Adevěrul, februarie 1906 (Anul 19, nr. 5924-5937)

1906-02-14 / nr. 5924

Marți 14 Februarie 1906T­ a și GRATII ■''misQmgr­i hi I­­mal Direcțiunea Dimineței doritoare să ofere cititorilor săi o reprezentație gratuită la marele circi Pentru Un Ioc în stalul I trebuesc aduse nouă cupoane, adică: Menry, a cumpărat pentru seara de Marți 14 curent toate locurile pentru această splendidă reprezen­­t Dumin­ica, Luni și Marți, tație și le oferă gratis cumpărătorilor cu numărul ai Dimineței. Pentru a putea asista la această reprezentație gratuită cititorii Dimineței sunt rugați să se pre­zeinte Marți 14­­ Februarie între orele 10 dim. și 5 seara la palatul societăței Adeveriri, strada Sărindar cu cupoanele ce se găsesc în josul paginei a treia în numerele obișnuite ale Dimineței din zilele de azi Duminică, mîine Ludî și poimîine Marțî. Pentru Un loc în galerie treime să se prezinte trei cupoane și anume cuponul No. 1 de Dumi­nică, No. 2 de Luni și No. 3 de Marțî. Pentru Un loc în statul II trebue să se prezinte ș­ase cupoane și adică : două No. 1, două No. 2 două No. 3, din zilele de azi, mîine și poîmîine. Pentru Un loc în parchet sau un loc în lojă, 12 cupoane și anume, cite cite trei din fiecare număr de patru din fiecare nu­măr din zilele mai sus arătate. In schimbul acestor cupoane, administrația Dimineței va elibera bilete de intrare pentru locu­rile respective. Observăm că nu dispunem­ în total decit de 2500 locuri (adică atîtea cite sunt la circ) și în momentul cînd toate biletele vor fi liberate, ghișeurile noastre se vor închide și nu se va putea ține seamă de nici o cerere. Administrația noastră va elibera biletele în ordinea în care se vor prezenta cititorii noștri cu cupoanele. Dimineața în cursul cercetărilor mele am găsit că consiliul de administrațiune, prin­ in­­shierile sale din 5 Aprilie 1897 și din 10 Aprilie 1897, hotărîte ca atît :1. sub­director, d. Protopopescu, cit și "d­. avocat, Victor Antonescu, cari se numeau prin acele deciziuni, să nu aibă dreptul să fie nici funcționari ia stat, județ și comună și nici să primească mandatul de de­putat și senator. Această dispozițiune se pricepe de la sine. Consiliul de administrație de la 1897, urmărind îndoitul scop și de a elimina preocupările politice din administrația Creditului, și de a avea câ­ mai mult din timpul funcționarilor săi, voise să împlinească o lacună a legii Creditului funciar rural și să stabilească o regulă care să împedice cumulul dintre man­datul de senator și deputat și acela de Subdirector, inginer sau avocat al Cre­ditului, un spi­on contra acestor încheeri­ ale consi­liului de administrație, cari au fost aduse la cunoștința celor numiți, atît d. D. Protopopescu cit și d. Victor Antonescu au avut mandate legislative. De­sigur, d-le ministru, aici este o călcare de lege care cade în atri­­buțiunile mele să o constat; am voit acasă să vă arăt că nici hotărîrile con­siliului de administrație nu s'au bucu­rat de un respect mai mare decit tex­­ele precise ale legii.­­ Nu am putut să examinez în detalii­ diferitele cheltueli din­­ diferitele capi­tole, despre cari­ s’a făcut atîta zgomot în vremurile din urmă. Am examinat însă foarte sumar pe unele din ele. Astfel cheltuiala cuprinsă sub numele ajutoare se găsește în două paragrafe deosebite și anume în paragraful ex­traordinar și in paragraful beneficii și perderi. In ambele paragrafe ajutoarele se impart și ele in ajutoare la anume ins­­tituțiuni, în ajutoare la anume persoane numita și în ajutoare fără nici o altă explicație, și, în cea mai mare parte, fără nici un act justificativ. Aceste din urmă sînt mai in­totdeauna date prin intermediul intendentului I. Georgescu. Mi se pare de prisos să enumăr so­cietățile sau persoanele anume cami afi primit ajutoare. Celelalte iasă date prin intendentul Georgescu se ridică din ambele para­grafe la suma de lei 12.056 bani 55 pe anii 1901, 1903, 1904 și 1905. Această lipsă de acte justificative la ajutoarele date prin intendentul Geor­gescu, am regăsit’o și la alte cheltueli făcute prin acest intendent. Or, acesta cheltueli nu sunt lipsite de importanță. Cheltuelile de transport făcute prin acest intendent reprezintă în anul 1904 lei 5.621 bani 40, iar în anul 1905 lei 5.008 bani 05. Cheltuelile de poștă și telegraf fă­cute prin acest intendent reprezintă în anul 1904, lei 2.189 bani 60 și în anii 1905 suma de lei 1.458 bani 12. Dealtfel aceste cheltueli reprezintau numai o parte din cheltuelile de poștă și telegraf. Cheltuelile de poștă și telegraf­­ de la Creditul Funciar au avut următorul mers: Prin acest intendent, tot fără piese justificative," găsesc și o cheltuială pe care îmi este cu neputință să mî-o explic. Anume : în anul 1905 la Martie 17 găsesc ordonanța de plată No. 723 că s’a plătit intendentului Georgescu Iol 1.406, cheltuiți cu ocaziunea adunărei generale dela 27 Februarie / 12 Martie 1905 și petiție înregistrată la No. 1811 din 17 Martie 1905, pa baza căreia s'a făcut această ordonanță de plată, nu spune alt decît: „diferite cheltueli mărunte cu ocaziunea adunărei gene­­rale”. In lipsa oricăror explicații în scripte au’mî este cu putință să’mi explic in ce cheltueli mărunte se poate între­buința 1.406 îeî, cu ocazia unei adu­­suri generale. De altmintrerea la cele m­ai multe din ordonanțele de plată făcute prin intendentul Georgescu și cam­ mai tot­deauna copiînd diferite paragrafe și se ridică la sume însemnate ca de exemplu ordonanța No. 4300 din 23 Octombrie lAOóJei 335; ordonanța No. 4508 din 7 Noembrie 1905 lei 37­1 ; ordonanța No. 4455 din 3­ Noembrie 1905 lei 585; ordonanța No. 4767 din 24 Noembrie 1902 lei 299 (in aceste patru ordonanțe sumele date ca ajutoare cuprind 830 lei) nu au nici acte justificative, nici chiar o notă de chipul cum sumele cuprinse intrînsele au fost cheltuite. Pentru a ilustra această observațiune dau un exemplu. La No. 555 din 4 Martie 1905, găsesc următoarea ordo­nanță de plată : Următori la casă. Cheltueli de deplasare. Plătit I. Georgescu, intendentul so­cietății, cheltueli cu transportul în in­teres de servicii­ conform aprobării pusă pe nota alăturată. Poștă și telegraf. Idem, cheltuiți cu corespondență, idem Paragraf extraordinar, idem dați cu ajutoare lei 150.— p. Director (ss) D. Protopopescu Vorbirea din corpul acestei ordonanțe de plată, in care se spune despre o notă alăturată, s'ar crede că se raportă în vreo notă în care­­ să se arate în detaliu cum s’a întrebuințat cei 150 iei transporturi și cei 105 iei aju­toare. Cituși de puțin. La această ordonanță notele alătu­­r de­ale rare nu sînt decît parafraze donanții de plată. Intr'adevăr drept orice notă găsim o chitanță a intendentului Georgescu, din 4 Martie 1905, reaprinzînd doar vor­­belc „lei 105 dați ca ajutoare“ și alta din aceeași dată „iei 1­50 cheltueli fă­cute cu transportul in interes de ser­vicii!“. Cu alte cuvinte la toate aceste cheltueli, făcute prin intendentul Geor­gescu, se găsesc numai chitanțele lui că a primit acele sume, dar, nici un fel de socoteală de chipul în care au fost cheltuite. Contrastul dintre vor­birea conform notei alăturate și laco­nismul pretinsei note, care nu este de­cât o chitanță de primire, nu dovedește o bună administrațiune. Tot în seria cheltieților mai găsesc un fapt care merită să atragă atenția d-voastre. El este privitor la o creiere de funcțiune fără încheerea consiliului de administrație. Intr’adevăr am cerut să văd încheerea prin care d. doctor Rătzoiu, ar fi fost numit medic al Cre­ditului Funciar Rural, și o asemenea încheere, mi s'a declarat că nu există. Totuși d-lui doctor Rătzoiu­ i s’a plătit ca și cîm­ ar fi fost medic al Credi­tului frural. Iată ordonanța de plată No. 812 din 24 Martie 1905 : „Plătit d-lui doctor Rătzoiu, onorariul cuvenit d-sale pe lunile Februarie și Martie, pentru vizitele făcute funcțio­narilor societăței noastre, a 150 lei lu­nar. Lei 300“. Da sigur este de admirat solicitudi­nea adm­inistrațiuni de a da funcționa­rilor Creditului un distins medic, cu­noscut în special pentru boalele de co­pii, dar nu am înțeles ca o asemenea creațiune de funcțiune să se poată face fără încheerea consiliului de adminis­trație.* Cheltuelile de imprimate fiind dintre cele care afi­ fost discutate, vă dau aci cifra lor în cei cinci ani din urmă. In anul 1901 s’a cheltuit cu impri­matele lei 24.235, bani 15, dintre cari lei 12.682 la tipografia „Voința Națio­nală“. In anul 1902 s’a cheltuit 'u impri­matele lei 21.509, bani 15, dintre cari lei 12.380 la tipografia „Voința Națio­nală“. In anul 1903 s’a cheltuit cu impri­matele lei 26.328, bani 15, dintre cari lei 16.444 la tipografia, „Voința Națio­nală“. In anul 1904 s’a cheltuit cu impri­matele lei 17.610, bani 60, dintre cari lei 12.083 la tipografia „Voința Națio­nală“. In anul 1905 s’a cheltuit cu impri­matele lei 14.409, bani 35, dintre cari lei 11.226 la tipografia „Voința Națio­nală". * O gravă călcare a legei am găsit o în faptul că suma de lei 10.363, bani 22, reținută din lefile custozitor drept taxă de 5 la sută asupra salariilor, cu­venită fiscului, în loc să fie vărsată fis­cului, a fost făcută venit și trecută în contul special de profit și pierderi, con­tul din care s’a alimentat cu preferință cheltuelile de ajutoare și­­ celelalte de cari am­ vorbit in cursul acestui ra­port. Acest mod de a proceda este cu to­tul ilegal. Intr’adevăr, sau această sumă repre­zintă o taxă legiuită și trebuia vărsată fiscului, sau lefurile custoziior nu erau supuse la această taxă, și atunci orice reținere din leafa lor trebuia să profite proprietarilor urmăriți, in socoteala că­rora se plăteau custozii. In nici un caz nu se putea să se ia de la proprietarii urmăriți 5 la sută, mai mult decît ceea ce de fapt se plătea custozilor, pentru ca acești­a la sută să sporească fondul de cheltueli, fără acte justificative, ale administrației Creditului. Cred, domnule ministru, că ar fi ni­merit sa rugați administrația Creditului ca să restitue diferiților proprietari ur­măriți aceste sume, cu cari pe nedrept au fost încărcate conturile lor. * Am observat și o oarecare ezitare în chipul de a califica­­ unere operațiuni fă­cute de Credit. Astfel la 29 iunie 1905, prin ordo­nanța de plată No. 2623 se vede că s’a plătit d-lui doctor Al.­ Stancescu, admi­nistratorul Băncei „Oltul“ din Slatina, Iol 6250, jumătate din prețul a 10 ac­țiuni subscrise de Credit la Banca „Ol­tul“ a lei 1250 fiecare și cumpărate pentru fondul pensiilor. La 29 Noem­brie 1905 prin ordonanța de plată No. 5340, se stornează ordo­nanța de plată No. 2623, deoarece zi­­sele acțiuni aparțin societăței de eco­nomie­ a funcționarilor Creditului ru­ral. Pentru nici una din aceste operați­uni n­­u există vreo aprobare a consiliu­lui de administrație. Ele denotă în tot cazul o mare con­­fusiune în administrația și contabilita­tea Creditului.* Acestea sunt, domnule ministru, cele cercetate de mine pină acum. Deosebit v’am comunicat verbal alte observații. Cole gul meu d. Andrieu, își va face deosebit raportul silfi în privința cerce­tărilor făcute de d-sa. Aștept instrucțiile d-voastră ca să văd dacă sunt și alte cercetări pe cari trebuie să le fac. Binevoiți vă rog, d-le ministru, a primi asigurarea distinsei mele consi­­derațiuni. Comisarul guvernului (ss) N. R. Căpităneanu JURNALUL FEMEIEI Din imizeriile­iumei Primim din partea unui voiajor ur­mătoarea scrisoare : In prada unei disperări, recurg la amabilitatea desinteresată ce vă carac­teriza pentru a vă cere un sfat și—dacă aceasta vă va fi posibil,—sprijinul d-v. pentru o operă caritabilă care ar trebui să miște pe toate cititoarele d-v. Sunt mari mizerii pe această lume ; sînt cazuri unde soarta lovește cite­o­­dată în așa fel, încît aproape devii a­­theist zicînd că do­ar exista un Dum­nezeu, nu ar putea să se întîmple așa de mari nenorociri, nedreptăți și multe lucruri inexplicabile, însă ceea ce mă face să apelez la inima d­v. este ceva atît de grozav, nicit sînt sigur că va găsi răsunet și ecoul doric. Iată cazul : O întimplare m’a introdus într’o casă modestă dar onorabilă, unde locuește o mamă cu­ 3 fice ale sale toate nemări­tate, însă bine crescute după puterile părinților. Una din acele fiice, a absolvit școala primară din localitate luînd în toate clasele premiul iutii; fiind văduvă, mama nu a dispus de mijloacele necesare pentru a continua instrucțiunea acestei copile înzestrate cu atît talent și dra­goste pentru carte și astfel a rămas acasă ocupînd­u-se de menaj. . Copila, se afla pe atunci în cea mai perfectă stare de desvoltare fizică și intelectuală, cind dedată observă o o­­boseală in mîinî, care din ce în ce se accentua mai mult plnă in cele din urmă constată o slăbiciune și in același timp o slăbire a minuilor intri un grad foarte mare. S’a recurs la mai mulți medici, cari n’au­ știut, sau n’au voit, să diagnosti­­zeze această teribilă suferință și astăzi, după diferite­ încercări, această regre­tare­­lă ființă, înzestrată de natură cu tot ce poate fi mai simțitor, inteligent, și drăgălaș, sănătoasă in tot organismul ei, o redusă la disperare, privindu’șî mîinișoarele stingindu-se, ca printr’un­ blestem, nerămiind decit oasele și pie­lea pe ele. De la antebrațe încolo,totul e normal la biata copilă, ce d’abia a atins etatea de 20 ani, și plîngind în­cearcă mereu, însă zadarnic, d’a lucra ceva cu ele, căci dela rădăcină, dege­tele și-au­ perdut­ facultatea de a func­ționa. Unul din medicii din București i-ar­ fi spus, sub stupefecția întregului au­ditor, c’ar suferi de o atropire muscu­lară a m­îinilor și că nu poate face nimic . Apelez la d­v. ca un străin de fami­­lia, însă ca om de inimă, sa binevoiți a deschide în coloanele d­v. un plebis­cit în această privință, atît relativ la chestiunea patologică cit și la aceia umanitară! E imposibil ca să nu se găsească în țara romînească, instituțîuni, savanți și filantropi,pe gar, să­ nu-i lase rece acest cas alarmant. . . Notați cu­ nu e vorba de vr’o poma­nă, această domnișoară, odată vinde­cată, și-ar face o datorie sacră. Inclin­d în s’i­imbul al«jocului științific ce i s’a adus, ori unde i s’ar cere, și vă pot încredința, c’ar ști să lucreze, cu­. i s’ar cere pentru a se achita de da­torie. ro, căruia grabnica moarte nu i-a lăsat timp să-și spue, ultima voință. „Și de aceia mă grăbesc a îndeplini și dorința lui care îmi era cunoscută în parte, care, adăugați la intențiunile mele, sa formeze dispozițiunile testamentului de față“. I Și începe : Toată averea mea a las lui Ivan Evstratief Geșof, pe care îl instituesc moștenitor universal, cu o­­bligațiunea de a aduce la îndeplinire următoarele îndatoriri: 1* " «O­S. Și urmează legatele; 11 Rudelor com­puse din veri, verișoare, nepoți, ne­poate, fiecăruia cîte 16.000 lei; 2) Las 20.000 lei bisericei bulgare din Bucu­rești ; 3) Aceeași sumă bisericei bul­gare din Galați; 4) O sută de mii lei și,oalei de bănți și foto din Corlova (orașul natal) ; 5) Cinci mii lei azilului „Elena Doamna“ din București; 6) Una sută mii lei u universităței din București; 7) Treizeci mii lei primăriei din Galați ; 8) Circa 80.000 lei primăriei Capitalei; 9) Cin8preze­ce mii lei Eforiei Spitalelor ; 6) Toată averea ce va mai rămîne» după îndeplinirea tuturor țluiiilor conținute în va vinde, iar banii legatelor și obliga­acest testament, se rezultau­ și orice altă sumă de bani va rămîne pînă la împlinirea sumei de 6.000.000 kî, se va plasa iu efecte publice sau în cumpă­rare de imobile în Bulgaria și Rumesia. Totul se va încredința unei eforii ce se va constitui și compune din: minis­trul instrucțiunei publice al Bulgariei, doi membrii deputați ai Camerei bul­gare, doi membrii aleși de către moș­tenitor și executorii acestui testament, iar toți acești membrii vor alege la rîndul lor cu majoritate alte două per­soane, așa numit eforia să cuprindă un număr­ invariabil de șapte membrii. Eforia aceasta va înființa și întreține din venitul acestor șase milioane o școală superioară în unul din orașele Bulgariei, purtînd numele „Frații Evloghie și Christo Gheorghieîi dela Crăiova“. In acea școală se vor preda fiilor bulgari de preferință științele exacta aplicate i industria practică, etc. Executorii testamentari. Perorația patriotică la sfîrșit ultimele două dispozițiuni sînt următoarele: tot ce va" prisosi peste Cele șase milioane și legatele enumă­­rate, va moșteni Ivan Evstratief Geșor, legatarul universal. Dacă nu va vroi sat­ nu va putea din diferite cauze să accepte, atunci desemnez pe ruda mea Evloghie Pulie­ f, i­ar dacă, nici aceasta nu va vroi sau nu va putea,d. Dimitr­ie Ivanof e rugat să­ ac­cepte însărcinarea. Ca executori testaimentarî numesc pe d-nii: Gh­. V. Sopoff, Naideti Gherotv, Alex. Vericeanu­, Gheorgh­e Nicopulo și Christo Pulief, pe cari îi rog să dea tot concursul legatarului universal, ve­­ghiînd cu toată rîviri și îngrijind, ca testamentul să fie executat în toate a­­mănunțimile. Următorul pasaj care dovedește exal­tatul sentiment patriotic al bancherului bulgar închee testamentul : „Numai speranța ce am de a putea și eu să contribuesc la prosperitatea și mă­rirea patriei mele, mă face să mor liniș­tit, fiindcă dacă am muncit în toată viața și am economisit, atît eu cit și fra­tele meu­, am fost animați de această do­rință sfîntă, care acum rămîne ca moș­tenitorul și executorii testamentari să o realizeze. Testamentul e iscălit și datat la 18 iulie 1882. In numărul viitor vom arâta nume­roasele codicile, adică adăogirile făcute pe fiecare an și cîteodată de două ori pe an de Gheorghie și în cursul celor 15 ani cari s’afi strecurat dela testamentului pină la moartea rului, facerea testato-Inter. tet cu piano de Brahms, la a cărei pre­cisă și însuflețită inter­preti» a contri­buit și pianistul Th. Fuchs. Quartetul de Beethoven a fost un farmec pentru auditoriu și quartetul de Borodin, care a încheiat concertul, a plă­cut mult. Cu regret vedem că lumea lojelor nu-șî mai face în­deajuns datoria de a participa la aceste admirabile concerte. Regretabil că se tratează ca articol de modă arta adevărată. lei lei 16.25 105.— 271.26 Capriccio­­ —$țfâS2ts-zr~ - -------­ Anul 1896 lei 2.123 55 1897 1898 189­9 1900 1901 1902 1903 1904 1905 3.160.25­2.752.48­3.560.92­6.821.03­8.650.40­7.709.65 8.126.44­6.412.38 5.435.06 Evlofius f Gh­eorghieff Bulgaria Procesul de moștenire din Am arătat in­­ numărul de acum o săptămînă, că ,relevarea in Sobrania bulgară a milioanelor lui Evloghie Gheorghieff, ne face să tratăm și noi chestiunea aceasta redevenită de ac­tualitate. Și cu attte mai m­ult—ziceam— suntem­ compete­nți să o facem, cu cit autorul milioanelor am trăit, aci și mili­oanele au­ fost agonisite în țară la noi. In acel număr al ziarului nostru am făcut să treacă pe dinaintea ochilor cititorilor, perioada cea mai obscură din obiectul anchetei noastre, începînd cu pripășirea celor doi frați Gheorghieff din Cărlova în principatul Munteniei, cum au făcut avaron, rolul jucat de ei în războiul de la 77—78, moartea unuia din frați Christo Gheorghieff, patrio­tismul nețărmurit al lui Evloghie Gh­­orghieff și în sfirșit­ alegerea făcută de acesta în persoana d-lui Ioan Evs­tratief Gesof, care să-l moștenească după moarte, ca singurul în care avea încre­dere că va aduce la îndeplinire lega­tele ce voia să lase patriei sale. Testamentul Ia adevăr la 1882, adică vreo 2 ani după moartea lu­g Christo Gheorghieff, acela care a conlucrat la adunarea mi­lioanelor, Evloghio­­ Gheorghi­aff, care își apropiase și partea defunctului fără a da o centinuă moștenitorilor acestuia, așterne testamentul prin care dispune de întreaga avere cu o remarcabilă mi­nuțiozitate. Se va vedea din acest testament că excesivul patriot a căutat ca prin o sumă de mici legate, să mascheze sau cel puțin să­ atenueze efectul cam drastic ce ar fi putut, produce la des­­chiderea testamentului,­­regatul enorm lăsat patriei de care nu s’a despărțit cu gîndul și , cu sufletul nici o clipă măcar.* După ce face diferite considerațiuni asupra vremelniciei vieței omenești­­—ceea ce ii determină ea deși sănătos și în vigoare încă, să se gîndească la facerea testamentului — Evloghie Gheor­­ghieff, declară că întreaga avere a a­­gonisit-o cu­ ajutorul fratelui său­ Chris­ TEATEN-CONCERTE Palatul Ateneului. Al 2-lea concert de muzică de cameră. Mare succes, eri după amiază la A­­teneu­, pentru quartetul „Carmen Sylva". D­nil. D. Diuicu, la violoncel, d. Mal­­cher, ca prim-violonist, d. G. A. Diuicu, la vioara II și tînărul d. Skohout,­ la viola, formează un quartet, care progre­sează an cu an și aduce mari servicii culture­ muzicale la noi. Eri programul a început cu un quar­ Iar bătaia în armată S’a zis că la regimentul 1­­ roșiori un ca­iman a bătut pe Un solda­t atit de crunt incit ace. "■ ,a sucombat. Comele.­am știrea eu următoarele a­­mănunte. Un soldat anume Grigore Păunescu din regimentul 1 roșiori, escadronul 4, fiind atașat la infirmerie, a fost bătut de căpitanul Davidoglu Cloanțe, sub cu­­vînt că l’a îngrijit pe un soldat trimis de el. El fu internat la spitalul militar și a doua zi scuipă sînge. Victima a povestit cazul doctorului Butoianu care l-a sfătuit să nu reclame nimănui, că aceasta ar putea să aibă și alte urm­ări. După cîtva timp i se acordă un con­cediu de 40 zile în care timp a zăcut mereu, și întors din concediu fu iut­ T­­nat din nou în spital. După cîtva timp de la liberarea lui el sucombă. Frații victimei afi reclamat coman­dantului regimentului 1 roșiori, col. Bogdan. Cerem să se orînduiască o anchetă severă, pentru a fi dispensați de a mai reveni. s. SPECTACOLf.n Luni 13 Februarie Circul Sidoli. — In toate serile repre­zentații a­lese. Sala coloseului Oppler. — In fiecare Duminică și sărbători concerte date de o orchestră sub conducerea cape­ mai­­­orului Strauss. B. Miclescu, prmi­ regelui! — De ce nu s’a înlocuit directorul C. F. R. — După multele scuze pe cari guvernul le-a adus administrației nenorocite a d-lui Miclescu, directorul căilor ferate, s’a găsit încă una mai rea decît toate ! La interpelările și intervențiile de­putaților și senatorilor de a se schimba d. Mierescu, miniștrii răspundea fi: ba că d-sa nu e vinovat de faptele funcțio­narilor inferiori, ba că nu e material rulant suficient. S’a spus chiar în cele din urmă că d. Miclescu nu mai trebuee să fie atacat pentru că iși regulează drepturile la pensie, pe ziua de 1 A­­prilie c. Scuzele și motivele acestea n’au con­vins însă pe aceia cari cer înlocuirea d-lui Miclescu, și s’a văzut că în Senat, d. inginer D. Stoyanescu a adresat o nouă interpelare d-lui ministru al lucră­­iior publice, relativă la administrația căilor ferate. D. Stogarnescu, după cîte nu s’a fi spus, a căutat să-și documenteze interpelarea sa cu un foarte mare număr de fapte nenorocite de-ale administrației d-lui Miclescu. .. * ■ [UNK] Und a venit insă ziua interpo­lării, d Stoyanescu a trebuit să consimtă a șî-o amina sine die. De ce ? S’a convins d. Stoyanescu de contrariu? Nu, dar a fost silit sa nu vorbească, din cauza unei e­­nergice interveniri a d-lui general La­­hovari, ministrul afacerilor străine. In adevăr, d. general Lahovary s’a dus la banca unde stă d. Stoyanescu in Senat și a avut o lungă și animată convorbire cu senatorul do Teleorman. Un d. senator care a putut auzi spu­sele d-lui general Lahovary, ne-a co­municat că ministrul afacerilor străine a declarat d-lui Stoyanescu : — Dacă îțî dezvolți interpelarea, con­siderăm faptul ca o neîncredere în gu­vern și noi­, miniștrii, demisionăm toți imediat. 8 .in AK&saâs*.».. adeverit^ ly^standSfe^" Același d. senator ne-a explicat și restul declarației d-lui general Lahovary. Acea declarație a fost făcută pentru că regele nu voește să fie schimbat d. Miclescu de la căile ferate și guvernul nu voește și nu poate să treacă peste voința regelui. Deci d. Miclescu nu pleacă dela căile ferate pentru că e omul regelui ! Aceasta e ultima versiune pusă la circulație de guvernamentali, asupra neînlocuirei d-lui Miclescu. * Decît, mai e și o altă­ versiune care are cel puțin tot atîtea sorți de cre­zare ca și versiunile guvernamentale. E versiunea că guvernul nu voește să înlocuiască pe d. Miclescu, pentru că acesta e ginerele d-lui Ștefan Gre­­ceanu, care e rudă cu d. Cantacuzino și care e președintele consiliului de ad­ministrație de la Creditul rural, unde guvernul are acum mare interes să aibă cit mai mulți amici. R­P. Afacerea de la Galați Poliția patronîn­d hoții și spărgătorii La Galați continuă cercetările în chestia furturilor in care sunt im­plicați cei 8 polițiști de care s’a vorbit. S’au­ descoperit multe fapte cari pun într'o tristă lumină ein­toa celor cărora le incumbă grija siguranței publice la Galați. Asiei s’a dovedit că agenții poliție­nești, adăposteai­ pe un servitor in­ vitată de 16 ani, anume Lecața, care sâvîrșise un furt de 8000 lei și parchetul ceruse urmărirea lui. Timp de 7 luni, acest minor săvîrșia furturi aproape zilnic, iar profitul îl îm­părțea cu agenții polițienești, care îi ce­reau b­ani pe rind, amenințîndu-i mereu­ cu pușcăria. El fu astfel exploatat pînă și de șe­ful siguranței. Mai mult, Intr’una din zile, el fu pus să boteza copilul unuia dintre agenți, iar după botez plăti un chef de 300 lei la care participară toți agenții poliție­nești cari urmăreau­ pe hol. Se afim­ă că într’una din zile, Lecața j refuzînd de a mai... eefera, a fost ares­tat și ținut cîteva zile pînă sa hotărî să dea banii ce i s’au cerut. Parchetul a mai primit denunțuri foarte numeroase în cari se zice că cei 8 agenți, patronau o bandă de hoți minori cari furafi mărfuri și le îm­păr­­țeau cu ei și că în urma unor înțele­geri avute cu contrabandiștii, aceștia le procurau tutun’’de contrabandă pe care el ii îngropau în grădinile mai multor muncitori, apoi tot ei îi denunțau regiei. Prin acest mod ei încasai­ premii. Frumoase operații, nu-i vorbă. ! St. ------------—a «țj, 4- «\obw—=——— Iliia JHEnsia Criza insin­­steria­ ä Viitorul ministerului Witte, se arată neclar. Neînțelegerile între miniștrii au început să izbucnească. După Novoie Vremia, criza ministe­rială, se va mărgini ou­m­ai la plecarea d-lui Timiriașev, a cărui demisiune a fost definitiv primită. Fiecare se așteaptă ca să fie înlocuit prin cine știe ce funcționar neînsemnat. Gît despre plecarea anunțată a d-lor Nemechaev, ministrul căilor de comuni­cație și Filosofof, se crede că ei vor re­nunța la acest proect în urma slăbirei curentului liberal prin plecarea d-lor Tiu­iriasov și Kutler, și prin creșterea influenței lui Durnovo. Continuă să se vorbească de retra­gerea d-lui Witte și se comentează dez­binarea care există între ei și membrii guvernului. Un nou conflict s-a produs intre contele Tolstoi, ministrul de ins­trucție publică și Durnovo, din cauza arestarea d-lui Bogdsavlenski, agregat la universitatea din Dorpat. Opinia zemstvooistă rămîne ostilă actualului guvern. Ea a dovedit această neîncre­dere refuzînd să dea delegați din zemst­­vourî cari să ajute pe consilierii im­­­periali. Contele Witte a răspuns la aceasta printr-un comunicat în care declară că făcîndu-se liniște în țară, ideea de a se recurge la delegații zemstvourilor, nu mai prezintă interes. Noul indoele s’afi ivit asupra convocarei FOIȚA ZIARULUI ADEVERUL — 31 — Victima Năpastei Honiaru din viața bancherilor CAP. 24 Mărturisiri Nimeni nu putea spune dacă îi­­cuse cineva o excrocherie de la ban­că, sau­ erau­ victi­m altora. Urma­rea acestei descoperiri ju­ră multe depozite de acte și bani fură re­trase în scurt timp, ceea ce-l zăpăci cu totul pe Meggitt. Și ca o culme a nenorocire! nici de la Leon nu primea nici o știre și devenea din ceas în ceas mai neli­niștit , acum mai mult de cît ori cind avea nevoe de complicele sau. In sfîrșit într’o după amiazî ser­vitorul de la birou îî aduse un bi­let. Era de la Joe Magby „Trebue să vă vorbesc imediat. Vă aștept la colțul străzei.“ Casierul alergă în stradă. — Ei, spune ațî reușit să-l scă­păți ? — Nu ! Totul a fost stricat din pricina prostului pe care l-am trimes d-ta. — Cum ? — Fiindcă a stat cu gura căscată. Noi i-am­ trîntit la pămînt pe poliți­ști și Leon a reușit să fugă dar tri­mesul d-tale stătea ca un stîlp pe cînd altul străin pleca cu Leon. •— Unde-î Leon acuma? Pungașul își schimonosi fața în­­tr’un rînjet hidos, raspunzînd : •— Șade la răcoare, de­sigur că la Milibank și vor băga ei de seamă ca să nu maî scape ciocîrlanul. Meggitt se întoarse acasă necăjit. — Nu mi­ se putea întîmpla ceva mai­ răit de­cît asta, murmura el, dacă până în două săptămînî nu pot aduna o sumă mare de bani, sunt un om pierdut. „Ce să fac ? Va trebui să recurg la înprumuturi pentru a achita polițe­le, numai Waldo să nu se amestece că m’a luat dracul. După ceasuri întregi de răzgîn­­dire, putu să-și zică că 30.000 lire sterline poate să adune pentru a achita primele rate ale polițelor false fără ca Waldo să bănuiască ceva. .Se duse la tovarășul săui acasă, căci era bolnav și-l îngrijea Elena, fiica sa cea mai mare, pe cînd soția și celelalte fiice plecaseră la niște rude. Meggitt îi spuse că trebue să în­caseze banii de la debitor pentru a acoperi plățile urgente. Printre alții cită și numele lor du­­dulu­i Win&gpur. Waldo se opuse. ■ Nu se poate, pe acesta trebue să-l maî așteptăm. — Dar, tocmai dînsul datorește o sumă însemnată. — Da, dar hipoteca luî e sigură. — Cu ce? Cîteva fălci de pămînt și restul stîncă și Frumoa­să garanție. —­ Sînt rudele soției mele, nu mai putem stărui, zise Waldo. Dar Meggitt nu fu convins de acest argument și la urmă banche­rul trebui să cedeze. Lordul Winspur nu fude loc ve­sel aflînd că trebue să-șî achite da­toriile. Soția sa alergă la d-na Wal­do pentru ca dînsa să stărue pe lin­gă Meggitt să nu-i scoată moșia în vinzare. D-na Waldo scrise lui Meggitt să o viziteze și să vie însoțit de ami­cul să fi marchizul. Ar fi fost foarte bine,dacă ar pu­tea sta la ea cîteva zile ca să se mai odihnească de­­ multă muncă , așa-i scria dînsa. — Să mă duc­ă se întreba Meggitt după ce primise scrisoarea. Nu co­mit oare o imprudență plecînd dela bancă ’? „Dar voii­ risca.­ De cînd Fancheta îî spusese că d­na Waldo era mam­a lui, dorea­­ să stea în fața ei și să­­ spue cu a­­roganță că­­ știe totul, că o urăște și că de la el sa nu­­ se aștepte în­ nici o cruțare. Plecă și cind ajunse acolo, d-na Waldo tocmai își făcea toaleta. A­­bia după o jumătate de ceas f­i primit. Această lungă­­ așteptare îl supără și mai mult și­, la cuvintele ei căl­duroase el răspunse cu răceală și cu o înclinare ușoară. •— Șezi, dragă d-le Meggitt, zise ea văzînd că el e supărat, am mult de vorbit cu d-ta. Maî întîî de toa­te te rog spune mî, ce am făcut cu i­poteca cumnatului meu ? — Afi trecut de mult termenele acordate. Efi de mult am vestit pe lordul Winsgpur că trebue să-șî achite datoriile. Acum nu-mî rămi­­ne altceva de făcut • de­cît să.... — Cum d-ta? Ești d-ta reprezen­tantul băncii ? — De­sigur dacă nu­ e alt­cine­va și dacă toți debitorii noștri ar face ca,d-l Winsgour ar trebui să­­ închi­dem banca. „Timpurile sunt grele. — Păcat! Tocmai aveam de gînd să vă cer săptămînă viitoare o sumă mai mare. — Ce sumă 7 D-na Waldo socoti ceva în car­netul ei apoi, zise : —I Vr’o două mii sterline. — Nu se poate­­ absolut nu.... — Cum poți d-ta să mă refuzi, exclamă ea roșie de­ mînie. D-l Dan­dy niciodată nu mă refuza, puteam lua orî­cît de mult.­­— Poate că avea el motivele sa­le ca să fie atît de generos, răspunse Meggitt cu o intonațiune ciudată. Ea îl privi uimită. — Ce vrei să zici cu asta ? — Poate că d-l Dandy avea oa­­recari datorii de achitat față de d-v dar efi n’am. — Cum 7 d-ta știu, gingăvi d-na Waldo îngălbenind ca ceara. — Știu totul, răspunse Meggitt cu glas aspru. „Intîmplarea m’a făcut să știu ce-țî sînt eu. — O Percy, fiul meu! strigă band­ereasa întinzînd brațele Espre cd, dacă nî știu ce dor mî-a fost de tine cît am... — Lasă te rog scenele, exclamă Meggitt rîzînd batjocoritor. Senti­mentele d-tale materne s’afi trezit cam prea tîrziu. Acum nu-mî maî fac nici o impresie. — Percy, îțî jur că te ași fi re­cunoscut de mult în fața lumei dacă s’ar fi putut. „Pe tine te am iubit mai mult de­cît pe ceilalți copii... — Cum­ mî-am dovedit această iubire , răspunse el cu mînie. Cum datoresc poziția ce ocup astăzi in societate .’ Numaî mie însumi, numai muncii și energiei mele ! — Te înșeli, Percy, răspunse ea cu blîndeță. „Efi am veghiat asupra ta și te am ajutat să înaintezi. Efi te-am­ făcut să ajungi casier și n’ar fi a­­juns niciodată tovarășul firmei dacă nu m’așî fi gîndit efi la viitorul tău­. — E prea tîrziu­, murmură Meg­­gitt cu tristeță. „Eram deja compromis. — Nu te înțeleg. — Vei înțelege curînd, mamă, zi­se el cu blîndeță învins de senti­mentul dragostei filiale Fără să vrea se apropia de dînsa și­ î zise în șoapte . — ■'"'im­mi—minuni.­ Peste cîteva zile vom începe publicarea frumosului roman intitu­lat: (L’accusateur.) Acest roman e datorit d-lui Jules Claretie ,membru al academiei fran­ceze. Ochiul mortului va interesa în cel mai înalt grad pe toți cititorii noștri! (Va urma) Ochiul mortului "*;i •* l­4 > v

Next