Adevěrul, februarie 1906 (Anul 19, nr. 5924-5937)
1906-02-14 / nr. 5924
Marți 14 Februarie 1906T a și GRATII ■''misQmgri hi Imal Direcțiunea Dimineței doritoare să ofere cititorilor săi o reprezentație gratuită la marele circi Pentru Un Ioc în stalul I trebuesc aduse nouă cupoane, adică: Menry, a cumpărat pentru seara de Marți 14 curent toate locurile pentru această splendidă reprezent Duminica, Luni și Marți, tație și le oferă gratis cumpărătorilor cu numărul ai Dimineței. Pentru a putea asista la această reprezentație gratuită cititorii Dimineței sunt rugați să se prezeinte Marți 14 Februarie între orele 10 dim. și 5 seara la palatul societăței Adeveriri, strada Sărindar cu cupoanele ce se găsesc în josul paginei a treia în numerele obișnuite ale Dimineței din zilele de azi Duminică, mîine Ludî și poimîine Marțî. Pentru Un loc în galerie treime să se prezinte trei cupoane și anume cuponul No. 1 de Duminică, No. 2 de Luni și No. 3 de Marțî. Pentru Un loc în statul II trebue să se prezinte șase cupoane și adică : două No. 1, două No. 2 două No. 3, din zilele de azi, mîine și poîmîine. Pentru Un loc în parchet sau un loc în lojă, 12 cupoane și anume, cite cite trei din fiecare număr de patru din fiecare număr din zilele mai sus arătate. In schimbul acestor cupoane, administrația Dimineței va elibera bilete de intrare pentru locurile respective. Observăm că nu dispunem în total decit de 2500 locuri (adică atîtea cite sunt la circ) și în momentul cînd toate biletele vor fi liberate, ghișeurile noastre se vor închide și nu se va putea ține seamă de nici o cerere. Administrația noastră va elibera biletele în ordinea în care se vor prezenta cititorii noștri cu cupoanele. Dimineața în cursul cercetărilor mele am găsit că consiliul de administrațiune, prin inshierile sale din 5 Aprilie 1897 și din 10 Aprilie 1897, hotărîte ca atît :1. subdirector, d. Protopopescu, cit și "d. avocat, Victor Antonescu, cari se numeau prin acele deciziuni, să nu aibă dreptul să fie nici funcționari ia stat, județ și comună și nici să primească mandatul de deputat și senator. Această dispozițiune se pricepe de la sine. Consiliul de administrație de la 1897, urmărind îndoitul scop și de a elimina preocupările politice din administrația Creditului, și de a avea câ mai mult din timpul funcționarilor săi, voise să împlinească o lacună a legii Creditului funciar rural și să stabilească o regulă care să împedice cumulul dintre mandatul de senator și deputat și acela de Subdirector, inginer sau avocat al Creditului, un spion contra acestor încheeri ale consiliului de administrație, cari au fost aduse la cunoștința celor numiți, atît d. D. Protopopescu cit și d. Victor Antonescu au avut mandate legislative. Desigur, d-le ministru, aici este o călcare de lege care cade în atribuțiunile mele să o constat; am voit acasă să vă arăt că nici hotărîrile consiliului de administrație nu s'au bucurat de un respect mai mare decit texele precise ale legii. Nu am putut să examinez în detalii diferitele cheltueli din diferitele capitole, despre cari s’a făcut atîta zgomot în vremurile din urmă. Am examinat însă foarte sumar pe unele din ele. Astfel cheltuiala cuprinsă sub numele ajutoare se găsește în două paragrafe deosebite și anume în paragraful extraordinar și in paragraful beneficii și perderi. In ambele paragrafe ajutoarele se impart și ele in ajutoare la anume instituțiuni, în ajutoare la anume persoane numita și în ajutoare fără nici o altă explicație, și, în cea mai mare parte, fără nici un act justificativ. Aceste din urmă sînt mai intotdeauna date prin intermediul intendentului I. Georgescu. Mi se pare de prisos să enumăr societățile sau persoanele anume cami afi primit ajutoare. Celelalte iasă date prin intendentul Georgescu se ridică din ambele paragrafe la suma de lei 12.056 bani 55 pe anii 1901, 1903, 1904 și 1905. Această lipsă de acte justificative la ajutoarele date prin intendentul Georgescu, am regăsit’o și la alte cheltueli făcute prin acest intendent. Or, acesta cheltueli nu sunt lipsite de importanță. Cheltuelile de transport făcute prin acest intendent reprezintă în anul 1904 lei 5.621 bani 40, iar în anul 1905 lei 5.008 bani 05. Cheltuelile de poștă și telegraf făcute prin acest intendent reprezintă în anul 1904, lei 2.189 bani 60 și în anii 1905 suma de lei 1.458 bani 12. Dealtfel aceste cheltueli reprezintau numai o parte din cheltuelile de poștă și telegraf. Cheltuelile de poștă și telegraf de la Creditul Funciar au avut următorul mers: Prin acest intendent, tot fără piese justificative," găsesc și o cheltuială pe care îmi este cu neputință să mî-o explic. Anume : în anul 1905 la Martie 17 găsesc ordonanța de plată No. 723 că s’a plătit intendentului Georgescu Iol 1.406, cheltuiți cu ocaziunea adunărei generale dela 27 Februarie / 12 Martie 1905 și petiție înregistrată la No. 1811 din 17 Martie 1905, pa baza căreia s'a făcut această ordonanță de plată, nu spune alt decît: „diferite cheltueli mărunte cu ocaziunea adunărei generale”. In lipsa oricăror explicații în scripte au’mî este cu putință să’mi explic in ce cheltueli mărunte se poate întrebuința 1.406 îeî, cu ocazia unei adusuri generale. De altmintrerea la cele mai multe din ordonanțele de plată făcute prin intendentul Georgescu și cam mai totdeauna copiînd diferite paragrafe și se ridică la sume însemnate ca de exemplu ordonanța No. 4300 din 23 Octombrie lAOóJei 335; ordonanța No. 4508 din 7 Noembrie 1905 lei 371 ; ordonanța No. 4455 din 3 Noembrie 1905 lei 585; ordonanța No. 4767 din 24 Noembrie 1902 lei 299 (in aceste patru ordonanțe sumele date ca ajutoare cuprind 830 lei) nu au nici acte justificative, nici chiar o notă de chipul cum sumele cuprinse intrînsele au fost cheltuite. Pentru a ilustra această observațiune dau un exemplu. La No. 555 din 4 Martie 1905, găsesc următoarea ordonanță de plată : Următori la casă. Cheltueli de deplasare. Plătit I. Georgescu, intendentul societății, cheltueli cu transportul în interes de servicii conform aprobării pusă pe nota alăturată. Poștă și telegraf. Idem, cheltuiți cu corespondență, idem Paragraf extraordinar, idem dați cu ajutoare lei 150.— p. Director (ss) D. Protopopescu Vorbirea din corpul acestei ordonanțe de plată, in care se spune despre o notă alăturată, s'ar crede că se raportă în vreo notă în care să se arate în detaliu cum s’a întrebuințat cei 150 iei transporturi și cei 105 iei ajutoare. Cituși de puțin. La această ordonanță notele alătur deale rare nu sînt decît parafraze donanții de plată. Intr'adevăr drept orice notă găsim o chitanță a intendentului Georgescu, din 4 Martie 1905, reaprinzînd doar vorbelc „lei 105 dați ca ajutoare“ și alta din aceeași dată „iei 150 cheltueli făcute cu transportul in interes de servicii!“. Cu alte cuvinte la toate aceste cheltueli, făcute prin intendentul Georgescu, se găsesc numai chitanțele lui că a primit acele sume, dar, nici un fel de socoteală de chipul în care au fost cheltuite. Contrastul dintre vorbirea conform notei alăturate și laconismul pretinsei note, care nu este decât o chitanță de primire, nu dovedește o bună administrațiune. Tot în seria cheltieților mai găsesc un fapt care merită să atragă atenția d-voastre. El este privitor la o creiere de funcțiune fără încheerea consiliului de administrație. Intr’adevăr am cerut să văd încheerea prin care d. doctor Rătzoiu, ar fi fost numit medic al Creditului Funciar Rural, și o asemenea încheere, mi s'a declarat că nu există. Totuși d-lui doctor Rătzoiu i s’a plătit ca și cîm ar fi fost medic al Creditului frural. Iată ordonanța de plată No. 812 din 24 Martie 1905 : „Plătit d-lui doctor Rătzoiu, onorariul cuvenit d-sale pe lunile Februarie și Martie, pentru vizitele făcute funcționarilor societăței noastre, a 150 lei lunar. Lei 300“. Da sigur este de admirat solicitudinea administrațiuni de a da funcționarilor Creditului un distins medic, cunoscut în special pentru boalele de copii, dar nu am înțeles ca o asemenea creațiune de funcțiune să se poată face fără încheerea consiliului de administrație.* Cheltuelile de imprimate fiind dintre cele care afi fost discutate, vă dau aci cifra lor în cei cinci ani din urmă. In anul 1901 s’a cheltuit cu imprimatele lei 24.235, bani 15, dintre cari lei 12.682 la tipografia „Voința Națională“. In anul 1902 s’a cheltuit 'u imprimatele lei 21.509, bani 15, dintre cari lei 12.380 la tipografia „Voința Națională“. In anul 1903 s’a cheltuit cu imprimatele lei 26.328, bani 15, dintre cari lei 16.444 la tipografia, „Voința Națională“. In anul 1904 s’a cheltuit cu imprimatele lei 17.610, bani 60, dintre cari lei 12.083 la tipografia „Voința Națională“. In anul 1905 s’a cheltuit cu imprimatele lei 14.409, bani 35, dintre cari lei 11.226 la tipografia „Voința Națională". * O gravă călcare a legei am găsit o în faptul că suma de lei 10.363, bani 22, reținută din lefile custozitor drept taxă de 5 la sută asupra salariilor, cuvenită fiscului, în loc să fie vărsată fiscului, a fost făcută venit și trecută în contul special de profit și pierderi, contul din care s’a alimentat cu preferință cheltuelile de ajutoare și celelalte de cari am vorbit in cursul acestui raport. Acest mod de a proceda este cu totul ilegal. Intr’adevăr, sau această sumă reprezintă o taxă legiuită și trebuia vărsată fiscului, sau lefurile custoziior nu erau supuse la această taxă, și atunci orice reținere din leafa lor trebuia să profite proprietarilor urmăriți, in socoteala cărora se plăteau custozii. In nici un caz nu se putea să se ia de la proprietarii urmăriți 5 la sută, mai mult decît ceea ce de fapt se plătea custozilor, pentru ca aceștia la sută să sporească fondul de cheltueli, fără acte justificative, ale administrației Creditului. Cred, domnule ministru, că ar fi nimerit sa rugați administrația Creditului ca să restitue diferiților proprietari urmăriți aceste sume, cu cari pe nedrept au fost încărcate conturile lor. * Am observat și o oarecare ezitare în chipul de a califica unere operațiuni făcute de Credit. Astfel la 29 iunie 1905, prin ordonanța de plată No. 2623 se vede că s’a plătit d-lui doctor Al. Stancescu, administratorul Băncei „Oltul“ din Slatina, Iol 6250, jumătate din prețul a 10 acțiuni subscrise de Credit la Banca „Oltul“ a lei 1250 fiecare și cumpărate pentru fondul pensiilor. La 29 Noembrie 1905 prin ordonanța de plată No. 5340, se stornează ordonanța de plată No. 2623, deoarece zisele acțiuni aparțin societăței de economie a funcționarilor Creditului rural. Pentru nici una din aceste operațiuni nu există vreo aprobare a consiliului de administrație. Ele denotă în tot cazul o mare confusiune în administrația și contabilitatea Creditului.* Acestea sunt, domnule ministru, cele cercetate de mine pină acum. Deosebit v’am comunicat verbal alte observații. Cole gul meu d. Andrieu, își va face deosebit raportul silfi în privința cercetărilor făcute de d-sa. Aștept instrucțiile d-voastră ca să văd dacă sunt și alte cercetări pe cari trebuie să le fac. Binevoiți vă rog, d-le ministru, a primi asigurarea distinsei mele considerațiuni. Comisarul guvernului (ss) N. R. Căpităneanu JURNALUL FEMEIEI Din imizeriileiumei Primim din partea unui voiajor următoarea scrisoare : In prada unei disperări, recurg la amabilitatea desinteresată ce vă caracteriza pentru a vă cere un sfat și—dacă aceasta vă va fi posibil,—sprijinul d-v. pentru o operă caritabilă care ar trebui să miște pe toate cititoarele d-v. Sunt mari mizerii pe această lume ; sînt cazuri unde soarta lovește citeodată în așa fel, încît aproape devii atheist zicînd că doar exista un Dumnezeu, nu ar putea să se întîmple așa de mari nenorociri, nedreptăți și multe lucruri inexplicabile, însă ceea ce mă face să apelez la inima dv. este ceva atît de grozav, nicit sînt sigur că va găsi răsunet și ecoul doric. Iată cazul : O întimplare m’a introdus într’o casă modestă dar onorabilă, unde locuește o mamă cu 3 fice ale sale toate nemăritate, însă bine crescute după puterile părinților. Una din acele fiice, a absolvit școala primară din localitate luînd în toate clasele premiul iutii; fiind văduvă, mama nu a dispus de mijloacele necesare pentru a continua instrucțiunea acestei copile înzestrate cu atît talent și dragoste pentru carte și astfel a rămas acasă ocupîndu-se de menaj. . Copila, se afla pe atunci în cea mai perfectă stare de desvoltare fizică și intelectuală, cind dedată observă o oboseală in mîinî, care din ce în ce se accentua mai mult plnă in cele din urmă constată o slăbiciune și in același timp o slăbire a minuilor intri un grad foarte mare. S’a recurs la mai mulți medici, cari n’au știut, sau n’au voit, să diagnostizeze această teribilă suferință și astăzi, după diferite încercări, această regretarelă ființă, înzestrată de natură cu tot ce poate fi mai simțitor, inteligent, și drăgălaș, sănătoasă in tot organismul ei, o redusă la disperare, privindu’șî mîinișoarele stingindu-se, ca printr’un blestem, nerămiind decit oasele și pielea pe ele. De la antebrațe încolo,totul e normal la biata copilă, ce d’abia a atins etatea de 20 ani, și plîngind încearcă mereu, însă zadarnic, d’a lucra ceva cu ele, căci dela rădăcină, degetele și-au perdut facultatea de a funcționa. Unul din medicii din București i-ar fi spus, sub stupefecția întregului auditor, c’ar suferi de o atropire musculară a mîinilor și că nu poate face nimic . Apelez la dv. ca un străin de familia, însă ca om de inimă, sa binevoiți a deschide în coloanele dv. un plebiscit în această privință, atît relativ la chestiunea patologică cit și la aceia umanitară! E imposibil ca să nu se găsească în țara romînească, instituțîuni, savanți și filantropi,pe gar, să nu-i lase rece acest cas alarmant. . . Notați cu nu e vorba de vr’o pomană, această domnișoară, odată vindecată, și-ar face o datorie sacră. Inclind în s’iimbul al«jocului științific ce i s’a adus, ori unde i s’ar cere, și vă pot încredința, c’ar ști să lucreze, cu. i s’ar cere pentru a se achita de datorie. ro, căruia grabnica moarte nu i-a lăsat timp să-și spue, ultima voință. „Și de aceia mă grăbesc a îndeplini și dorința lui care îmi era cunoscută în parte, care, adăugați la intențiunile mele, sa formeze dispozițiunile testamentului de față“. I Și începe : Toată averea mea a las lui Ivan Evstratief Geșof, pe care îl instituesc moștenitor universal, cu obligațiunea de a aduce la îndeplinire următoarele îndatoriri: 1* " «OS. Și urmează legatele; 11 Rudelor compuse din veri, verișoare, nepoți, nepoate, fiecăruia cîte 16.000 lei; 2) Las 20.000 lei bisericei bulgare din București ; 3) Aceeași sumă bisericei bulgare din Galați; 4) O sută de mii lei și,oalei de bănți și foto din Corlova (orașul natal) ; 5) Cinci mii lei azilului „Elena Doamna“ din București; 6) Una sută mii lei u universităței din București; 7) Treizeci mii lei primăriei din Galați ; 8) Circa 80.000 lei primăriei Capitalei; 9) Cin8prezece mii lei Eforiei Spitalelor ; 6) Toată averea ce va mai rămîne» după îndeplinirea tuturor țluiiilor conținute în va vinde, iar banii legatelor și obligaacest testament, se rezultau și orice altă sumă de bani va rămîne pînă la împlinirea sumei de 6.000.000 kî, se va plasa iu efecte publice sau în cumpărare de imobile în Bulgaria și Rumesia. Totul se va încredința unei eforii ce se va constitui și compune din: ministrul instrucțiunei publice al Bulgariei, doi membrii deputați ai Camerei bulgare, doi membrii aleși de către moștenitor și executorii acestui testament, iar toți acești membrii vor alege la rîndul lor cu majoritate alte două persoane, așa numit eforia să cuprindă un număr invariabil de șapte membrii. Eforia aceasta va înființa și întreține din venitul acestor șase milioane o școală superioară în unul din orașele Bulgariei, purtînd numele „Frații Evloghie și Christo Gheorghieîi dela Crăiova“. In acea școală se vor preda fiilor bulgari de preferință științele exacta aplicate i industria practică, etc. Executorii testamentari. Perorația patriotică la sfîrșit ultimele două dispozițiuni sînt următoarele: tot ce va" prisosi peste Cele șase milioane și legatele enumărate, va moșteni Ivan Evstratief Geșor, legatarul universal. Dacă nu va vroi sat nu va putea din diferite cauze să accepte, atunci desemnez pe ruda mea Evloghie Pulie f, iar dacă, nici aceasta nu va vroi sau nu va putea,d. Dimitrie Ivanof e rugat să accepte însărcinarea. Ca executori testaimentarî numesc pe d-nii: Gh. V. Sopoff, Naideti Gherotv, Alex. Vericeanu, Gheorghe Nicopulo și Christo Pulief, pe cari îi rog să dea tot concursul legatarului universal, veghiînd cu toată rîviri și îngrijind, ca testamentul să fie executat în toate amănunțimile. Următorul pasaj care dovedește exaltatul sentiment patriotic al bancherului bulgar închee testamentul : „Numai speranța ce am de a putea și eu să contribuesc la prosperitatea și mărirea patriei mele, mă face să mor liniștit, fiindcă dacă am muncit în toată viața și am economisit, atît eu cit și fratele meu, am fost animați de această dorință sfîntă, care acum rămîne ca moștenitorul și executorii testamentari să o realizeze. Testamentul e iscălit și datat la 18 iulie 1882. In numărul viitor vom arâta numeroasele codicile, adică adăogirile făcute pe fiecare an și cîteodată de două ori pe an de Gheorghie și în cursul celor 15 ani cari s’afi strecurat dela testamentului pină la moartea rului, facerea testato-Inter. tet cu piano de Brahms, la a cărei precisă și însuflețită interpreti» a contribuit și pianistul Th. Fuchs. Quartetul de Beethoven a fost un farmec pentru auditoriu și quartetul de Borodin, care a încheiat concertul, a plăcut mult. Cu regret vedem că lumea lojelor nu-șî mai face îndeajuns datoria de a participa la aceste admirabile concerte. Regretabil că se tratează ca articol de modă arta adevărată. lei lei 16.25 105.— 271.26 Capriccio —$țfâS2ts-zr~ - ------- Anul 1896 lei 2.123 55 1897 1898 1899 1900 1901 1902 1903 1904 1905 3.160.252.752.483.560.926.821.038.650.407.709.65 8.126.446.412.38 5.435.06 Evlofius f Gheorghieff Bulgaria Procesul de moștenire din Am arătat in numărul de acum o săptămînă, că ,relevarea in Sobrania bulgară a milioanelor lui Evloghie Gheorghieff, ne face să tratăm și noi chestiunea aceasta redevenită de actualitate. Și cu attte mai mult—ziceam— suntem competenți să o facem, cu cit autorul milioanelor am trăit, aci și milioanele au fost agonisite în țară la noi. In acel număr al ziarului nostru am făcut să treacă pe dinaintea ochilor cititorilor, perioada cea mai obscură din obiectul anchetei noastre, începînd cu pripășirea celor doi frați Gheorghieff din Cărlova în principatul Munteniei, cum au făcut avaron, rolul jucat de ei în războiul de la 77—78, moartea unuia din frați Christo Gheorghieff, patriotismul nețărmurit al lui Evloghie Ghorghieff și în sfirșit alegerea făcută de acesta în persoana d-lui Ioan Evstratief Gesof, care să-l moștenească după moarte, ca singurul în care avea încredere că va aduce la îndeplinire legatele ce voia să lase patriei sale. Testamentul Ia adevăr la 1882, adică vreo 2 ani după moartea lug Christo Gheorghieff, acela care a conlucrat la adunarea milioanelor, Evloghio Gheorghiaff, care își apropiase și partea defunctului fără a da o centinuă moștenitorilor acestuia, așterne testamentul prin care dispune de întreaga avere cu o remarcabilă minuțiozitate. Se va vedea din acest testament că excesivul patriot a căutat ca prin o sumă de mici legate, să mascheze sau cel puțin să atenueze efectul cam drastic ce ar fi putut, produce la deschiderea testamentului,regatul enorm lăsat patriei de care nu s’a despărțit cu gîndul și , cu sufletul nici o clipă măcar.* După ce face diferite considerațiuni asupra vremelniciei vieței omenești—ceea ce ii determină ea deși sănătos și în vigoare încă, să se gîndească la facerea testamentului — Evloghie Gheorghieff, declară că întreaga avere a agonisit-o cu ajutorul fratelui său Chris TEATEN-CONCERTE Palatul Ateneului. Al 2-lea concert de muzică de cameră. Mare succes, eri după amiază la Ateneu, pentru quartetul „Carmen Sylva". Dnil. D. Diuicu, la violoncel, d. Malcher, ca prim-violonist, d. G. A. Diuicu, la vioara II și tînărul d. Skohout, la viola, formează un quartet, care progresează an cu an și aduce mari servicii culture muzicale la noi. Eri programul a început cu un quar Iar bătaia în armată S’a zis că la regimentul 1 roșiori un caiman a bătut pe Un soldat atit de crunt incit ace. "■ ,a sucombat. Comele.am știrea eu următoarele amănunte. Un soldat anume Grigore Păunescu din regimentul 1 roșiori, escadronul 4, fiind atașat la infirmerie, a fost bătut de căpitanul Davidoglu Cloanțe, sub cuvînt că l’a îngrijit pe un soldat trimis de el. El fu internat la spitalul militar și a doua zi scuipă sînge. Victima a povestit cazul doctorului Butoianu care l-a sfătuit să nu reclame nimănui, că aceasta ar putea să aibă și alte urmări. După cîtva timp i se acordă un concediu de 40 zile în care timp a zăcut mereu, și întors din concediu fu iut Tnat din nou în spital. După cîtva timp de la liberarea lui el sucombă. Frații victimei afi reclamat comandantului regimentului 1 roșiori, col. Bogdan. Cerem să se orînduiască o anchetă severă, pentru a fi dispensați de a mai reveni. s. SPECTACOLf.n Luni 13 Februarie Circul Sidoli. — In toate serile reprezentații alese. Sala coloseului Oppler. — In fiecare Duminică și sărbători concerte date de o orchestră sub conducerea cape maiorului Strauss. B. Miclescu, prmi regelui! — De ce nu s’a înlocuit directorul C. F. R. — După multele scuze pe cari guvernul le-a adus administrației nenorocite a d-lui Miclescu, directorul căilor ferate, s’a găsit încă una mai rea decît toate ! La interpelările și intervențiile deputaților și senatorilor de a se schimba d. Mierescu, miniștrii răspundea fi: ba că d-sa nu e vinovat de faptele funcționarilor inferiori, ba că nu e material rulant suficient. S’a spus chiar în cele din urmă că d. Miclescu nu mai trebuee să fie atacat pentru că iși regulează drepturile la pensie, pe ziua de 1 Aprilie c. Scuzele și motivele acestea n’au convins însă pe aceia cari cer înlocuirea d-lui Miclescu, și s’a văzut că în Senat, d. inginer D. Stoyanescu a adresat o nouă interpelare d-lui ministru al lucrăiior publice, relativă la administrația căilor ferate. D. Stogarnescu, după cîte nu s’a fi spus, a căutat să-și documenteze interpelarea sa cu un foarte mare număr de fapte nenorocite de-ale administrației d-lui Miclescu. .. * ■ [UNK] Und a venit insă ziua interpolării, d Stoyanescu a trebuit să consimtă a șî-o amina sine die. De ce ? S’a convins d. Stoyanescu de contrariu? Nu, dar a fost silit sa nu vorbească, din cauza unei energice interveniri a d-lui general Lahovari, ministrul afacerilor străine. In adevăr, d. general Lahovary s’a dus la banca unde stă d. Stoyanescu in Senat și a avut o lungă și animată convorbire cu senatorul do Teleorman. Un d. senator care a putut auzi spusele d-lui general Lahovary, ne-a comunicat că ministrul afacerilor străine a declarat d-lui Stoyanescu : — Dacă îțî dezvolți interpelarea, considerăm faptul ca o neîncredere în guvern și noi, miniștrii, demisionăm toți imediat. 8 .in AK&saâs*.».. adeverit^ ly^standSfe^" Același d. senator ne-a explicat și restul declarației d-lui general Lahovary. Acea declarație a fost făcută pentru că regele nu voește să fie schimbat d. Miclescu de la căile ferate și guvernul nu voește și nu poate să treacă peste voința regelui. Deci d. Miclescu nu pleacă dela căile ferate pentru că e omul regelui ! Aceasta e ultima versiune pusă la circulație de guvernamentali, asupra neînlocuirei d-lui Miclescu. * Decît, mai e și o altă versiune care are cel puțin tot atîtea sorți de crezare ca și versiunile guvernamentale. E versiunea că guvernul nu voește să înlocuiască pe d. Miclescu, pentru că acesta e ginerele d-lui Ștefan Greceanu, care e rudă cu d. Cantacuzino și care e președintele consiliului de administrație de la Creditul rural, unde guvernul are acum mare interes să aibă cit mai mulți amici. RP. Afacerea de la Galați Poliția patronînd hoții și spărgătorii La Galați continuă cercetările în chestia furturilor in care sunt implicați cei 8 polițiști de care s’a vorbit. S’au descoperit multe fapte cari pun într'o tristă lumină eintoa celor cărora le incumbă grija siguranței publice la Galați. Asiei s’a dovedit că agenții polițienești, adăposteai pe un servitor in vitată de 16 ani, anume Lecața, care sâvîrșise un furt de 8000 lei și parchetul ceruse urmărirea lui. Timp de 7 luni, acest minor săvîrșia furturi aproape zilnic, iar profitul îl împărțea cu agenții polițienești, care îi cereau bani pe rind, amenințîndu-i mereu cu pușcăria. El fu astfel exploatat pînă și de șeful siguranței. Mai mult, Intr’una din zile, el fu pus să boteza copilul unuia dintre agenți, iar după botez plăti un chef de 300 lei la care participară toți agenții polițienești cari urmăreau pe hol. Se afimă că într’una din zile, Lecața j refuzînd de a mai... eefera, a fost arestat și ținut cîteva zile pînă sa hotărî să dea banii ce i s’au cerut. Parchetul a mai primit denunțuri foarte numeroase în cari se zice că cei 8 agenți, patronau o bandă de hoți minori cari furafi mărfuri și le împărțeau cu ei și că în urma unor înțelegeri avute cu contrabandiștii, aceștia le procurau tutun’’de contrabandă pe care el ii îngropau în grădinile mai multor muncitori, apoi tot ei îi denunțau regiei. Prin acest mod ei încasai premii. Frumoase operații, nu-i vorbă. ! St. ------------—a «țj, 4- «\obw—=——— Iliia JHEnsia Criza insinsteria ä Viitorul ministerului Witte, se arată neclar. Neînțelegerile între miniștrii au început să izbucnească. După Novoie Vremia, criza ministerială, se va mărgini oumai la plecarea d-lui Timiriașev, a cărui demisiune a fost definitiv primită. Fiecare se așteaptă ca să fie înlocuit prin cine știe ce funcționar neînsemnat. Gît despre plecarea anunțată a d-lor Nemechaev, ministrul căilor de comunicație și Filosofof, se crede că ei vor renunța la acest proect în urma slăbirei curentului liberal prin plecarea d-lor Tiuiriasov și Kutler, și prin creșterea influenței lui Durnovo. Continuă să se vorbească de retragerea d-lui Witte și se comentează dezbinarea care există între ei și membrii guvernului. Un nou conflict s-a produs intre contele Tolstoi, ministrul de instrucție publică și Durnovo, din cauza arestarea d-lui Bogdsavlenski, agregat la universitatea din Dorpat. Opinia zemstvooistă rămîne ostilă actualului guvern. Ea a dovedit această neîncredere refuzînd să dea delegați din zemstvourî cari să ajute pe consilierii imperiali. Contele Witte a răspuns la aceasta printr-un comunicat în care declară că făcîndu-se liniște în țară, ideea de a se recurge la delegații zemstvourilor, nu mai prezintă interes. Noul indoele s’afi ivit asupra convocarei FOIȚA ZIARULUI ADEVERUL — 31 — Victima Năpastei Honiaru din viața bancherilor CAP. 24 Mărturisiri Nimeni nu putea spune dacă îicuse cineva o excrocherie de la bancă, sau erau victim altora. Urmarea acestei descoperiri jură multe depozite de acte și bani fură retrase în scurt timp, ceea ce-l zăpăci cu totul pe Meggitt. Și ca o culme a nenorocire! nici de la Leon nu primea nici o știre și devenea din ceas în ceas mai neliniștit , acum mai mult de cît ori cind avea nevoe de complicele sau. In sfîrșit într’o după amiazî servitorul de la birou îî aduse un bilet. Era de la Joe Magby „Trebue să vă vorbesc imediat. Vă aștept la colțul străzei.“ Casierul alergă în stradă. — Ei, spune ațî reușit să-l scăpăți ? — Nu ! Totul a fost stricat din pricina prostului pe care l-am trimes d-ta. — Cum ? — Fiindcă a stat cu gura căscată. Noi i-am trîntit la pămînt pe polițiști și Leon a reușit să fugă dar trimesul d-tale stătea ca un stîlp pe cînd altul străin pleca cu Leon. •— Unde-î Leon acuma? Pungașul își schimonosi fața într’un rînjet hidos, raspunzînd : •— Șade la răcoare, desigur că la Milibank și vor băga ei de seamă ca să nu maî scape ciocîrlanul. Meggitt se întoarse acasă necăjit. — Nu mi se putea întîmpla ceva mai răit decît asta, murmura el, dacă până în două săptămînî nu pot aduna o sumă mare de bani, sunt un om pierdut. „Ce să fac ? Va trebui să recurg la înprumuturi pentru a achita polițele, numai Waldo să nu se amestece că m’a luat dracul. După ceasuri întregi de răzgîndire, putu să-și zică că 30.000 lire sterline poate să adune pentru a achita primele rate ale polițelor false fără ca Waldo să bănuiască ceva. .Se duse la tovarășul săui acasă, căci era bolnav și-l îngrijea Elena, fiica sa cea mai mare, pe cînd soția și celelalte fiice plecaseră la niște rude. Meggitt îi spuse că trebue să încaseze banii de la debitor pentru a acoperi plățile urgente. Printre alții cită și numele lor dudului Win&gpur. Waldo se opuse. ■ Nu se poate, pe acesta trebue să-l maî așteptăm. — Dar, tocmai dînsul datorește o sumă însemnată. — Da, dar hipoteca luî e sigură. — Cu ce? Cîteva fălci de pămînt și restul stîncă și Frumoasă garanție. — Sînt rudele soției mele, nu mai putem stărui, zise Waldo. Dar Meggitt nu fu convins de acest argument și la urmă bancherul trebui să cedeze. Lordul Winspur nu fude loc vesel aflînd că trebue să-șî achite datoriile. Soția sa alergă la d-na Waldo pentru ca dînsa să stărue pe lingă Meggitt să nu-i scoată moșia în vinzare. D-na Waldo scrise lui Meggitt să o viziteze și să vie însoțit de amicul să fi marchizul. Ar fi fost foarte bine,dacă ar putea sta la ea cîteva zile ca să se mai odihnească de multă muncă , așa-i scria dînsa. — Să mă ducă se întreba Meggitt după ce primise scrisoarea. Nu comit oare o imprudență plecînd dela bancă ’? „Dar voii risca. De cînd Fancheta îî spusese că dna Waldo era mama lui, dorea să stea în fața ei și să spue cu aroganță că știe totul, că o urăște și că de la el sa nu se aștepte în nici o cruțare. Plecă și cind ajunse acolo, d-na Waldo tocmai își făcea toaleta. Abia după o jumătate de ceas fi primit. Această lungă așteptare îl supără și mai mult și, la cuvintele ei călduroase el răspunse cu răceală și cu o înclinare ușoară. •— Șezi, dragă d-le Meggitt, zise ea văzînd că el e supărat, am mult de vorbit cu d-ta. Maî întîî de toate te rog spune mî, ce am făcut cu ipoteca cumnatului meu ? — Afi trecut de mult termenele acordate. Efi de mult am vestit pe lordul Winsgpur că trebue să-șî achite datoriile. Acum nu-mî rămine altceva de făcut • decît să.... — Cum d-ta? Ești d-ta reprezentantul băncii ? — Desigur dacă nu e altcineva și dacă toți debitorii noștri ar face ca,d-l Winsgour ar trebui să închidem banca. „Timpurile sunt grele. — Păcat! Tocmai aveam de gînd să vă cer săptămînă viitoare o sumă mai mare. — Ce sumă 7 D-na Waldo socoti ceva în carnetul ei apoi, zise : —I Vr’o două mii sterline. — Nu se poate absolut nu.... — Cum poți d-ta să mă refuzi, exclamă ea roșie de mînie. D-l Dandy niciodată nu mă refuza, puteam lua orîcît de mult.— Poate că avea el motivele sale ca să fie atît de generos, răspunse Meggitt cu o intonațiune ciudată. Ea îl privi uimită. — Ce vrei să zici cu asta ? — Poate că d-l Dandy avea oarecari datorii de achitat față de d-v dar efi n’am. — Cum 7 d-ta știu, gingăvi d-na Waldo îngălbenind ca ceara. — Știu totul, răspunse Meggitt cu glas aspru. „Intîmplarea m’a făcut să știu ce-țî sînt eu. — O Percy, fiul meu! strigă bandereasa întinzînd brațele Espre cd, dacă nî știu ce dor mî-a fost de tine cît am... — Lasă te rog scenele, exclamă Meggitt rîzînd batjocoritor. Sentimentele d-tale materne s’afi trezit cam prea tîrziu. Acum nu-mî maî fac nici o impresie. — Percy, îțî jur că te ași fi recunoscut de mult în fața lumei dacă s’ar fi putut. „Pe tine te am iubit mai mult decît pe ceilalți copii... — Cum mî-am dovedit această iubire , răspunse el cu mînie. Cum datoresc poziția ce ocup astăzi in societate .’ Numaî mie însumi, numai muncii și energiei mele ! — Te înșeli, Percy, răspunse ea cu blîndeță. „Efi am veghiat asupra ta și te am ajutat să înaintezi. Efi te-am făcut să ajungi casier și n’ar fi ajuns niciodată tovarășul firmei dacă nu m’așî fi gîndit efi la viitorul tău. — E prea tîrziu, murmură Meggitt cu tristeță. „Eram deja compromis. — Nu te înțeleg. — Vei înțelege curînd, mamă, zise el cu blîndeță învins de sentimentul dragostei filiale Fără să vrea se apropia de dînsa și î zise în șoapte . — ■'"'immi—minuni. Peste cîteva zile vom începe publicarea frumosului roman intitulat: (L’accusateur.) Acest roman e datorit d-lui Jules Claretie ,membru al academiei franceze. Ochiul mortului va interesa în cel mai înalt grad pe toți cititorii noștri! (Va urma) Ochiul mortului "*;i •* l4 > v