Adevěrul, iulie 1906 (Anul 19, nr. 6057-6087)

1906-07-01 / nr. 6057

— Mo. 6o5S |©jn*AT©B jtSex. Wf BteldimaHia pim^omei * OQMCEUATĂ EXGUUIIV AGENTTEî DE­PUBIICm.'f ® CARtIL 3CHELBER & 0 ® Bucur­ești,Str. Karngeorgevici to Telefon 8 [4 mm nemm iám atom, d-to* Bátt RSüfet. Bili ffta^bevir. - vi ék a emceeiune exclutivS Pontra QápHttM Ko. 14110 , Peortecle țl Stvälnltat« No. 12[-40 a d­us o răfuială și o destăinuire generală în presa servitoare de toate nuanțele anta e anotimpul răfuelilor și mirilor prin presă, fiindcă... 0 eroii dramelor politice. Take Ionescu a plecat, gene­­ranu asemenea, generalul La­­ț­e în viligiatură la Bușteni, dărău a lansat la Iaș! discur­­ii și pleacă,—iată cel mai fa­st moment pentru a se încă era unică, o răfuială urmată, bine z i, de senzaționale destăinuiri, a ce merită Insă a fi relevat nu se mai știe care este azi într’adevăr autorizat și ofi­li guvernului conservator, credea, pîn­ă deunăzi, că ziarul ervatorul" este oficiosul recu­­t al partidului și guvernului -viitor. Modul însă cum­ a de­­t acest ziar discursul d-lui Bă­­, amestecîndu-se în luptele civi­le conservatoare, denotă că acest organ n’are un caracter­at oficios. altfel presa conservatoare re­­ală actualmente în mod foarte os, ceea ce se petrece însăun­­ar tidului și în sinul guvernului, și două ziare conservatoare cari­le se declară ca independente, orü de moarte s’a încins între 3 două organe, pe toate tere­ 3. Un organ este azi considerat "ădărănist", celalt ca ziar „can­onist“. i al treilea ziar conservator, dar vernamental, vorbim de „i po­­stă la pîndă și după fiecare a­­ntre organele conservatoare în I, ia și ziarul junimist poziție alină pentru... cantacuziniștî. tural că acum, cînd s’a decla­­m armistițiu pe toată linia,— și d. Panu a declarat cu în ce­de azi armistițiil suspendînd la 1 Septembrie Săptămîna — •al că în asemenea condițiunî­le conservatoare pot să-și per­­luxul de-a arăta cum se pre­­, în realitate, blocul guverna­ți. ■ această răfuială nu maî pre­­rfitî un interes, fiindcă destăi­­n de pînă acum sint cam vechi­noscute. Cel mult ele pot amu­­ela cercuri politice restrînse, Iversarii conservatorilor au c ©­ita în timpul vacanței. 1 acest punct de vedere răsu­­­in lagărul conservator e bine !. destăinuiri a­ a fi făcut pînă ? rul calificat de cantacuzi și stî­gan inspirat de d. Bădărău a­imus că posedă de un an o are dela Biaritz a d-lui Take cu, care dacă ar fi publicată, robi pe ciocoi , această destăinuire organul cazinist somează: Bacă aveți o astfel de serie s’o publicați! Bat n’o aveți ! Take Ionescu nu e capabil fbească roți de ciocoi, etc. Isoarea dela Biaritz nu a a­­, a rămas un simplu mister și ca“ este așa de intrigată Ind­­­eput să manevreze pentru a­­ e Ia publicarea scrisoarei, iisi­ 1 că ea e referitoare la chestia leului, doua destăinuire, e ceva mar­e. E vorba de modul cum le­­ul Manu a încercat să înlăture ncepute, șefia d-lui Cantacuzino, acum se vede nimic extraordi­­n,a ieșit pînă acum din această ilă între organele conservatoare, a zis d. Take Ionescu de i cuziniștî,—aceasta o știfi foarte cantacuziniștii și ce eped ea l­­iniștiî de „takiști“ iarăși e cu­lt, spune generalul Manu de șe­fii, nu e nici un mister, căci aiul s’a repezit la șefie chiar trăia Lascar Catargi și a for­au guvern în contra șefului, părere a avut Alexandru La­­■y despre cei doi Georges — je Cantacuzino și George Ma­se cunoaște asemenea într’un cerc conservator mai restrîns. Prin urmare nu ne putem aștepta la nici o surpriză. Atît în partidul conservator cît și din partidul liberal, fruntașii cei maî istutorizațî s’au maltratat reciproc în­­ fața țărei de nenumărate ori și s’au spupat cînd pupătura s’a impus,—­­î cînd regele a interve­­puterea cu condiția pu­n credințațî că dacă s'ar isoarea de la Biaritz, s’ar f o scrisoare dela Londra una de la Kissingen, și, brie, cînd miniștrii se vor ceare se va crede învin­gător, în răfuiala urmată în lipsa lor, dar partidul se va prezenta în așa hal, încît a doua zi,după ca d. Sturdza va declara încetarea armi­stițiului,—cabinetul cantacuzinist va trebui să părăsească puterea. N­A­Z­B î­T I­­ English fason ! C­onstanța R.­­• Ați citit cum a tras pe sfoară engle­zul de la Galați pe doi hoți, cari venise la odaia sa să-I facă o vizită nocturnă ?.. Te pomenești că erau doi din bravii a­­genți ai excelentei­­ poliții din Galați ! I-a poftit să șadă, le-a dat ceasul, le-a dat și 20 de lei; cînd au voit să tae geanta de piele, englezul le-a dat cheia, au deschis, au găsit o sticlă de odicolon pe jumătate golită; englezul, politicos, s’a dus la dulap și le-a scos o sticlă de odicolon plină, le-a dat-o și hoții au­ plecat inciuzați de primirea ce li s’a fă­cut, nemaî­atingîndu-se de geanta al că­rei pereți erau căptușiți cu toți banii pe carî’l avea englezul !! Asta e procedare english-fason, să fii tu mai hoțoman decît hoțul! Pentru asta Insă trebue singe rece și politeță, care e lucru mare, chiar față de hoți. Cînd vezi că ia o sticlă de pdicolon golită, tu dă-i una plină. Cînd vezi că vrea să taie gean­ta, oferă-i grațios cheia — dar bagă de seamă, să ai banii In pereții gentei ! Fac. S’a discutat mult în ultimul timp des­pre portul Constanța. O măsură cu totul arbitrară, luată de ministerul lucrărilor publice, prin direcția C. F. R. vo este să reducă dintr’o lovitură portul Constanța, unicul nostru port maritim, pentru care am făcut atîtea sacrificii și cu care ne place să ne mîndrim, dela rângul unui mare port, de insemnatatate națională,— la acela al unui port cu caracter mai mult local. Nu se poate ori cu mintea sănătoasă care să admită o asemenea măsură. Dacă se poate înțelege preocuparea de a n­u se lăsa să decadă două centre comerciale ca Brăila și Galați, dar nici nu se poate admite ca ele să fie susținute, sprijinite prin măsuri excepționale, menite în ace­lași timp să lovească într-un alt centru de cea mai mare însemnătate pentru a­­ceastă țară. Un stat care are fericirea de a poseda o coastă maritimă și nu se servește de ea pentru dezvoltarea contactului său­ cu restul lumei, a comerțului său,—un ase­menea stat se condamnă singur la stag­nare. Romînia n’a vroit aceasta, Româ­nia a făcut podul peste Dunăre, pentru a-șî deschide drumul spre Constanța, și a cheltuit zeci de milioane pentru a face din acest oraș un port de cea mai mare perfecțiune teh­nică. De ce le-a făcut toate acestea, dacă avea intențiunea să oprească portul Constanța de a lua locul ce fatal­mente trebuia să-l ocupe în comerțul Ro­­mîniei ? Pentru a râmîne un port cu caracter local, provincial,­nu trebuia nici podul peste Dunăre, nici lucrările portului. Atunci ce a îndemnat guvernul ca în a­­cest moment să ia o măsură atît de ex­cepțională, ca pe calea cea mai condam­nabilă,—calea tarifară, să reducă impor­tanța micului nostru port maritim ? Iată o cestiune de care ne vom ocupa într'un viitor articol. B. con D. Wekerle a cerut naționaliști­lor să expun un program — ca și cum programul lor nu ar fi în des­tul de cunoscut ungurilor — și a­­tunci înțelegerea va fi mai ușoară. Președintele consiliului de miniștrii al Ungariei a făcut apoi declarația că nu voește să înăsprească, prin declarațiile sale, raporturile dintre unguri și romini. Romînii așteaptă ca nu prin de­clarații, ci prin măsuri și proepte de legi să se mai indulcească ra­porturile înăsprite de politica de maghiarizare urmată pină azi, dar pînă atunci nu pot primi decît cu expresă rezervă declarațiile pri­mului ministru al Ungariei. Pâră îndoială că și declarațiunile d-lui Wekerle sînt de apreciat ca un rezultat al luptei parlamentare a românilor și lasă se se întrevadă ce­va în cînd naționalitățile nalte vor ști să impue realizarea sufra­giului­ universal. Laturn "OM --- —"— ■ — —— ’­­— Politica de maghiarizare.­Cartelul junimisto-liberal ăfueli și destăinuiri Cartelul junimisto-liberal Se împlinesc ș­ase ani de cînd ju­nimiștii merg în cartel cu liberalii— și tocmai iată el se întîmplă cazul de la Brăila : liberalii pun listă pen­tru alegerile comunale, fără să în­cerce măcar un cartel cu junimiștii, sau mai bine zis cu d. F­ipescu, care e azi șeful politicei junimiste la Brăila. Faptul acesta atrage atenția lumei politice și pune într'o curioasă lu­mină caracterul cartelului junimisto­­liberal în decursul celor șease ani de zile. O fi avind, d­e astă-dată și d. Fi­­lipescu motive speciale de a nu apare braț la braț cu d. Sturdza la Brăila, cum a apărut la alegerile generale, dar nu mai puțin este adevărat că liberalii n’au încercat nici un fel de cartel cu d. Filipescu, nici n’au aș­teptat ca d-sa să facă nic-o propu­nere. Din potrivă, la prima întrunire au dat citire listei pentru ambele co­legii și au tăiat astfel scurt ori­ce veleitate de cartel. Curioasă procedare. Ea face să a­­pară într'o nostimă lumină istoria cartelurilor de ș­ase ani încoace in­tre junimiști și liberali. Câtă vreme au stat liberalii la pu­tere junimiștii și d. Filipescu erau „adevăratul“ partid conservator, a­­devăratul Cașcaval de Penteleu, par­tidul care va lua puterea după d. Sturdza, iar cînd a doua zi după căderea d-lui Sturdza regele a dat puterea d-lui Cantacuzino, fără a consulta măcar pe d. Carp, liberalii n’au zis nici­pii și rideau prin col­țuri, bucurindu-se că au și în opo­ziție pe junimiști la dispoziția lor. In alegerile generale însă liberalii au fost așa de entuziaști pentru ju­nimiști, încît pe cînd d-nii Sturdza și Ionel Brătianu se alegeau la Brăila un cartel, d-nii Carp și Ma­­iorescu cădeau­ cu tot cartelul­ Dăunazi, iar, Oculta liberală a pri­mit concursul junimiștilor la Credi­tul rural și cînd eo­o la Brăila, a­­cun cînd d. Sturdza s'a dus să de­clare deschisă lupta de răsturnare a regimului, în vederea alegerilor co­munale din acel oraș, deodată se înlătură ori­ce idee de cartel cu ju­nimiștii. De ce ? Crede oare d. Sturdza că nu mai poate compta pe junimiști și d. Filipescu in lupta pentru răstur­narea actualului regim ? Dar bine, acum o lună junimiștii erau singurii cari duceau campania contra regimului și d. Carp făcea mustrări liberalilor că nu se mișcă? Era, deci, mai mult ca oricând in­dicat ca să avem la Brăila cartelul celor atât de doritori de a răsturna regimul! Nu este așa ? De ce nu avem clar acest cartel ? Și junimiștii și liberalii au cuvântul. Suntem­ gata să-l ascultăm. 8. 7. B. lor în unele părți, iar în alte părți contra sîrbilor cari fiecare voiau să-i atragă cu aceleași mijloace vio­lente în partea lor. Pe cînd noi am deschis ochii a­­romînilor, i-am pus pa foc, le-am dat un dușman mai mult și azi pentru gloria de a nu fi greci, ei sînt uciși, casele lor incendiate, au verile lor risipite și perdute. Turcii nul proteguesc, căci ei văd cu ochii buni cum se ucid între ei „ghiaurii“, dușmanii lor, iar noî, noi romîniî după ce i-am aruncat în foc, nu putem ori nu voim săi proteguim în chip folositor și eficace. E natural dar ca aceste­ populați­­uni, azi să­­ pară rău că este aro­­mb­ă și să țină de rău­ pe aceia cari i-au deschis ochii, dar în același timp au aruncat-o fără de apărare în gura lupului. Și cei ce sufăr în prima linie, sunt bieții profesori, tri­miși acolo, în munții Pindului, ca pentru un salar de 60 de lei lunar, fără nici un alt mijloc, fără nici un concurs, fără nici o apărare, să țină piept tuturor și în același timp să sufere și învinuirile conaționalilor lor cari le cer, cu drept cuvînt, so­coteala de tot ce li se întîmplă rău și de faptul că țara romînească nu le vine cu nimic întru ajutor... E foarte frumos să faci politică de sentiment de la București, e foarte, lesne de rupt relațiunile cu Grecia, dar cine se gîndește și cine s’a gîn­­dit la urmările acestor acte, pentru nenorocita populațiune aromînă din Pind, căreia nu’î trimitem nici mă­car mijloace bănești ca sa so agere, cum se apără în Toma,contra ban­delor grecești și contra complicitățeî interesate a turcilor ? Noî ca de obiceiu facem treburile pe jumătate și de aceasta se plîng aromîniî și dascălii lor și de acea­sta ne plîngem și noî, cari nu o­­dată am arătat guvernanților că ei fac o crimă cînd odată cu lumina și conștiința națională, nu dau fra­ților noștri mijloace de a rezista contra cotropire­, cu sabie și cu foc. Așa cum erau lucrurile, grecii vor triumfa. Eî prin teroare. Vor face ca nim­eul sS"o«i­m­­» uiu" cuxagîul să se numească român și atunci che­stia romîno-m­acedoneană va fi re­zolvată, din lipsa de combatanți, m­îîn reduși la tăcere prin sabie, alții prin frica de a nu trece cu familiile lor, sub cuțitul ucigaș al asasinilor de la Atena. Trabu­e dar de luat măsuri, și er*­nergice și repezi, dar ne întrebăm, cu grîje cinei să le ia, ca fel vaii cina este în măsură să vadă tristul ade­văr și să aducă leac acesta! jalnice stări de lucruri? Cu alte cuvinte d. Miclescu e contra unei aglomerații de călători și face tot posibilul pentru a împiedeca călăto­riile.* Altă șicană. Nu știm dacă măsura o generală sau numai pe linia București-Predeal. In gara de Nord se primesc bagajele pentru trenurile accelerate, se percepe taxa și cînd te scobori la Sinaia, Buș­teni, Predeal și ceri bagajul se răspun­de că va sosi cu trenul de persoane. E nu numai o șicană, dar și ceva ne­cinstit și care poate cauza mari incon­veniente. Să admitem că un călător se duce la Sinaia pentru a se prezenta, la o oră fixă, în audiență la rege. Bagajul său­ însă sosește după două ore. Dacă d. Miclescu ar fi auzit reflec­țiile călătorilor asupra acestei mano­­pere, desigur că ar pune capăt scanda­lului. * Faimoasele locomotive noul, de la Vie­­na, trag un anumit număr de vagoane. Cum se atașează un vagon mai mult trebue să aduci încă o mașină. Regulat trenurile București-Predeal Intîrzie din această cauză și Lúni acce­leratul a stat la Cîmpina 40 minute pentru a se schimba mașina nouă și a se duce una vechie ca trenul să-și poată continua drumul. Dar vom mai arăta și altele. R. P. CONST. ZON­S Politica de maghiarizare Deputații romini din Camera un­gară își fac datoria și aproape zil­nic în discuția adresei are cuvîntul este un reprezentant al românilor. Discursul recent al deputatului Aurel Vlad e plin de interes și con­centrează admirabil problema poli­­tică a naționalităților. Este foarte clară și din cele mai fericite formula de Încheiere a de­patatilul Aurel Vlad­ovici spune „majoritatea se conduce după ideea de stat național, minoritatea după ideea de dreptate“. Cn multă perspicacitate repre­zentantul românilor arată cum în­suși baronul Banffy a arătat con­tradicția intre aceste două tendințe și neputința unei armonii între ele, cînd a formulat politica sa de ma­ghiarizare cu orice preț, chiar cu prețul de a depăși atribuțiile unui stat condus de ideea dreptățe. Acum, mai mult ca ori­cînd, în fața coalițiunei și guvernului eșit din sinul el era esențial a se arăta că politica lui Banffy­ duce la răz­­boiu civil, la mari primejdii pentru regatul ungar. Și este unul din re­zultatele cele mai frumoase ale po­liticei de activitate succesele pe cari le repoartă oratorii romîni în Camera din Pesta. Cum că se poate vorbi de succese dovedește răspunsul d-lui Wekerle, ministrul președinte al Ungariei, la discursul deputatului Aurel Vlad. Primul ministru al Ungariei con­sideră numărul mai mare al depu­taților naționaliști ca © dovada că ei au fost bine primiți de guvernul actual (îl) și mai bine decît sub ori­care alt guvern anterior. Tonul acestei vorbiri, după dis­cursurile deputaților naționalităților este o dovadă că ei au știut să se urupe. # f&mmi ktt ioat-Mi. țara eOKST. If 1 Ja jm „ ABOHAIWANTE U» «« . ... ...... M »— •*#! . . *­­fc* „ * — S.Ireal <j***»'¥ ä­v­t— • »»»&­­­­ .A„ vsa X» tKaXa'áe indoit AXteSIAStESITE COKBIKAXB (ZSfoxoSrul Bblecíc *si Dimineața) P" a?­­ • . . lel ,...— * • . . .'n „ í..­fired ..... „ a­o Inna . . * Xn Vifd­tUI&tote îndoit Apare zilnic la ora 5 seara ca ultimele știri ale zilei Bronrt zîaniîa: Str. Slriaiar­­ii Noi și arominii E mișcătoare în simplitatea și gro­zăvenia ei, scrisoarea profesorului român din Macedonia, care alăturea de cadavrele celor uciși de bandele de antarți, in auzul plînsetelor de jale ale celor răm­ași pe urma vic­timelor, scrie în țară și zugrăvește cu culori adevărate starea lucrurilor din munții Pindului. Profesorul acesta pune chestia așa cum este ea, în trista­­ goliciune și după intelectualitatea acelora pe cari el a fost trimis să-î lumineze și să le arate calea iubireî de țară. Cînd romînii din r­omînia liberă au început propaganda în Macedo­nia, cînd s’a început să se arate po­­pulațiunea aromîne din Pind că nu este de origină grecească, ci că are aceeași origină ca și noi cei din Ro­­mînia, în Macedonia, pătată de atî­­ta sînge și de atîtea crime, era o luptă mai puțin. Aromînii erau so­cotiți ca greci și deci duceau casă bună cu aceștia, avind de luptat numai contra turcilor și a bulgari­ D. Miclescu contra lilegiat în țari Ce face directorul C. F. R. pentru a înlesni escu­nsiunile și vile­giatura în țara Nu credem să existe în țară o admi­nistrație mai prost condusă ca acea a văilor ferate, mai și vânătoare și refrac­tară ia orice inovație sau înlesnire re­clamată de călători. In toată lumea se fac zilnic cele mai mari înlesniri pentru călători și se dă cea mai mare atenție tuturor propune­rilor menite a face mai lesnicioasă și mai comodă călătoria. Toate neajunsurile cari se arată că există la noi, pe căile ferate, toate pro­punerile bune cari se fac, sînt conside­rate la direcția generată ca pornite con­tra d-lui Miclescu și deci respinse. Vom arăta citeva fapte pentru a pune încă odată In evidență vicuzia de la căile ferate. * Ce nu se face într’o țară civilizată pentru o bună organizare a vilig­atoarei interne. Se înființează trenuri noi»!«, se stabilesc itineraril­e*și să folesnească diferite escursiuni, se stabilește, in fine, un plan întreg pentru a oferi, avantaje mari publicului călător în scop de s-l reține la țară și a-1 atrage spre locali­tățile climaterice și balneare. Ou­d­ Mi dhesen se duce în perma­nență o luptă pentru a se zm­ulge o cu­ de mică înlesnire în această pri­vință. Am umplea coloane întregi dacă am enumăra toate șicanele și greutățile ce le intimpină acel cari fac escursiuni in țară. Pentru azi iată un fapt: Pe linia Sinaia-Predeal erau anul tre­cut două trenuri de escursiune. Anul acesta s’a fi suprimat. Dek Sinaia spre Predeal n’ai abso­lut nici un tren pînă la amiază și dacă Vrei să faci azi o escursiune pînă la frontieră nu te mai poți întoarce în a­­caesșî zi la Sinaia. « Alt fapt. Expresul Berlin n’are nici o lregătură cu acceleratul de Predeal. De ce ? Am­bele trenuri intră, unul după altul în gara P­cești. Ce-i mai ușor decît să se stabilească ca expresul Berlin să aibă o legătură, la Ploești, ca acceleratul de Pre­deal ? D. Miclescu se opune la aceasta sub pretext că s’ar aglomera prea multă lume în exorcaul Berlin. monumental lui N­. Lahovari Pamicica, se inaugurează la R.­Vilcea ÎS*, monument mod­est al lui Alexandru Lahovary. E un prinos de recunoștință și de admirație ce vrîceniî 11 arată me­morial marelui om­­ politic, care a repre­zentat județul Vîlcea în parlament. Inaugurarea acelui monument va fi o ocazie pentru toți oamenii noștri politici să se gîndească la ce splendoare ar fi ajuns partidul conservator, dacă Alex. Lavovary ar trăi, căci fără îndoia­lă că acel ilustru conservator era sa fie urmașul lui Lascar Catargi la șefia par­tidului conservator. Și cu cît se va slăvi mai mult memo­ria lui Alex. Lahovary, cu atît mai mult se va simți lipsa lui și starea deplorabila în care se află azi partidul conservator. Alex. Lahovary avea în­ adevăr mîini viguroase pentru a ține sus și nepătat steagul partidului conservator. Azi stea­gul acelui partid e în mîinile unui om care spune lamei că are brațele vlajoane "doar ..sa--se-v» «tu»»", a că­rațe!» , «sat obosite. In fața monumentului lui Alex. Laho­vary și avînd în minte caracterul acestai mare om politic, nu se poate ca d. Can­­tacuzino să nu vadă enorma diferență dintre ceea ce ar fi fost partidul conser­vator sub­ conducerea lui Alex. Lahovary și ceea ce este sub conducerea d-sale. D.­ ­ac Adevăruri^ Calme ! Hotelurile din București sînt goale și proprietarii primesc scrisori de la pro­vinciali dacă... peste 2—3 săpteămîni o să le poată oferi c­­e o odae !! Provincialii să poftească in Capitală, că, slavă Domnului, acuma găsesc odăi și cu preț redus ! ! Bi- Petra Eri fiind onomastica d-lui Carp, șe­ful junimiștilor a prim­it la Ți­bănești numeroase telegrame. Una —­ a d-lui Ionaș Gridîșteanu — suna astfel: — Toate fericirile fostului și viitoru­lui meu președinte de consiliu !: antică Mitică vorbea cu un bogătaș de pro­prietățile acestuia : „ Am și eu o proprietate, zice Mi­tică — aceea de a fi vecinic calic !! Rigoletto PASERI ȘI IMPRESII Vacanța gazetarului In ultimul număr al Săptămînei, d. Panu anunță, ca în toți anii, pe cititorii d-sale, că ia vacanță de două luni, și că timp de două luni nu va mai scrie. Gam însă la revista sa numai d-sa serie,— nici re­vista nu va mai apare două luni de zile. Și d. Pana motivează aceasta, nu cu necesitatea ce simte fiecare om care mun­cește fără preget­, ca o lună sau­ două pe an, să se odihnească,­ci cu faptul că în aceste două luni de zile nici nu se petrece în noî nimic care ar necesita comentatul ziaristului, sau al omului politic. Nu e ar­mistițiu,—dar e o suspendare de ostilități. Poate că pentru îngroparea cadavrelor? Cine știe ? Dar la noi ce știalalți, scriitori la o gazetă zilnică, salahori ai condeiului, chestia con­cediului este o chestie de viață. Concediul este pentru noi o necesitate fizică,—el ne dă răgazul trebuincios pen­tru ea să ne reclădim forțele istovite spre a reîncepe munca de toate zilele, munca aceasta măruntă, care exclude aproape tratarea cestiunilor mari, cari nu se pe­trec într'o zi, ci într’un spațiu de timp, pe cari noi însă le tratăm în porțiuni­ mici, în rate—dacă mi se iartă termenul. Și această muncă în mic, pe nerăsuflate este mai istovitoare ca ori­care alta. Peste cîtceva decenii, cînd se va fi cîș­­tigat perspectiva istorică,­—un om va pu­tea să-și cucerească cununa geniului scri­ind o istoria a revoluțiunei rusești. Și totuși va munci mult mai puțin de­cît miile de ziariști cari tratează zi cu zi a­­cum revoluțiunea, colaborind la facerea, la succesul ei... Și munca lor este grea, este istovitoare, tocmai din cauza repezi­ciunei cu care tablourile se schimbă și a necesitățel ca ele să fie privite, comen­tate, pricepute, judecate mai repede. Ferice de d. Panu­că poate suspenda apariția revistei sale cînd ia concediul, pe cînd noî, cu toată lipsa de evenimen­te care ne îngreuiază serviciul, în pînda lor­—nu ne permitem și nu putem să ne dăm nici un răgaz. I. Br. Limbită 1 Iulie 1906 DIRECT © S5 POI­lXIC asTM C­HESTIA ZILEI In Viligenia I). Take Ionesco : Eomitorgu luptă în țară să mă amputeze in toate județele. Numai de nu și-ar tăia pînă la toamnă craca de sub picioare // Convorbire cu d. Anghel Saligny — Importanța tunelului Berești. — Portul Galați ți portul Constanța . Se știe el de cîți­va sol, e gata linia Galați-Bîrlad, și totuși nu funcționează decît o parte de la Galați la Berești. De aci și pînă la Topșani, linia e întreruptă din cauza dealurilor, cari se întind pe o distanță de peste 3 kilo­metrii. Bela Topșani la Bîrlad liota e iarăși gata, dar nu e încă pusă în circulație. După cum sa vede această nouă ar­teră de cale ferată, care a costat peste zece milioane, nu aduce rezultatul do­­rite, din cauza dealului dintre Berești și Topșani. Guvernul aprobind acum suma de 5 seaesaul deCtile­ și construirea tunelului care va uni am­bele linii deja gata, lucrările s’au și început. La solemnitatea inaugurăre! lucrări­lor tunelului, fiind față și d. Anghel Saligny, directorul general al serviciu­lui hidraulic, directorul lucrărilor por­tului Constanța, inginer și profesor la școala de poduri și șosele, am ajutat să aflu care e părerea d-sale asupra construirii acestui tunel. — S’a susținuți dj anii, ci nu era nevoe de tunel, putîndu-se înconjura dealul, spun d-lal Saiigny. — Chestiunea aceasta a fost înde­lung dezbătută. In consiliul superior teh­nic și slnt sigur ce avizul favo­rabil construirii tunelului , bine dat, îmi răspunde d-sa. „Pentru a putea aprecia importanța tunelului, nu trebue să comparăm nu­mai sumele necesare pertur­ărei dealu­rilor, față de acelea ale construirei linii de înconjur. „Făcînd tunsul, pe lingă că scurtăm traiectul cu cîteva a»pî­te © kilometri, dar ușurăm și transported, cficî de unde avînd tunel, se vor putea lansa trenuri cu 30—40 vagoane, fără tunel, pe linia de înconjur, nu vor putea cir­cula decît trenuri cu un tonaj mult mai redus. „Iată deci, o economie de timp, com­bustibil și un spor la transport. — Atunci tunelul are o reală impor­tanță ? — Pentru a înțelege importanța lui, trebue să vedem ce s’a urmărit cu li­nia Galați—Bîrlad. „Prin această linie s’a căutat ca scur­­tîndu-se drumul să se atragă cerealele din nordul Moldovei spre Galați. „Dacă numai acesta ar fi fost scopul linia și tunelul sînt de prisos, cheltue­­lile sunt zădarnice, căci ar fi convenit mai bine statulul, să avantajeze pe comercianții și agricultorii din nordul Moldovei cu diferența de kilometru­, ce va exista în traiectul pe noua linie față de cea veche, decît să verse atî­­ția bani în noul lucrări. „Construirea acestei nou l­inii, care împreună era linia Dorohoi—Iași, va fi canalul de scurgere al produselor din nordul Moldovei are însă o mare im­portanță din punct de vedere Strategic și al apărărei naționale. „Astăzi, continuă d. Laiigny, cu liniile simple, nu se pot lansa decît maximum 36 trenuri în 24 de ore. „De aceia s'a întrevăzut nevoia du­blând liniilor sau continuarea liniei de centură. „Noua linie Borohoi-Galați are deci importanța creărei unui circuit, care va ușura circulația trenurilor, putîndu-se întrebuința o linie pentru dus și alta pentru întors în care caz se pot lansa trenuri din cinci în cinci minute. „S’a înlăturat astfel necesitatea dublă­­rei liniei Tecuci-Iașî. — Pentru portul Galați, are de ase­­menea importanță noua linie? — Are o importanță relativă" In nici un caz, gălățenii nu-șî vor vedea realizate speranțele. Astăzi chiar se văd zilnic traded trenuri întregi cu producte prin Galați, la Brăila. Ds ce nu s’ar întîmplă același fapt și cu tre­nurile de pe noua linie. In tot cazul, Galațui va profita linii“, s» Venind vorba despre portul Galați, mai mulți gălățeni, cari erau față la convorbirea avută cu d. Anghel Saligny, și-ați exprimat nemulțumirea față de guvernele trecute, cari au neglijat por­tul Galați. — Nimic nu s’a pent pentru Galați, totul s’a concentrat azi pentru lansarea portului Constanța, spuneau el. — E adevărat că se fac sacrificii pentru Constanța, dar se merită, răs­punse d. Laiigny. „Nu trebue să uităm că numai grația acestui port, putem concura pe piețele europene cu productele noastre. Eftimi­­tatea transportului pe mare, face ca productele noastre să fie avantajate. „Portalul Constanța se datorește azi prosperarea agriculturei și urcarea­­ va­lorii pămîntului. „Dar exportul petrolului și al deri­vatelor, se putea face fără Constanța ? „Cît timp n’am­ avut un port maritim, nici n’au existat afacerile de petrol, cari pe zi ce trec înfloresc. — Nu zicem că rou se face, încura­­jîndu-se portal Constanța, dar nici Ga­­­ițiî nu trebuesc părăsiți, replică gălă­­țeftail. — Cînd făceam demersuri, în vede­rea lucrărei cu unii din porturile O­­landei, atît Amsterdamul cît și Roter­­damul, au stăruit pe lingă ministrul de externe olandez ca să intervină la fa­voarea unuia din aceste porturi. „Ministrul a intervenit, dar în h­ hotârît pentru unul din aceste poT El ne-a cerut să venim în Olanda „Constanța fiind mai bina dotat, natură, ea avînd avantagiile firești, veniul nu poate decît să ajute dezo­tarea sa, care e și propășirea țărei . D. Laligny ne-ar fi putut im­­încă multe observațiuni interesa Sosirea ministrului de lucrări care fusese la Topșani în vispe pus capăt convorbirei noastre,­­ trecînd la locul său, pentru a lua­­ la banchetul ce a făcut parte din gramul solemni­tatei inaugurare! t: laiul Berești. F. Emilia, ............... Grecia contimporană Sub acest titlu, un ziar din Sofia re­produce pasagiile principale dintr’un articol publicat în ziarul atenian „Pyr­rhos’* acum cîtva timp. Articolul e privitor la măcelul dela Grebena și, după cum se exprimă în­suși ziarul bulgăresc, „pentru aceia din „cititorii noștri, cari, cu tot belșugul „de crime săvîrșita de imaginarii civi­­l iizatori ai Orientului, au încă îndo­il „asupra mentalitățoi elenice“. Reprodu­cem și noi aceste pasagii caracteristica mai la vale. Articolul din ziarul grecesc poartă elocventul titlu de: „Foc și sabie“. Iată cuprinsul acelor pasagii: Am văzut în ziarul „Pyrrhos“ o știre cu titlul îndoliat. Pentru ce îndoliați’ ști­rea, după care o caravană de 15—20 ro­míni, escortați de un detașament turc și cuprinzând femei și copii, a fost ucisă de un corp eleno-macedonean, care a cruțat pe turci dar n’a cruțat pe femei și copii ? Noi nu voim duioșie și purtări cavalerești. Numai asemenea purtări ne-au perdut. —„Destui cu generositatea. Numai prin pumnal ne vom regala socotelile cu duș­manii. Ce înseamnă civilizația în fața săl­­baticelor bestii? Ne trebue un räsboin de exterminare. Masacre! Crime ! Uoi« derî! Vieî milă, nici iertare, nici față de copii, nici față de femei! Un cuțit nesățios. Teroarea! Asta se chiami» o luptă de rase. Să ajungem băutori da’ sînge. Altfel nu vom ajunge la nimic. Iată pentru ce spun eu din toată inima : ele no­­macedoniii au făcut bine, el, cari știți mai bine ca noi că trebue să îngrozim pe vrăj­i­m­ași, să-I terorizăm, pentru a-I pune la locul lor. Am avut destulă răbdare și nu­mai focul, cuțitul, cruzimea, vandalismul,­ sînt capabile de a stăvili calea acestor de pe urma acestei călîî. Bravo, elino-macedonenilor! Ei au­ făcut bine și să urmeze aceiași cale pentru a ajunge la scopul lor.

Next