Adevěrul, august 1906 (Anul 19, nr. 6088-6116)

1906-08-01 / nr. 6088

Ki "L Aßi ualXV IIMea. — No 6088. FMaiTOS Alex. Y. Beldigaann PUBLICITATEA s CONCEDATA EXCLUSIV AGENȚIEI DE PUBLICITATE CAROL SCHULDER . Co București, Star. Ksrageorgeviei 18 Telefon 3 la ENTBB iBSíBfá, ÜBCABIá tf BOURI A (• «dresa d-lo* MtW BScM. Rn ÍOgesfetí S Eracmîi taesMf. — v i e n a concesiune exclusivă TELEFON I *“ I“entra Capital» No. 14110 Provincie și Străinătate No. 13140 Cum se va rezolvi criza guvernamentala iroa Bisia a TOBMHi Brazora Bmiare Baoras SB si TOBmMSg^^ msg va rati cnagu­lllilill Articol din care se va vedea că guvernamentalii cauta sa i zi stabil­ească echilibrul fără a se Împăca cu junimiștii S’a crezut, după eșirea din gu­vern a d-lui Bădărăi­, că criza care se declarase în partidul conserva­­tor, căcî erau grave neînțelegeri, se va agrava chiar în timpul va­canței și la toamnă se va declara o ruptură între cantacuziniști și takiști. După câteva micî hărțuelî și ră­­fuelî, fără importanță, după cele două așa zise succese electorale, gu­vernamentala s’au mai recules, un armistițiu s’a declarat și un ziar cantacuzinist, de­sigur în scop de a ridica moralul guvernamentalilor, a asigurat că guvernul e tara și că va merge înainte așa cum se a­­flă azi. Pînă acum nu se făcuse o ase­menea declarație, în cit zvonurile despre fuziune cît și zvonul despre posibilitatea venirea unui guvern Carp, la toamnă, au prins în unele cercuri politice. Natural că junimiștii, prin atitu­dinea lor, au făcut tot posibilul ca să se acrediteze că la toamnă si­tuația politică se va schimba. Pe de o parte, pentru a se crede că sunt înțeleși cu cantacuziniștii, au votat la alegerea comunală din Brăila lista guvernamentală, iar pentru a nu-și atrage atacurile li­beralilor au lansat zvonul că, la toamnă, vor da lupta de răstur­nare. Cantacuziniștii au înțeles tactica și, fără a vorbi de fuziune, ziarele guvernamentale au ținut să se știe că n’au solicitat concursul junimi­știlor pentru alegerea din Brăila și „Patriotul*1 a mers mai departe : a prezis că situația politică va fi a­­ceeașî și la toamnă, că guvernul va merge înainte așa cum este. Pîna acum junimiștii n’au relevat de loc noua atitudine a cantacuzini­­știlor. ^ Un fruntaș guvernamental, care crade că singura soluție ca actua­lul minister s’o mai poată duce îna­inte, este să se evite orice explicație și răfuială în sînul guvernamenta­lilor, ne-a expus astfel situația :­­ — Noi nu ne putem permite luxul ca după 19 luni de guvernare să provocăm o răfuială în partid. Li­beralii au o organizație mai puter­nică decît noi și cînd au voit să dea, între ei, o luptă decizivă s’au oprit, la momentul oportun, și au că­zut dela guvern fără a se declara ruptura în partid, fără a se decapita șeful, fără a se sacrifica vreun soldat. „A doua zi, așa neînțeleși cum sînt și azî și cum au fost doi ani la guvern, aț dat lupta în alegerile generale, în cartel cu junimiștii. „Exemplul acesta trebue să-l avem în vedere. Să mergem înainte așa cum sîntem și căutînd să menți­nem un echilibru oarecare. „Dacă vom pleca de la putere după doi ani ne facem de ris. „Distrugem tot ce am clădit în o­­poziție, vom perde mulți partizani cari se vor risipi, unii fugind la liberali, alții la junimiști.. „Acel care înțelege mai bine situa­ția e Take Ionescu. Dacă nu ținea seamă de aceste considerațiuni, a­­poi de mult ar fi avut motive să răs­toarne căruța. „Dar n’are s’o facă. Va prefera să­ se creadă că l’au încălecat chiar «cei pe cari el i-a ridicat, dar nu va provoca căderea și distrugerea partidului. »Prin această atitudine înțeleaptă va cîștiga o și mai mare dragoste și trecere în partid, iar în opoziție va culege răsplata și va fi arbitrul situației în partidul conservator. „Prevedem clar că, la toamnă, a­­cel care se va sili mai mult să a­­planeze neînțelegerile, să se resem­neze, în interesul menținerea parti­dului la putere, va fi tocmai Take Ionescu. „Cu riscul de-a fi cel mai atacat de junimiști și cu riscul ca el să treacă drept adversarul fuziuneî, iar cantacuziniștii partizanii împă­­cărei cu junimiștii, — ceea ce nu este adevărat, — Take Ionescu va căuta să se oprească la o soluțiune care să nu slăbească și mai mult guvernul și care să arate hotărîrea tuturora de­ a merge înainte. „Dacă nu se va putea cădea de acord asupra unei remanieri largi, dacă nimeni din guvern nu va voi, de bună-voe, s-o înlesnească, nu Take Ionescu va forța lucrurile. „Dacă se va impune o remaniare parțială și intrarea lui Dissescu în cabinet, iarăși nu Take Ionescu va fi cel nemulțumit. „In fine nu avem, pînă acum, absolut nici un semn că situația se va încurca. Din contra, vedem chiar și din partea­­­ »igiilor un spirit mai împăciuitor și dispuși a nu mai da loc la nici o hărțuială cu amicii lui Take Ionescu, — cel puțin așa rezultă din atitudinea ce o au de vreo două săptămîni și din atitu­dinea junimiștilor cari au perdut orice speranță că s’ar mai putea face împăcarea !“ — așa vorbesc mulți guvernamentali. N­AZBXTII Cartele A. V. Se vede că in politică țin mult mai greu cartelele decit în economie, căci se știe că în economie chiar cartelele oa­menilor politici țin bine. Astfel putem constata că pa cînd cartelul zahărului, al petrolului, al cimen­­tului și al hîrtiei, țin de atîția amar de ani, cartelul junimisto-liberal s’a stricat după mai puțin de doi ani de existență. Era deci ca un fel de cartel de sticlă, care se știe că n’a ținut nici el mult. Cît a durat însă cartelul, d. Nicu Fili­pescu împărțind diverse cartele... de birt, a mai putut să’șî ție partizanii, — acum că s’a stricat cartelul vor pleca luînd cu dînșiî și cartelele de alegători, ceea ce’i supără mai ales pe conu Nicu. Numai „Independența" mai ține la car­telul cu d. Filipescu, nu însă în aminti­rea nenorocitului cartel ce acesta l’a a­­vut altă dată cu întemeietorul ei —ci, car­tel­,­eormanul rămîne generalul»! Ma­nul fără cartel. Int. TM film-"----­ UN DIVORȚ S’a isprăvit cu cartelul jmlinisto-libe­­ral. D. Meu Filipescu care de doi an­i de zile a făcut politica aceasta de cartel în care a jucat rolul miluitului, a înțe­les îmfîrșit că a greșit. O să ceară sau n'o să ceară pardon celor de la putere, nu știm. Ceea ce știm însă este că ei au­ priceput că acum d. Filipescu este și mai slab decît înainte și că prin urmare a devenit o cantitate absolut neglijabilă în calculele politice. Este ceva în firea lucrurilor, care se răzbună contra acelora prea deștepți, cari fac prea multe intrigi și trag prea multe sfori, cari nu pot să meargă nici­odată pe calea dreaptă, și caută mereu poteci întortochiate și adăpostite. E vechia zi­cală cu cel ce sapă groapa altuia și în cele din urmă cade singur într’însa. D. Filipescu a crezut că cu concursul liberalilor va putea să răstoarne guvernul Cantacuzino. Același lucru îl credeau însă și liberalii. In tot cazul ei își spuneau că împiedecînd pe d. Filipescu de a intra în guvern, îmbunătățeau situația lor. Și își mai ziceau liberalii că dacă la urma urmelor junimiștii vor răsturna guvernul, sau noul guvern junimist nu va fi mai tare, sau noul guvern nu va fi junimist, ci liberal. Socoteala liberalilor a fost cea bună și după­ doi ani de zile a înțeles și d. Fi­lipescu aceasta. Ear neobișnuit de a merge pe calea dreaptă, a crezut iar bine să facă două politici. Și în consecință, a promis liberalilor că la Brăila junimiștii se vor abține, pe cînd pe sub mînă a dat con­cursul său­ listei guvernamentale. Prin Epoca însă a ciudat să facă pe liberali să creadă că junimiștii s’au abținut. Liberalii fruntași din Brăila însă publică o declarație prin care dezmint categoric afirmația d-lui Filipescu, a­firmînd că a­­micii săi au votat pentru guvern. In ace­lași timp guvernul neagă că ar fi avut concursul d-lui Filipescu și al amicilor săi și afirmă că ar fi avut chiar să lupte contra lor. Și d. Filipescu, păcălitorul, stă ca un ridicol păcălit și constată numai că sa lăsat prins în flagrant delict, a silit pe cartelații liberali să-i declare divorț—și nu e sigur că acei cu cari a tratat în secret dragoste, guvernamentalii, îl vor primi în casa lor. Se știe că un divorț în asemenea con­­dițiuni e foarte penibil. A. Expulzările De cînd au început represaliile contra grecilor și grvarn.nl a luat în mină arma expulzărilor, s’au­ au­zit din cînd în cînd tot soiul de șoapte miza asupra unor manopere ce s’ar fi facînd în jurul decretelor de expulzare. Șt’ am voit să ne fa­cem ecoul acestor zvonuri surde și n’am­ Insistat asupra acestei che­stiuni, cu atît mai mult cu cît știam că cei dtotîră interesați a le răs­­pîndi sînt greoii. Ne am făcut datoria de a arăta că, în general, de asemenea măsuri de excepție sînt legate acuzațiuni de tot soiul, mai cu seamă că și le­gea și modul de aplicațiune lasă ușile larg deschise arbitrarului. Pentru noi legea însăși a expul­zărilor nu era și nu credem nici azi că este o armă eficace în repre­saliile contra grecilor. Iată însă că de cîte ori guvernul decide nouă expulzări de greci—și de astă dată pare a fi decis expul­zarea a vreo cincizeci — acusațiu­­nile se reînoesc — și în fruntea campaniei de șoapta surde stă zia­rul „Epoca". Ziarul acesta vorbește din nou­ de escrocherii, estorcări și șantaje în chestia expulsărei grecilor, de . M tot m­ im UKRSfo țara crsi 5 $eara ca nltim.de­m ale zilei „ezitările“ guvernului cari tot ami­nă semnarea decretelor și pe un ton afectat de grijă pentru faima țărei insinuiază că aceasta e „dezonorant pentru țară“ și „face rea impresie peste hotare“. Cînd un ziar stărue de atîta vre­me asupra unei asemenea chestiuni, trebue să știe ceva. Cînd acel ziar este „Epoca“, a că­rei redacție e plină de greci, ale căror relații cu colonia greceasca din țară, cu expulzații greci și cu societățile grecești din Atena, Smyr­na, Cairo nu sînt un mister pentru nimeni, cînd acel ziar, zicem, este „Epoca“, înc­odat­ă,­­el trebue să știe ceva. Și este de datoria lui să spună ce știe, iar dacă nu va vorbi, tre­bue somat să vorbească și să vor­bească cît mai curînd cu nume și fapte. Altfel ziarul acesta se pune într’o tristă pos­tură. Sîntem un conflict cu Grecia și un ziar care se pretinde a nu mai fi ziarul unui samsar grec, el aron­dat unui grup politic din țară, a­­firmă pentru nu știm a cîta oară că se comit escrocherii, șantaje și extorcări cu expulzările grecilor și că chiar guvernul se dedă la... „e­­zitațiuni“. Trebue sau nu precizate asemenea acmaațiuni, mai ales în momentele aceste­a , ©rice om cu socoteală va înțelege că aceasta se impune. Altfel se va înțelege că „Epoca“ exercită pur și simplu un șantaj fața de guvern în chestia expulza­rea grecilor. Să vorbească deci această gazetă și să precizieze fapte—căcî nu vom lăsa lucrurile baltă. Act. ■* A­deveruri două politici D. Filipescu a găsit un nou sistem de a face două politici. La București guvernul actual e „cel „mai corupt și mai mizerabil guvern pe „care l’a avut țara de 30 de ani în­coace“, iar în provincie d. Filipescu dă cuvînt de ordine amicilor să voteze cu guvernul ! ! Asta ss cheamă truc-sistem !! Cosmopolitism ! Tot cosmopoliți junimiștii! Dovadă alergările... internaționale pe cari le organizează d. Marghiloman pen­tru la toamnă. Persecuție Ziarele guvernului arată me­reu că membrii opoziției liberale joacă la ru­leta de la Expoziție. Asta e curată persecuție ! Ce ar voi guvernul: ca nici la rulotă să nu-și mai îndulcească opoziția traiul ? ! Rigoletta i^^sB swin«asB«Ba DIRECTOR POLITIC COSI*. MISAIAE ABONAMENTE Hs >n..........................lei !».— 6 Iuni . . . . „ s.— 3 Inni .... 4__ c inná . . . . „ 1.50, 1st tnătate tadelt ABOSAM ESTE CIMSISN­SAJrB (Adevărul Politic și Dimineața) Cn an................................... 23.—­ 3 inni............................” 6 Inna............................„ s.— la străinătate tadek­ ■— lmm­ k zlam­hîî, Str. Șirșnăul, 1 __________| ' '~ L "■ ' * Germania și regele Carol de unde se va vedea ca va este atitudinea Germaniei față cu regele Carol — Interesante sînt caract­eristicele re­gelui Carol și a reginei Elisabeta, precum și amănuntele asupra con­viețuirea lor, pe cari le-am repro­dus în articolele trecute după broșura baronului Otto de Düngern. Dară mai interesantă, pentru că a determinat apariția întregei broșuri, este partea privitoare la atitudinea Germaniei față cu regele Carol, cu Rom­ânia. Și atitudinea aceasta rece, indiferentă, aproape rauvoitoare, care a fost inau­gurată de brutalul egoist ca era Bis­marck, și s’a continuat pină astăzi pe care am constatat-o de repetite ori, e îmbucurător s’o vezi constatată de un autor german, intr’o scriere ce se adresează publicului german. Iată ce scrie baronul de Düngern: Kaiserul și regele Carei „Acum cîteva luni am fost în­trebat de bărbați pe cari îi interesa aceasta : „ca atitudine va avea îm­păratul, ce atitudine Germania, cu ocazia jubileului regelui “!“. Am fost foarte precaut, dar tot am promis încă prea mult. Că acest jubileu va fi trecut sub așa tăcere,—asta n’aș fi crezut. In cercurile politice romî­­nești se știe că dela Germania tre­­bue să se aștepte la puțin, nici măcar la un interes mai viu pentru Hohenzollernul de pe tron. împăra­tul a fost în­totdeauna foarte rezer­vat. De două ori el a fost la Con­­stantinopole. Pe vazul care aproape de imperiul sultanului a liberat o veche țară culturală de jugul turcesc, prin energie germană și o politică cinstită zollerniană, într’o vreme cînd Turcia era încă socotită drept o primejdie europeană,­­ pe acest văr nu l-a vizitat. Motivele acestei purtări au fost de natură politică, se înțelege , nu era lipsă de simpatie personală. Tocmai de aceea în Ro­­mînia nu numai regele, dar și țara au simțit aceasta ca o umilință. In țările mici e mai mare sentimentul de susceptibilitate pentru simpatiile celor mari. Și țara nu poate tocmai pricepe cari motive împiedecă bună­voința germană. Purtarea­ urîta a Kaiserului .Și aceste motive par a persista încă. Anul trecut a surprins chiar pe bunii prusaci ce sînt cei din Sig­­maringen, că împăratul, care la în­­mormîntarea prințului de Hohen­­zollern s’a întîlnit la Sigmaringen cu regele și regina României,—abia a schimbat un cuvînt cu dînșie și imediat după serviciul funebru a plecat la castelul Hohenzollern, casa strămoșească a ambelor ramuri, — absolut singur și neprevăzut, împă­ratul a fost primit acolo de un ser­gent major. Căci ofițerii și soldații cari formează garda demnă a cas­telului in tot timpul anului, fusese concentrată la Sigmaringen. Se zice că împăratul ar fi fost penibil im­presionat de castelul părăsit. Ce a gîndit stăpînul castelului rămas în Sigmaringen, se înțelege că nu s’a aflat. In ultimele zile lucrurile au devenit și mai rele pentru a­gale Carol. Ducele Ernst Gunther de Holstein, cumnatul împăratului, a­ vizitat pe principele Bulgariei și în toastul ce a ridicat și care deborda de laude a numit Bulgaria „Japo­nia Orientului apropiat”. Bulgaria și Romînia .Și totuși armata bulgară e or­ganizată și instruită după model franțuzesc. Principele Bulgariei e după toată firea și educația sa mai mult francez decît bulgar și mai ales decît german.­­Și alături, peste Dunăre se pregătea o­larii să ser­beze jubileul de 40 ani de domnie a unui Hohenzollern, care, cu toți acești 40 ani, cari l’a și legat mult mai solid de țara sa decît pe prin­țul Bulgariei de a lui, — a rămas german, care și-a instruit armata sa după modelul german,­ care azi încă își educă ofițerii, cari înainte cuno­șteau și ei numai Franța ca țară culturală, în Germania , care, cu a­­ceastă armată creată de el, a cîști­­gat o campanie reală și mare. Ca este războiul sîrbo-bulgar față cu luptele dela Plevna ? Regele Carol este unicul suveran în viață care a comandat o armată. Rușii și romî­­nii au stat sub comanda sa. El a decis ultimul războia cu turcii prin hotărîrea sa de a interveni cînd rușii au avut nevoe de ajutor, pen­tru că totul era în joc și victoria trebuia să pară foarte dubioasă. Prin aceasta el a creat situația ac­tuală în peninsula balcanică, deci și atmosfera pentru libertatea Bulga­riei. Desigur puterile de la Congres cu Bismarck în cap au așezat toate, dar regele a fost acela care a în­­frînt rezistența turcilor, ceea ce Ru­siei singure nu î-n succes. Aceasta nu e concepție, ci pur și simplu istorică, jjv Și în fața baronul de Și în fața acestei stări de lucruri, baronul de Düngern nu poate să înțeleagă de ce Germania a fost a­­tît de rece față cu regele Carol, cînd știut­e că nemții sînt totdeauna gata la felicitări. Dara de astă dată—se întreabă autorul—cei din Berlin au­­­ cugetat la ce nu ați făcut ? Și con­­tinuînd scria : „Hohenzollernul pe care l-aui ser­bat acum romînii e o personalitate, un caracter impozant. El a muncit și a obținut ceva. Da ce germanii sînt atît de tăcuți? Că nu s’a făcut nimic oficial pentru o comemorare mai deosebită, nu poate miza pe cei inițiați. Prințul de Buelow, chiar dacă sănătatea sa ar fi permis-o, n’ar fi sfătuit ca să se ocupe cineva de asemenea lucruri secundare. Se vede că din vremea cînd era minis­tru plenipotențiar la București, n'a păstrat vreo stimă pentru Romînii și conducătorii ei. Cel puțin acolo în România tocmai personalități din­tre cele mai marcante n’afi păstrat despre dînsul amintirea acelei cunos­cute amabilități ce trece acum de obicinuită lui.“ Chestia financiară. — Curtea romina. Și revenind iară la răceala ce domnește în Germania față de rege și Romîni­a, baronul­ de Düngern continuă: „Oare n’am câștigat noî bani des­tui în România ? Mai mulți decît în vreo altă țară, Regele Carol e un financiar ca și regele Belgiei. Nu­mai că el n’a speculat pentru dîn­sul, ci pentru țara sa și care dintre noi a luat acțiuni asupra înflorirei Romîniei sub el, a fost răsplătit în mod strălucit. Dar despre aceasta tăcere, nici un cuvint­. „In Europa nu m­ai există astăzi decît o Curta la care m­ai poți simți în mod imediat ceva din acel farmec PĂRERI ȘI IMPRESII De a variezé Romanul a moștenit îndestul de la stră­moșii romani dragostea de spectacole gratuite, mai ales gratuite. Dar cum tea­trele nu pot fi gratuite, ele nu prea duc o viață abundentă la noi. Dintre teatre însă cele mai căutate da­rom­îni sînt cele de varietăți, pentru că romîniiînî Îi place varietatea și pentru că la petrecere nu-î place să-și pue la contribuție creerul. Te-am aștepta deci ca arta acelei muze cu poalele scurte să fie mai răspîndită la noi: cupletiștii, umoriștii, canțoniștii, să fie în număr mare și foarte populari. In realitate nu e însă astfel și dela răpo­satul Ionescu nici un cupletist nou nu s’a mai ivit la orizontul varieteului ro­­mînesc, căcî Bernardo, pe care îl cu­noaște jumătate din țară, e contemporan cu Ionescu. In Ungaria un teatru de varietăți nu are dreptul să funcționeze dacă măcar jumă­tate din programul său nu e maghiar. De a­­ceea se găsesc cupletiști, canțonetiști și umoriști unguri și pentru că aceștia au nevoe de cuplete și versuri se găsesc și autori și componiști unguri care cultivă aceste genuri literare și muzicale ușoare. La noî acest Bernardo, azi unicul cu­pletist român, dotat de o voce foarte fru­moasă, de mult umor și avînd indiscu­tabil talentul specialităței sale,­n’a pu­tut încă pătrunde într'un varieteu mai mare, deși acolo găsesc loc cupletiști de a zecea mînă numai pentru că zic sau cîntă cuplete în franțuzește. Nu superio­ritatea tal­etului ci tot acea manie de a prefera tot ce-i franțuzesc, face ca să se audă la varieteurile noastre mai de seamă, toate limbile posibile, numai cea romînească nu. N’ar trebui să se înceapă aci o schim­bare, cu atît mai mult cu cît cîntîndu-se romînește, majoritatea publicului care mai are simțul purt­cităței, n’ar tolera „coșoneriile“ franțuzești pe , cari azi le ascultă— din fericire—fără a le pricepe ! B. Br. Germania și jubileul. Romînia Baelow și Escssola apîi*pr808­ ti din Bulgaria Pe zia de erî au avut loc la Rusciuk escese anti-grecești. 15.000 de persoane ieșind dela un meeting, monstru pentru un oraș atît de mic, s’au dedat la de­­monstrațiunî, cari au degenerat în vio­lențe. S’au devastat numeroase locuințe grecești, școlile și bisericile grecești au fost ocupate de populațiune și numai datorită intervenției trupelor nu avem de înregistrat vîrsări de sînge. Negreșit că nu noi vom aproba acest mod de a răspunde barbariilor grecești din Macedonia și luptei sîngeroase pe care o duc greci contra naționalităților cari nu vor să recunoască supremația Patriarhului. Două concluzii însă se impune să tra­gem din evenimentele ce se petrec în Bulgaria, iascriă de toate se dovedește acum că mișcarea anti-grecească s-a în­tins în întreaga peninsulă Balcanică, unde, grecii sa arată pe fiecare zi ca un ele­ment provocator, revoltînd prin politica lor brutalii opinia publică a celorlalte state. In al doilea rînd țările civilizate ale Europei au prilejul să se convingă că deși mișcarea antigrecească din Romînia e m­ai veche și mai puternică, totuși mij­loacele noastre de luptă sînt eminamente civilizate. In urma celor petrecute în Bulgaria, inși­ șî grecii pot aprecia însă odată blîn­­dețea și puterea de răbdare a poporului român, calități cari desigur față de greci constituesc defecte și de cari el au știut să profite atîta timp în dauna noastră. Ig­ni­tul al vieței pe culmile omenirei, cum Shakespeare, Racine, Ghethe s-au simțit în Curțile lor pentru dramele lor regești: — aceasta e Curtea ro­­mînească. Aci regele și regina, de cînd domnesc, tot au rămas încă cei mai distinși dintre oaspeții lor. Aceasta încă și multe altele mi-au făcut acolo o impresie care sper că va da aripi stilului meu obicinuit și obiectiv de jurist. Cînd în zilele noastre s’ar mai putea găsi un pri­lej pentru ca să spui lucruri extra­ordinare despre un principe ger­man Memoriile regelui și Wilhelm I3 „Regele — mai scrie baronul de Dangers — a dat socoteală asupra primilor cincisprezece ani, cei mai importanți ai domniei sale. A dat această socoteala nouă, vechii sale patru­, într’o lucrare germană com­pusă din patru volume, pe care tre­bue s’o socotim printre cele mai însemnate lucrări istorice ale ulti­mului secol. De curînd s’a încercat a se scoborî valoarea acestei lucrări în favoarea însemnătății doamnei Mite Kremmitz, care de fapt a în­grijit cu multă sîrguință publicarea ei și i-a scris introducerea. Cine stu­diază cartea, va constata ușor și cu­ satisfacție, că importanța documen­tară a notițelor și a aprecierilor re­gelui, n’a suferit prin prelucrarea fă­cută de mîna delicată a doamnei Kremnitz. Deci și ca scriitor el, care a văzut mai multe și poate deci povesti mai multe decît toți ceilalți— este unic printre suverani. E a­­ceasta un motiv ca astăzi să se tacă ? Oare concurența e neplăcută In curînd vom mai spicui din in­teresanta broșură a baronului Otto de Düngern care, o spunem pentru acei ce ar dori s-o citească în ori­ginal, poartă titlul „Konnig Karl von Rumaenien und Deutschland“ (Regele Carol al României și Ger­mania) și a apărut în editura Her­mann Walther, Berlin W. —WB»-*-«»-#-«* 3. DUES2RIGA Am un bun prieten, care este în­zestrat de două cusururi: unul că este de o naivitate copilărească, altul că nu-și cunoaște dulcea țară în care trăi­ește. Azî îl văd intrind în odaia mea, cu o gazetă romînească în mină și ținîn­­du-mi acest discurs. — Bine, domnule, ce fel de țară este țara romînească ? In toată lumea se poate întîmplă ca un pungaș să insulte pe un om cinstit, o femee cum se cade să fie batjocorită de una pierdută. Ni­căieri însă nu se vor găsi oameni cari să ia ca bune zisele omului pierdut și ale femeei cu condicuță și să zică celor cinstiți: ești un ticălos, ori ești o ti­căloasă.... — Dar ce te-a apucat, amice?—ți întreb eu flegmatic. Ți s’a urcat spru­­delul la cap ? Liniștești-te ! — Cum să mă liniștesc, domnule, cînd văd ceea ce se scrie în gazete de tine ? Te acuză un pungaș de necinste, te acuză fură umbră de dovadă și vor­ba lui este luată de alte ziare protiv­­nice ca cuvînt de evanghelie, și ți se spune, ești acuzat, apără-te, fiindcă de nu te aperi, este o dovadă că invi­­­nuirea este dreaptă....“ Și tu taci, tu nu iei un revolver să-ți faci dreptate, și cu foi de om ești . Ce fel de sînge ai? — Sînt cetățean romîn, amice, nu sînt naiv ca tine, îmi cunosc țara și presa romînă, și de aceea știă, că ori­ce vom­ face, nu vom putea închide gura adversarilor mei. Tu nu-ți cunoști țara, nu-i cunoști presa ei, și deci nu-țî poți da seamă că în asemenea ocaziune, nici o apărare nu-i cu putință... — Trage-i în judecată—fă lumină! — Ei, aici ai brodit-o ! Vor repeta la jurați a ceea ce repetă din gura pun­gașului, apoi jurații, ca în­totdeauna, ii vor achita, și concluzia va fi iarăși contra ta: vozi ești vinovat, fiindcă a­­chitarea noastră nu poată să însemneze altceva decît că justiția poporului a fost convinsă de ignominia faptelor tale ! Pe jumătate convins, amicul s’a dus gînditor acasă. ETOS Pe aleea umbroasă care duce la Kai­­ner­ Park întilnesc și astăzi pe amicul meu. E mai puțin expansiv, dar văd că n’o să mă lase nici azi în pace. —M'fim gîndit la cele ce mi-ai spus elî, dar totuși, deși ai dreptate în parte nu’i cu putință ca să nu existe dreptate în țara romînească pentru un om pe care un simplu pungaș îl murdărește! — Dacă ai avea a face cu adversari reali și cinstiți, desigur că da, cum însă așa ceva nu se întîmplă... — Mă rog, urmează amicul meu, dacă pe d-ni. N. Filipescu, Vintilă Brătianu, M. Ghimpu, cineva i-ar acuza de ace­leași fapte de cari gazetele d-lor te a­­cuză pa tine, nu ar fi el în drept să ceară, nu pungașului, cu care nu se stă la vorbă,—dar celora care au relevat acuzările lui—un început de dovadă, un document, nu simpla afirmațiune nedo­vedită a unui martor compromis? îna­inte de a le cere să se apere, să facă adică ei dovada negativă, n’ar fi mai cinstit ca să li se dovedească acuzarea de care ar fi învinuiți ? — Nu înțelegi, amico, că n’ai cu cine sta la vorbă ! Dacă ar fi în fața justi­ției lucrul ar fi ușor și nici un procuror n’ar avea caragiul să susțină o acuzare cu Pokorny drept principala și unica dovadă. La noi, în presa romînă, Po­korny „face destăinuiri“, iar adversarii tăi te somează să răspunzi, să te aperi. Și ei nu vor să înțeleagă că acuzarea lor este tot acuzarea lui Pokorny, fără dovezi și fără do tărie morală, căci da­că Pokorny ar aduce cea mai mică do­vadă, desigur că personalitatea lui ve­roasă di­spare, rămînînd dovada, docu­mentul care se poate discuta, care tre­bue să fie discutat pentru a te justi­fica, căci documentul nu este o simplă afirmare a unui om­ compromis și fără de credință, documentul este opera ta, ești tu și trebue să răspunzi, căci de astă dată iți răspunzi ție. — Dar „documentul“ ori documenta nu văd că există—și totuși ești somat să te aperi și ești numit om necinstit, fiindcă înțeleg perfect, nu vrei și nu poți să stai la vorbă cu oameni cari s’au plimbat pe la Văcărești. — E­, ce are a face ? Oamenii aceștia își dau­ singuri iluziunea că te-au zdrobit; unii nici nu văd enormitatea argumen­tației lor, alții o văd perfect, dar cu un adversar nu se caută nici lealitate, nici luptă cinstită... HARTI Amicul meu este naiv, dar este și grozav de tenace și pe lingă aceasta, neavînd ce face aici la Carlsbad, aut­oisează mereu cu cazul meu! Azi de dimineață, la al treilea pahar de Sprudel, dar de dînsul, care ca de obiceiu, mă întreține cu aceeași ches­tiune și voește absolut ca să mă vadă achitat în fața „opiniei publice“. — Am citit aseară ordonanța contra lui Pokorny pa care mi-ai dat-o. Dar este grozavă, omul acesta ar trebui să dispară de pot fața pămîntului, și în loc de aceasta se puna în evidență înjurînd pe alții... Ar trebui să publici ordo­nanța. Să vadă lumea cine est­e „mar­torul“ d-lor. — O s’o trimit astăzi chiar, în ziar, dar crezi că aceasta va dezarma pe adversarii mei ? Ei vor spune că oricît acuzatorul este un om pierdut, totuși trebue să știe el ceva, că­­ n’a putut in­ven­ta aceste lucruri, că de unde nu­ î­­%i nu ese fum și că sî­nt dator să elucidez chestiunea. — Și nu-î mijloc de­ apărare contra acestor bandiți ? — Ar fi desigur, dar nu pentru că dezarma. Uite de pildă, ei spun că am încasat bani dela Alianța Izraelită, dela Nloclenfe­ller, de la turci, deia greci, mai știu­ eu dela cine. Pentru a putea să-i zdrobesc n’așî avea decît să la pun la dispoziție comptabilitatea noastră. Să aleagă^ pe un om corect, pe Filipescu, vezi că primesc pe însuși Nicu Filipescu, care numai prieten nu-mi eate, să a­­leagă, dacă acesta nu primește, pe Emil Costinescu, pe Golescu de la Batea Agricolă, care iarăși au mi-e prieteni să aleagă pa orice om de ispravă, care să-mi dea garanția morală că n’o să divulge secretele noastre comerciale—și eu le pun la dispoziție condicile și toate scriptele... Să cerceteze, să-și baga nasul în toate cifrele, în toate partidele, în toate chitanțierele și copierele, și apoi să-și dea verdictul. Pot să-și asocieze unul sau doi comptabili-experți,căci e po­sibil că acești oameni nu sînt inițiați în misterele comptabileței... — El bravo! Foarte bine, este o idee strălucită... — Nu tocmai așa de strălucită, amice ! Da­ ta de te culcă,gîndește-te la noapte în ideea mea și vei vedea, că nici așa u’q b’o scot la capăt... Hisoîmi —Din ce în ce îți găsesc ideea minu­nată. Fune-le la dispoziție registrele și totul va fi terminat." — Așa crezi! Se vede cît ești de a­­glamisi. Lucrul pe care’l crezi suveran îl vom­ face, dar în prima linie să vezi că n’or să’l primească. Vor zice că con­­dicile sînt sofisticate, că în noi compta­­bilitatea este cu șurapurî și că va face două parale această dovadă. — Dar ei cer să-țî dai pe față regis­trele de unde zic că pot să dovedească ceea­ ce afirmă. — Cînd vor avea registrele t © tot re­fuza— crede-mă pe mine. Dar chiar dacă ar primi propunerea mea, dacă se va găsi omul cinstit ca să primească sarcina aceasta, care să’și dea sentința, totuși nu va servi la nimic, căci se va spune că noi nu sîntem pungași „cu chitanțe“, că n’am trecut în condici a ceea ce am­ încasat dela Alianța Izraelită ori dela Rockefeller și că așa fiind—deși nu s’a putut face dovada contra noastră — to­tuși sîntem niște scribi venali și fără de rușine. Eu sînt dispus să fac și mai mult: să cer omului care va fi ales să cerceteze registrele noastre, să facă a­­celași lucru cu registrele adversarilor noștri și să fac eü dovada că în regis­trele lor există urme pipăite de fapte de cari ne acuză pe noi... — Ei să, încearcă lucrul acesta. — E și făcut, voi­ scrie în ziar» îl vem­ propune adversarilor mei, dar vei vedea că am fost profet —și profet, val! în țara mea, ceea­ ce de obiceiü nu se întîmplă. 30 S —Dar opiniunea publică mă persecută și azi amicul meu, ce zice opiniunea publică de toată această polemică ? — Opiniunea publică se împarte în două părți: una se alcătuește din toți aceia cari trăesc din necinste, avoca­tul care își vinde clientul, judecătorul care se lasă a fi corupt, negustorul care își înșală mușteriul, funcționarul care are obiceiul de a fi sfănțit, omul de afaceri care înșală pe toată lumea și ia bani din ambele părți, — în sfîrșit marea majoritate care trăește din ne­cinste. Aceasta crede posibil tot ce aude, căci se judecă după sine, dar nu te oaîn­­de­ște cel puțin în conștiința ei. Ea are altă judecată, și în diferendul cu Po­korny, este de partea mea. Pokorny este un mare pungaș, dacă însă pe el l-a păcălit Miile, acesta trebue să fie un adevărat artist, și noțiunea de artist este o laudă în adresa mea, în menta­litatea marei majorități. Minoritatea însă nu­ m­ai crede nimic din din ceea ce scriu ziarele, ce se spune în parlament ori în luptele politice, ea este de pă­rerea juraților, cari achită mai totdea­una în neputința de a-și face o convin­gere.. . Opiniunea publică aceasta zice: așa scriu gazetele, și în­ aceste trei vorbe se rezumă întreaga ei intelec­tualitate. vm&m­ amicul meu își urmează regulat pri­gonirea. — Eu n’ași putea să fiu­ ziarist—ași face o comedie, ași trage cu revolve­rul... ași face moarte de om! — In cazul acesta, mulțumește lui D-zeu că nu ești ziarist, căci în mește­șugul acesta trebue multă filozofie și multă răbdare. De altfel, amise," cu mîna pe conștiință, ași putea ea afirma că ceea ce mi se face azi mie, n’am fă­cut eu altor adversari ai mei ? Probabil că da, căci mijlocul înconjurător este contagios și ușurătatea victoriei te a­­mețește. Dacă m’ași plînge dar prea mult ? E legea firei, ca să lovești și să fii lovit — și numai cei nedestoinici go văb­ărează ca muerița cînd în învălmă­șeală sînt atinși ori răniți. Cei voinici merg înainte și urma alege. Pînă acu­ma peste cîte cadavre n’am călcat eu și peste cîte n’o să mai trec ! BÎMBĂ’SA —Și în filozofia ta, cînd iți vin aseme­­nea neplăceri, cînd îți latră cățeii în L e fa nisi 11 ie B8!!SÎ. Ml8 a _____i?

Next