Adevěrul, ianuarie 1906 (Anul 19, nr. 5882-5910)

1906-01-01 / nr. 5882

» I ' f t~" f îo 6882 P0.1ÖAT0B Alex. V. Jeteidin mnn­ PUBLICITATEA : CONCEDATA EXCLUSIV AGENȚIEI DE PUBLICITATE CÄIIOL SCHULDER & Co* * * Bttcarsrțti, 8tr. fiaragoorgevicí 18 Telelő» 8j4 mm mwk, cmsu ț mmm A 9» Mtentam tu« feta miM. tw, íspsfetl I faessri lasst. — v i E K a concesiune exclusivă & banf im toatst ftra Duminică 1 lantiam 1906 EffiaE«rr ©$1 polstig © © Jü B T­ nILLB ABOMAMENTE »b ..... M i&*— fi ÎTJB? ..••«• &■— 2 haftj . . . o • 4^— o fexn&........................ Í.&3 la» «ttr&lKt&tate tss.eS©í* AttanAJKEVmB €©$SB*WATIS ^Adevărul Pqiüíc ți JHminepfaJ Wb­e.7%.............................leS 52.— 6­3»*4 ..... „ IA«*. 8 tftsS ....­. . 8­~ ©­­$tm..................................... 5.—1» atpstfn&tat-« tudott par © silui © la © ra H seara © a rab­ b­a# 1# știri ml ® sile ■Telefon 260.­­intraril­ zlsril­ä: Str.Slm­alar,11 Comunicat oficios Eugeniu Stătescu ritlul liberal a perdut prin moartea lui Eugeniu Stătescu pe acel funtaș care, prin­ inteligența sa superioară și prin însușirile sale de om politic, a exercitat, mult timp, cea mai mare auto­ritate în sferele diriguitoare liberale. Ispar, mini după altul, adevărații an! politic! el acestei țări, »cei bă­i de car­­e legată istoria contimpo­­ä a Romîniei. a mai rămas numai cîțîva și an se­­mnează încă, din noua generație, o stea. Ace! cari se mențin azi pe sub plan, în viața politică, cu au­­a de oameni de stat și oameni de jurămînt, sînt tot acel cad au­in­at cariera lor politică acum 30 și de ani. .ceata-i adevărul. Trece și țara nea­­, de altfel ca și alte state mai mari, ■tr’o dureroasă criză de oaim nî pre­luați să conducă un stat, un neam­­ar în luptele politice de toate zi­că moravurile de azi, chiar și acei .ani cari s’a u consacrat carierei po­­­e, acei oameni de bine și de mer­it,­t micșorați, adese­ori denigrați, nu le pun la relief mat nici­odată meritele, totdeauna defectele. Ține însă acel moment ««prin cind te patimele amuțesc, momentul mer­gi atunci se slăvesc meritele omil­iar greșelile dispar sau se iartă. * lista politică a lui Eugeniu Stătescu jarte interesantă și interesantă mai­­ in acele manifestări care au provo­­critici vehemente, căci Stătescu a poate cel mai combătut și atacat politic din țara aceasta. Eugeniu Stătescu a avut două pe­­cte foarte agitate : tuna la opoziție și la guvern, a opoziție s’a manifestat intra 1870 1876. Era considerat atunci ca șef m­erim­ei liberale, era în enjurat a­­spe numai de avocați și magistrați, ne- a avut cea mai agitată perioadă mică, campania înverșunată care s'a­­u­ prin răsturnarea și zdrobirea pa­­reului regim conservator, doua perioadă a fost acea a lunge­­a mari­a lui loan Brătianu, în care ,v^ , eEÎn Stătr scu, alăturea de Chițu, a t rolul cel mai de seamă, traia pur­­icul de cuvînt al cabinetelor liberale viu d­in decursul celor 12 ani de la­­liberal iarăși cea mai agitată viață f­ică.­tătescu era, dintre liberalii devotați Ioan Brătianu, liberului cel mai mo­­lt, unii il considerau chiar ca reac­­si. In toate conflictele dintre loan­tianu și Costache Rosetti, pe ches­­t 1 de principii, Stătescu se declara părerea lui loan Brătianu. Sa afir­­m, in fine, ca cel m­i statornic amis­­tic al lui Ioan Brătianu și prin a­­ltă statornicie, prin caracterul san­­nitar, prin intereligența sa supe­­ră și prin strălucitele sale studii ru­­se, s’a înfipt astfel în guvernămîn­­brătienist, incit se poate zice s­ă a­n­imat regimului liberal de 12 ani notă pe­­ anală. ocmai această notă—nota autoritară chiar reacționară a lui Eugeniu Stă­­ti a înăsprit lupta opozițiunei unite și, a moment dat, in ultimii a­ni al ro­dul Ioan Brătianu ținta celor mai mte atacuri a fost Stătescu. v.uncî se afirmase ca ministrul cel temut. Luptele politice i-au împins carî să fie pasionat. Actele sale marcate de cel mai strașnic auto­­rism și față de adversari n’a între­­b­at niciodată viclenia sau diploma­și a ținut a-și afirma atotputerni­­ca. In partidul său atitudinea aceasta creat o imensă autoritate. Devenise ă Ioan Brătianu cel mai puternic om partidul liberal. Printre adversari însă era pe cit de temut, pe atît de u­­rlt, din cauza pasiunelor politice. Autoritatea aceasta nemărginită a e­­eercitat-o nu numai in politică dar și la departam­ntul justiției, chiar cind n’a fost șeful acelui departament. Singurul ministru de justiție al libe­ralilor, dein 1876 și pină azi, se poate zice că a fost numai Eugeniu Stătescu. Ceilalți miniștrii de justiție ai libe­ralilor n’au ținut de­cit locul lui Stă­­tescu și cu consimțimintul său. Nici u­­nul nu s’a atins de vre-o operă a sa, de firul care l'a stabilit Stătescu la a­­cel departament." Și cind i-a displăcut vreun ministru înlocuitor, acela a ple­cat repede. Ca ministru legiuitor Stătescu, spțin jurisconsulții, are două reforme bone: acea a codice­lui comercial, dar o re­formă democratică este acea a creărei judecătoriilor comunale rurale.­­ După moartea lui Ioan Brătianu ac­țiunea politică a lui Eugeniu Stătescu scade, dar autoritatea sa, în partid și în toate sferele politice, se menține întreagă. Acțiunea sa scade în proporție cu progresele ce le face boala sa. Dacă Stăne­scu s’ar fi aflat în toată vigoarea fizică se impunea, fără discuție, ca șef al liberalilor. Dar boala s’a silit să stea mai mult în inacțiune, dar n’a încetat un moment da a fi oracolul liberalilor și în cabinetul Sturdza, în care a in­trat ca ministru al justiției, a fost poate chiar acela care a imprimat chiar direc­tiva de guvernămînt. In frămîntările de azi ale partidului liberal, în combinațiile din cercurile di­riguitoare li­berale, in lupta ce s’a dat pentru resturnarea cabinetului Sturdza, in preparativele ce se fac pentru șefia d-lui Ionel Brătianm, Stătescu a păs­trat reze­rvă și discr­eție. Boala I a descurajat de multe ori și i-a redus energia și puterea da a st« hocuri ma­­r.h­e la sept»!« intry­«» als partidului. Sa arăta sau conciliant — ceea ce nu mai cadra ca temperamen­tul sau—sau tăcea și enerva un partid întreg prin tăcerea sa care »v­a și ea o înm­ursi". Era deja rau bolnav și des­­nodămîntul fatal se prevedea că sa va intima. A. W. Ce fac liberalii? Intr’un articol de pe aceeași pagină arătăm cît de puțin strălucit este bilan­țul guvernului și partidului de la pu­tere. Suntem­ datori însă să vedem și partea cealaltă a medaliei politice și să ne întrebăm: ce a făcut partidul liberal în opozițiune? A plecat de la putere pe o chestie gravă, aceea a conflictului între șef și partid. Acesta din urmă se credea ma­tur pentru opozițiune, pe cînd șeful pre­tindea că trebue încă să mai guverneze înainte Șeful a fost învins și azi parti­dul este în opozițiune. In prima linie, conflictul dintre șef și partid nu-l vedem încă ,rezolvat nici pină astăzi și ne întrebăm dacă d. Sturd­za mai este ori un șef real și în cazul acesta, care este directiva partidului li­beral ? Era vorba să se reorganizeze în opo­zițiune, dar pînă acum nu vedem altă reorganizare decît doar excluderea din partid a d-lui N. P. lanovicî și a d-lui Vespasian Pella de la Rîmnicu-Sărat. site despre uniunea sârbo-bulgară Cît despre programul de idei, cu care opoziția liberală se pregătește să reia puterea, nu prea vedem nimic Libera­lismul se ceartă cu conservatizmul pe chestia răposatului Șebe, pe chestia ga­zului și a electricităței, pe chestii mă­runte și personale cu două, trei miniștri. Nu vedem insă partidul liberal agitîn­­du-se pentru Votul universal, pentru Casa rurală, nu l vedem de loc agitînd cîteva chestiuni practice și imediate, gra­ție cărora să ceară de la rege și dela țară puterea. Acum cinci ani în 1901, partidul li­beral, fără a avea un program de idei și de reforme propiu zis, a venit la putere pe o chestie precisă, cel puțin pe chestia economiilor și a budgetului de 218 mili­oane. Astăzi nici măcar atîta nu se agită ci lupta se dă pe aceleași teme învechite și rușinoase, în cari deoparte și de alta se conjugă verbul a fura și a se abuza Anul de opozițiune care trece astăzi, a fost pierdut în zadar de către parti­dul liberal. El n’a făcut nimic, pentru a se reforma și a se reintiiezi și a da pe viitor țârei un ouvern care să’î dea garanții și de solidaritate, și de o îndru­mare sănătoasă și democratică. Ade­rea, sau cel puțin slăbirea atacului, prin dezmințirile date și cuvântarea d-lui Arion din Senat, ar fi stricat efectul ce V ar fi putut avea acest de­­clarafbivil dacă rămîniau­ așa cum au fost­­­ule. In tot cazul, pe conservatorii de la putere, lovitura aceasta a d-lui Fili­pescu­ i-a ajutat, căci acum pozițiu­­nea d-lui Filipescu e considerată, cel puțin vremelnic, ca oarecum izolată și ca unul ce n’ar exprima în mod destul de autorizat atitudinea grupă­rei d- lui Carp. De unde pînă acum, junimiștii de baștină nu prea vedeaă cu ochi buni pe d. Filipescu traind cu­­ anumite persoane din guvern și partidul de­­ putere, acum, se pare că cei de la putere au suspendat orice schimb de vederi cu d. Filipescu, ca unul ce și-ar fi creat o situatiune specială prin ultimele sale declarațiunii. Ceea ce este sigur e că pentru lumea politică, atitudinea­­­ lui Filipescu este foarte puțin lămurit­, in momentul de față. [ ministerul de razboiü s’au lucrat procs­­tale pentru modificarea legei privitoare la reangajarea gradelor inferioare și pen­tru modificarea legei de înaintare în ar­mată. — Pentru viitor e nevoe de o­eurioasă reorganizare a infanteriei, a cavaleriei și a serviciului de stat major și ar fi de dorit ca d. ministru de räzboiü gfi dea atenție numeroaselor și importantelor studii de observații ce se fac și se publica prin presă,—cele mai mult ® în „Adevărul“ —în aceste privințe. — Organizind bine armeie constitutivi» ale puterei noastre armate, dându-i ace­stei puteri o instrucțiune unitară, voia a­­ju­nge să avem manevre caii să facă ad­mirația străinilor ce le urmăresc, iar nu să le provoace zîmbete de compătimire, cum s’a întîmplat la manevrele regale din Septembrie 1905. — Mai e de remarcat faptul de seamă că In anul 1905 s’au făcut foarte multe și importante destăinuiri asupra stării ar­matei, atît de către militari cît și de că­tre civili și că ecoul celor spuse prin re­viste și ziare, s’a repetat în parlament prin gra­ul unui marcant om politic. E un semn îmbucurător acesta, căci el dovedește că în țară începe să se mani­festeze interesul și dorința de a avea bine pregătite forțele noastre armate, pentru orice eventualitate și a ne scuti de e­­moții de felul cerora prin cari am trecut cînd în portul Constanța sta amenințător vasul răsvrătit „Kneaz Potemkin*. O. Dem. NâZBÎTI I___ La mulți ani! La mulți ani zic vouă tuturor clienți al inei care cînd deschideți această ga­zetă mai Intîiți la această rubrică vă a­­runcați! La mulți ani, mucaliților, la mulți ani „damblagiilor“, la mulți ani vouă și soacrelor voastre, cari vă ’ndul­­cesc traiul pe păm­înt! La mulți ani cre­ditorilor cari vă pledesc la eșire și vă pindesc la intrare; la mulți ani, amice Blogescule și ție Calocrinule, cari ați fost adesea salvarea mea; la mulți ani lecr­­i­­țelor, cari ați urmărit chestiile feme­­niste pe cari adesea le tratez în aceste rânduri! La mulți ani vouă tuturor, boa­rilor, cărora vă fac frumos de 365 de ori pe an, în schimbul a 5 parale și fără să am măcar speranța unui cadou ! Să trăiți și ruga­ți-vă s’a­vem năzbâtii multe pe 1806—ca să nu stau să caut su­biect, ci să­ rai vie de-a gata, cam m­i-a venit și urarea asta de anul nou ! Pac politica 5-­m fili pestu Cînd d. Filipescu a făcut în Ca­meră cunoscutele sale declarațiuni a­­supra stârei armatei, lumea le-a a­­probat, dar s’a întrebat totodata dacă nu cumva ele vor avea o înr­urire imediată și defavorabilă asupra situ­­ațiunei politice a gruparei d-lui Carp și, in special, asupra aceleia a d-lui Filipescu. Fiindcă, în afară de fap­tul că d. Filipescu a declarat că vor­bește în numele său personal, juni­miștii băștinași au avut grija de a face totul spre a pune în evidență că atitudinea lor ar fi alta față de palat decît aceea a d-lui Filipescu, deși lumea a văzut a fi un dublu joc­, acela de a ataca pe rege, spre a-i arăta cît de puternic pot ataca junimiștii și a retrage a doua zi a­­tacul, în public, așa ca să nu rămie decît între el și suveranul care i-a ne­socotit și care pare a sta indiferent față de situațiunea în care se află gruparea d-lui Carp. Fost­a deci abilă sau nu lovitura pe care a dat-o d. Mlipescu? Unii cred că da—căci regele ar fi insistat imediat ca discuția să se în­chidă asupra chestiunei, de­oarece nu-î plac d­ac,urî pe tema armatei. Se spune chiar că regele ar fi în­aintat să acorde cît de curmă o au­diență d-lui Mlipescu, spre a se ri­sipi anumite zvonuri—dar e îndoios ca d. Filipescu să ceară acum o ast­fel de audiență. Alții cred, din potrivă, că retrage­ ■ ■« A­d­ev­ĕ­ru­ri Mizilul săracul! Ca mizîlean de b­­.ină garanta erî reușit» d-lui Carp la colegiul al doilea de Cameră din județul Buz.­.ű. — Mizilul săracu, striga cu ahtul la inimă mizileanul nostru, o să trimeată pe cam Petroche în Cameră! Să-și­ mai barit jos Ouragi&h» da mi­sii «ni! ! Caracteristica anului — Cum o să rămîn botezat anul 1905 ? — Anul­, derakirüoH O culme Să trimiți soacrei !.' îs o telegramă de anul aeu și să-l trezi; _in mulți an!!! Rigoletto ^gBisarimmm.... Armata noastră in 1005 Se­­rrhee încă na un pe care armata trebue s­ă-î sublinieze N analele sale. In 1905 arc­ata noastră p.’a avut ocazia să facă o țoiiA probă de­­ ^ -­vur» sa, dar to­tuși acest­­ea, ca și fiinlC é interesant’ pen­tru reorganizarea armatei. In 1904, fostul prim-minist­ru liberal a complectat piro­­teh­ura și pulberăria armatei, a organizat poligonul de tir de la Dadilov, a unificat sistemul armelor portitive și în fine a co­mandat importanta furnitură d Ia tunuri cu tra­are repeda pentru artileria de câmp. In junii acestei furnituri s’a făcut atâta zgomot în lumea politică. Incit s’au tre­cut aproa­pe fără atenție importantele im­­bun­ătățiri aduse armatei da către șeful partiduui liberal. — In pragul anului 1905 s’a schimbat guvernul și actualul ministru de războiu a lanț conducerea administrației armatei. Trebue să constatăm că în cursul anului ce sa îi schen­ezi, s'a făcut de asemenea mult pentru armata noastră. Fostul ministru de razboiu adusese îm­bunătățirile enumerate mai sus, dar în primii ani ai guvernării sale, din cauza economiilor, lipsise armata de echipamen­tul și cazarmamentul ce trebue complec­tat în fiecare an. Actualul ministru de rǎzboiu a obținut de la guvernul sǎu cre­dite însemnate pentru compleetarea lip­surilor pricinuite de economiile predece­sorului sǎu. De asemenea a obținut cre­dite pentru sporirea marinei de rǎzboiu, pentru eroarea da noul regimente de ar­tilerie, pentru reorganizarea arsenalului armatei,—și în primele luni ale anului în care intrăm va cere parlamentului un nou­ credit de 28 milioane, pentru complecta­­rea armamentului artileriei. — Paralel cu îmbunătățirile ce se a­­duc în partea materială a armatei, actua­lul ministru de räzboiü voește să îmbu­nătățească și modul de a se recruta ofi­țerii și gradele inferioare; de aceea la capa un an Partidul conservator împlinește un an de cînd este la putere. Un an nu este desigur mult pentru un guvern, dar ci­m odată sunt regimuri cari sa uzează așa de repede, că chiar după două­spre­zece luni, lumea se gîndește că au îmbătrînit prea mult. Din aceste regi­m­ari face parte și guvernul d-lal G­. Gr. Can­­tacuzino. Boala lui din naștere a fost și este lipsa de coeziune și de unitate. Șeful este desigur d. Gantacstaino, dar el să fie acela care a dat și dă directiva partidului și a guvernu­lui? Foste da ii uneia chestiuni, în care a pus chestia de cabinet, dar în general vorbind, mi are d-sa con­ducerea, fără ca alții de altfel să o aibă efectiv. Armata conservatoare este ca o oștire fără de generalisim Blip* tjU. g* Î Zi -aiaart. cbț­."“­Ș* O*­danțî dau ordine și i­au măsuri se­parat fiecare, și care se bat cap în cap. După un an de guvernare, gu­vernul actual ese din luptă micșo­rat, slăbit, desconsiderat, cu asigu­rare­a că regele îl va ține cel mult pînă după expoziție și jubileul de patruzeci de anî a domniei sale. Și aceasta fiindcă liberalii n’au fă­cut nimic ca să se reorganizeze in opoziție, fiindcă junimiștii nu pot lua puterea, și așa fiind, în lipsă de alt guvern mai prezentabil, să păs­trează la­ putere actuala formațiune. S’au condamnat singur la inacțiune, fiindcă au înlăturat toate chestiile spinoase, fiindcă au luat hotărîrea să-șî cedeze reciproc și tot cedînd fiecare să ajunga la rezultatele inac­țiunea celei mai complecte. Pînă­­ acum guvernul și partidul conservator au o singură victorie: aceea de a fi putut, bine, rău, să gu­verneze fără de junimiști și astfel să’î distrugă complect pe aceștia, ceea ce este o victorie cu totul ne­gativă, căci această distrugere nu este de natură să întărească par­tidul și să’î dea nouă orizonturi. Bilanțul de un al guvernului con­servator, nu este car de loc strălucit. Sfinx. betopisu­l d ® const, mire DU­BSimCA E zrna de Crăciun. Vizit ® de familie. Hiritiseli. Daruri. Banalitate și plictis. Cînd sînt un moment singur, îmi re­vine o scenă dureroasă la cer ® sm fost martor era. Ca orișice român m­ă dusesem să cîrguesc mezeluri. E de rigoare pentru bucureșteni, să-șî strice stomacul cu tot ce cirnațu­rii au învă­utat mai indi­­gesrtiv in arta de a prepara carnea de li­nosului tovarăș al sfitan lui Antoniu. In așa împrejurări era natural ca pră­vălia să fie plină, să fie îmbulzeală, a­­proape bâta ®. Așteptam cu abnegațiune și resemnare să-mi vie rândul, cînd de­odată văd o mișcare mare, cineva re­­pășindu-se cu violență la un individ care vro­ia să iasă !»p«de p ® «șă. —Te-am price, pongașale, adă-o ceeea ce-am furat... striga un glas. —Dar lasă-mă, domnule, lasă-mă, plă­tesc — striga glasul dare ®«« ad celui prins. —Cheamă gardistul, cheamă gardistul, vocifera patronai. — Ertați-mă, am greșit, uite plătesc, nu mă nenorociți. 00 văicăra nenoroci­tul. Siai mor copiii de foame, acasă,— credeți-isă, fie-vă milă. — La poliție! Ia poliție! strigam ucis. — Sărmanul! se înduioșau alții...Dar:-Î drumul, e păcat, în ajunai Oáosm­ahri... iși dadeau unii cu părerea. In acest interval, cei prins ca lupta să scape, pusese pe tejghea un corn cu cruci, strivit în luptă, și cîțîva gologani. Paltonul i sa­mpeesœ, Bastoni! de l- vestă săriseră, era aproape cu pieptul gol, gîfîind de «palmă, de durere și de ru­șine, iar chipul II era contractat de dez­nădejde. Nu părea să fie sm pungaș protoaieoiit. Era desigur un muritor de icaan», care umblă pe stradă de dimi­neață, flămînd și disperat, care a fost atras de bunătățile expuse La fereastră, care s’a gindit că sî așteaptă copiii a­­casă și care a căzut victima ispiral. Se vedea pierdut, închis, dezonorat pentru toată viața, lipsit pentru totdea­una de pâinea zilnică, 0« civraa spe­ranță, de 3.­și gă«i o ocupațiaa», pier­dută pentru vecie. Toate acelea­u do m­­ăd­ijduituitti care sa sbătea plîngînd în infinite celul ce-l prinsese parind în buzunar corn­ul cu nuci. — La poliție ! La poliției strigară din moți cîțîva. —Sărmanul! Ertați-îi interveniră alții. Deodată din Ktuițim © un domna bă­­trîn, își făcu foc, întrebă pe patron cîtă valoare are marfa furată, o plăti, luă din ghiarele Berberului de la ușă pe cel prins, il scoasa din prăvălie a­­fară și îî dădu drumul... Patronul cu mai spuse nimica, se uita mirat la nebunul care plutise, se mira îsi ginînd și dînd din umeri.—Dacă p­ătește, ce-mi pasă! Marfa mea trubue plătită... Pe fereastra largă am urmărit pe ne­norocitul care alerga șovăind, trâgind cu ochiul dacă nu-i urmărește cineva. Simi Desigur că nu va părea lucra grozav să meargă cineva în piață și să facă cuvenitel © cura pâră tan­da Crăciun. Nu, desigur, dacă ați mai făcut dar și era a­­ceasta și dacă o pricepeți. Eu mărturi­sesc că m’am simțit într’o situațiune absolut pitorescă și mizeria ordioasă, cînd m’am văzut în hala de pește și în cea de carne, cu însărcinarea să cum­păr morun și nisetru și carne, pardon, de porc. Am confundat nis­trul cu mo­runul, am plătit mai scump decît tir­­guia bucătăreasa, și m’am simțit umilit față de un simplu măcelar. — Să-mi dai costițe și esnie de frip­tură. — Poftim, domnule, și măcelarul îmi arătă o bucată de carne.... — Bine, văd că imi dai costițe, dar varae de friptură — Uite tot asta. Mă uit curios la negustor și mă gîn­­desc, ori eu sînt agiamia, ori măcelarul voește să mă prostească. In tot cazul, dau cu gîndul ce trebue să fac. — El­, domnule, ieai sau nu ieai, că n’o să stau toată ziua cu d-ta? Față de această interpelație, prefer să tac și să cumpăr ce-mi dă omul, căci văd că orice protestare este inutilă.... Apropo de pățania mea, această în­­tîmplare îmi aduce in minte o alta a răposatului Athanasiade. Era pocit bie­tul om că In adevăr puteai speria co­piii cu dînsul. Cocoșat, cu picioarele strîmbe cu nasul căzut în gură și scurt cu­ Slata-Palmă. Avea și el obieriul să tîr­­guiască singur din piață. Intr’o bună dimineață, p­i cînd stetea și privea nu știfi ce, sprijinit în micul lui toiag, iată că simt a c­e­va alunecîndu-I în mină. Era un bun pe care o precupeață i-l dădea zicîndu-1: — Uite, maică, D-zeu să te milu­iască, că rău te-a pedepsit D-zsű, crede că mai mult n’am. Pățania lui Athanasiade n’are nimic de-a face cu a mea, dar prin asocia­ți­une de idei, mi-a venit în minte. Este cel puțin același teatru : piața, piața, care aialînsil m'a umilit atît de mult. — Dar bine, îmi vor spune cititorii, ce se interesează pe noi chestia cond fii etalai d-taie cu măcelarul din Hala Ghica ? — Par’oS eü­zie că poate interesa pe toată lumea ? Pe mine nu suma­ m’a interesat, dar chiar m’a impresionat și cum și alții vor fi pățit ca mine, de ce să nu pun pe hîrtie acest mic incident al unui pretins intelectual care se a­­pucă de prozaica ocupați­une ca să cum­pere carne și pește în ajunul Crăciunului? JBEARTS Fernanda este o copilă de patru ani. Anton nu are de­cît abia un an de zile. Mătușa lui Anton și a Faruyodeî fostinü­u ' m<*fB iüKrreitóSA. JL'L­aye» Le­.. cuminte, s’a certat cu mama ei, a ri­dicat chiar mina asupra-i și moralista noastră plânuește să dea o mică fc­c­­țiune nepoatei. Va da lui Anton jicărie de Crăciun, și va spune Fernando­ că ea nu capătă nimic, fiindcă n’a fost înțe­leaptă. Să vedeți insă cât de bine a reușit acest plan. Mătușa a adus băiatului un cline și un elefant și dînsul a primit jucăriile cu oarecare satisfacțiune și do­vezi de leacuri ®. Cînd însă Fernando a văzut că se dau­ daruri fratelui­e! și eî nu, s’a repezit cu furie să i se răpească și, în culmea supărare!, începu să lo­vească cu palma pe mătușa eî... Pas’ da mar­fă morală, doamnă, căci a fost nevoe de o nouă mică corecțiune, de prinsete, de scandal, de o întreagă tra­gedie și de pază riguroasă ca naturalele frățiorului să nu fie răpite de iras­cibila surioară... După cât­e­va ore, după calmarea i­n­ei­den­talul, Fernanda morala, mătușei din­ faliment, își căpătă și ea jucâriile cît o întreagă cutie cu obiecte de bucă­tărie. Ca astă dată Anton, se furișă el din brațele bonei și se repezi la lucrurile surorii sale, voind să pună mîna pe ele, pe cînd Fernanda îl res­pingea strigîndu-I disperată și indig­nată, ea de astădată , astea sînt ale mele ! Stînd la o parte mă gîndeam la toată Spoiala civilizațiunei noastre ! Adevărul, uite, îl găsești la copil. Egoismul este ascot stăpînitor, egoismul și dorința de a acapara totul. In societatea zisă civi K SURPRIZELE DE ANUL NOU ÎN TABĂRA GUVERNAMENTALĂ

Next