Adevěrul, februarie 1906 (Anul 19, nr. 5924-5937)

1906-02-14 / nr. 5924

Anul al XVIIMea.—No 5924& bani Ista t&iiMi u&rm FOSUATOK Alex.Y. ISeldimana PUBLICITATEA : CONCEDATĂ EXCLUSIV AGENȚIEI DE PUBLICITATE CARÓI. SCHULBER & Co. București, Str. Karageorgevici 18 Xeleb­ai 3,4 FITIU MATIU: CHGALIA ?1 GFÎHAUA A­ndina I P.SrH. Km­­­tencii Irnav. — vie­na. concesiune exclusivă TFI FFilN­i Capital* Ha. 2.6 © 1 . Provincie și Străinătate No. USA ® Ziua de erl in Ungaria, cînd prin cartel fabricile au­­ monopolizat comerțul hîrtiei, a fost urcat pînă la 52 de bani. E bine, nici cînd era prețul 45 bani fabricile n’au­ pierdut, ci au dat dividend destul de bun; cu trecerea anilor ,însă, trebuia să speri că prețul hîrtiei va scădea, căci prin continue amortizări și prin experiență mai îndelungată, prețul de fabricat,üine trebue să se ostenească,— cînd colo prețurile s’au­ urcat mereu... De aci­d. Take Ionescu poate lesne vedea că la mijloc nu e decît o chestie de exploatare și, după chiar spusa d-sale, nu se poate tolera ca publicul mare să fie exploatat exclusiv în folosul ci lor­va persoane. m NĂZBÎTÎI Circ­ gratis! Bp. Direcțiunea ziarului Dimineața te-a pus vina la toate. Pina acum se oferea premiu cititorilor o scobitoare de dinți, un corn cu sare, o halbă cu guler: de astă-dată întreg Cir­cul e pus f gratis la dispoziția cititorilor Diminețeu pentru Marți seara, spre a se delecta ! Cu alte cuvinte a reînviat vremea lui August cu panem et direenses, cu deose­bire că acum poporul nu petrece cu Au­gust ci cu August cel prost ! Mare psih­olog e și directorul Dimi­­neței! Garantez că mîine e bătac la palatul Adevărului pentru locurile gratis la Circ ! Nimeni nu e mai chilipirguu­ ca cititorul nostru ! “După ce că e foaia 5 parale, mai ai drep­tul și la un loc la Circ! Nu mai rămîne de­cît să aibă și un drept la pensie!! PftC. Imparatul la Ruscitdc, iar un star din Capi­tală, care a maî cântat să arate miș­carea romînilor macedoneni înteodată d-lui Moruzzi, se dedă acum la șarje, publicând știri vesele ca aceea cum că romînii macedoneni se vor pune sub conducerea „prințului“ Albert Ghica, faimosul „pretendent“ la tro­nul Albaniei!! Toate acestea se explică grație a­­cestei curioase atitudini de a face pe d. prefect de poliție arbitrul mișcă­­rei. D-sa, pe cit știm, are rolul de a menține ordinea și nimic mai mult, întrunirile publice- -slavă Domnului — nu se țin prin grația prefectură de poliție și este a introduce o notă stranie anunțîndu-se că meetinguri cu caracter național nu sînt... per­mise de d. prefect de poliție! Protestăm cu energie în contra și a amestecului și a tolerărei ameste­cului poliției în chestiunile can apar­țin opiniunei publice. D. dr. Leonte și romînii macedo­neni ar face bine să se explice opi­niei publice asupra acestor continue anunțări și amînări de meetingurî! Lucrul începe să facă proastă im­presie. Ad. ATITODHEÄ THERI1E! LIBERALE „Generoșii” liberali spun că lupta lor este pentru ca d. Sturdza să se supună partidului, nu partidul șefului, ca să eman­cipeze partidul de tutela regelui și ca să impună o campanie pentru cîteva reforme mari. Fară îndoială că partidul liberal are o pleiadă de tineri de valoare, in mare parte oameni cari au îm­brățișat cariera politică cu pasiune și dezinteresare, cari urmăresc o transformare în procedeurile parti­delor noastre istorice și cari sunt ac­cesibili tuturor ideilor moderne, pro­blemelor sociale și economice azi la ordinea zilei. O parte din această ti­nerime s’a alipit în jurul d-lui Ionel Brătianu fiindcă unii tineri cred că fiul lui Ioan Brătianu ar întrupa aspi­rațiile lor politice. De aci acea gru­pare de „generoși", care, orice s’ar zice, dă oarecare viață și lustru par­tidului liberal. „Generoșii“ deși sunt grupați în jurul d-luî Tonel Brătianu, totuși sunt supușii Ocultei, acea pu­tere care pregătește șefia d-lui Io­nel Brătianu. Nu vom mai arăta rolul care l-au avut, în ultimii ani, și activitatea politică a generoșilor în partidul li­beral, dar vom releva cee­a ce se spune despre atitudinea lor de azi și cum justifică ei lupta care o duc contra d-lui Sturdza. * Generoșii spun că ei nu sunt pen­tru înlăturarea șefiei d-lui Sturdza, căci d. Ionel Brătianu are vreme și răbdare să aștepte. Ceea ce au urmărit însă la guvern și ceea ce urmăresc azi, e ca șeful să se su­pună curentelor din partid, iar nu partidul să se supună vecinie șefu­lui, că ei nu primesc teoria că par­tidul este un instrument, cum zice d. Sturdza, și că nu treime să eșim din cuvîntul regelui, că partidul, mai ales un partid liberal și demo­cratic, trebue să se emancipeze de influența regelui, și, în fine, parti­dul liberal trebue să se pună în fruntea unei mișcări pentru ime­diata realizare a sufragiului univer­sal și a Casei rurale. Iată cum explică „generoșii* în cercuri politice intime rostul luptei ce au întreprins. Dar oare cele ce se petrec acum la liberali pun într’adevăr în evi­dență că pe acest teren se dă lupta cu d. Sturdza și partizanii săi­? De ce ar fi o astfel de luptă, care ar onora orice partid, o luptă așa de ocultă nicit nici în presă, nici în parlament, nici chiar în consfătuirile intime ale diferitelor nuanțe libe­rale, nu se pomenește de această platformă ? Dacă „generoșii“ ar pune în mod fățiș aceste chestiuni, ar face pro­pagandă deschisă și reală, desigur că ar crea un curent formidabil în țară și ar cuceri partidul liberal prin acest mod de a vedea. Pentru a ajunge la această trans­formare cei „generoșii", în caz cu ocultiștii, ca d. Sturdza să porneas­că o campanie de răsturnare a regi­mului conservator ? Pentru aceste considerațiuni au răsturnat de la putere­, prin mijlocul grevei parla­mentare, pe d. Sturdza? Se poate ca între generoși să fie oameni cari doresc o sinceră transformare în partidul liberal,dar o acțiune francă pentru o nouă îndru­mare nu o vede nimeni. Din contră. Se vede că în dosul generoșilor o­­perează Oculta, se vede cum această putere formidabilă a partidului li­­beral vrea să-și asigure de pe acum­ o nouă dominațiune și peste par­tidul liberal și peste țară. Aceasta e vizibil. Or, față de această primejdie, căci ar fi nu numai pentru partidul liberal, dar mai ales pentru țară, o adevărată primejdie politică și eco­nomică, față de tendința Ocultei de a regula de pe acum, așa cum do­rește șefie partidului liberal și de a dovedi regelui că în acest partid numai această secta e­ste pînă, față de acest mare pericol, mulți libe­rali, și celelalte partide, se împotri­vesc cu tărie. Un adversar implacabil al Ocultei, un personaj care azî nu mai face politică, întîlnind era la adunarea generală a Băncei agricole, pe un generos, i­a zis : — Am auzit că voiți să eman­cipați partidul de influența regelui? Bravo! Dar înainte de a vă eman­cipa de această influență, scutura­­ți-vă de acea a Ocultei, care în orice caz e mai nefastă decât aceea a regelui ! Regele nu urmărește să monopolizeze toate afacerile din stat, pe cînd Oculta vrea să stăpî­­nească întreaga mișcare industrială, comercială și economică a țărei. „In care țară din lume s’a m­aî văzut un partid politico-mercan­­til ? Voiți o luptă de idei, un șef democratic ? De ce cu dați această luptă? Voiți să vă mișcați? Dar deci nu agitați ideile d-voastre ? Aud de o campanie de răsturnare ? Voiți o campanie de răsturnare pentru ca să realizați sufragiul u­­niversal și Casa rurală? Desfid pe d. Ionel Brătianu și pe ocultiști, să declare că se pun în fruntea unei asemenea mișcări. Un strigăt sincer a fost acel al d­lui Vintilă Bră­tianu: salvați Creditul rural că vin hurhuzi?! Pentru aceasta nu se poate însă declara o luptă de răs­turnare, mai ales cînd cei cari vor să o pornească sînt interesați a so­lidariza partidul cu actele lor — Termină personajul. Așa se prezintă lucrurile de către adversarii Ocultei. 1. W. •-----------­Eftenirea Mrniei Care este scopul creărei unei industrii naționale? Evident, că a se crea spre folosul națiune, o întreprindere indus­trială. Incontestabil că nu poate fi sco­pul ei de a exploata populațiunea în­treagă pentru a îmbogăți pe cîțiva capi­taliști. Or, la noi industria Mrtiel, cea mai protejată dintre toate industriile na­ționale, nu fost pînă acum decît o fur­­nizoare de lefuri grase pentru cîteva per­soane și de dividende bune pentru ac­ționari. Încolo nimic. Ba din contra, publicul a fost silit să plătească hîrtia enorm de scump și astfel să fie lovit în interesele sale culturale pe toate căile. Această stare de lucruri nu mai putea să dăi­nuiască și de aceea nu va fi cu putință ca actualul ministru de finanțe să nu recurgă la toate mijloacele pentru a forța reducerea prețului hîrtiei. Dacă iei prețul hîrtiei de tipar chiar cum îl prezintă fabricanții de hîrtie, constați că maî acum cîțiva ani el era de 45 bani kilogramul, iar maî tîrziu A­pare zilnic la ora 5 seara cu ultimele știri ale zilei Wilhelm despre Wolf Schalk. Ceea ce faceți este o trădare a germanismului. Primul ministru. Chiar dacă unele partide vor perde cîteva mandate, dar acele pe cari le vor avea le vor obține pe temeiul dreptăței. Pentru rezolvarea chestiunei națio­nale am întrebuințat în primul rînd principiul teritorial, creînd pe cît cu pu­tință, cercuri electorale naționale. Re­forma electorală va da putință tuturor naționalităților să aleagă ca deputați pe conaționali. In același timp am prevăzut ca și re­gulamentul Camerei să fie modificat, pentru ca parlamentul să poată lucra liniștit, iar nu să fie tulburat de obs­trucție. Wolff: Ați prevăzut și numirea unui comisar regal ? Primul-ministru. Regulamentul disci­plinar al Camerei prevede excluderea deputaților, în car cînd vor comite scan­daluri. Trebue să mai spun că reforma elec­torală nu se face în interesul unui par­tid, cu atît mai puțin în interesul par­tidului socialist. Reforma a izvorît din nevoia da a pune parlamentul pe o bază mai trainică și mai dreaptă. Voim ca toată lumea să voteze. Schönerer: Nu voim să fim puși pe același picior cu fiecare evrem­ polonez. Sehulmeyer: Dar în 1881 ai vrut asta. Primul-ministru. Voim să fim la înălțimea ideilor timpului. Dreptul e pentru toți. Aștept dela această reformă redeșteptarea parlamentarismului aus­triac. Mă duc la luptă cu conștiința împă­cată și chiar dacă vom­ cădea, jertfa mea nu va fi fost în zadar. Persoanele se duc, ideile rămîn. Căderea mea nu va fi căderea votului universal. Cu aceasta am încheiat. (Aplauze puternice și înde­lungate, zgomot violent, rîsete la ger­mani cari își agită batistele și strigă­­ jos paragraful 14 ! E o pungășie ! Mi­nistrul e viu­ felicitat). - -v^aettBSgBB g afilmaaei^^ O lege excepțională Ne am declarat întotdeauna contra legilor cu caracter excepțional. Nu putem deci să aprobăm nici ultimul proect de lege, admis de consiliul de miniștrii și îndreptați în contra supu­șilor acelor state străine cu cari nu avem convenții comerciale. Se știe că acest proect prevede dreptul pentru guvern de a lovi pe asemenea supuși cu biruri întreite și chiar înzecite și cu taxe vamale pro­hibitive. Nu e greu de ghicit că pro­­ectul e menit să servească împotriva Greciei, dar dacă acesta e scopul, de ce i se dă un caracter general, de ce i se dă guvernului mij­locul de a comite nedreptăți cari ar putea da loc și la grave complicațiuni inter­naționale? Nu poate doar fi decît vorbă de oportunitate în aplicarea unor ase­menea măsuri, — de ce însă nu s’ar supune aprecierea unei asemenea o­portunități în fiecare caz. Camerelor? Are nevoe guvernul de arme contra grecilor. Camerele și nimeni în țară, nu le vor refuza,— dar a profita de această ocazie pentru a făuri o lege cu caracter excepțional,—iată ce nu se poate admite. Pol. Interzicerea iB&em­­prilsr Nu ne putem opri de a observa că politica pe care o învîrtesc unii ti­neri macedoneni și d. dr. Leonte sub părinteasca supraveghere a d-lui Mo­­ruzsi, prefectul Capitalei, începe să ia caracterul unui caraghioslâc. De vreo trei-patru săptămâni se tot anunță ținerea unui meeting de protestare în contra grecilor și regu­lat, în ajunul fiecărei Duminici, se contramandează, sub cuvînt că nu permite d. Moruzzi. Vestea despre meeting a ajuns peste nouă mări și nouă țări și au sosit și telegrame de aderare la rezoluțiu­­nile meetin­gului, dar meetingul tot nu s’a ținut! Zilele trecute, în fine, am auzit o parte din romînii macedoneni ame­­nințînd că vor pleca să fie meetingul îs­ Adevăruri Parchetul la Credit Parchetul la Credit nu e nimic nou. Creditul are de mult... parchet în bi­rourile sale. Creditul la parchet însă—asta e ceva nou­! Diversiune Trăim în epoca diversiunilor! Oculta vrea să facă printr’o campa­nie de răsturnare diversiune în chestia Creditului. Guvernul vice-versat din chestia Cre­ditului vrea să facă diversiune la cam­pania de răsturnare. In fine, grecii au recurs și ei la o diversiune : fac antisemitism! Grevă perpetuă ocultiștii văzînd că nici cu binele nici cu răul n’o scot la capăt cu com­ Mi­­tiță, au declarat grevă și în opoziția și nu se m­ai­duc la ședințele comitetului executiv. Grevă la guvern și grevă în opoziție , vă închipuiți ce fonduri de rezistență trebue să aibă oculta pentru a se ține în grevă perpetuă. Rigoletto s ® -a­ gub+! Votul rnereal in Austria Cîteva scene din parlament Am publicat la vreme procetele de­pusa de guvernul Gautsch prin­ cari se introduce votul universal în Austria. Redăm aoi pasagiile principale din discursul primului ministru, d. Gautsch. Adversarii cei mai înverșunați ai legei sînt așa numiții alldeutsche, partizani ai unirea țărilor austriace locuite de ger­mani, cu Germania, fiindcă, în urma intro­­du­cerea votului universal, eî vor perde cîteva mandate. Iată discursul primului ministru : — In numele guvernului depun urmă­toarele proecte de legi:.... Strigate la germani: Desființați mai bine paragraful 14, acest paragraf dă dreptul suveranului să decreteze legi fară învoirea Camerei. Schönerer: Dacă nu desființați para­graful 14, tot votul universal nu are nici o valoare, e o pungășie! Primul-ministru . Atacurile acestea n’o să împiedice guvernul de a-șî urma dru­mul. Vresu să schițez înto­tt principiile reformei. Proectul se întemeiază pe prin­cipiul înlăturării­i oricăror privilegii e­­lectorale și a oricărui cens. Schönerer. Reforma electorală nu ur­mărește altceva decît slavizarea impe­riului. mslxmxeamsssai msssm PĂRERI ȘI IMPRESII Frumos . Incidentul acela urît din Cameră, din­tre d. Filipescu și d. Bădărău, ministrul justiției, și felul lăturalnic cum s’a încer­cat să se rezolve, fără a se rezolva, a jig­nit pe toată lumea. Sentimentul general era că se făcuse prin acel proces-verbal o mare nedreptate, se adusese o ofensă pe cit de meșteșugită pe atît de brutală ce­lui provocat. Era ceva care apăsa asupra tuturor și dădea impresia că apasă asu­pra însuși provocatorului. Sîntem adversarii hotărîțî ai reparațiu­­nilor prin arme—fiindcă punem legile și judecata omenească maî presus de întîm­­plare, sau experiența în als mînuirea ar­melor. Aceasta nu împiedică însă să poți apre­cia, nu după formele codurilor de duel, ci după dreapta judecată și bunul simț, atunci cînd într’o asemenea afacere de onoare se procedează just, sau se făptu­­ește o meșteșugită nedreptate. Și desigur că cel ce vine să repare o asemenea nedreptate este binevenită și pentru părțile în conflict și pentru socie­tate, pe care o asemenea nedreptate o lovește în­totdeauna. Din acest punct de vedere, fapta tînă­­rului Theodor Bădărău, fiul ministrului justiției, care a luat trenul și a venit în țară de la Paris, spre a spăla ofensa ce se încercase a se aduce părintelui său, este o faptă frumoasă. Pentru opinia publică și pentru cei doi adversari ai conflictului de la Cameră, ea este abia rezolvarea de­finitivă a incidentului, o rezolvare care ridică atmosfera penibilă a primei încer­cări de soluțiune. Și lumea e mulțumită și ministrul justiției trebue să fie satisfă­cut, și nu e greu de ghicit, după graba ce a pus în acceptarea provocațiunea și după felul cum s’a purtat pe teren, că și d. Pilipescu este mai mulțumit de această închidere a incidentului decît de aceea care se încercase. Cît despre pornirea tînărului Bădărău față de ofensa ce se adusese părintelui sau­, mișcarea e așa de frumoasă, că nu e nevoe de insistat. E cea mai fericită mișcare pe care un tînăr, în pragul bărbăției, o poate face pentru autorul zilelor sale. Desigur că tînărul acesta are inima la locul ei. E. Iî. F. 4$H§8SBBBn**«««•"—----­ Marți -14 Februarie, 1906 BIRECIOR POLITIC CONS­T. M­I Ia Ja E ABONAMENTE On an.........................lei IB.— s luni..........................„ 8__ 3 luni 4.— 0 Iu»»..........................„ 1.50 im străinătate «ssiluit­ă RMAMEi­ri coMBrurE (Adevtml Politic și Dimineața) Un an.............................lei S3_ 6 luni..............................„ 10.— 3 luni ..... „ s.— o lună..............................„ să— la străinătate Îndoit lii­rpurile ziarului: Str. Sărindar, si­ C­HESTIA ZILEI Greci! Ia corni Mitită Greuile: Kirie Mititea, se rugamu se ne’mpați cu rwmurU! Gena Liniță: Nu știți că eu sinte in confUeto și cu fanarioții tere ! ? finăîh Sda Creditul rural ■­ 'A'A _ Raportul d­-lui N. B. Căpităneanu — Dăm azî sfîrșitul raportului d-lui N. B. Căpităneanu asupra anchetei ce a făcut la Creditul funciar rural: O altă curioasă neregulă am găsit în faptul că socoteli de ordine cu totul privată, ala -I-lui subdirector Dimitrie Protopopescu, erau confundate cu soco­telile Creditului și astfel la 31 octom­brie 1904, Creditul rural scrie la Deui­­sche­ Bank, la Berlin să plătească în contul Creditului, la fiecare zi întîi și ale lnneî cite 440 mărci tînărului Ionel D. Protopopescu, elev la școala politeh­nică din Charlottemburg. Această adresă poartă No. 9.080 și se găsește în do­sarul No. 49 .­904. La 5 Noambrie 1904 Deutsches Bank răspunde că va face aceste plăți. Căutînd contul d-înî Protopopescu, găsim într’adevăr pe lunile Decembrie 1904, Ianuarie, Februarie, Martie, Apri­lie, Mai, Iu­nie, Iulie 1905, cîte lei 543 bani 40, iar alte ori 549 lei, plătiți de Deutsche Bank. Contul d-lui D. Proto­­popescu care se urcă la sfîrșitul anului la debit la suma de lei 13.929 bani 60, găsim că pînă la Noembrie nu era creditat, decît ca lei 3.494 bani 95. D. Dimitrie Protopopescu ca să acopere debitul său, a vărsat în ziua de 27 Noambrie 1905, lei 7.000, iar în De­cembrie restul. Este clar evident că aceste ’plăți de natură cu totul privată s’au făcut prin Credit într’un chip cu desâvîrșire ilegal și, pînă către sfîrșitul anului 1905, ră­măsese neacoperit. Aceeași regretabilă confuziune de so­coteli o găsim și într’o altă afacere. In registrul de intrare­­ al Creditului rural pe anul 1902 la fila 323 se gă­sesc aceste 2 mențiuni : „No. 14.443 din 8 Septembrie 1902, Herman Garson trimite covoare în va­loare de 362 lei“, „No. 14.444 din 8 Septembrie 1902. Herman Gerson trimite „ plăpămî da lînă și lî na jumătate mătase“. Ambele aceste Mfti­ lipsesc din do< sare. D. Protopopescu afllnd de constata­rea mea, mi-a declarat că covoarele priveau pe Credit, iar plăpămile privesc pe d-sa personal, remițîndu-mî în copie, certificate de d-sa, un cont și o scri*­soare ale lui Gerson din Berlin și drn­­sele duplicate obținute de d-sa de la­ Berlin în urma cererii ce a făcut. Hîrtiile fiind dispărute din dosar s-a­­făcut în ziua de 5 Februarie st. n. li­nul curent în registrul de intrare a­­dăugire cari transformă astfel mențiu­nile din registru: „No. 14.443 din 8 Septembrie 1902. Herman Gerson tri­mite covoare în valoare de 362 lei. O­­riginalul acestei scrisori și a facturai ce o însoțea, lipsind dela dosar, s’a cerut cu adresa No. 352 bis, din 27 Ianuarie 1906, copii după ambele acte, și s’au primit anexîndu-se împreună cu adresa No. 352 bis la dosarul Ag. 14­­­905“. „No. 14.444 din 8 Septembrie 1902, Herman Gersot­ trimite 6 prăpămî de lînă și una jumătate mătase. Această scrisoare privind personal pe d. Proto­­popescu, s’a anulat, fiind înregistrată din greșeală“. Ar fi fost desigur mult mai bine ca originalele să nu fi dispărut de la dosar, pentru a se putea vedea cum s’au ope­rat acele plăți în scriptele contabilității. In tot caz­ul este evident că asemenea confuziuni între conturile private și con­­turile Creditului nu ar trebui să se facă niciodată. Cilin în „BIMIiEIȚI“ de azi, pag. II, uri­rea Memoriilor d-lui Puiu Alexandrescu b f­topi și I­I de Const. Milie DUMINICĂ Un tînăr mî-a trimis cîteva mostre de chipul cum voește să-șî facă debu­tul în ziaristică. Am cercetat lucrarea și n’am găsit în ea acele însușiri carac­teristice cari trebue gazetarului și a­­num­e darul de a vedea și de a avea ochi de țînțar, căci se zice că acest a­­nim­al vede de cîteva ori mai mare de­cît realitatea, ori mai bine zis decît văd oamenii. Prima­ însușire a ziaristu­lui este aceea a observațiunei. Cu­m nu trec pe lingă un lucru, cîțî nu sînt părtași la cutare întîmplare, și dacă i-ar pune să scrie ceea ce au văzut, sa povestească cele ce s’au petrecut, s’ar găsi foarte perplexi. E apoi nevoe ca cel puțin tu să vezi mai mare, fiindcă scriind, veî micșora fatalmente impre­­siunea ce va căpăta cititorul și deci te voi apropia foarte mult de adevăr. Un­ alt tînăr, care credea că nui i­ se adresează observațiunea mea, îmi răs­punde că sunt nedrept, fiindcă fiecare sosește la poarta vieței nu cu lada plină, ci ca un mic bagagiu care intră ușor într’un geam­autan de mină. De sigur că da, însă pentru a deveni pictor, trebue să aibi însușirile acestei arte, ca să devii cintăreț au trebue să aibî organul perfept dezvoltat, dar cel puțin să fie putința de a deveni artist, pre­cum iarăși cînd ești peltic ori surd, ori mut, este de­sigur foarte greu să devii avocat, ori om politic și orator celebru... Toate aceste însușiri negative se văd dela început, și deci cînd dela prima încercare văd că subiectul este bun și poate da mijloace ca cineva să facă o operă de seamă din el—­și totuși debutul n’a reușit să-ți dea măcar iluziunea, in ca­zul acesta e mai bine să spui debutan­tului să se apuce de altceva, să nu-și piardă timpul zadarnic, fiindcă mește­șugul se învață, predispoziția este însă de la natură... LU­I Recitesc impresiunile de erî și relativ la tînărul care a luat drept­ul sau­ răs­punsul altuia, și îmî aduc aminte eu oarecare zîmbet, de o mică aventură i­­dentică care mi s’a întîmplat pe cînd eram Chițibuș și pe cînd scriam rubrica Impresiuni și Palavre, o rubrică care a avut celebritatea sa și care a dat oca­­ziune multor talente să se releveze. Timp de un an, doi, primeam regulat, de la o corespondență anonimă, și deci necunoscută, aproape zilnic scrisori, pe cari nu le pricepeam drcît cu greu, căci se părea că răspund celor scrise de mine și de alții, dar cum nu vedeam ce raport ar fi putut fi intre impresiile mele și necunoscuta mea, mă întrebam ce poate fi aceasta și oarecum eram in­trigat. Am cunoscut mai tirziu pe cores­pondenta mea și de abia atunci mi s’a explicat enigma. Doamna, nu știu pen­tru ce, socotea că tot ce era scris la a­­ceastă rubrică era numai de mine, că sub toate pseudonimele eu scriam și dînsa găsea în toate, mijlocul de a crede că mă adresam eu și că despre dînsa vorbeam. Am fost nevoit să spun adevărul adevă­rat și de atunci farmecul sa rupt, și cu el și scrisorile au încetat. Mi-a făcut rau la urma urmei că am distrus aceste nevinovate iluziuni, dar le-am­ distrus fără a mă gîndi și poate cu oarecare doză de milă, pe cîre d­in realitate am fost pur și simplu crud. MARȚI Se împlinesc azi cincizeci de­ ani de la moartea la Paris a lui Heinrich Hei­ne. Nu pot să zic că cunosc îndeajuns pe acest poet, căci nu l’am citit decît în traducere, d­ar totdeauna am găsit în el un egal al lui Musset. Trebue să vă mărturisesc că pentru mine cel mai mare pont al secolului trecut este Rid­­fred de Musset. Peste că nu ași putea să susțin cu argumente de critic savant această idea care este mai mult un sen­timent, dar în Musset găsesc că mai mult decît în oricine omul și durerile lui și mai ales găsesc la omul secolului XIX, cu toate aspirați­uiile și deziluziile sale, cu ironia lui fină, cu o comoară de simțiri și de însușiri înalte, față de altele și josnice și unite. Tot din aceeași rasă de poeți este și b­­­ine și cînd știe dacă postul german nu este chiar egal colegului său franez "! Poate să fie o iluziune această părere și s’ar putea explica această idee prin faptul că Musset a fost cel dintîitn poet al tinereței racle, acela care m’a impre­sionat mai mult și cu care m’am întîl­­nit în aceieașî comunitate de senti­mente... Oricum ar fi, în rarele ceasuri libere, cu plăcere deschid pe Alfred de Musset și cu glas tare re­stesc­ ori Bolla ori Portia ori celebrele lui Nopți. Mi se pare că aud un întreg concert, în care dulcele sunet al flautului dominea­­ză, pe cînd în surdină îi întovărășesc vioarele dulci și discrete. Sînt prea trecut de vîrsta tinereței ca să mai cred în alți zei. Musset și Hei­ne dar, cu sau fără dreptate, vor răm­î­­nea pentru mine poeții cei mai de seamă ai veacului în care m’am născut. MERCURI Cînd scrii, cînd vorbești in public, cînd meseria îți este de-a te produce zilnic, te blazezi și foarte de puține ori îți dai seamă că ai alcătuit ceva mai de seamă. Și cînd ești și ziarist, uiți repede articolele pe cari le scrii, cum de altfel socotî că și publicul le-a uitat odată cu ziua în care aui strălucit cîteva ore, me­teor care apare o clipă și apoi ești din noapte, reintră în noapte. Cînd cineva însă necunoscut îți esc îna­inte și contra așteptărilor tale, vezi că s’a improvizat un fel de biograf al tău, a­­ceasta te miră la început, dar orice s’ar zice îți face plăcere. Astfel ori, care n’am timp să văd co­ase după semințele ce arunc zii nie în public, astăzi mă trezesc cu o scrisoare de la o doamnă din Turnu- Severin, anonimă de altfel, care probabil nu mă cunoaște personal, precum nici eu n’o cunosc și care învederat că se interesează de activitatea mea publică, îmî citează cîteva articole de m­ult­uim­ite de mine, cite o carte a mea, în sfîrșit văd că îmi știe pe de rost viața mai bine poate de cît o cunosc eu sau mî-o amintesc. Ași fi nedrept dacă ași spune că a­­ceastă scrisoare nu mai-a făcut plăcere. Și plăcerea constă în mulțumirea că în manea ta grea și fără de nici o nădejde ca Să’î vezi roadele, cînd îți faci numai datoria, o mulțumitor să vezi pe cineva căruia această operă îî este simpatică, care te urmărește pas cu pas și care în ziua cînd vei închide ochii, nu te va uita, cum desigur vor face alții și desigur cu foarte drept cuvînt. ." JOI In Le Malin, Hardouin, vorbind des­pre efectele divorțului fericește pe fabri­canții de piese de teatru, fiindcă au la îndemîn­ă multe situațiuni tragice ori co­mice. Intre altele el citează anecdota unui stăpîn de casă care spune unul invi­tat:—Vei da brațul la masă d-nei X. D-nul cel gros care stă lingă sobă este amantul ei. Iți spun aceasta cu nu care cumva să faci vreo prostie. Nici noi nu stăm mai bine. îmi aduc aminte exc­am­pția unui ministru care se declarase foarte încurcat ca să-și alcă­tuiască lista invitaților săi la o serată. — Trebue să mă gîndesc nu numai la c-ne și bărbații lor, dar mai ales la amantele ori amanții fiecăreia. Și ea să sf’irșesc trebue să citez lecțiunea înțeleaptă pe care un străin o dedea altui străin care voia să vină n Romînia . — In prima linie, la cafenea ori la berărie, la Capșa mai ales să iei seama cu cine vorbești și cum vorbești. Se prea poate să te afli in societatea unui fost ori viitor ministru și de...acesta are oare­care însemnătate și poate avea și ur­mări, plăcute ori neplăcute. In a doua linie, dacă lipsești din țara cîtva timp, la întoarcere studiază bine cele ce s’au întâmplat în lipsa ta. Se prea poate ca d-na X azî să fie d-na Y, ca d. Z. să fie bărbatul d-nei W. și d­acă nu ești în curent ca noua situa­­țiune înțelegi ca care poți comite... Cela citite în Le Matin îmî din în­credințarea că în sfîrșit Parisul ne a a­­juns ! VI­HSI Citesc în Săptămâna d-lui G. Panu un articol cu totul răt­voitor pentru ac­tualu] ministru de justiție d. Al. Bă­dă­­rău. Pentru mulți lucrul acesta poate fi de mirare, căci d. Bădărău­ a fost la Iași pri­mul aghiotant al d-lui Panu,a fost stegarul partidului radical în capitala Moldovei, pe Bădărău s’a bazat întreg radicalismul ieșan și ceea ce este și mai curios, e faptul că dacă azi Bădăr­ă este ministru conservator, aceasta se datorește trece­rea d-lui Panu la conservatori cu întreg partidul sau și deci și cu disciplinatul a­­dept Al. Bădărău­. Eu linul nu mă mir de loc. Senti­mentele omenești se schimbă după îm­prejurări de multe ori. Cînd nu ești ziarist, de contradicțiile tare în această privință nimeni nu bagă­ du seamă. Cînd insă îți scrii părerile, ele iți joacă de multe ori festa, căci ești supus tortu­rii paralelelor. Totuși nu­ e nimic de mi­rare, ca d. Panu să-și terfelească pe fostul și fidelul sau tovarăș de altă dată, pre­cum iarăși nu ar fi de mirare, cînd mai de­vreme sau maî tirziu l-ar acoperi ca altă dată de elogii. Eu unul nu-1 voi­ condamna nici m­îîne, precum nu-1 osîn­­desc nici acum, căci dacă ași face a­­ceasta m’așî condamna și pe­ mine însumi, care de atîtea ori am lovit și apoi am sus­ținut aceeași persoană, și am făcut a­­ceasta cu aceeași bună credință, cu care azi d. G. Panu lovește în actualul mi­nistru de justiție, care însă poate nu s’o fi așteptat ca loviturile să vină și din această parte... _ S­ÎMBATĂ Aflu de moartea colonelului Zaharcani. Pînă azî par’că nu’mî venea să cred că un om poate muri grație durerilor mo­rale, din supărare cum s’ar zice. Moar­­tea bietului colonel Zahareanu, pe care l’am văzut sănătos și plin de viață cînd a plecat din țară, în urma cunoscutului incide­nt care i-a sfărimat cariera mili­tară, moartea lui îmi spune azi că omul poate muri și din durerile sufletului. Odihnească-se ia pace omul acesta, peste mormîntul lui să aruncăm fiori și uitare — căci uitarea o căuta și el cind se expatriase, și în același timp să dorim acelora cari l-au săpat, fără da voo, mormîntul, să le dorim și lor ca în colțu­l conștiinței să nu le răsară re­­mușcarea,—trista fantomă a mustrări­i da CII O' D CONST. MILLE ........... ——Bg-­­$■ IU ®.­.......—--------

Next