Adevěrul, ianuarie 1906 (Anul 19, nr. 5882-5910)
1906-01-01 / nr. 5882
» I ' f t~" f îo 6882 P0.1ÖAT0B Alex. V. Jeteidin mnn PUBLICITATEA : CONCEDATA EXCLUSIV AGENȚIEI DE PUBLICITATE CÄIIOL SCHULDER & Co* * * Bttcarsrțti, 8tr. fiaragoorgevicí 18 Telelő» 8j4 mm mwk, cmsu ț mmm A 9» Mtentam tu« feta miM. tw, íspsfetl I faessri lasst. — v i E K a concesiune exclusivă & banf im toatst ftra Duminică 1 lantiam 1906 EffiaE«rr ©$1 polstig © © Jü B T nILLB ABOMAMENTE »b ..... M i&*— fi ÎTJB? ..••«• &■— 2 haftj . . . o • 4^— o fexn&........................ Í.&3 la» «ttr&lKt&tate tss.eS©í* AttanAJKEVmB €©$SB*WATIS ^Adevărul Pqiüíc ți JHminepfaJ Wbe.7%.............................leS 52.— 63»*4 ..... „ IA«*. 8 tftsS ..... . 8~ ©$tm..................................... 5.—1» atpstfn&tat-« tudott par © silui © la © ra H seara © a rab ba# 1# știri ml ® sile ■Telefon 260.intraril zlsrilä: Str.Slmalar,11 Comunicat oficios Eugeniu Stătescu ritlul liberal a perdut prin moartea lui Eugeniu Stătescu pe acel funtaș care, prin inteligența sa superioară și prin însușirile sale de om politic, a exercitat, mult timp, cea mai mare autoritate în sferele diriguitoare liberale. Ispar, mini după altul, adevărații an! politic! el acestei țări, »cei băi de care legată istoria contimpoä a Romîniei. a mai rămas numai cîțîva și an semnează încă, din noua generație, o stea. Ace! cari se mențin azi pe sub plan, în viața politică, cu aua de oameni de stat și oameni de jurămînt, sînt tot acel cad auinat cariera lor politică acum 30 și de ani. .ceata-i adevărul. Trece și țara nea, de altfel ca și alte state mai mari, ■tr’o dureroasă criză de oaim nî preluați să conducă un stat, un neamar în luptele politice de toate zică moravurile de azi, chiar și acei .ani cari s’a u consacrat carierei poe, acei oameni de bine și de merit,t micșorați, adeseori denigrați, nu le pun la relief mat niciodată meritele, totdeauna defectele. Ține însă acel moment ««prin cind te patimele amuțesc, momentul mergi atunci se slăvesc meritele omiliar greșelile dispar sau se iartă. * lista politică a lui Eugeniu Stătescu jarte interesantă și interesantă mai in acele manifestări care au provocritici vehemente, căci Stătescu a poate cel mai combătut și atacat politic din țara aceasta. Eugeniu Stătescu a avut două pecte foarte agitate : tuna la opoziție și la guvern, a opoziție s’a manifestat intra 1870 1876. Era considerat atunci ca șef merimei liberale, era în enjurat aspe numai de avocați și magistrați, ne- a avut cea mai agitată perioadă mică, campania înverșunată care s'au prin răsturnarea și zdrobirea pareului regim conservator, doua perioadă a fost acea a lungea maria lui loan Brătianu, în care ,v^ , eEÎn Stătr scu, alăturea de Chițu, a t rolul cel mai de seamă, traia puricul de cuvînt al cabinetelor liberale viu din decursul celor 12 ani de laliberal iarăși cea mai agitată viață fică.tătescu era, dintre liberalii devotați Ioan Brătianu, liberului cel mai molt, unii il considerau chiar ca reacsi. In toate conflictele dintre loantianu și Costache Rosetti, pe chest 1 de principii, Stătescu se declara părerea lui loan Brătianu. Sa afirm, in fine, ca cel mi statornic amistic al lui Ioan Brătianu și prin altă statornicie, prin caracterul sannitar, prin intereligența sa superă și prin strălucitele sale studii ruse, s’a înfipt astfel în guvernămînbrătienist, incit se poate zice să animat regimului liberal de 12 ani notă pe anală. ocmai această notă—nota autoritară chiar reacționară a lui Eugeniu Stăti a înăsprit lupta opozițiunei unite și, a moment dat, in ultimii ani al rodul Ioan Brătianu ținta celor mai mte atacuri a fost Stătescu. v.uncî se afirmase ca ministrul cel temut. Luptele politice i-au împins carî să fie pasionat. Actele sale marcate de cel mai strașnic autorism și față de adversari n’a întrebat niciodată viclenia sau diplomași a ținut a-și afirma atotputernica. In partidul său atitudinea aceasta creat o imensă autoritate. Devenise ă Ioan Brătianu cel mai puternic om partidul liberal. Printre adversari însă era pe cit de temut, pe atît de urlt, din cauza pasiunelor politice. Autoritatea aceasta nemărginită a eeercitat-o nu numai in politică dar și la departamntul justiției, chiar cind n’a fost șeful acelui departament. Singurul ministru de justiție al liberalilor, dein 1876 și pină azi, se poate zice că a fost numai Eugeniu Stătescu. Ceilalți miniștrii de justiție ai liberalilor n’au ținut decit locul lui Stătescu și cu consimțimintul său. Nici unul nu s’a atins de vre-o operă a sa, de firul care l'a stabilit Stătescu la acel departament." Și cind i-a displăcut vreun ministru înlocuitor, acela a plecat repede. Ca ministru legiuitor Stătescu, spțin jurisconsulții, are două reforme bone: acea a codicelui comercial, dar o reformă democratică este acea a creărei judecătoriilor comunale rurale. După moartea lui Ioan Brătianu acțiunea politică a lui Eugeniu Stătescu scade, dar autoritatea sa, în partid și în toate sferele politice, se menține întreagă. Acțiunea sa scade în proporție cu progresele ce le face boala sa. Dacă Stănescu s’ar fi aflat în toată vigoarea fizică se impunea, fără discuție, ca șef al liberalilor. Dar boala s’a silit să stea mai mult în inacțiune, dar n’a încetat un moment da a fi oracolul liberalilor și în cabinetul Sturdza, în care a intrat ca ministru al justiției, a fost poate chiar acela care a imprimat chiar directiva de guvernămînt. In frămîntările de azi ale partidului liberal, în combinațiile din cercurile diriguitoare liberale, in lupta ce s’a dat pentru resturnarea cabinetului Sturdza, in preparativele ce se fac pentru șefia d-lui Ionel Brătianm, Stătescu a păstrat rezervă și discreție. Boala I a descurajat de multe ori și i-a redus energia și puterea da a st« hocuri mar.he la sept»!« intry«» als partidului. Sa arăta sau conciliant — ceea ce nu mai cadra ca temperamentul sau—sau tăcea și enerva un partid întreg prin tăcerea sa care »va și ea o înmursi". Era deja rau bolnav și desnodămîntul fatal se prevedea că sa va intima. A. W. Ce fac liberalii? Intr’un articol de pe aceeași pagină arătăm cît de puțin strălucit este bilanțul guvernului și partidului de la putere. Suntem datori însă să vedem și partea cealaltă a medaliei politice și să ne întrebăm: ce a făcut partidul liberal în opozițiune? A plecat de la putere pe o chestie gravă, aceea a conflictului între șef și partid. Acesta din urmă se credea matur pentru opozițiune, pe cînd șeful pretindea că trebue încă să mai guverneze înainte Șeful a fost învins și azi partidul este în opozițiune. In prima linie, conflictul dintre șef și partid nu-l vedem încă ,rezolvat nici pină astăzi și ne întrebăm dacă d. Sturdza mai este ori un șef real și în cazul acesta, care este directiva partidului liberal ? Era vorba să se reorganizeze în opozițiune, dar pînă acum nu vedem altă reorganizare decît doar excluderea din partid a d-lui N. P. lanovicî și a d-lui Vespasian Pella de la Rîmnicu-Sărat. site despre uniunea sârbo-bulgară Cît despre programul de idei, cu care opoziția liberală se pregătește să reia puterea, nu prea vedem nimic Liberalismul se ceartă cu conservatizmul pe chestia răposatului Șebe, pe chestia gazului și a electricităței, pe chestii mărunte și personale cu două, trei miniștri. Nu vedem insă partidul liberal agitîndu-se pentru Votul universal, pentru Casa rurală, nu l vedem de loc agitînd cîteva chestiuni practice și imediate, grație cărora să ceară de la rege și dela țară puterea. Acum cinci ani în 1901, partidul liberal, fără a avea un program de idei și de reforme propiu zis, a venit la putere pe o chestie precisă, cel puțin pe chestia economiilor și a budgetului de 218 milioane. Astăzi nici măcar atîta nu se agită ci lupta se dă pe aceleași teme învechite și rușinoase, în cari deoparte și de alta se conjugă verbul a fura și a se abuza Anul de opozițiune care trece astăzi, a fost pierdut în zadar de către partidul liberal. El n’a făcut nimic, pentru a se reforma și a se reintiiezi și a da pe viitor țârei un ouvern care să’î dea garanții și de solidaritate, și de o îndrumare sănătoasă și democratică. Aderea, sau cel puțin slăbirea atacului, prin dezmințirile date și cuvântarea d-lui Arion din Senat, ar fi stricat efectul ce V ar fi putut avea acest declarafbivil dacă rămîniau așa cum au fostule. In tot cazul, pe conservatorii de la putere, lovitura aceasta a d-lui Filipescu i-a ajutat, căci acum pozițiunea d-lui Filipescu e considerată, cel puțin vremelnic, ca oarecum izolată și ca unul ce n’ar exprima în mod destul de autorizat atitudinea grupărei d- lui Carp. De unde pînă acum, junimiștii de baștină nu prea vedeaă cu ochi buni pe d. Filipescu traind cu anumite persoane din guvern și partidul de putere, acum, se pare că cei de la putere au suspendat orice schimb de vederi cu d. Filipescu, ca unul ce și-ar fi creat o situatiune specială prin ultimele sale declarațiunii. Ceea ce este sigur e că pentru lumea politică, atitudinea lui Filipescu este foarte puțin lămurit, in momentul de față. [ ministerul de razboiü s’au lucrat procstale pentru modificarea legei privitoare la reangajarea gradelor inferioare și pentru modificarea legei de înaintare în armată. — Pentru viitor e nevoe de oeurioasă reorganizare a infanteriei, a cavaleriei și a serviciului de stat major și ar fi de dorit ca d. ministru de räzboiü gfi dea atenție numeroaselor și importantelor studii de observații ce se fac și se publica prin presă,—cele mai mult ® în „Adevărul“ —în aceste privințe. — Organizind bine armeie constitutivi» ale puterei noastre armate, dându-i acestei puteri o instrucțiune unitară, voia ajunge să avem manevre caii să facă admirația străinilor ce le urmăresc, iar nu să le provoace zîmbete de compătimire, cum s’a întîmplat la manevrele regale din Septembrie 1905. — Mai e de remarcat faptul de seamă că In anul 1905 s’au făcut foarte multe și importante destăinuiri asupra stării armatei, atît de către militari cît și de către civili și că ecoul celor spuse prin reviste și ziare, s’a repetat în parlament prin graul unui marcant om politic. E un semn îmbucurător acesta, căci el dovedește că în țară începe să se manifesteze interesul și dorința de a avea bine pregătite forțele noastre armate, pentru orice eventualitate și a ne scuti de emoții de felul cerora prin cari am trecut cînd în portul Constanța sta amenințător vasul răsvrătit „Kneaz Potemkin*. O. Dem. NâZBÎTI I___ La mulți ani! La mulți ani zic vouă tuturor clienți al inei care cînd deschideți această gazetă mai Intîiți la această rubrică vă aruncați! La mulți ani, mucaliților, la mulți ani „damblagiilor“, la mulți ani vouă și soacrelor voastre, cari vă ’ndulcesc traiul pe pămînt! La mulți ani creditorilor cari vă pledesc la eșire și vă pindesc la intrare; la mulți ani, amice Blogescule și ție Calocrinule, cari ați fost adesea salvarea mea; la mulți ani lecrițelor, cari ați urmărit chestiile femeniste pe cari adesea le tratez în aceste rânduri! La mulți ani vouă tuturor, boarilor, cărora vă fac frumos de 365 de ori pe an, în schimbul a 5 parale și fără să am măcar speranța unui cadou ! Să trăiți și rugați-vă s’avem năzbâtii multe pe 1806—ca să nu stau să caut subiect, ci să rai vie de-a gata, cam mi-a venit și urarea asta de anul nou ! Pac politica 5-m fili pestu Cînd d. Filipescu a făcut în Cameră cunoscutele sale declarațiuni asupra stârei armatei, lumea le-a aprobat, dar s’a întrebat totodata dacă nu cumva ele vor avea o înrurire imediată și defavorabilă asupra situațiunei politice a gruparei d-lui Carp și, in special, asupra aceleia a d-lui Filipescu. Fiindcă, în afară de faptul că d. Filipescu a declarat că vorbește în numele său personal, junimiștii băștinași au avut grija de a face totul spre a pune în evidență că atitudinea lor ar fi alta față de palat decît aceea a d-lui Filipescu, deși lumea a văzut a fi un dublu joc, acela de a ataca pe rege, spre a-i arăta cît de puternic pot ataca junimiștii și a retrage a doua zi atacul, în public, așa ca să nu rămie decît între el și suveranul care i-a nesocotit și care pare a sta indiferent față de situațiunea în care se află gruparea d-lui Carp. Fosta deci abilă sau nu lovitura pe care a dat-o d. Mlipescu? Unii cred că da—căci regele ar fi insistat imediat ca discuția să se închidă asupra chestiunei, deoarece nu-î plac dac,urî pe tema armatei. Se spune chiar că regele ar fi înaintat să acorde cît de curmă o audiență d-lui Mlipescu, spre a se risipi anumite zvonuri—dar e îndoios ca d. Filipescu să ceară acum o astfel de audiență. Alții cred, din potrivă, că retrage ■ ■« Adevĕruri Mizilul săracul! Ca mizîlean de b.ină garanta erî reușit» d-lui Carp la colegiul al doilea de Cameră din județul Buz..ű. — Mizilul săracu, striga cu ahtul la inimă mizileanul nostru, o să trimeată pe cam Petroche în Cameră! Să-și mai barit jos Ouragi&h» da misii «ni! ! Caracteristica anului — Cum o să rămîn botezat anul 1905 ? — Anul, derakirüoH O culme Să trimiți soacrei !.' îs o telegramă de anul aeu și să-l trezi; _in mulți an!!! Rigoletto ^gBisarimmm.... Armata noastră in 1005 Serrhee încă na un pe care armata trebue să-î sublinieze N analele sale. In 1905 arcata noastră p.’a avut ocazia să facă o țoiiA probă de ^ -vur» sa, dar totuși acestea, ca și fiinlC é interesant’ pentru reorganizarea armatei. In 1904, fostul prim-ministru liberal a complectat pirotehura și pulberăria armatei, a organizat poligonul de tir de la Dadilov, a unificat sistemul armelor portitive și în fine a comandat importanta furnitură d Ia tunuri cu traare repeda pentru artileria de câmp. In junii acestei furnituri s’a făcut atâta zgomot în lumea politică. Incit s’au trecut aproape fără atenție importantele imbunătățiri aduse armatei da către șeful partiduui liberal. — In pragul anului 1905 s’a schimbat guvernul și actualul ministru de războiu a lanț conducerea administrației armatei. Trebue să constatăm că în cursul anului ce sa îi schenezi, s'a făcut de asemenea mult pentru armata noastră. Fostul ministru de razboiu adusese îmbunătățirile enumerate mai sus, dar în primii ani ai guvernării sale, din cauza economiilor, lipsise armata de echipamentul și cazarmamentul ce trebue complectat în fiecare an. Actualul ministru de rǎzboiu a obținut de la guvernul sǎu credite însemnate pentru compleetarea lipsurilor pricinuite de economiile predecesorului sǎu. De asemenea a obținut credite pentru sporirea marinei de rǎzboiu, pentru eroarea da noul regimente de artilerie, pentru reorganizarea arsenalului armatei,—și în primele luni ale anului în care intrăm va cere parlamentului un nou credit de 28 milioane, pentru complectarea armamentului artileriei. — Paralel cu îmbunătățirile ce se aduc în partea materială a armatei, actualul ministru de räzboiü voește să îmbunătățească și modul de a se recruta ofițerii și gradele inferioare; de aceea la capa un an Partidul conservator împlinește un an de cînd este la putere. Un an nu este desigur mult pentru un guvern, dar cim odată sunt regimuri cari sa uzează așa de repede, că chiar după douăsprezece luni, lumea se gîndește că au îmbătrînit prea mult. Din aceste regimari face parte și guvernul d-lal G. Gr. Cantacuzino. Boala lui din naștere a fost și este lipsa de coeziune și de unitate. Șeful este desigur d. Gantacstaino, dar el să fie acela care a dat și dă directiva partidului și a guvernului? Foste da ii uneia chestiuni, în care a pus chestia de cabinet, dar în general vorbind, mi are d-sa conducerea, fără ca alții de altfel să o aibă efectiv. Armata conservatoare este ca o oștire fără de generalisim Blip* tjU. g* Î Zi -aiaart. cbț."“Ș* O*danțî dau ordine și iau măsuri separat fiecare, și care se bat cap în cap. După un an de guvernare, guvernul actual ese din luptă micșorat, slăbit, desconsiderat, cu asigurarea că regele îl va ține cel mult pînă după expoziție și jubileul de patruzeci de anî a domniei sale. Și aceasta fiindcă liberalii n’au făcut nimic ca să se reorganizeze in opoziție, fiindcă junimiștii nu pot lua puterea, și așa fiind, în lipsă de alt guvern mai prezentabil, să păstrează la putere actuala formațiune. S’au condamnat singur la inacțiune, fiindcă au înlăturat toate chestiile spinoase, fiindcă au luat hotărîrea să-șî cedeze reciproc și tot cedînd fiecare să ajunga la rezultatele inacțiunea celei mai complecte. Pînă acum guvernul și partidul conservator au o singură victorie: aceea de a fi putut, bine, rău, să guverneze fără de junimiști și astfel să’î distrugă complect pe aceștia, ceea ce este o victorie cu totul negativă, căci această distrugere nu este de natură să întărească partidul și să’î dea nouă orizonturi. Bilanțul de un al guvernului conservator, nu este car de loc strălucit. Sfinx. betopisul d ® const, mire DUBSimCA E zrna de Crăciun. Vizit ® de familie. Hiritiseli. Daruri. Banalitate și plictis. Cînd sînt un moment singur, îmi revine o scenă dureroasă la cer ® sm fost martor era. Ca orișice român mă dusesem să cîrguesc mezeluri. E de rigoare pentru bucureșteni, să-șî strice stomacul cu tot ce cirnațurii au învăutat mai indigesrtiv in arta de a prepara carnea de linosului tovarăș al sfitan lui Antoniu. In așa împrejurări era natural ca prăvălia să fie plină, să fie îmbulzeală, aproape bâta ®. Așteptam cu abnegațiune și resemnare să-mi vie rândul, cînd deodată văd o mișcare mare, cineva repășindu-se cu violență la un individ care vroia să iasă !»p«de p ® «șă. —Te-am price, pongașale, adă-o ceeea ce-am furat... striga un glas. —Dar lasă-mă, domnule, lasă-mă, plătesc — striga glasul dare ®«« ad celui prins. —Cheamă gardistul, cheamă gardistul, vocifera patronai. — Ertați-mă, am greșit, uite plătesc, nu mă nenorociți. 00 văicăra nenorocitul. Siai mor copiii de foame, acasă,— credeți-isă, fie-vă milă. — La poliție! Ia poliție! strigam ucis. — Sărmanul! se înduioșau alții...Dar:-Î drumul, e păcat, în ajunai Oáosmahri... iși dadeau unii cu părerea. In acest interval, cei prins ca lupta să scape, pusese pe tejghea un corn cu cruci, strivit în luptă, și cîțîva gologani. Paltonul i sampeesœ, Bastoni! de l- vestă săriseră, era aproape cu pieptul gol, gîfîind de «palmă, de durere și de rușine, iar chipul II era contractat de deznădejde. Nu părea să fie sm pungaș protoaieoiit. Era desigur un muritor de icaan», care umblă pe stradă de dimineață, flămînd și disperat, care a fost atras de bunătățile expuse La fereastră, care s’a gindit că sî așteaptă copiii acasă și care a căzut victima ispiral. Se vedea pierdut, închis, dezonorat pentru toată viața, lipsit pentru totdeauna de pâinea zilnică, 0« civraa speranță, de 3.și gă«i o ocupațiaa», pierdută pentru vecie. Toate aceleau do mădijduituitti care sa sbătea plîngînd în infinite celul ce-l prinsese parind în buzunar cornul cu nuci. — La poliție ! La poliției strigară din moți cîțîva. —Sărmanul! Ertați-îi interveniră alții. Deodată din Ktuițim © un domna bătrîn, își făcu foc, întrebă pe patron cîtă valoare are marfa furată, o plăti, luă din ghiarele Berberului de la ușă pe cel prins, il scoasa din prăvălie afară și îî dădu drumul... Patronul cu mai spuse nimica, se uita mirat la nebunul care plutise, se mira îsi ginînd și dînd din umeri.—Dacă pătește, ce-mi pasă! Marfa mea trubue plătită... Pe fereastra largă am urmărit pe nenorocitul care alerga șovăind, trâgind cu ochiul dacă nu-i urmărește cineva. Simi Desigur că nu va părea lucra grozav să meargă cineva în piață și să facă cuvenitel © cura pâră tanda Crăciun. Nu, desigur, dacă ați mai făcut dar și era aceasta și dacă o pricepeți. Eu mărturisesc că m’am simțit într’o situațiune absolut pitorescă și mizeria ordioasă, cînd m’am văzut în hala de pește și în cea de carne, cu însărcinarea să cumpăr morun și nisetru și carne, pardon, de porc. Am confundat nistrul cu morunul, am plătit mai scump decît tirguia bucătăreasa, și m’am simțit umilit față de un simplu măcelar. — Să-mi dai costițe și esnie de friptură. — Poftim, domnule, și măcelarul îmi arătă o bucată de carne.... — Bine, văd că imi dai costițe, dar varae de friptură — Uite tot asta. Mă uit curios la negustor și mă gîndesc, ori eu sînt agiamia, ori măcelarul voește să mă prostească. In tot cazul, dau cu gîndul ce trebue să fac. — El, domnule, ieai sau nu ieai, că n’o să stau toată ziua cu d-ta? Față de această interpelație, prefer să tac și să cumpăr ce-mi dă omul, căci văd că orice protestare este inutilă.... Apropo de pățania mea, această întîmplare îmi aduce in minte o alta a răposatului Athanasiade. Era pocit bietul om că In adevăr puteai speria copiii cu dînsul. Cocoșat, cu picioarele strîmbe cu nasul căzut în gură și scurt cu Slata-Palmă. Avea și el obieriul să tîrguiască singur din piață. Intr’o bună dimineață, pi cînd stetea și privea nu știfi ce, sprijinit în micul lui toiag, iată că simt a ceva alunecîndu-I în mină. Era un bun pe care o precupeață i-l dădea zicîndu-1: — Uite, maică, D-zeu să te miluiască, că rău te-a pedepsit D-zsű, crede că mai mult n’am. Pățania lui Athanasiade n’are nimic de-a face cu a mea, dar prin asociațiune de idei, mi-a venit în minte. Este cel puțin același teatru : piața, piața, care aialînsil m'a umilit atît de mult. — Dar bine, îmi vor spune cititorii, ce se interesează pe noi chestia cond fii etalai d-taie cu măcelarul din Hala Ghica ? — Par’oS eüzie că poate interesa pe toată lumea ? Pe mine nu suma m’a interesat, dar chiar m’a impresionat și cum și alții vor fi pățit ca mine, de ce să nu pun pe hîrtie acest mic incident al unui pretins intelectual care se apucă de prozaica ocupațiune ca să cumpere carne și pește în ajunul Crăciunului? JBEARTS Fernanda este o copilă de patru ani. Anton nu are decît abia un an de zile. Mătușa lui Anton și a Faruyodeî fostinüu ' m<*fB iüKrreitóSA. JL'Laye» Le.. cuminte, s’a certat cu mama ei, a ridicat chiar mina asupra-i și moralista noastră plânuește să dea o mică fccțiune nepoatei. Va da lui Anton jicărie de Crăciun, și va spune Fernando că ea nu capătă nimic, fiindcă n’a fost înțeleaptă. Să vedeți insă cât de bine a reușit acest plan. Mătușa a adus băiatului un cline și un elefant și dînsul a primit jucăriile cu oarecare satisfacțiune și dovezi de leacuri ®. Cînd însă Fernando a văzut că se dau daruri frateluie! și eî nu, s’a repezit cu furie să i se răpească și, în culmea supărare!, începu să lovească cu palma pe mătușa eî... Pas’ da marfă morală, doamnă, căci a fost nevoe de o nouă mică corecțiune, de prinsete, de scandal, de o întreagă tragedie și de pază riguroasă ca naturalele frățiorului să nu fie răpite de irascibila surioară... După câteva ore, după calmarea ineidentalul, Fernanda morala, mătușei din faliment, își căpătă și ea jucâriile cît o întreagă cutie cu obiecte de bucătărie. Ca astă dată Anton, se furișă el din brațele bonei și se repezi la lucrurile surorii sale, voind să pună mîna pe ele, pe cînd Fernanda îl respingea strigîndu-I disperată și indignată, ea de astădată , astea sînt ale mele ! Stînd la o parte mă gîndeam la toată Spoiala civilizațiunei noastre ! Adevărul, uite, îl găsești la copil. Egoismul este ascot stăpînitor, egoismul și dorința de a acapara totul. In societatea zisă civi K SURPRIZELE DE ANUL NOU ÎN TABĂRA GUVERNAMENTALĂ