Adevěrul, februarie 1906 (Anul 19, nr. 5924-5937)
1906-02-14 / nr. 5924
Anul al XVIIMea.—No 5924& bani Ista t&iiMi u&rm FOSUATOK Alex.Y. ISeldimana PUBLICITATEA : CONCEDATĂ EXCLUSIV AGENȚIEI DE PUBLICITATE CARÓI. SCHULBER & Co. București, Str. Karageorgevici 18 Xelebai 3,4 FITIU MATIU: CHGALIA ?1 GFÎHAUA Andina I P.SrH. Kmtencii Irnav. — viena. concesiune exclusivă TFI FFilNi Capital* Ha. 2.6 © 1 . Provincie și Străinătate No. USA ® Ziua de erl in Ungaria, cînd prin cartel fabricile au monopolizat comerțul hîrtiei, a fost urcat pînă la 52 de bani. E bine, nici cînd era prețul 45 bani fabricile n’au pierdut, ci au dat dividend destul de bun; cu trecerea anilor ,însă, trebuia să speri că prețul hîrtiei va scădea, căci prin continue amortizări și prin experiență mai îndelungată, prețul de fabricat,üine trebue să se ostenească,— cînd colo prețurile s’au urcat mereu... De acid. Take Ionescu poate lesne vedea că la mijloc nu e decît o chestie de exploatare și, după chiar spusa d-sale, nu se poate tolera ca publicul mare să fie exploatat exclusiv în folosul ci lorva persoane. m NĂZBÎTÎI Circ gratis! Bp. Direcțiunea ziarului Dimineața te-a pus vina la toate. Pina acum se oferea premiu cititorilor o scobitoare de dinți, un corn cu sare, o halbă cu guler: de astă-dată întreg Circul e pus f gratis la dispoziția cititorilor Diminețeu pentru Marți seara, spre a se delecta ! Cu alte cuvinte a reînviat vremea lui August cu panem et direenses, cu deosebire că acum poporul nu petrece cu August ci cu August cel prost ! Mare psiholog e și directorul Dimineței! Garantez că mîine e bătac la palatul Adevărului pentru locurile gratis la Circ ! Nimeni nu e mai chilipirguu ca cititorul nostru ! “După ce că e foaia 5 parale, mai ai dreptul și la un loc la Circ! Nu mai rămîne decît să aibă și un drept la pensie!! PftC. Imparatul la Ruscitdc, iar un star din Capitală, care a maî cântat să arate mișcarea romînilor macedoneni înteodată d-lui Moruzzi, se dedă acum la șarje, publicând știri vesele ca aceea cum că romînii macedoneni se vor pune sub conducerea „prințului“ Albert Ghica, faimosul „pretendent“ la tronul Albaniei!! Toate acestea se explică grație acestei curioase atitudini de a face pe d. prefect de poliție arbitrul mișcărei. D-sa, pe cit știm, are rolul de a menține ordinea și nimic mai mult, întrunirile publice- -slavă Domnului — nu se țin prin grația prefectură de poliție și este a introduce o notă stranie anunțîndu-se că meetinguri cu caracter național nu sînt... permise de d. prefect de poliție! Protestăm cu energie în contra și a amestecului și a tolerărei amestecului poliției în chestiunile can aparțin opiniunei publice. D. dr. Leonte și romînii macedoneni ar face bine să se explice opiniei publice asupra acestor continue anunțări și amînări de meetingurî! Lucrul începe să facă proastă impresie. Ad. ATITODHEÄ THERI1E! LIBERALE „Generoșii” liberali spun că lupta lor este pentru ca d. Sturdza să se supună partidului, nu partidul șefului, ca să emancipeze partidul de tutela regelui și ca să impună o campanie pentru cîteva reforme mari. Fară îndoială că partidul liberal are o pleiadă de tineri de valoare, in mare parte oameni cari au îmbrățișat cariera politică cu pasiune și dezinteresare, cari urmăresc o transformare în procedeurile partidelor noastre istorice și cari sunt accesibili tuturor ideilor moderne, problemelor sociale și economice azi la ordinea zilei. O parte din această tinerime s’a alipit în jurul d-lui Ionel Brătianu fiindcă unii tineri cred că fiul lui Ioan Brătianu ar întrupa aspirațiile lor politice. De aci acea grupare de „generoși", care, orice s’ar zice, dă oarecare viață și lustru partidului liberal. „Generoșii“ deși sunt grupați în jurul d-luî Tonel Brătianu, totuși sunt supușii Ocultei, acea putere care pregătește șefia d-lui Ionel Brătianu. Nu vom mai arăta rolul care l-au avut, în ultimii ani, și activitatea politică a generoșilor în partidul liberal, dar vom releva ceea ce se spune despre atitudinea lor de azi și cum justifică ei lupta care o duc contra d-lui Sturdza. * Generoșii spun că ei nu sunt pentru înlăturarea șefiei d-lui Sturdza, căci d. Ionel Brătianu are vreme și răbdare să aștepte. Ceea ce au urmărit însă la guvern și ceea ce urmăresc azi, e ca șeful să se supună curentelor din partid, iar nu partidul să se supună vecinie șefului, că ei nu primesc teoria că partidul este un instrument, cum zice d. Sturdza, și că nu treime să eșim din cuvîntul regelui, că partidul, mai ales un partid liberal și democratic, trebue să se emancipeze de influența regelui, și, în fine, partidul liberal trebue să se pună în fruntea unei mișcări pentru imediata realizare a sufragiului universal și a Casei rurale. Iată cum explică „generoșii* în cercuri politice intime rostul luptei ce au întreprins. Dar oare cele ce se petrec acum la liberali pun într’adevăr în evidență că pe acest teren se dă lupta cu d. Sturdza și partizanii săi? De ce ar fi o astfel de luptă, care ar onora orice partid, o luptă așa de ocultă nicit nici în presă, nici în parlament, nici chiar în consfătuirile intime ale diferitelor nuanțe liberale, nu se pomenește de această platformă ? Dacă „generoșii“ ar pune în mod fățiș aceste chestiuni, ar face propagandă deschisă și reală, desigur că ar crea un curent formidabil în țară și ar cuceri partidul liberal prin acest mod de a vedea. Pentru a ajunge la această transformare cei „generoșii", în caz cu ocultiștii, ca d. Sturdza să pornească o campanie de răsturnare a regimului conservator ? Pentru aceste considerațiuni au răsturnat de la putere, prin mijlocul grevei parlamentare, pe d. Sturdza? Se poate ca între generoși să fie oameni cari doresc o sinceră transformare în partidul liberal,dar o acțiune francă pentru o nouă îndrumare nu o vede nimeni. Din contră. Se vede că în dosul generoșilor operează Oculta, se vede cum această putere formidabilă a partidului liberal vrea să-și asigure de pe acum o nouă dominațiune și peste partidul liberal și peste țară. Aceasta e vizibil. Or, față de această primejdie, căci ar fi nu numai pentru partidul liberal, dar mai ales pentru țară, o adevărată primejdie politică și economică, față de tendința Ocultei de a regula de pe acum, așa cum dorește șefie partidului liberal și de a dovedi regelui că în acest partid numai această secta este pînă, față de acest mare pericol, mulți liberali, și celelalte partide, se împotrivesc cu tărie. Un adversar implacabil al Ocultei, un personaj care azî nu mai face politică, întîlnind era la adunarea generală a Băncei agricole, pe un generos, ia zis : — Am auzit că voiți să emancipați partidul de influența regelui? Bravo! Dar înainte de a vă emancipa de această influență, scuturați-vă de acea a Ocultei, care în orice caz e mai nefastă decât aceea a regelui ! Regele nu urmărește să monopolizeze toate afacerile din stat, pe cînd Oculta vrea să stăpînească întreaga mișcare industrială, comercială și economică a țărei. „In care țară din lume s’a maî văzut un partid politico-mercantil ? Voiți o luptă de idei, un șef democratic ? De ce cu dați această luptă? Voiți să vă mișcați? Dar deci nu agitați ideile d-voastre ? Aud de o campanie de răsturnare ? Voiți o campanie de răsturnare pentru ca să realizați sufragiul universal și Casa rurală? Desfid pe d. Ionel Brătianu și pe ocultiști, să declare că se pun în fruntea unei asemenea mișcări. Un strigăt sincer a fost acel al dlui Vintilă Brătianu: salvați Creditul rural că vin hurhuzi?! Pentru aceasta nu se poate însă declara o luptă de răsturnare, mai ales cînd cei cari vor să o pornească sînt interesați a solidariza partidul cu actele lor — Termină personajul. Așa se prezintă lucrurile de către adversarii Ocultei. 1. W. •-----------Eftenirea Mrniei Care este scopul creărei unei industrii naționale? Evident, că a se crea spre folosul națiune, o întreprindere industrială. Incontestabil că nu poate fi scopul ei de a exploata populațiunea întreagă pentru a îmbogăți pe cîțiva capitaliști. Or, la noi industria Mrtiel, cea mai protejată dintre toate industriile naționale, nu fost pînă acum decît o furnizoare de lefuri grase pentru cîteva persoane și de dividende bune pentru acționari. Încolo nimic. Ba din contra, publicul a fost silit să plătească hîrtia enorm de scump și astfel să fie lovit în interesele sale culturale pe toate căile. Această stare de lucruri nu mai putea să dăinuiască și de aceea nu va fi cu putință ca actualul ministru de finanțe să nu recurgă la toate mijloacele pentru a forța reducerea prețului hîrtiei. Dacă iei prețul hîrtiei de tipar chiar cum îl prezintă fabricanții de hîrtie, constați că maî acum cîțiva ani el era de 45 bani kilogramul, iar maî tîrziu Apare zilnic la ora 5 seara cu ultimele știri ale zilei Wilhelm despre Wolf Schalk. Ceea ce faceți este o trădare a germanismului. Primul ministru. Chiar dacă unele partide vor perde cîteva mandate, dar acele pe cari le vor avea le vor obține pe temeiul dreptăței. Pentru rezolvarea chestiunei naționale am întrebuințat în primul rînd principiul teritorial, creînd pe cît cu putință, cercuri electorale naționale. Reforma electorală va da putință tuturor naționalităților să aleagă ca deputați pe conaționali. In același timp am prevăzut ca și regulamentul Camerei să fie modificat, pentru ca parlamentul să poată lucra liniștit, iar nu să fie tulburat de obstrucție. Wolff: Ați prevăzut și numirea unui comisar regal ? Primul-ministru. Regulamentul disciplinar al Camerei prevede excluderea deputaților, în car cînd vor comite scandaluri. Trebue să mai spun că reforma electorală nu se face în interesul unui partid, cu atît mai puțin în interesul partidului socialist. Reforma a izvorît din nevoia da a pune parlamentul pe o bază mai trainică și mai dreaptă. Voim ca toată lumea să voteze. Schönerer: Nu voim să fim puși pe același picior cu fiecare evrem polonez. Sehulmeyer: Dar în 1881 ai vrut asta. Primul-ministru. Voim să fim la înălțimea ideilor timpului. Dreptul e pentru toți. Aștept dela această reformă redeșteptarea parlamentarismului austriac. Mă duc la luptă cu conștiința împăcată și chiar dacă vom cădea, jertfa mea nu va fi fost în zadar. Persoanele se duc, ideile rămîn. Căderea mea nu va fi căderea votului universal. Cu aceasta am încheiat. (Aplauze puternice și îndelungate, zgomot violent, rîsete la germani cari își agită batistele și strigă jos paragraful 14 ! E o pungășie ! Ministrul e viu felicitat). - -v^aettBSgBB g afilmaaei^^ O lege excepțională Ne am declarat întotdeauna contra legilor cu caracter excepțional. Nu putem deci să aprobăm nici ultimul proect de lege, admis de consiliul de miniștrii și îndreptați în contra supușilor acelor state străine cu cari nu avem convenții comerciale. Se știe că acest proect prevede dreptul pentru guvern de a lovi pe asemenea supuși cu biruri întreite și chiar înzecite și cu taxe vamale prohibitive. Nu e greu de ghicit că proectul e menit să servească împotriva Greciei, dar dacă acesta e scopul, de ce i se dă un caracter general, de ce i se dă guvernului mijlocul de a comite nedreptăți cari ar putea da loc și la grave complicațiuni internaționale? Nu poate doar fi decît vorbă de oportunitate în aplicarea unor asemenea măsuri, — de ce însă nu s’ar supune aprecierea unei asemenea oportunități în fiecare caz. Camerelor? Are nevoe guvernul de arme contra grecilor. Camerele și nimeni în țară, nu le vor refuza,— dar a profita de această ocazie pentru a făuri o lege cu caracter excepțional,—iată ce nu se poate admite. Pol. Interzicerea iB&emprilsr Nu ne putem opri de a observa că politica pe care o învîrtesc unii tineri macedoneni și d. dr. Leonte sub părinteasca supraveghere a d-lui Moruzsi, prefectul Capitalei, începe să ia caracterul unui caraghioslâc. De vreo trei-patru săptămâni se tot anunță ținerea unui meeting de protestare în contra grecilor și regulat, în ajunul fiecărei Duminici, se contramandează, sub cuvînt că nu permite d. Moruzzi. Vestea despre meeting a ajuns peste nouă mări și nouă țări și au sosit și telegrame de aderare la rezoluțiunile meetingului, dar meetingul tot nu s’a ținut! Zilele trecute, în fine, am auzit o parte din romînii macedoneni amenințînd că vor pleca să fie meetingul îs Adevăruri Parchetul la Credit Parchetul la Credit nu e nimic nou. Creditul are de mult... parchet în birourile sale. Creditul la parchet însă—asta e ceva nou! Diversiune Trăim în epoca diversiunilor! Oculta vrea să facă printr’o campanie de răsturnare diversiune în chestia Creditului. Guvernul vice-versat din chestia Creditului vrea să facă diversiune la campania de răsturnare. In fine, grecii au recurs și ei la o diversiune : fac antisemitism! Grevă perpetuă ocultiștii văzînd că nici cu binele nici cu răul n’o scot la capăt cu com Mitiță, au declarat grevă și în opoziția și nu se maiduc la ședințele comitetului executiv. Grevă la guvern și grevă în opoziție , vă închipuiți ce fonduri de rezistență trebue să aibă oculta pentru a se ține în grevă perpetuă. Rigoletto s ® -a gub+! Votul rnereal in Austria Cîteva scene din parlament Am publicat la vreme procetele depusa de guvernul Gautsch prin cari se introduce votul universal în Austria. Redăm aoi pasagiile principale din discursul primului ministru, d. Gautsch. Adversarii cei mai înverșunați ai legei sînt așa numiții alldeutsche, partizani ai unirea țărilor austriace locuite de germani, cu Germania, fiindcă, în urma introducerea votului universal, eî vor perde cîteva mandate. Iată discursul primului ministru : — In numele guvernului depun următoarele proecte de legi:.... Strigate la germani: Desființați mai bine paragraful 14, acest paragraf dă dreptul suveranului să decreteze legi fară învoirea Camerei. Schönerer: Dacă nu desființați paragraful 14, tot votul universal nu are nici o valoare, e o pungășie! Primul-ministru . Atacurile acestea n’o să împiedice guvernul de a-șî urma drumul. Vresu să schițez întott principiile reformei. Proectul se întemeiază pe principiul înlăturăriii oricăror privilegii electorale și a oricărui cens. Schönerer. Reforma electorală nu urmărește altceva decît slavizarea imperiului. mslxmxeamsssai msssm PĂRERI ȘI IMPRESII Frumos . Incidentul acela urît din Cameră, dintre d. Filipescu și d. Bădărău, ministrul justiției, și felul lăturalnic cum s’a încercat să se rezolve, fără a se rezolva, a jignit pe toată lumea. Sentimentul general era că se făcuse prin acel proces-verbal o mare nedreptate, se adusese o ofensă pe cit de meșteșugită pe atît de brutală celui provocat. Era ceva care apăsa asupra tuturor și dădea impresia că apasă asupra însuși provocatorului. Sîntem adversarii hotărîțî ai reparațiunilor prin arme—fiindcă punem legile și judecata omenească maî presus de întîmplare, sau experiența în als mînuirea armelor. Aceasta nu împiedică însă să poți aprecia, nu după formele codurilor de duel, ci după dreapta judecată și bunul simț, atunci cînd într’o asemenea afacere de onoare se procedează just, sau se făptuește o meșteșugită nedreptate. Și desigur că cel ce vine să repare o asemenea nedreptate este binevenită și pentru părțile în conflict și pentru societate, pe care o asemenea nedreptate o lovește întotdeauna. Din acest punct de vedere, fapta tînărului Theodor Bădărău, fiul ministrului justiției, care a luat trenul și a venit în țară de la Paris, spre a spăla ofensa ce se încercase a se aduce părintelui său, este o faptă frumoasă. Pentru opinia publică și pentru cei doi adversari ai conflictului de la Cameră, ea este abia rezolvarea definitivă a incidentului, o rezolvare care ridică atmosfera penibilă a primei încercări de soluțiune. Și lumea e mulțumită și ministrul justiției trebue să fie satisfăcut, și nu e greu de ghicit, după graba ce a pus în acceptarea provocațiunea și după felul cum s’a purtat pe teren, că și d. Pilipescu este mai mulțumit de această închidere a incidentului decît de aceea care se încercase. Cît despre pornirea tînărului Bădărău față de ofensa ce se adusese părintelui sau, mișcarea e așa de frumoasă, că nu e nevoe de insistat. E cea mai fericită mișcare pe care un tînăr, în pragul bărbăției, o poate face pentru autorul zilelor sale. Desigur că tînărul acesta are inima la locul ei. E. Iî. F. 4$H§8SBBBn**«««•"—---- Marți -14 Februarie, 1906 BIRECIOR POLITIC CONST. MI Ia Ja E ABONAMENTE On an.........................lei IB.— s luni..........................„ 8__ 3 luni 4.— 0 Iu»»..........................„ 1.50 im străinătate «ssiluită RMAMEiri coMBrurE (Adevtml Politic și Dimineața) Un an.............................lei S3_ 6 luni..............................„ 10.— 3 luni ..... „ s.— o lună..............................„ să— la străinătate Îndoit liirpurile ziarului: Str. Sărindar, si CHESTIA ZILEI Greci! Ia corni Mitită Greuile: Kirie Mititea, se rugamu se ne’mpați cu rwmurU! Gena Liniță: Nu știți că eu sinte in confUeto și cu fanarioții tere ! ? finăîh Sda Creditul rural ■ 'A'A _ Raportul d-lui N. B. Căpităneanu — Dăm azî sfîrșitul raportului d-lui N. B. Căpităneanu asupra anchetei ce a făcut la Creditul funciar rural: O altă curioasă neregulă am găsit în faptul că socoteli de ordine cu totul privată, ala -I-lui subdirector Dimitrie Protopopescu, erau confundate cu socotelile Creditului și astfel la 31 octombrie 1904, Creditul rural scrie la Deuische Bank, la Berlin să plătească în contul Creditului, la fiecare zi întîi și ale lnneî cite 440 mărci tînărului Ionel D. Protopopescu, elev la școala politehnică din Charlottemburg. Această adresă poartă No. 9.080 și se găsește în dosarul No. 49 .904. La 5 Noambrie 1904 Deutsches Bank răspunde că va face aceste plăți. Căutînd contul d-înî Protopopescu, găsim într’adevăr pe lunile Decembrie 1904, Ianuarie, Februarie, Martie, Aprilie, Mai, Iunie, Iulie 1905, cîte lei 543 bani 40, iar alte ori 549 lei, plătiți de Deutsche Bank. Contul d-lui D. Protopopescu care se urcă la sfîrșitul anului la debit la suma de lei 13.929 bani 60, găsim că pînă la Noembrie nu era creditat, decît ca lei 3.494 bani 95. D. Dimitrie Protopopescu ca să acopere debitul său, a vărsat în ziua de 27 Noambrie 1905, lei 7.000, iar în Decembrie restul. Este clar evident că aceste ’plăți de natură cu totul privată s’au făcut prin Credit într’un chip cu desâvîrșire ilegal și, pînă către sfîrșitul anului 1905, rămăsese neacoperit. Aceeași regretabilă confuziune de socoteli o găsim și într’o altă afacere. In registrul de intrare al Creditului rural pe anul 1902 la fila 323 se găsesc aceste 2 mențiuni : „No. 14.443 din 8 Septembrie 1902, Herman Garson trimite covoare în valoare de 362 lei“, „No. 14.444 din 8 Septembrie 1902. Herman Gerson trimite „ plăpămî da lînă și lî na jumătate mătase“. Ambele aceste Mfti lipsesc din do< sare. D. Protopopescu afllnd de constatarea mea, mi-a declarat că covoarele priveau pe Credit, iar plăpămile privesc pe d-sa personal, remițîndu-mî în copie, certificate de d-sa, un cont și o scri*soare ale lui Gerson din Berlin și drnsele duplicate obținute de d-sa de la Berlin în urma cererii ce a făcut. Hîrtiile fiind dispărute din dosar s-afăcut în ziua de 5 Februarie st. n. linul curent în registrul de intrare adăugire cari transformă astfel mențiunile din registru: „No. 14.443 din 8 Septembrie 1902. Herman Gerson trimite covoare în valoare de 362 lei. Originalul acestei scrisori și a facturai ce o însoțea, lipsind dela dosar, s’a cerut cu adresa No. 352 bis, din 27 Ianuarie 1906, copii după ambele acte, și s’au primit anexîndu-se împreună cu adresa No. 352 bis la dosarul Ag. 14905“. „No. 14.444 din 8 Septembrie 1902, Herman Gersot trimite 6 prăpămî de lînă și una jumătate mătase. Această scrisoare privind personal pe d. Protopopescu, s’a anulat, fiind înregistrată din greșeală“. Ar fi fost desigur mult mai bine ca originalele să nu fi dispărut de la dosar, pentru a se putea vedea cum s’au operat acele plăți în scriptele contabilității. In tot cazul este evident că asemenea confuziuni între conturile private și conturile Creditului nu ar trebui să se facă niciodată. Cilin în „BIMIiEIȚI“ de azi, pag. II, urirea Memoriilor d-lui Puiu Alexandrescu b ftopi și II de Const. Milie DUMINICĂ Un tînăr mî-a trimis cîteva mostre de chipul cum voește să-șî facă debutul în ziaristică. Am cercetat lucrarea și n’am găsit în ea acele însușiri caracteristice cari trebue gazetarului și anume darul de a vedea și de a avea ochi de țînțar, căci se zice că acest animal vede de cîteva ori mai mare decît realitatea, ori mai bine zis decît văd oamenii. Prima însușire a ziaristului este aceea a observațiunei. Cum nu trec pe lingă un lucru, cîțî nu sînt părtași la cutare întîmplare, și dacă i-ar pune să scrie ceea ce au văzut, sa povestească cele ce s’au petrecut, s’ar găsi foarte perplexi. E apoi nevoe ca cel puțin tu să vezi mai mare, fiindcă scriind, veî micșora fatalmente impresiunea ce va căpăta cititorul și deci te voi apropia foarte mult de adevăr. Un alt tînăr, care credea că nui i se adresează observațiunea mea, îmi răspunde că sunt nedrept, fiindcă fiecare sosește la poarta vieței nu cu lada plină, ci ca un mic bagagiu care intră ușor într’un geamautan de mină. De sigur că da, însă pentru a deveni pictor, trebue să aibi însușirile acestei arte, ca să devii cintăreț au trebue să aibî organul perfept dezvoltat, dar cel puțin să fie putința de a deveni artist, precum iarăși cînd ești peltic ori surd, ori mut, este desigur foarte greu să devii avocat, ori om politic și orator celebru... Toate aceste însușiri negative se văd dela început, și deci cînd dela prima încercare văd că subiectul este bun și poate da mijloace ca cineva să facă o operă de seamă din el—și totuși debutul n’a reușit să-ți dea măcar iluziunea, in cazul acesta e mai bine să spui debutantului să se apuce de altceva, să nu-și piardă timpul zadarnic, fiindcă meșteșugul se învață, predispoziția este însă de la natură... LUI Recitesc impresiunile de erî și relativ la tînărul care a luat dreptul sau răspunsul altuia, și îmî aduc aminte eu oarecare zîmbet, de o mică aventură identică care mi s’a întîmplat pe cînd eram Chițibuș și pe cînd scriam rubrica Impresiuni și Palavre, o rubrică care a avut celebritatea sa și care a dat ocaziune multor talente să se releveze. Timp de un an, doi, primeam regulat, de la o corespondență anonimă, și deci necunoscută, aproape zilnic scrisori, pe cari nu le pricepeam drcît cu greu, căci se părea că răspund celor scrise de mine și de alții, dar cum nu vedeam ce raport ar fi putut fi intre impresiile mele și necunoscuta mea, mă întrebam ce poate fi aceasta și oarecum eram intrigat. Am cunoscut mai tirziu pe corespondenta mea și de abia atunci mi s’a explicat enigma. Doamna, nu știu pentru ce, socotea că tot ce era scris la această rubrică era numai de mine, că sub toate pseudonimele eu scriam și dînsa găsea în toate, mijlocul de a crede că mă adresam eu și că despre dînsa vorbeam. Am fost nevoit să spun adevărul adevărat și de atunci farmecul sa rupt, și cu el și scrisorile au încetat. Mi-a făcut rau la urma urmei că am distrus aceste nevinovate iluziuni, dar le-am distrus fără a mă gîndi și poate cu oarecare doză de milă, pe cîre din realitate am fost pur și simplu crud. MARȚI Se împlinesc azi cincizeci de ani de la moartea la Paris a lui Heinrich Heine. Nu pot să zic că cunosc îndeajuns pe acest poet, căci nu l’am citit decît în traducere, dar totdeauna am găsit în el un egal al lui Musset. Trebue să vă mărturisesc că pentru mine cel mai mare pont al secolului trecut este Ridfred de Musset. Peste că nu ași putea să susțin cu argumente de critic savant această idea care este mai mult un sentiment, dar în Musset găsesc că mai mult decît în oricine omul și durerile lui și mai ales găsesc la omul secolului XIX, cu toate aspirațiuiile și deziluziile sale, cu ironia lui fină, cu o comoară de simțiri și de însușiri înalte, față de altele și josnice și unite. Tot din aceeași rasă de poeți este și bine și cînd știe dacă postul german nu este chiar egal colegului său franez "! Poate să fie o iluziune această părere și s’ar putea explica această idee prin faptul că Musset a fost cel dintîitn poet al tinereței racle, acela care m’a impresionat mai mult și cu care m’am întîlnit în aceieașî comunitate de sentimente... Oricum ar fi, în rarele ceasuri libere, cu plăcere deschid pe Alfred de Musset și cu glas tare restesc ori Bolla ori Portia ori celebrele lui Nopți. Mi se pare că aud un întreg concert, în care dulcele sunet al flautului dominează, pe cînd în surdină îi întovărășesc vioarele dulci și discrete. Sînt prea trecut de vîrsta tinereței ca să mai cred în alți zei. Musset și Heine dar, cu sau fără dreptate, vor rămînea pentru mine poeții cei mai de seamă ai veacului în care m’am născut. MERCURI Cînd scrii, cînd vorbești in public, cînd meseria îți este de-a te produce zilnic, te blazezi și foarte de puține ori îți dai seamă că ai alcătuit ceva mai de seamă. Și cînd ești și ziarist, uiți repede articolele pe cari le scrii, cum de altfel socotî că și publicul le-a uitat odată cu ziua în care aui strălucit cîteva ore, meteor care apare o clipă și apoi ești din noapte, reintră în noapte. Cînd cineva însă necunoscut îți esc înainte și contra așteptărilor tale, vezi că s’a improvizat un fel de biograf al tău, aceasta te miră la început, dar orice s’ar zice îți face plăcere. Astfel ori, care n’am timp să văd coase după semințele ce arunc zii nie în public, astăzi mă trezesc cu o scrisoare de la o doamnă din Turnu- Severin, anonimă de altfel, care probabil nu mă cunoaște personal, precum nici eu n’o cunosc și care învederat că se interesează de activitatea mea publică, îmî citează cîteva articole de multuimite de mine, cite o carte a mea, în sfîrșit văd că îmi știe pe de rost viața mai bine poate de cît o cunosc eu sau mî-o amintesc. Ași fi nedrept dacă ași spune că această scrisoare nu mai-a făcut plăcere. Și plăcerea constă în mulțumirea că în manea ta grea și fără de nici o nădejde ca Să’î vezi roadele, cînd îți faci numai datoria, o mulțumitor să vezi pe cineva căruia această operă îî este simpatică, care te urmărește pas cu pas și care în ziua cînd vei închide ochii, nu te va uita, cum desigur vor face alții și desigur cu foarte drept cuvînt. ." JOI In Le Malin, Hardouin, vorbind despre efectele divorțului fericește pe fabricanții de piese de teatru, fiindcă au la îndemînă multe situațiuni tragice ori comice. Intre altele el citează anecdota unui stăpîn de casă care spune unul invitat:—Vei da brațul la masă d-nei X. D-nul cel gros care stă lingă sobă este amantul ei. Iți spun aceasta cu nu care cumva să faci vreo prostie. Nici noi nu stăm mai bine. îmi aduc aminte excampția unui ministru care se declarase foarte încurcat ca să-și alcătuiască lista invitaților săi la o serată. — Trebue să mă gîndesc nu numai la c-ne și bărbații lor, dar mai ales la amantele ori amanții fiecăreia. Și ea să sf’irșesc trebue să citez lecțiunea înțeleaptă pe care un străin o dedea altui străin care voia să vină n Romînia . — In prima linie, la cafenea ori la berărie, la Capșa mai ales să iei seama cu cine vorbești și cum vorbești. Se prea poate să te afli in societatea unui fost ori viitor ministru și de...acesta are oarecare însemnătate și poate avea și urmări, plăcute ori neplăcute. In a doua linie, dacă lipsești din țara cîtva timp, la întoarcere studiază bine cele ce s’au întâmplat în lipsa ta. Se prea poate ca d-na X azî să fie d-na Y, ca d. Z. să fie bărbatul d-nei W. și dacă nu ești în curent ca noua situațiune înțelegi ca care poți comite... Cela citite în Le Matin îmî din încredințarea că în sfîrșit Parisul ne a ajuns ! VIHSI Citesc în Săptămâna d-lui G. Panu un articol cu totul rătvoitor pentru actualu] ministru de justiție d. Al. Bădărău. Pentru mulți lucrul acesta poate fi de mirare, căci d. Bădărău a fost la Iași primul aghiotant al d-lui Panu,a fost stegarul partidului radical în capitala Moldovei, pe Bădărău s’a bazat întreg radicalismul ieșan și ceea ce este și mai curios, e faptul că dacă azi Bădără este ministru conservator, aceasta se datorește trecerea d-lui Panu la conservatori cu întreg partidul sau și deci și cu disciplinatul adept Al. Bădărău. Eu linul nu mă mir de loc. Sentimentele omenești se schimbă după împrejurări de multe ori. Cînd nu ești ziarist, de contradicțiile tare în această privință nimeni nu bagă du seamă. Cînd insă îți scrii părerile, ele iți joacă de multe ori festa, căci ești supus torturii paralelelor. Totuși nu e nimic de mirare, ca d. Panu să-și terfelească pe fostul și fidelul sau tovarăș de altă dată, precum iarăși nu ar fi de mirare, cînd mai devreme sau maî tirziu l-ar acoperi ca altă dată de elogii. Eu unul nu-1 voi condamna nici mîîne, precum nu-1 osîndesc nici acum, căci dacă ași face aceasta m’așî condamna și pe mine însumi, care de atîtea ori am lovit și apoi am susținut aceeași persoană, și am făcut aceasta cu aceeași bună credință, cu care azi d. G. Panu lovește în actualul ministru de justiție, care însă poate nu s’o fi așteptat ca loviturile să vină și din această parte... _ SÎMBATĂ Aflu de moartea colonelului Zaharcani. Pînă azî par’că nu’mî venea să cred că un om poate muri grație durerilor morale, din supărare cum s’ar zice. Moartea bietului colonel Zahareanu, pe care l’am văzut sănătos și plin de viață cînd a plecat din țară, în urma cunoscutului incident care i-a sfărimat cariera militară, moartea lui îmi spune azi că omul poate muri și din durerile sufletului. Odihnească-se ia pace omul acesta, peste mormîntul lui să aruncăm fiori și uitare — căci uitarea o căuta și el cind se expatriase, și în același timp să dorim acelora cari l-au săpat, fără da voo, mormîntul, să le dorim și lor ca în colțul conștiinței să nu le răsară remușcarea,—trista fantomă a mustrării da CII O' D CONST. MILLE ........... ——Bg-$■ IU ®........—--------