a­­cum de curând — ce-î drept un caz unic— în Ungaria. Dar într’o țară în care venirea la putere depinde exclusiv de suveran ? Acolo partidele nu pot fi independente față de Co­roană. In această situație ne aflăm noi și de aceea ne-am putea numi— un stat autocrat cu parlamente. Partidul deci care ar vroi să fie independent față de Coroană, ar tre­bui să lupte pentru schimbarea sis­temului politic, în primul rînd al sistemului electoral. Votul universal, vechea­ reformă preconizată altă dată c­u radicalul Panu, nu este o panacere universală, —dar dacă d-l Panu redus ca orice romîn inteligent din idealuri și s’a oprit la acel al independenței partidului față de rege, tot numai votul universal poate aduce realiza­rea acestui ideal. P. că evenimentele sînt mai puternice decît oamenii și că nu va să zică dacă azî d-l prim-ministru trîmbițează că va rămîne la putere și încă în ac­tuala formațiune pînă după expozi­­țiune, aceasta este o literă de evan­ghelie și că faptul se va întîmpla numai decît. Inchizînd această paranteză, să admitem în chip hipotetic că în a­­de­văr ceea ce crede primul-ministru va deveni o realitate. Să admitem dar ca stabilit că guvernul conser­vator rămîne la guvern și că nici o remaniere nu se va face acum deo­camdată. întrebarea care se pune în cazul acesta este însă : cum va sta la putere actuala formațiune? Or, este astăzi constatat că partidul este divizat, că nu-i disciplină, că în gu­vern chiar sînt numai patru curente și că din această cauză este osîn­­dit la inacțiune complectă. E inutil de a lua o inițiativă, deoarece poțî ști dinainte că ți se vor pune bețe în roate și fiindcă ești hotărit să rămîî la putere, eștî și nevoit să nu înziștî prea mult, ci să renunți la totul. E o viață de privațiuni morale și de umilințe, este dorința de a trăi cu orî­și ce preț, ca și cînd viața are valoare ca număr de ani scurși, nu ca plăceri și impresiunî cari să valoreze să o trăești. Noi socoteam că guvernul d-lui G. G. Cantacuzino ar trebui nu să aibe simpla ambițiune ca în istoria noastră politică să i se păstreze o simplă dată cronologică, ci să voiască să aibă și o caracteristică oarecare. Or, se pare cu așa ceva actualul guvern nu mai ambiționează, și că atîta dorește; ea să se știe că a stat la putere doî­ trei anî și atîta tot și că a prezidat aniversarea de patru­zeci de ani a domniei regelui Carol. De altfel lucrurile stau astfel, că nicî o remaniere nu ar îndrepta lu­crurile. Partidul este astfel de ros de intrigi și de împerecherii, în­cît orîc­ît s’ar primeni miniștrii, boala va rămîne și chiar poate s’ar agrava. Actualul guvern are o consola­­țiune, dacă voiți. Aceea că și par­tidul liberal a plecat în același trist dal de la putere și că dacă s’ar în­toarce, ar fi tot in aceeași stare de diviziune și de anarhie. Toate acestea dovedesc că partidele istorice au ajuns în complectă decre­pitudine, că ele nu mai pot da țărei guverne puternice și prezentabile și că le-ar trebui un sînge nou și o viață nouă, ceea ce nu mai este de sperat nicî pentru partidul libe­ral, nicî pentru cel conservator. ________ ^ ( jp tC^T MILLE D. Filipescu: Dar bine, șefule, ă-ta nu primiși nicîo telegramă de­ Vodă ! D. Carp: Sîntem en froid. Bă dela Vodă nu mai primesc... decît pu­terea ! ! CĂRȚI ȘI REVISTE Poezii postume de fil. Eminescu (Ediție nouă) Eminescianul, destul de numeroși din țara noastră, vor primi desigur cu mari bacuris noul volum de versuri al ma­relui lor maestru, publicat de cunoscu­tul critic și publicist literar, d. 11. Chendi. Volumul acesta este o nouă edițiune a poeziilor din tinerețe ale lui Mihail E­­minescu, însă o edițiune revăzută și complectată de d. Chendi cu un mare număr de inedite. „Cititorul va vedea ușor, spun« d. Chendi în scurta sa introducere, că aici este Eminescu cel tînăr, cel imper­fect, nerevăzut de el, nici de alții, cel fragmentar și intim. Printre poeziile pu­blicate în acest volum va găsi și pla­nuri de lucrări, ca „Ondina“ și poemele lungi, abia schițate, de la sfîrșit. Vor fi citite și aceste cu interes, nu pentru forma lor neisprăvită, dar pentru ideile cari poartă pecetea genialității poetului nostru“. In parte, d. Chendi are dreptate. Da­și „ideile «ari poartă pecetea genialită­­ței poetului nostru* sînt cam rare în poeziile postume, atît în cele cunoscute cit și în cele inedite, nu e mai puțin adevărat că ele prezintă un covârșitor interes pentru cunoașterea dezvoltărei talentului lui Eminescu. Abia cînd ci­tim „păcatele“ din tinerețe ale marelui poet ne putem da seama de imensa transformare ce a suferit talentul lui în cursul anilor și de enorma distanță care desparte pe Eminescu ajuns in plina desfășurare a geniului sau de Eminescu din primii ani ai încercărilor sale poe­tice. Volumul de care ne ocupăm aci e plin de asemenea încercări: poezii cu inspirația slabă sau chiar împrumutată — la unele se recunoaște în mod vădit urmele lecturilor sale poetice, atît prin construcția frazei cit și prin subiec­tul ales — versuri nedesăvîrșite, forma ștearsă, fără nici o strălucire, teh­nică defectuoasă, nici ritm și nici rimă. In privința cadenței și a rimei mai ales Eminescu, care a ajuns mai tîrziu la o minunată rotunjire și perfecționare a versului, a avut la început un gust foarte îndoilnic; inovațiunile sale de cuvinte și rime erau de regulă neferi­cite. Astfel, în „Ondine“ de pildă, avînd nevoe de o rimă la „stelele" el pune cu curaj „belele“ în loc de frumoasele; și, mai departe, cu aceeașî îndrăzneală, proprie tinereței, ci se încearcă să in­troducă „gindure“ în loc de „gînduri* și să rimeze „cerure" cu „misteruri“ în loc de „ceruri* și „misterurî". Cuvinte străine, mai ales franțuzisme, acele fran­­țuzisme împotriva cărora Eminescu a dus mai tîrziu o luptă așa de vie, a­­bunda apoi în poeziile sale ; „suvenire", „pas“ și altele nu sînt rare, mai ales cînd are nevoe de ele la rime. Foarte multe poezii din această edi­țiune, cunoscute și inedite, sînt de ca­tegoria arătată mai sus. In fereastra de­spre mare In fereastra de­spre mare Stă copila cea de crai... Fundul mărei, fundul măre! Fură chipul ei bălai, Iar pescarul trece ’n luntre Și în ape vecinie cată.. Fundul mării, fundul mării, An­ ! mnlf. m­­r*Tvin V.qmR. Și-am privit­ divinul Lume! ideal. Și mi-am zis în mine, Înger cu lumine, Ochi cu­ adînc noroc, Din a vieții tale înflorită care Turn nu stai în loc ? Poeziile acestea nu le-am ales dina­dins, pentru că de genul acesta sunt foarte multe printre postumele lui Emi­nescu ; le-am pus însă pentru a arăta cum din poezele ca acestea, dintre cari unei«! nu trec de nivelul „Micului dor" sau „De inimă albastră* s’a putut dezvolta Eminescu, marele Eminescu, poetul de mare talent, aproape singu­rul post cu adevărat mare al țărei noastre. La drept vorbind, chiar în acest vo­lum Eminescu arată de ce e capabil, pe ici pe colo, foarte rar nu e vorba, dar totuși existînd, se întrevede să­­mînța genialul. Alăturea de poezii ca cele de mai sus, sînt și unele cari, cu toată imperfecțiunea lor, au clipiri de neîntrecută frumusețe, cînd o cugetare adîncă, cînd o imagine strălucitoare, cînd o notă de un lirism profund îndu­ioșător și cînd un vers, o strofă, un grup, splendid turnate. Se simte, uneori chiar în mod intens, că Eminescu nu e un oarecare, că nu poate fi neglijat și ca are forțe latente susceptibile de o mare desfășurare de energie. El evocă impresia diamantului abia scos din pă­­mînt, care are nevoe încă de o mare și foarte migăloasă muncă artistică -ca să fie curățit de impurități, pentru a putea străluci în toată orbitoarea lui frumu­sețe. * El ne mai arată ceea ce se poate ob­ține printr’o muncă încordată și stăru­itoare și printr’o continuă cultivare a talentului și a minței. Eminescu n’a apă­rut deodată poet mare ca Minerva gata înarmată din capul lui Jupiter. El s’a dezvoltat incet-încet, greu, penibil chiar, dar lucrînd fără încetare, revenind, fără a obosi, asupra sa însuși, asupra inspi­­rațiunei și teh­nicei sale, asupra formei și subiectului, niciodată șovăind sau mulțumit, ci căutînd mereu a se desă­­vîrși în toate privințele. Și, afară de aceasta, Eminescu a fost un om cult și a căutat totdeauna să se m­enție la nivelul culturei timpului său. Aceasta l-a ajutat enorm în procesul de perfecționare a talentului său, fiindcă aceasta i-a deschis cîmpuri vaste de in­­spirațiune și gîndire, i-a mărit orizontul cugetător și, mai ales, l-a disciplinat, făcîndu-l mai exigent față de sine în­suși, mai critic și mai puțin dispus la satisfacțiuni ușoare asupra propriei sale opere. Eminescu a posedat în mare mă­sură ceea ce din păcate lipsește tocmai celor mai mulți dintre scriitorii și poe­ții noștri de azi: autocritica. Și el po­seda această mare însușire fiindcă po­seda și cultura necesară și, în consecință, era în stare să se observe mai bine, să nu fie prea indulgent cu sine însuși, să se judece în mod riguros și să nu cază niciodată un extaz față de propriile sale producțiuni. Scriitorii și poeții noștri de azi, cei mai mulți, nu posedă nici cultură și, drept urmare, nici acel simț de au­tocritică pe care dacă l’ar avea s’ar feri de sigur să azvîrle pe piața literară și publicistică atîtea și atitea lucrări me­diocre. E uimitor cît de mediocru se scrie, se cugetă și se rapsodiază la noi de o bucată de vreme. Sîntem în plină me­­­­diocrație, o mijlocie tristă și dezespe­­rantă peste tot, foarte rar apare cîte ceva mai original, mai fin, mai select, mai deasupra măsurei comune. 1 Ne-am intelectualizat foarte puțin, și aceasta fiindcă cultura e foarte puțin­ răspindită. Primul Venit, care știe să împerecheze cîteva versuri, se crede poet mare și, totdeodată, îndreptățit de a nu mai citi, de a nu mai lucra și de a nu se mai osteni, de la început, de la primul volum, pe care de altfel se grăbește foarte repede să-l publice, el crede că a atins perfecțiunea și că nu mai are nevoe să muncească. Pentru toți aceștia, volumul de pos­tume al lui Eminescu, comparat cu lu­crările din urmă ale marelui poet, poate constitui un obiect excelent de medi­­tare. Morala fabulei e foarte ușoară de ghicit, muncă și iar muncă. Eminescu a muncit enorm, iu toate direcțiunile, și numai grație acestei munci a putut să ajungă acolo unde a ajuns. Cei cari se înghesue și se hubruncesc pen-

Next