Adevěrul, martie 1906 (Anul 19, nr. 5949-5965)

1906-03-11 / nr. 5949

Amil XYÎIl-Iea. — No 5949 FOSDATOB Aîex.>vaeldîraaian FTOBILCITATEA : CONCEDATĂ EXCLUSIV AGENȚIEI DE PUBLICITATE CAROL SOHU ÎN DISB ft Co. București, Str. Karageorgeviei 18 Vcl eton 3­ 4 mm AUSTRIA, URBABUL ?i GFilÂia A »• «dres» d-tor 0sÍ36 Rttti. te AajSSfjtf & immiú IcîSBif. — v i e n a concesiune exclusivă TELEFON Pentru Capitală No. 14(14» „ 1ProvSrael © și StriUzafitat ® Sa­­rg bani toata tar» 12HZ« Apar ® olus ® la ora H seara ea ----------- .1 .... —----—“— «! ... ABOMAHBATIS COMESXMAVE (Adevărul Politic și Dimineața) Un fun. .­iei 52.— S luni...............................„ la— S luni......................................... 8.— o lună.......................... 3.— X» străinătate Is&aol* ! t­i,m­e­r­e șu­ri ale silei paraarte­zianului: Str. Săria Sar, 11 Un an 6 luni S luni o lună la * Sîmbătă 11 Martie ISO# DIRECTOR PDJL.IT­IO CONST­ 1IILLE ABONAMENTE Staätate lös Iff.— . * &— . - 4­. w 1.50 Îndoit Locotenenta priptal Ferdinand In urma b­roșravei diii 3D. Sturdza, guvernamentalii au ince­­put că facă interveante destăinuiri. Am relevat orî ce comentarii se fac în lagărul liberal asupra bro­șura d-lui Sturdza și mai ales cum a fost primită de ocultiști. Ziarele ocultiste au înregistrat pur și simplu propunerea privitoare la locotenent a prințului Ferdinand, iar asupra ches­tiunei prerogativelor regale pe care o discută șeful liberalilor, nu au suflat un cuvînt și azi au închis chiar discuția broșurei. Totuși broșura rămîne evenimen­tul zilei și a silit pe guvernamen­tali să facă oareceri destăinuiri.­­ Ziarul oficios francez „La Rou­­manie“, care se știe că este inspi­rat de d. Take Ionescu, discută ches­tiunea constituțională a locotenenței prințului Ferdinand și declară că împărtășește vederile șefului libe­ralilor. Dar organul guvernamental, răs­­punzînd la interpretările și diferi­tele svanuri din jurul acestui eve­niment, restabilește oarecare fapte de o mare importanță politică. Mai­­ntâiü se desmmfce svortal că ar fi fost un conflict între rege și guvern. Intre rege și guvernul său —zice „La Roumanie“ — nici nu poate fi o divergență. Dacă s’ar pro­duce o divergință, ea ar înceta ime­diat, fiindcă guvernul care nu se mai bucură de încrederea regelui, se duce. In ce privește chestiunea locote­nentei prințului moștenitor,asupra că­rei chestiuni ar fi conflictul între rege și guvern, organul oficios declară că personagii foarte marcante din par­tidul conservator au studiat chestiu­nea și au ajuns la aceeași soluțiune cu mult înaintea public­a­r­ea broșurei d-lui Dim­trie Sturdza, care n'a părut ca o inovație decit acelor cari n’au obiceiul de­ a cugeta asupra chestiu­nilor cari trec peste interesele zilei. Guvernamentalii recunosc însă că prin autoritatea d-lui Sturdza, in­tervenția sa în chestia locotenenței a dat cazului un interes de actua­litate. Ceea ce însă tăgăduesc guverna­mentalii este că s’ar putea da o interpretare stabilirea locotenenței în sens defavorabil guvernului, că acest eveniment ar putea aduce o schimbare de guvern. S’ar admite ca partidele politice cari nu adoptă soluția d-lui Sturdza să critice gu­vernul, să ceară chiar înlăturarea ministerului dacă ar vedea că a­­doptă și execută ideia d-lui Sturdza. Dar presa partidelor de opoziție face asupra chestiunei și așteaptă sa se vadă ce va face guvernul și să se pro­nunțe pentru dacă guvernul nu va primi soluția d-lui Sturdza și proba­bil contra cînd o va primi. Ziarul oficios guvernamental face însă o întrebare: cum s’ar putea considera umilitoare pentru partidul conservator o interpretare constitu­țională a șefului liberalilor dacă ea s’ar realiza ? Unde s’ar vedea umi­lința dacă guvernul ar primi in­terpretarea d-lui Sturdza, dacă con­servatorii ar fi avei cari ar aplica so­luția d-lui Sturdza ? Iată ce răspunde ziarul guverna­mental în interpretările ce se fac în jurul locotenenței prințului moște­nitor.* Din aceste declarațiuni și comen­tarii ale organului oficios ar rezulta azi că nu este exclusă probabilita­tea ca guvernul conservator să ac­cepte soluția ca prințul Ferdinand să rămînă locțiitorul regelui în lipsa­ sa din țară, cu transmisiunea pute­rilor suveranului. Prin urmare chestiunea nu este încă definitiv tranșată, sau, cel pu­țin modalitatea nu e stabilită. Pînă erî se știa că în urma referatului consiliului de miniștrii regele a pri­mit numai ca prințul Ferdinand să prezideze consiliile de miniștrii mai importante dar să nu semneze de­cretele. Oficioasele guvernului au fost ca­tegorice în această privință și zia­rul „Conservatorul“ ne-a dat, chiar aseară, următoarea notă: ...„Cu toate că Constituția nu cere citași de puțin ca consiliul de mi­niștrii să fie acela care să exercite prin delegație puterea executivă și că, prin urmare­, o delegație dată Principelui Moștenitor, sub rezerva aprobării ulterioare, ar fi perfect legală, afirmăm cu certitudine că M. Sa Regele, în timpul absenței sale, va continua vechiul obiceiu și va delega consiliului de mi­niștrii puterii­ sale, sub rezerva aprobării ulterioare. „Dar este adevărat —și ne bucu­răm de aceasta . — că, în urma ce­­rerei guvernului, M. 8. a aprobat ca în timpul absenței sale Principele Moștenitor să prezideze consiliile de miniștrii cînd vor fi chestiuni impor­tante la ordinea zilei“. Dacă se va admite acm­a o altă modalitate, dacă puterea executivă nu o va mai exercita, prin delega­ție, consiliul de miniștrii, ci prințul Ferdinand, așa cum o propune d. Sturdza, sau cu rezerva sancțiunei ulterioare a suveranului, desigur că opoziția va avea dreptul să comen­teze noua modalitate în sensul că alta a fost propunerea guvernului și alta s’a decis. Pentru a se preveni însă orice even­tualitate, organul oficios .La Rou­manie“, după ce a declarat că per­sonagii marcante din partidul con­servator au propus înaintea d lui Sturdza locotenența prințului moș­tenitor, s’a raliat și la soluțiunea d-lui Sturdza, deși această soluțiune nu se reduce, cum s’a anunțat, nu­m­ă,­ la prezidarea de către prințul Ferdinand a consiliilor de miniștrii, ci la o reală locotenență regească. Soluțiunea asupra locotenenței va fi discutată de abia după ce va a­­pare decretul regal. Atuncia parti­dele vor lua o pozițiune și polemica va deveni interesantă. Totul se va reduce la o simplă polemică de presă și nu la vreo acțiune sau mișcare a opoziției. De pe acum se anunță că în ca­zul cînd se va institui locotenența prințului moștenitor, opoziția va declara un armistițiu. Liberalii au decis erî, in comitetul lor executiv, suspendarea campaniei de răstur­nare ce au început-o și au contra­mandat întrunirile publice. Junimiștii promit, acelașî lucru. Guvernamentalii desigur că nu-șî vor face... opoziție și nici prințului Ferdinand, prin urmare vom asista numai la o campanie de... pronosti­curi asupra celor ce se vor petrece după întoarcerea suveranului! Pronosticurile se fac chiar da pe acum și fiind unele interesante, le vom înregistra. A. V. Locotenenta prințului Ferdinand.­­ Armistițiul opozit vreme a făcut parte din cabinetele libe­rale presidate de marele șef al partidului liberal, este în destul de cunoscut.... „Aplamele furtunoase care au acoperit ultimele cuvinte și ovațiunile nesfîrșite ce au complimentat admirabila atitudine a oratorului sînt dovada irecuzabilă a $en­­zar­inei produsă de declarațiunile d-lnu Stoicescu și a importanței apreciată a ro­lului d-sale în partidul liberal.“ In urma acestora întrebări: se mai poate guvern, liberal fără d. Costică Stoicescu ?.... Nu cumva locul d-sale se veci în guvernele liberale va fi dat umil tînăr generoși! Am voi s’o vedem! !~~n"ârbi­t­i i Toată lumea renunță! Silex De alaltă erî—­­de cînd cu succesul Di­mineții, care a publicat broșura d-lui Stur­dza și știrea despre participarea prințu­lui Ferdinand la consiliile de miniștrii— toate partidele au adoptat o politică de renunțare. Liberalii, cari anunțaseră că au închi­riat sala „Dacia“ pentru o serie de în­truniri, au și renunțat la cea de Dumi­neca viitoare. Conservatorii au renunțat la­ înfiin­țarea unui alt doilea Credit rural. Ba chiar junimiștii par hotărîți a re­nunța la ostilitățile lor față de palat, mai ales că oricînd sînt gata să renunțe la rolul de opoziție, deoarece consideră opo­­ziționismusm ca o meserie infamă și ab­solut ingrată | —-------—..... legele domnește și guvernează De am de zile noi ne luptăm ca să stabilim faptul ca cert și să si­lim ca și partidele politice să recu­noască că există faptul că în țara rom­înească regele nu numai dom­nește, ci și guvernează. Partidele însă s’au refuzat continuă și recu­noască această stare de lucruri, mul­­țumindu-se să vorbească despre prin­cipiile constituționale, despre invio­labilitatea suveranilor, înconju­în­d însă nodul chestiune­, care eonnstă în ceea­ ce este nu în ceea ce ar­ trebui să fie. A trebuit ca să visă un bărbat po­litic de talia d-lui Sturdza, care să aibă suragiul adevărului și după cincizeci de ani de viață politică să recunoască în sfîrșit adevărul adevă­rat și să declare că rebele și dom­nește și guvernează în același timp. E dar un punct esențial câștigat în discuțiune și anume realitatea fap­telor care pînă acum sa nega cu încăpățînare. Regele dar nu se măr­ginește în a domni, ci guvernează, cea ca era de stabilit în prima linie. Odată acestea stabilise, trebue să ne întrebăm, în prima linie dacă această constatare este în conformi­tate cu Constituția? D. Sturdza se căznește să arate că da. Noi deci a­răm sus și tare că sa, Constituția Rom­îniei, a înțeles că puterea reală să o dea în mîinile corpului electo­ral, de la care emană totul și a făcut din capul statului o putere care are dreptul de veto­, care nu­mește pe miniștrii săi și în același timp fără da aprobarea căruia nici o măsură a puterei legislative, nu are ființă... Să nu se uite însă, ci lucrurile astfel sunt înjghebate de legea legelor și astfel îi este înțe­lesul, că suveranul este prizonierul corpului electoral, care se poate pronunța veșnic în potriva voinței suveranului, dînd jos guvernele sale, așa că la urma urmei din acest conflict nu poate eși de cît ori o lovitură de stat și sfărîmarea Con­stituției, ori căderea Coroanei. Cînd astfel este rostul lucrurilor, e natu­ral că regele nu se poate de fapt prea de aproape amesteca în gu­vernarea partidelor care singure rămîn atot­puternice și suveranul este silit a li se supune. Statornicind și înțelesul adevărat al Constituției, ultima întrebare care se pune ar fi aceasta : dacă ideea guvernărei regelui și în același timp, domnia lui, ar fi bună ? Chestia trebue pusă altfel și a­­firme: dacă în loc de starea de azi ilegală, n’ar fi preferabil o stare legală în conformitate cu realitatea și părerile d-lui Dim. Sturdza" Răspundem categoric și fără de șo­văiri că da. Numai în cazul acr­st­a trebue de schimbat și Constituția, trebue de dat de drept toate puterile statului în ruina suveranilm și odată făcut el răspunzător, corpul electo­ral devine absolut inutil, el trebue clar desființat, răspunderea minis­terială devine un non-sens. Un rege cu puteri ilimitat­e și unn consiliu de stat, care să-l ajute în conduce­rea țarei și elaborarea legilor, cel mult un minister absolut depen­dent de Gorosnnt, iată tot ce ar trebui și credem că lucrurile ar merge mult mai bine ca azi, cînd de drept conducerea țarei purcede dela corpul ei««Cerish* iar* de fapt ea nu se face decit da suveran, care pe deasupra ukr» nicio rîu­pundere și care pentru a masca realitatea o a­­coperă cu o mulțime de forme con­stituționali absolut inutile și costi­sitoare, mai mult încă, care — re­cunoaștem — împiedică bunul mers al treburilor statului. Sistem dar dă părerea d­­inr Stur­dza, dar cu condițiunea că aceasta nu­ e starea legală, ci starea da fapt, care este nevoi de pus în acord cu Constituția, căci întotdeauna eaa ce nu-î conform cu adevărul pro­duce o stare de lucruri totdeauna încurcată și dă loc la zăpăccdî ine­vitabile, ca o situațiune în care toți factorii sunt jigniți da formule inutile, cari acopăr fondul și reali­tatea. mmm­, milei Pac. Priîn­ui moștenitor (cu rârftura de misUe). — Pace venii, ei o vă­de la fiecare rmâ­ul la lupți ! Conflictul cu greșii D. Filipescu a crezut da cuviință să vie deună zi la „Dacia“ ca o notă anti-palatistă de ocazie, exclamînd : „ci­ă deosebire da la întrevederea dela Abuzzia pînă la „asaltul“ — cum se exprima d-sa—da la capela grecească. Ce fel de po­itică externă facem ?” De altfel, d. Filipescu a fost aci cu totul în nota „Epocei”, care a mers pînă într’a da să se ’nțeleagă că toate acele manifestațiuni a ie spiritului public în conflictul cu gre­cii — nu numai cu Grecia — erau­ înscenări polițienești! Aceasta să fie politica care tre­­bue urmată a i la noi? Gare este spiritul public în țară, s’a putut vedea chiar alaltăerî, la Craiova, unde jurații nu s’au putut opri de a achita pe un aromîn care a ucis la Calafat pe un grecoman înverșunat, d­ar mai bine a arătat d. Al. Em. Lahovary, noul nostru ministru la Vîeria, în­tr’un interview acordat zia­rului „Neue Freie Presse“, care este sentimentul țarei în conflictul cu Grecia. D-sa a spus: niciun partid nu va dezarma pînă patriarchia nu va recunoaște tradeaua sultanului. Se vede că pe d. Filipescu și unii din amicii d-sale nu trebue de comptat pentru această politică față de greci. E bine să se știe. Ad. Omul senzațional! Alegerea dela Credit, locotenența regală a prințului Ferdinand, au fost se vede destul de puternica spre a pune în umbră un eveniment și un om senzațional. Omul senzațional e d. Costică Stoi­cescu și evenimentul idem e discur­sul sau la întrunirea de la „Dada“. Omul senzațional a avut însă grija de a compensa indiferența—aparentă desigur­­—a publicului, comandîn­­du-șî într’o foae liberală din Capi­tală o coloană și mai bine de litere cursive, spre a marca pentru poste­ritate imensul său succes politico-ora­­toric. Regretăm că nu putem repro­duce in extenso această perlă, căci sînt lucruri delicioase în acea glori­ficare a Cosmeticului, dar cităm cîteva rînduri bine-sințite „Incontestabil este că discursul pro­nunțat de fostul ministru de domenii la ultima întrunire da la Dacia a făcut mare impresii­­ne ; sala a și isbucnit de mai multe rînduri în aplauze sgomotoase. „D-nu Stoicescu cu înfățișarea sa sim­patică, cu vocea sa caldă, cu accentul fraseu energic s’a aflat tot timpul în co­municare directă cu publicul ales ce l’a aprobat cu entuziasm. Nu este nevoe însă a descrie mult genul oratoriei d-lui Stoi­cescu, căci omul politic, care de atîta Situația In­ gruparea junimista Borul er-a putere.—­Din oameni politici, politician­.—Represen­­tanții ideal.— Tineretul și platonismul. — Cartelul cu libe­ralii.—In căutarea unei soluții In numărul nostru de ori am arătat care este actualmente situația în parti­dul liberal. Dat fiind caracterul pe care l-a luat în ultimul timp mișcarea opo­ziționistă, în care rolul conducător, ini­țiativa, îl are gruparea junimistă, nici vorbă că o analiză a stărei de lucruri din această grupare, prezintă un deo­sebit interes. Dorul de putere In primul loc este vădit că platforma de luptă a junimiștilor s’a schimbat. Nu mai e vorba de lupta pentru îndreptarea mo­rală, dată pe calea ideeî, ci e vorba de ve­nirea la putere, pe calea forței chiar, de va fi nevoit. Numărînd destui oameni de frunte pentru a putea duce singuri lupta pe calea ideei, junimiștii sunt prea puțini pentru lupta prin forță. De aceea în ul­tima fază a politicei lor ei sînt reduși la ajutorul liberalilor cari le furnizează ma­sele. Junimiștii pot crede că liberalii sînt un instrument în mina lor; fapt este că li­beralii se servesc de junimiști ca unealtă, cu care fac ce singuri n’ar întreprinde niciodată. Și pot face aceasta pentru că dorul da putere este astăzi la junimiști tot atît de mare și de neînfrînat cum a fost la liberali sau la februariști altă dată. Au căpătat ,și eî ceva număr dar nu destui pentru a învinge, ci nu­mai pentru a-I pana în neputință ca să rămîe partidul da idei de la care țara spera atîta. Din oameni politici, politician! Și așa alunecați pe povîrnișul celor­lalte partide, nu se mai pot opri, și vedem servindu-se pe rînd de toate ar­mele politicienilor, pînă și de cea din urmă cu care politicianii zmulgeau la noi puterea, de atacuri contra regelui. Azi fac încă aceasta printr’un ziar clan­destin, a căruia promiscuitate redacțio­nală și administrativă cu Epoca e cu­noscută, dar deja în acest ziar clandes­tin își varsă focul „Un carpist“ care spune că mulți carpiști cred că regele trebue atacat,­­și poate nu e departe timpul cînd atacurile contra regelui, cari în ultima întrunire de la Dacia au­ luat o formă mai palpabilă, se vor da pe față, — dacă, mai este un dacă elementele „cuminte“ nu vor recă­păta superioritatea în grupare. Reprezentanții Ideei Elementele, acestea „cuminte 11 sînt compus0 din aceia cari au pus temelia gruparei junimiste. Sînt oameni cari de cînd au în ceunt să gîndească s’au ridi­cat contra moravurilor noastre politice, le-au satirizat și combătut, oameni cari s’au revoltat o viață întreagă de come­dia politică ce se joacă la noi, și cari ajunși bătrâni astăzi, nu vor să contribu­­iască la întărirea miciunei, nu vor să se­ facă caraghioși, să numească „bobor“ pe agenții adunați din mahalale și să ia drept strigăte ale națiunei întreruperile și uralole ahtiaților după slujbe trimiși ele liberali. Acești bărbați i­înt încă pentru o politică cuminte. Ei vor să fie sus vechia teorie că politica se face pentru țară, nu pentru ambiții de par­tid sau personale, că la nevoe va trebui să se recurgă la luminile lor, și că în definitiv stabil și sincer in această țară e numai regele și că e antipatriotic să-l ataci. Tineretul și platonismul Contra acestui mod de a vedea sunt: tineretul, care ’nu se poate mulțumi și nu vroește să se mulțumească cu un platonism politic care’l împedecă de la o activitate practică ; elementele conser­vatoare cari dacă nu se solidarizau cu d. Carp făceau azi siguralmente parte din guvern, grosul nouilor veniți, mul­­țimea, care înainta lipsea junimiștilor, dar de care azi junimiștii nu se pot dispensa. Toți aceștia nu’și pot imagina ceea ce un om devotat ideilor lesne înțelege, anume un partid care se mul­țumește a critica răul și care nu face tot ce-i permis și nu-i permis, pentru a avea minim­itare, prefecturi, primării și tot cortegiul de slujbe ce aduce pu­terea pentru partizani. Cu aceste ele­mente, chiar dacă regele ar aduce pe junimiști la putere, ei n’ar putea gu­verna nici mai bine nici mai rǎu, n’ar putea guverna altfel decit celelalte par­tide. Oameniii de idei sunt tîrîți de nonîi politician­ și de noaiî partizani, cari­ sunt cauza adevarată a ultimelor de­mersuri violente ale grupării juni­miste. Caria­­ții­ea liberalii Mai sunt în gruparea junimistă o seria de elemente de valoare cari se ridică în contra vecinicelor cartele cu liberalii. La alegerile generale împreună cu li­beralii, în Cameră alături, la alegerile de la Credit alături, — ce scop are a­­ceasta ? O dovadă de tărie a grupărei nu este, căci cacă gruparea ar fi tare ar evita aceste cartele cari Îi răpun a­­proape individualitatea politică. Din contră, cu timpul, aceste cartele devin un fel de dovadă a tăriei guvernului, care chiar de ar cădea după doi ani de putere, ar cădea în lupta contra a doi adversari, pe când liberalii fiind la putere n’au avut de suportat decît o­­poziția cantacuzinistă, cartelul cu juni­miștii fiind și atuneca in floare. Apoi sunt printre junimiști conservatori cari au o adevărată aversiune față de libe­rali, în special față de ocultiști. Aceștia iarăși sunt contra cărțoiului și înclină chiar pentru o împăcare cu cantacozi­­vi­știii convinși că numai astfel întreaga grupare junimistă poate scăpa dintr’o situațiune falsă, al căreia cel m­ai bun re­zultat ar putea să fia că junimiștii ar scoate castanele din foc pentru liberali. In căutarea uniar soluții In fața acestaff Mvî de lterarî după ce ia întrunirea da la Dacia și în toată campania junimiștii că a era prea de­par­te, ei sînt scum­pi căutarea un­ei soluții,— și această soluție, cere să se permită a relua o atitudine mai rezer­vată, cred a o fi găsit în chestia re­genței prințului Ferdinand. Dacă a­­ceastă­ regență — enoint«! nu e tocmai propriu —­ se va hotărî, junimiștii vor înceta campania lor. De ce? Oare cam­­pania a fost determinată de această chestiune ? Oare guvernul sub regența prințului moștenitor va fi altfel decit a fost sub însuși suveranul? Sau fi va prințul Ferdinand mai bun cu juni­miștii, pentru că ați atacat pe unchiul său­ ? Sau să­ iaamiîștii mai multă con­descendență pentru prințul tînăr și să­nătos, decit pentru regala batrîn și bolnav, întemeietorul independenței și regalitate) ? Evident dacă că soluția cu regența e numai pretextul pentru a se înceta o campania care nara asenti­mentul tuturor fruntașilor junimiști care n’are asentim­entei șefului partidu­lui liberal, care n’are răsunet în public și care amenință să ajungă prea de­parte, fără ca totuși să aducă grapărei un folos real, căci atîta e clar : dacă intervine încă o schimbare de guvern fără ca junimiștii să fie chemați la pu­tere, pot pe viitor să-și ia nădejdea. Verax verastă să an plies­ituaiaica daci a fi vremea rea. — Bar dac’o p­reoaă și la Finiși « începe să plouă ? — O să se ’ntoarcS regele la Bmm­reșu­l replică Mitică. Big«lott ® PĂRERI ȘI IMPRESII În monument­­ul T. M. Barlă La Iași, un comitet alcătuit d­î» profe­sor­ și foști elevi și lui Vasile M. B&rla, publică un apel în­’soțit de lista de subs­cripția pentru a ridica un modest monu­ment la mormîntul vrednicului dancăî. Am primit erî un astfel de apel și mî-ai­ adus iarăși aminte de anii de școală, de profesorii de atunci, printre cari Vasîte M. Burla­resse ca una din figurile cale mai originale. Nu numai pa dascălul de grecește, «ars m’a învățat pa mine și pe aicîtea mii de tineri să citim limba lui Homer, nu nu­mai aceasta ne amintește numele lui Va­­sile Burlă. Numele lui ne trezește amintiri mult mai trainice. ■MMMMMIBBIIIIli lir'WMIIlWIIIMM—MMIWIWII1IIIIWI »8K Borlă a fost acela care a sădit în no gaatw­, pricepere» ți airairați» pecetra an­tichitatea grece-ktina. Prelegerile ini eraü iatotdesuoa îavi­­attfta da digresiune. Firește» Față de metodela ce preda« tftÚBta atunci de a se­ învăța d­esp» dela pagreta cutare ln pagina cutare a pârfei, metoda lui de a vorbi o oră și două des­pre un vers din „In­tida* lui Homer sau„ „Heculen" Ini Buripid, de a intra in ao­­țisne de mitologie, a comenta caracterul filozofie al unei cugetări și a pune în­totdeauna în vedere forța clasicismului .gros codatia asupra cugetărei umane, me­toda aceasta era tratată d­e...digresiune ! Cu toate acestea,lui Vasile Burlă datorăm noi, toți foștii elevi, justa pricepere a an­­tichității a influenței ei morale și artistice de-a lungul istoriei popoarelor. Din acest ptract de vedere, ne bagă da Vasile Burlă o întreagă mentalitate și mormîntul lor nu trebue «» rănilaă țării un sera» că cei cari i’au cunoscut și s’au folosit­­ la farmecul inteligenței și culture! »ale. Fatt uitat, cînd a dispărut ilin viață E. D. F. ■âarnasa —­«Adevăruri­m---­ Succesul „Du­îi viersi“ „Viol­ința realitati“ au vrea să fa­­ce noîinea confratelui non­tru Dimineața succesul pe care l’a obținut cu publi­­carea știrei despre participarea prințu­lui Ferdinand , consilii­ © de miniștrii. Nu numai c a pub­licat această știre dar a publicat ea 24 de ore înaintea tuturor ziarelor un extras complect din broșura d-ltî Startba, pe care „Vio­lența“ nu vrea s’o publice în ruptul capului. Poate că tocmai ăsta să fie... succesul Violenței? Cum ? Banchetul In joc de banche!­, s’a dispus să se țină o întrunire guvernamentală la Iași. Sunt mulți guvernamentali cari de­clară că nefiind oratori, rolul lor ar fi fost mai interesant la un banchet! ” Mitică ! Se vorbește într’un cerc de părerea medicilor regelui, cari au opinat ca sa­ Espczifianea Jilsifi­roitei Un articol al u­nui Ghiistismo — Primele lucrări.—Arenele romane.— Bateria istorică de la Galafat—Ce­lelalte palate și pavilioane. — Gră­dina zoologică.—­Satiri rominese. Partea-picantă.—Cele două insule. Primele lucrări. D-nn Christiane, ala car&i articole a­­mspre convorbire­ ca Carmen­ Sylva și asupra impresiunilor culese dn Bucu­rești au fost așa de mult gustata de publicul nostru, a publicat zilele* ncoaten în ziarul „Matin“ din Bruxelles un nou articol, de d­ata aceasta asupra Expozi­­țiunea jubilară rom­îne ce se va deschide în luna Ma­iü anul curent. —Imî rămîne, începe d-na Christiane articolul, să va vorbesc de Expoziția națională din București. Să nu credeți însă că am­ uitat acest punct interesant. Prietenii pe cari ’i-am aci (scrisoarea d-nei Christiane către „Matin“ e datată București 5 Februarie, st. n.) găsesc că e imprudentă ideia de abrava frigul intens pentru a face o vizită cîmpiei imense pe care se ridică Expoziția. Imî rămăsese pu­ține ore de petrecut la Bi­su­rești, înainte de a m­ă duca la Budapesta, așa că mi e­­zitat de a primi învitațiunea directo­rului lucrărilor, d-ral Istrati,­gi îm­preună cu dînsul și cu confirate în meni d. Miile, ne-am dus sa parcurgem ce­tatea grandioasă care ese din pâmînt și care în luna Maiü va fi Expoziția na­țională romînă. Drumul l-am făcut în automobil, pe­ o vrane foarte rece. Expoziția națion­ală se întinde pe o­­ suprafață, de trei­zeci și șapte hectare. Ea e așezată într’un cartier care pînă acum a fost foarte neglijat. Intr’ad­evăr acolo unde înainte cu șase luni si, ve­dca vite rumegînd in livezi, se vor ri­dica în curînd palate, k umbra Unui parc splendid. Ca pe acum sa vede: Muzeul națio­nal, a cărui fațadă e da 114 «nstrîî. Cala casa întărită era­ medială; Turnul lui Vlad­ Țepeș. In această con­strucțiune se află rezervoriul de apă și tot aci sînt rezervate cîteva odăi pentru colecțiuni de arme vechi. Mai trebue să remarcăm reconstrui­rea complectă a unei biserici din vre­mea lui Ștefan-cel-mare, cum și restau­rantul romînesc, conceput în stilul țîiței. Arenele romane Construcțiuna ca cea mai importan­ă este insă, fără îndoială, aceea a arene­lor romane, unde patru mii de specta­tori vor găsi­­ ea. In această incintă vor avea loc principalele solemnități, ensu deschiderea și închiderea Exposiției, dis­­tribuirea premiilor, serbării, populara rep­rezíntând suma din războiul daco­român, războaele pro-mediale și războiul Independenței , apoi serbări cari vor r­ă­­prosenta actela viețui de toate zilele g tablouri vivante, (seceratul, culesul vii­lor etc.); 1 gondele locale. Societatea pentru protecțiunea animatelor a fi pro­testat contra eventualității luptei cu tauri. Bateria istorică la fața arenelor ce va ridica datoria din Calafat care, din ordinul regalul Carol și în fața­ sa, a tras cea dinții lo­vitură de ton, în onoarea independenței roman­e. Ea va fi reconstruită cu cea mai scrupuloasă exactitate și va anunța marile serbări ala Expozițiunea. Celelalte palat © Pantru a realiza toate acestea, a tre­buit să se dreneze și să sa depkse ®­ 180.000 metrii cuhi de parstel și să se planteze zece mii de pomi.In trei luni (lucrările datează din luna August), să sa în­treb­ui­nțeze șase milioane de părti­­mizi, fără a se socoti colonastk», soschi­­rite și celelalte pietra de fundațiune. Toate edificiile citata mai sus vor fi menținute după închiderea expoziției. Ele au caracterul bizantino-rominesc.­­­­Dar în afară de acesta construcțiuni definitive, Expoziția va mai avea aîtorsi, trecătoare, cum pavilionul regal, reser­vat Cărțoi, la care, în afară de aminti­­ri la numeroase relative în domnia rege­­lui Carol I și a­­­ reginei, vor mai fi es» puse lucrările de artă ale reginei, bro­­deriile ei admirabile, pictările ei etc. La dreapta și la stingă acestui pavi­lion se vor ridica acele ale genie­«­ mi» liter și civil, în față va fi pavilionul fame­­i. Mai trebue să cităm marele palat cl agricculttreei, acela al industriei, al mi­nelor și carierelor, al meseriașilor, e tc. Grădina zoologică S'a profitat de împrejurarea aceasta pentru a pune bazele unei viitoare gri - aparat No. II din revista l­fiffi LITERARA sub direcsiunea fl-lor G. C ©ȘBUC și I. GORDN s— 10 BANI = TOATA TAMA —= TO BAWI 1

Next