Adevěrul, ianuarie 1906 (Anul 19, nr. 5882-5910)

1906-01-14 / nr. 5894

temi al XTIIMea.—Ute­ »8945 bani in toata țara FONDATOR­ilex.V. Beldimanu PIBLICTATEAI CONCEDATA EXCLUSIV AGENȚIEI DE PUBLICITATE CAROL SCHULDER , Co. București, Str. Karageorgevici 18 Telefen 3­4 BHTRD AUSTRIA, UNGARIA ?1 GERMAN­A a •• adresa la: Dukes mcM. Alai JusenseU A Emerich Lessner. — v­r­e N­a concesiune exclusivă TELEFON Pentru Capitalii So. 2­00 „ Provincie și Strălinătate 3 f6. Sîmbătă, 14 Ianuarie 1908s 1 DIRECTOR POLITIC COMST. MILLE ABONAMENTE Un an » luni .... 3 luni .... O lună .... In străinătate lei 18.­2 •­­. * 4.— . „ 1.50 îndoit ABONAMENTE COMBINATE (Adeverul Politic și Dimineața) Un an..........................loi 32.—­ 6 luni ..... „ 16.—* 3 luni ..... „ 8.— o lună......................................... 3.— In străinătate Îndoit 1240 Apare zilnic la ora 5 seara cu ti­ei fin­ele știri ale zilei ÉE Sărindar. 11 3­­nul p. p. Carp la rege.­Junimiștii și M­Üteu tin­ere. Vom vedea dacă vom putea profita de acest prilej pentru a face imposibilă repetarea vechiului pro­cedeu ! Pol. LUPTA EXTRA-PARAMENTARA D. Vintilă Brătianu consideră situația actuală ca anormală și deci cere și o luptă extra-parlamentară pentru răsturnarea cabinetului Cantacuzino După cele petrecute la clubul li­beral intre d. Diamandy și d. Di­ Emitrie Storrdza, iată că a intervenit, de­sigur în favoar­ea d-lui Diam­an­­dy, și d- Vintilă Brătianu. De câteva zile d-sa publică arti­­cole semnate în organele oficioase liberale, mtmaî d. Vintilă Brătianu are acest privilegiu de a­ î se repro­duce, regulat absolut toate artico­lele, și prin cari articole, după ce a expus situația ce a creat făreî a­­cest guvern, ajunge la concluziunea că sîntem într’o situație anormală, că nu se m­ai poate tolera un așa guvern, că la o situație anormală nu e admisibilă o luptă normală, ci trebue să se pornească o luptă extra-parlamentară, nu nelegală, dar e necesară o luptă de răsturnare a actualului cabinet. Același lucru l'a cerut și d. Dia­­mandy d-lui Dimitrie Sturdza și se știe ce s’a petrecut la clubul libe­ral în urma... somațiunea adresată șefului liberalilor. Se afirmă clar două curente în cercurile conducătoare liberale: o­­cultiștii, de astă dată avînd chiar în frunte pe frații Brătianu, cer o cam­panie vehementă în scop de a răs­turna repede cabinetul Cantacuzino. D. Sturdza nu se opune la răs­turnarea cabinetului, dar cere mai întîiu o... campanie pentru... unirea partidului liberal. Dar în orice caz d. Sturdza pare că nu va mai con­simți la așa zisele campanii... extra­parlamentare,fiindcă ele nu înseamnă în limbagiul politicienilor decît lupta de răsturnare prin stradă, asta fiind la noi campania extra-parlamentară. In fața acestor două curente se impune întrebarea care va triumfa ? Unii liberali cred că d. Vintilă Brătianu vrea să prezinte pe d. Sturdza ca adversar al unei cam­panii de răsturnare și să-l denunțe astfel partidului. Alții spun că d. Sturdza conduce partidul nu după curentele din sînul lui, ci după in­dicațiile ce le are de la palat. In fine se mai spune că brătieniștii și ocultiștii vor să clarifice în opoziție situația în partidul liberal, să-l im­prime tot eu direcția că fie d-nul Sturdza se va supune, fie că va sta în rezervă sau se va demite din șe­fia partidului. La cuvîntul d-lui Sturdza care cere mai întî’u aplanarea neînțelegerilor din partid și unirea, d. Vintilă Bră­tianu răspunde că se impune ime­diat o luptă de răsturnare. Acest semnal de luptă nu l-a dat încă d. Sturdza și probabil că nici nu-1 va da. Situația șefului liberalilor e, fără îndoială, foarte dificilă. De abia s’a împlinit anul de cind s-au răsturnat acel cari cer azi să revină la putere. Pentru ce au­ preferat liberalii brătieniști și ocultiști să plece de la putere acum un an? Fiind­că n’au putut să se înțeleagă nici asupra modului de a guverna nici asupra acelor cari guvernau. De atunci și pînă acum nu s’a schimbat absolut nimic în sferele conducătoare libe­rale, în situația partidului Nu s’a examinat, în nici o ocazie, natura neînțelegerilor cari au determinat răsturnarea d-lui Sturdza și prin ur­mare nu s’au­ înlăturat pentru viitor acele neînțelegeri. E dar foarte explicabil de ce d. Sturdza ezită să pornească o luptă de răsturnare înainte de a ști că partidul e unit și mai ales înainte de a se convinge că in sferele con­ducătoare nu se mai conspiră împo­triva sa și nu i se va impune anu­me cum să-șî formeze viitorul ca­binet. Dar mai circulă două versiuni a­­supra atitudinei brătieniștilor. Unii ocultiști spun că d. Sturdza nu mai discută dorințele lor, că nu se mai opune la nici o propunere care pornește din lagărul lor, fiindcă știe prea bine că pot să-l decapiteze mai lesne in opoziție. Dovada au făcut-o la guvern. Ceea ce s’a petrecut la club ar fi pur și simplu o comedie. D. Sturdza ține totdeauna să apară în fața re­gelui ca acela care se opune la orice campanie violentă. Cînd însă parti­dul se răscoală și-l împinge să por­nească lupta, e nevoit să se supună și deci regele n’are ce să-l reproșeze.­­ însă o altă versiune care pare mai serioasă și mai verosimilă. Brătieniștii și ocultiștii vor să do­vedească regelui că ei sunt acel cari determină și acum acțiunea partidu­lui liberal, că prin urmare dacă re­gele ține să aibă liniște, să evite acum, înaintea jubileului, mișcări... extra-parlamentare, să nu creadă că e suficient dacă d. Sturdza va sta acasă, ci trebue să se adreseze și­­a d... Ionel Brătianu pentru a-l con­sacra, de pe acum, ca succesorul d-lui Dimitrie Sturdza. Iată ce se spune despre neînțele­gerea care există la liberali în pri­vința campaniei de răsturnare: A. V. NAZBITII Petre, dă din miine! Se știe că apostolul Petre, cînd era ha­­ba să se î nece, Mîntuitorul văzindu-l pre el în așa primejdie, l-a strigat: —Petre, Petre, dă din miinî, Petre I Și Petre a dat din miinî și a scăpat. Așa a fost și cu conu Petrache Carp. Ha-ha să se înece în apele politice, cînd conu Petrache a visat într’o noapte pe rege, care așezat pe malul unei ape, sî striga : — Petre, Petre, dă din mîini! A doua zi, era vacant colegiul II de Buzău­ și conu Petrache s’a aruncat în apele electorale, a dat din mîini, a dat chiar așa ca să nu știe stînga ce dă dreapta și iată că azî e „alesul Mizilului“. Asta e parabola despre victoria de la Mizil! Pac. D. Carp la rege Ziarele au­ anunțat că d. Carp va fi pri­mit în audiență de rege—aceasta înainte chiar de a se fi prezentat la Cameră, pe urma validărei alegerei sale la Buzău. De ce imediat după alegerea de la Bu­­zău­ audiență la rege ? Pentru a arăta regelui cum s’a făcut alegerea dela­­ Buzău ? Nu facem d-lui Carp injuria de a crede că n’are ceva mai interesant de comuni­cat regelui decit peripețiile unoi alegeri. In tot cazul, d. Carp nu prea e partiza­­nul prezentăre­­chipiilor și pantalonilor e­­lectorali la rege. D-sa n’a dus niciodată asemenea trofee electorale la palat; n’a dat telegrame de protestare suveranulul și de aceea e mai mult ca probabil că despre altceva decît despre alegerea de la Buzău, se va întreține d-nul Carp cu regele. Cine cunoaște bine pe d. Carp, știe că cu toate că Suveranitatea națională s’a pronunțat la Buzau pentru d-sa, totuși nu e dispus să lucreze fără a ști cum stă față de celalt suveran, mult mai real, regele. Mai mult, prin ostentativa sa audiență la rege, înainte de a începe activitatea sa parlamentară, d. Carp ține să arata că d-sa nu pleacă la luptă fără să știe ce crede regele. Numai viitorul nu va arăta insă dacă d. Carp va ști să-și conducă de astă dată mai bine barca sa ca pînă acum. Saturn Răzbunări nu învățămînî­ m o lună sau două de cînd atră­geam prin ziarul nostru luarea a­minte a d-lui Vlădescu, ministrul in­s­­trucțiunei, asupra unor infamii ce se prepară în potriva a diferiți ins­titutori din Galați, între cari și în contra institutorului Damianu, om cu o frumoasă cultură și un institutor model. Am arătat atunci că revizorul Gh. Ioan, îi poartă Sîmbetele și se pregătește să se facă instrumentul răzbunărilor locale, din partea ace­­lora cari suspectează pînă și inten­­țiunile acelora cari nu înțeleg poate să se transforma din institutori în agenți electorali. Astăzi infamia — cu toată aten­țiunea ce am atras — e săvîrșitâ. Institutorul Damian, om însurat, cu doi copii, este trimis la cursurile de repetiție de la Bîrlad, după cere­rea revizorului Gh. loan. In locul său­ s’a pus un suplinitor cu aproape 200 de lei pe lună, așa în­cît după ani și ani de servicii a­­duse învățămîntului, omul acesta trebue să trăiască azi cu nevastă și copii din 40—50 de lei pe lună ! Afară de acest chip sălbatic de a izbi în plinea unei familii a unui Succes colosal 20.000 exemplare tiraqiu Succes colosal Azî se pune în vînzare No. 3 VIATA LITERARA i­m Sub direcțiunea d-lor G. Coșb­uc și I. G­ortin = care va apare regulat în fiecare Vineri dimineața 10 BANI = IN TOATA ȚARA = IO BANI membru de valoare al învățământu­lui, din motive de răzbunări locale, trimiterea la cursurile de repetiție din Bîrlad e cea mai mare injurie ce se poate aduce unui institutor și această injurie se aduce unui om pe care o lume întreagă îl cunoaște de model de institutor, care­ și consideră cariera aceasta ca un adevărat apos­tolat. Asemenea lucruri sunt de natură să zdruncine orice urmă de credință în dreptate, la cei ce se devotează binelui general. Voim să credem că buna credință a d-lui ministru de instrucție a fost surprinsă și așteptăm ca d-sa să se intereseze ele aproape de acest caz și de cele ce se petrec la revizoratul din Galați. 8.­­ R. protecția săracului Am fost dintre aceia cari au­ apro­bat legea prezentată de guvern pentru marcarea obiectelor de metale preți­oase. Se cunoaște scopul unei asemenea legi. El e dublu, intrmü ca să nu se poată vinde decit meta­l cu un anu­me titlu pentru ca astfel să se asi­gure cumpărătorului prezența unei a­­nume cantități de metal prețios în o­­biectul cumpărat. Al doilea ca omul ne­cunoscător să nu poată fi înșelat cum se întâmpla pînă acum dîndu-i-se drept me­tale prețioase veritabile, obiecte făcute din imitațiunî. Cine ar putea să nu aprobe o ase­menea lege, mai ales cînd cunoaște nu­meroasele cazuri publicate și prin zia­re, în cari cumpărătorii, în genere, din­tre cei cari n’au avere, ci își plasează micile economii în bijuterii, au fost pă­căliți. Cu marcarea obiectelor din me­tale prețioase asemenea înșelăciuni dacă nu vor fi cu totul imposibile, dar vor fi foarte considerabil reduse. Iată însă că Senatul a introdus cîte­­va modificări în lege care o slăbesc considerabil. Nu vom insista asupra a­­celor cari,—cum este acordarea terme­nului de șase luni pentru desfacerea obiectelor cu un titlu inferior cerui e­­gal, — sînt pînă la un punct oarecare explicabile și menite să ferească pe co­mercianți de pagube prea mari. Dar una, ni se pare că modifică e­­conomia întregei legi , e aceea prin care s-a stabilit că obiectele în valoare mai mică de treizeci lei nu trebuesc marcate Apoi tocmai aceste obiecte sunt acelea pe care le cumpără popula­ția mai săracă, mai puțin pricepută și deci mai expusă a fi înșelată. In străi­nătate toate obiectele pretinse a fi de valoare trebue să fie marcate și un cap de baston de argint in valoare d­e zece lei sau chiar mai puțin, nu poate fi vindut ca fiind de argint decît dacă poartă marcă. Aceasta nu-i pentru a și­cana pe comercianți ci pentru a pro­teja pe clienții lor. Din acest punct de vedere modifica­rea Senatului nu poate deci fi apro­­bată. Ea răpește legea o bună parte din eficacitatea ei. St. Pretextul Austriei Conflictul austro-sîrb este instruc­tiv din toate punctele de vedere și pentru toate statele din Balcani pre­cum și pentru noi și din acest punct de vedere, precum și pentru că n’a cedat amenințărilor celor din Viena, demascîndu-le astfel neputința, micul regat al Serbiei a bine-m­erizat de la toate statele mici. Intr’adevăr Austria—după ce a uzat de toate amenințările, fără folos, — s’a văzut silită să caute a rupe relațiile comerciale cu Serbia. Pină la 1 Martie 1900 convenția comer­cială austro-sîrbă este insă in vi­goare, așa că Austria nu avea mijlocul de a se răzbuna de faptul că Serbia, stat independent, a încheiat o alianță fără știrea ei. In asemenea condițiuni, ce era de făcut? Cu puțină rea credință, ches­tia era lesne de tranșat. Principalul export al Serbiei in Austro Ungaria este acel al vitelor și masculilor. Veteri­naru­­l austro-ungar a fost deci însărcinat să descopere în Serbia o epizootie și imediat — frontiera un­gară a fost închisă pentru vitele și în special pentru porcii sîrbești. Procedeul nu e nou. Noi rom­ânii îl cunoaștem de mult și am pătimit din cauza lui după cum fiecare știe în așa grad, in­cît splendida creș­tere a vitelor pe care o aveam, a scăzut cu totul. Nu că aveam atît de grozave epizootii; nu! Căci în a­­celași timp în Galiția, Ungaria și Austria bintuiau epizootii și mai mari,­­iar în timpul din urmă ajunsesem să fim statul cel mai puțin bintuit de epizootii din Europa, iar servi­ciul nostru veterinar, dintre cele mai perfecte­ Austro-Ungaria și Germania, a­­num­e agricultorii din aceste țări se temeau de concurența vitelor noastre și neputîmd opri intrarea acestora pe cale cinstită, recurgeau la trucul de­­clarărei epizootiilor. Păgubeam noi, păgubea populația germană, aus­triacă și ungară care plătea carnea foarte scump, dar se foloseau marii agricultori crescători de vite din ță­rile numite! jj Acum că Ungaria nu mai are vi­tele și masculii sîrbești, și e ame­nințată să plătească mai scump car­nea, — și nă amintit de vitele noas­tre și vor să deschidă frontiera pen­ Liberalii și țăranii După ce au speculat lună pe lună di­ferite chestiuni, cea dinastică și cea na­țională, —acum s'au apucat să exploate­ze chestia țărănească. Nu e zi de la Dumnezeu ca să nu se lamenteze vorbind de nenorocitul țăran român și nu e ocazie ca să nu facă pa­radă de nemărginitele lor sentimente de dragoste pentru dînsul. Față cu o așa nețărmurită dragoste, ar fi în drept să te întrebi ca ați făcut sau ce vezi că vor în mod serios să facă liberalii pentru țărănime? La vot o gonesc ca și conservatorii, iar de orice rază de lumină care ar putea pătrunde pînă la dînsa o păzesc cu o atențiune demnă de o cauză mai bună. Nu auzi decît vorbe late, fapte nu vezi de loc ! De unde oricine poate con­chide că și dragostea aceasta pentru ță­rănime nu este decît o armă în mîinile politicianilor pentru ca ei să-șî facă tre­burile lor, mai ales că faptele îți arată că și liberalii se tem de țărănime ca și­ conservatorii și de aceea lasă cea mai mare parte a populațiunei acestei țări în părăsire. 1. La ultima întrunire a partidului li­beral, care s’a ținut la clubul liberal din Capitală, cu delegați din provincie, după înmormîntarea răposatului Eugen Stătescu, s’a petrecut însă un fapt ca­racteristic care arată ptnă la evidență că avem dreptate în aprecierile de mai sus cari de altfel nu se fac pentru întiia dată în acest ziar. La acea întrunire cînd amicii d-lui Ionel Brătianu au cerut d-lui Sturdza să dea lupta, iar acesta a răspuns că n’are de ce să lupte și nu are cu cine să dea lupta liberalii fiind dezbinați, d-l Atanasiu, fostul prefect de Covurlui, s’a ridicat și a atras atenția d lui Sturdza că există o chestiune, și ea de oarecare importanță, pentru care liberalii ar tre­bui să se agite. D. Atanasiu a numit chestia țărănească. Și pentru a da o platformă politică, d-sa a pus pe tapet ridicarea prohib­ițiunea exportului de porumb decretată de guvernul conser­vator. Ce a spus d. Atanasiu în aceasta privință e atît de extrem de interesant încît nu ne putem opri să nu redăm mîine amănunțit declarațiile fostului prefect de Covurlui, peste cari toți libe­ralii, dar absolut toți, inclusiv presa lor au trecut cu tăcere, despre cari însă un ecou tardiv al adunărei liberele, ne-a pus în cunoștință. Pentru azî notăm că în chestia țărănească, atunci cînd e vorba de măsuri practice și nu de vor­be, liberalii fac și ei pe Neaude. Necvede, ca și infamii ciocoi. Rp JUBILEUL D-LUI POMI Duminicii va fi sărbătorite la Iași pro­fesorul Petre Poni, care împlinește patru­zeci de ani de învățămînt. Toți actualii și foștii lui elevi s’au cotizat pentru a alcătui un fond destinat universității din Iași, și care va purta numele bătrînului dascăl și va servi pentru scopuri cultu­rale. Pe lingă aceasta toți elevii d-lui Poni îi vor oferi cu ocaziunea jubileului un frumos volum în care fiecare a scris cîte ceva relativ la fostul lor profesor. In seara zilei de 15 Ianuarie va avea loc un banchet cu care si va încheia ju­bileul. Adeverul va publica mîine un articol special pentru Petre Pon și va ține in curent pe cititorii săi cu­ toate amănun­tele acestei sărbători intelectuale. Ap. ---------------------------------------------­Alegerile din Anglia Triumful liberalilor Rar s-a întîmplat ca­­ un partid poli­tic să aibă un succes așa de strălucit în alegeri ca partidul liberal. Rezulta­tul ale­gerilor a întrecut speranțele cele mai optimiste ale­ liberalilor; nimeni nu putea să creadă că țara se va arăta așa de entuziastă pentru liberali și așa de indignată contra conservatorilor în­cât să reducă pe aceștia la un grup ne­însemnat în parlament și să dea celor d’întâiu o majoritate pe care nici nu o visau; înainte de alegeri, partizanii libera­lilor spuneau că guvernul n’o să reu­șească să obție el singur atîtea man­date nicit să poată conduce țara ; libe­ralii se temeau că, pentru a putea gu­verna, vor fi siliți să le sprijine pe cele 80 de voturi ale irlandezilor, ceea ce ar fi însemnat că s’ar fi pus cu to­tul la dispozițiunea revendicărilor ir­landeze. Alegerile au întrecut însă cu totul orice așteptare. Ele au­ dat liberalilor pînă acum o majoritate așa de formi­dabilă încît vor putea guverna fără concursul irlandezilor, așa că vor fi pe deplin stăpîni pe mișcările lor. Guvernul liberal nu va atîrna nici de votul celor 30 și mai bine de deputați, cari aparțin partidului lucrătorilor. Succesul în alegeri al acestui partid a surprins pe toată lumea. Lucrătorii englezi nu faceau pînă azî politică ; eî se mulțumeau­ cu organizațiunile lor sindicale. De data aceasta însă au ho­­tarît să făcu politică activă pe soco­teala­ lor, și succesul le-a venit de la prima dată. Printre aleșii partidului lucrătorilor sînt și mulți socialiști. Aceasta arată că socialismul, care pînă acum nu avea mulți aderenți printre lucrătorii englezi, a început să prindă rădăcini actinei și în Anglia și că nu va trece m­ult și proletariatul englez va forma cel mai puternic partid socialist din care există în lume. De altfel, evoluția lucrătorilor en­glezi spre socialism a început mai de mult. Ultimele congrese ale organiza­­țiunilor lucrătorilor englezi, Trades­ U­nions, s’au pronunțat pentru „naționa­­nalizarea solului și a mijloacelor de produc­țiune“, adică pentru socialism. Alegerile din anul acesta vor fi fost dar de o foarte mare însemnătate, căci afară de zdrobirea conservatismului și de triumful liberalismului, ele au mai consacrat și succesul unui partid nou, al lucrătorilor, cum și al socialismului, ceea ce va avea urmări incalculabile pentru politica viitoare a Angliei. Citiți in pagina II-a, începutul senzaționalului roman Victima năpastei ! «# 'v tv»» mvTVTVW —^ Adevéruri SS* La palat — De ce d. Carp, înainte de a merge la Cameră s’a dus la palat ? — Fiindcă adevărata anti-Cameră a puterei nu e Camera, ci tot palatul ! Reflexie! — Cu Nottara a demisionat de la Teatru tragedia, cu Liciu comedia, cu Sturdza drama modernă ! N’o să-i rămîie direcției decît să se ție de... farse ! 13! Se pare că d. Carp a fixat ziua de azi 13 ianuarie, spre a se prezenta la Ca­mera ,­­ 13 e numărul favorit al lui cum­­natu-mea Mitiță și, prin cartel, l’am a­­at și că !­ ar fi spus d. Carp. Rigoletto dopta Junimiștii și jubileul Junimiștii așteaptă mult de la jubileul de 40 ani de domnie a regelui Carol. Acești oameni politici au convingerea că marele eveniment nu va putea fi serbat, țara avînd în capul ei un guvern slab ca guvernul actual. Această idee e cu totul contrară aceleia ce domnește în cercurile guvernamentale, anume că guvernul actual va continua să conducă țara, în forma lui din prezent, fără a suferi vreun fel de modificare, pînă ce va trece jubileul. Părerea junimiștilor în privința jubi­leului se afirmă că va fi exprimată de însuși d. Cap, într’unul din discursu­rile ce le va rosti în Cameră. Șeful junimiștilor­ va dezvolta acea idee, arătînd că la un asemenea jubileu, se im­pune ca să prezideze un guvern compus din oamenii de seamă ai țărei, cari au a­­jutat pe rege în decursul celor patruzeci ani de domnie, la săvîrșirea faptelor­ mai însemnate, sau dacă nu se poate forma un asemenea guvern, atunci în fruntea țarei să stea, în timpul jubileului, guvernul care să poată reprezenta un par­tid istoric, întreg, iar nu guvernul unei fracțiuni de partid Se afirmă că liberalii din parlament se vor asocia la ideea ce se va exprima de d. Carp,—și care va însemna că se dă regelui un avertisment în vederea serbă­­rei jubileului. D PĂRERI ȘI IMPRESII Sezonul ftiziei Tratatele de medicină nu prevăd, de­sigur, balurile ca unul din agenții de pro­pagare a ftiziei și altor boli intermediare. Cu toate astea, la noi, din Decembrie pînă în Martie avem un adevărat sezon al ftiziei, care coincide cu epoca baluri­lor mascate și a balurilor populare. Aproape nu e seară in acest interval de timp în care să nu avem cîte unul două și adesea și mai multe asemenea baluri. Cu cit, mai cu seamă, a sporit numărul diferitelor societăți, cu atîta a sporit și numărul balurilor populare. Felul cum sunt frecventate aceste ba­luri de către elementul tinăr e un mijloc aproape infailibil de a contracta cele mai primejdioase boli și, în special, ftizia. In plină zăpadă, fete cari stau în Gro­zăvești ori Dealu-Spirei, în Vitan ori Popa­ Nan, vin în rocii subțiri albe, chiar și decoltate, fără palton, ca să nu-și mo­totolească rochiile și să nu plătească gar­deroba, în pantofi albi și ciorapi , jaur, fără șoșeri în picioare, cu sau fără o bro­boadă subțire pe cap — căci altfel se de­­confează! — în această toaletă, aproape... sumară, străbat Capitala de la un capăt la altul, pe zăpadă și ger, spre a veni la bal, la „Eforie“ ori la „Dacia“ și cu multe din „măștile“ de la balurile mascate lu­crurile nu stau altfel. Odată la bal, dansează ore întregi de-a rîndul, pînă la transpirație și astfel înfier­­bîntate, ei în fața localului de dans, unde așteaptă bragagiul cu bragă rece cu ghiață, și „cavalerii“ fac „tratație“. Apoi reintră în bal, se înfierbîntă pînă la 3—4 dimi­neața, cînd, muiate pină la oase, de căl­dură și oboseală, revin drumul spre casă, prin ger, cu pantofii albi și ciorapii & jaur, frămîntind zăpada. In asemenea favorabile condiții, cum să as vie ftizia In galop ? E. O. F. sa C­H­E­S­T­I­A. Z­I­L­E­I Regele“ Salut pe învingătorul de la Mizil ? Cu ce pui servi ! Conu Petrache: Unul din suverani—Națiunea — mi-a dat încrederea ; îmi mai lipsește încrederea celuilalt suveran!! POSTA GA FACTOR EGONOMIG Unde se arată printre altele cum dînsa un lung șir de cor Tot studiind raportul directorului ge­neral al poștelor, către ministrul de in­terne, asupra poștei rurale, a constat din ce în ce mai mari pagube ce a su­ferit țara de pe urma insuficienței a­­cestui serviciu. Pentru o economie de câteva sute de mii de lei, statul nu nu­mai că a perdut, după cum am arătat, venituri considerabile chiar economia na­țională a suferit pagube mari și cultura națională a fost ținută în loc răpindu-i­­se unul din factorii care îi stimulează progresul. Dacă toată lumea știe mai mult sau mai puțin că poșta e un mare factor cultural, nu toți își dau seama că ea este într’un grad mult mai înalt un factor economic și nu numai un instru­ment al comerțului, ci dea dreptul un stimulent al acestuia. Cine nu știe că țăranul ești din școală uită în genero să scrie și să ci­tească? Ar fi o curioasă statistică și rezultatele eî ar fi stranii de tot, dacă s’ar încerca să se vadă cîțî din țăranii cari au făcut școală mai știu să scrie. Cauza acestei uitări care face iluzorie toată munca pentru propagarea culturei la țară, este lipsa de exerciți­i. Unde însă se stabilește o comunicațiune poș­tală, se ivește și trebuința de a uza de scrisul și cititul învățat în școală. Iată un chip in care poșta se manifestă ca factor cultural. E un exemplu ; mai sunt însă multe altele. Așa de pildă presa, cel mai mare propagator al culturei, al gustului de citit, nu poate pătrunde la țară, cîtă vreme un regulat serviciu poștal nu există. Și exemplele acestea s’ar putea înmulți cu mult. Din raportul d-lui Cerkez asupra ser­viciului poștal rural să cităm citeva exemple pentru a arăta cîtă importanță are poșta ca factor economic. Numai dela 15 Septembrie 1894 fac­torii rurali au fost autorizați să mani­puleze mandate poștale rurale, pînă la valoarea de 25 lei. La 1 Octombrie 1897 țifra aceasta e urcată la 50 lei, iar la 1 August 1903 e urcată iarăși la 100 lei. Sumele admise sunt mici, lucru ex­plicabil prin teama ce s’a avut de a se încredința unor oameni săraci, neobicinuiți cu manipularea banilor, — sume mai mari. Totuși însă, deși numă­rul trimiterilor a crescut în mod consi­derabil, numărul incorectitudine­­lor a fost infirm de mic,—în tot cazul n’a fost relativ mai­ mare decit e prin țări dintre cele mai civilizate. Creșterea necontenită a trimeterilor prin mandate poștale, arată pînă la e­­vidență cit de mult a folosit schimbu­lui, comerțului național, introducerea a­­cestui servi­iu in poșta rurală. La 1894 cînd s’au introdus manda­tele poștale în serviciul poștal rural au fost 7955 depuneri. La 1897 cînd suma admisă spre depunere a fost urcată la 50 lei,­­ s’au înregis­trat 49.053 depuneri, adică de 7 ori mai mult. Iar de atunci pînă astăzi numă­rul depunerilor a mers­ mereu­ cres­­cind așa că în 1904—905 a atins cifra de 157.701 adică peste 20 ori mai mult decit aceea de la început. Și dacă ad­­mitî că în­­ medie depunerea de man­dat­e de 10 lei, vezi că între sate și orașe sau între sate și sate s’au trimes peste un milion și jumătate de lei prin mijlocirea poștei, O cartă poștală poate atrage după r­espondențe și mesagerii * ii Putem aprecia importanța acestei ei* fra numai dacă avem în vedere că ju­mătate din localitățile rurale nu au încă de loc un serviciu poștal, iar din cele cari au majoritatea sînt deservite numai de trei ori pe săptămînă. Să se țiu în seamă cut ar spori tra­ficul prin schimbul ce s’ar ivi între lo­­calitățile astăzi nedeservite și cele ser­vite și se va vedea cit este de mare interesul statului de a complecta servi­ciul poștal rural, înainte de a ajunge la concluziune să mai relev cifrele unei alte ramuri a serviciului poștal rural, e vorba de transmiterea coletelor. La 1 iunie 1895 factorii rurali au­ fost autorizați să primească și să dis­tribuie în comunele rurale colete pină la 3 kgr. greutate fără scrisoare de ex­pediție și fără prescripții pentru modul de împachetare. Aceste din urmă dis­poziții sunt, în treacăt fie zis, foarte bune și ar fi trebuit să se întindă la toate transmiterile de colete, iar nu să se revină asupra lor cum s’a făcut la , 1897 cînd s’a ridicat greutatea colete­lor la 5 kgf, admițîndu-se de la 1 ia­­nuarie și rambursuri pînă la 50 lei. Și de această înlesnire populația ru­­­­rală s’a folosit și pe cînd la deschide­­­­rea serviciului în 1895—90 numărul trimiterilor de colete a fost de 2212, a ajuns în 1904—905 la 58.752. Propor­ția creștere­ este chiar mai mare decât mandatele poștale și dovedește că ser­viciul a corespuns la o adevărată tre­­­­buință. Și aci trebuia reînoită observația fă­cută mai sus că jumătate din localită­țile rurale n’au de loc serviciu poștal, iar din cele cari îl­­ in, majoritatea sunt deservite numai de ruină, trei ori­­ pe săptă­ Și acum vă va fi lesne să judecați ce mare Însemnătate are serviciul poș­tal pentru economia rurală. Orășanul va cere săteanului să-i trimită unt, brinză, ouă, păsări și alte obiecte ale gospodăriei casnic­e. Țăranul va cere din oraș obiecte de cari are nevoe , stofe, haine, unelte etc. cari toate se­ vor putea transmite cu poșta. Un întreg trafic se va desvolta. Voal j vedea și la noi, ca și în străinătate,­­ țăranii anunțind prin ziare că vînd­­ fructe, ouă, miere, brinză, păsări etc.­­ trim­ițîndu-le în pachete poștale cu ram­­­­burs, pentru țările cari le-ai cere prin­­­­tr’o carte poștală. Produsele gospodă­­­­riei casnice ar fi mai căutate, ar pro­­ duce mai mult, fiindcă desfacerea lor, n’ar necesita mergerea la oraș, țăranii ar fi stimulați să le perfecționeze mereu și folosul pentru întreaga noastră econo­mie națională ar fi de neprețuit. Am­­ vedea poșta nu numai ca un factor e­­conomic în genere, ci îndeplinind rolul acesta special de a ridica din punctul de vedere cultural și economic țărăni­mea noastră.­­O asemenea țintă ar merita și sacri­ficii considerabile. Dar oare e nevoe din ele ? Nici de cum. După toate acestea statul n’ar putea decît să cîștige. O­­ cartă poștală prin care o persoană ar­­ cere unui țăran vreun produs oarecare, 1 ar avea următoarele consecințe : carta poștală de răspuns avizind trimeterea produsului cerut ; pachetul poștal cai ramburs, dacă cumpărătorul n’a trimis­­ mandat poștal. Din toate acestea cîștigă­ vînzătorul, adică țăranul, cîștigă orășa­­nul și cîștigă statul prin instituțiunea poștei. la 15 IANUARIE APARE: Romanul Preotului Gapon Mare, popular, palpitant, senzațional , roman de actualitate , 5 BANK foft cipola de 10 pagini Io toată țara 5 BANK

Next