Adevěrul, septembrie 1906 (Anul 19, nr. 6118-6146)

1906-09-02 / nr. 6118

Anul al XVIII-lea. —No. 611 si roNMrvB Alex. V. Beldimann PUBLICITATEA : CONCEDATA EXCLUSIV AGENȚIEI DE PUBLICITATE CAROL SCHULDER . Co București, Str. Karageorgevici 18 Telefen 3­4 EfiTHD AUSTRIA. DNGABII îl GERMANIi A au adresa d-lor OtikSS nacltf. IÍSI Alifenfiid 4 tnîEF'ch lessner. — v i e n a concemme exclusivă TELEFON Pentru Capitală No. MIO Sîmbată 2 Septembrie 1908 „ Provincie și Străinietate Lo 12­40 Apere zilnic la ora 1» seara ca ultimele știri ale zilei 1 % î­­i«rodrile ziarulu­i, Str. Sărindar, îl o nouă scrisoare a d-luî 2 Dimitrie Sturdza/ .....■ ■ [UNK]II Ml III I­­­II ■ I­­­­­­­­II III H ■ [UNK] I [UNK] [UNK] I.«■ VIII ■ IIII W j U­i ... %J ^ 1­1 J O Í­m 1 ... , î 1 1 î „ — 1­1 A­V • ■ ■ A . K­. BOOL II JUDECĂTORESC 3>. Lascăr Antoniu, deputat din Iași, arată reformele realizate în trecutul an judiciar și ce se pro­­ecteaza pe viitor Astăzi s’a deschis noul an judecăto­resc Cu acest prilej, ca și în anul tre­cut, d. Lascar Antoniu, deputat, al Ia­șilor, publică în „La Roumanie“ un ar­ticol din care socotim util să repro­ducem aci părțile în cari d-sa enumără tot ce s’a făcut și pregătit sub fostul ministru de justiție, A. Budaian, cit și ce proectează succesorul acestuia, d. Dimitrie Greceanu. Autorul articolului, unul din puținii cărora le place să se ocupe de refor­mele din magistratură și justiție, enu­­mără astfel importantele revendicări cîș­­tigate în trecutul an judiciar 1905 900­ 1. Înființarea contenciosului adminis­trativ, a treia secțiune a înaltei Curți de Casație, „acest triumf al legalitățeî, cea mai puternică și sigură garanție e­­fectivă a respectarea drepturilor noastre după cum s’a exprimat eminentul nos­tru jurisconsult d. C. Dissescu în Se­nat cu privire la această importantă lege. 2. Inamovibilitatea procurorilor gene­rali ai Curților de apel, înființarea a cîte unui nou consilier pe lingă fiecare Curte de Apel, din care să se poată delega procurorii generali, idee fericită care va aduce roadele cele mai salutare în ceea ce privește independența nu nu­mai a procurorilor generali, dar chiar și a parchetelor tribunalelor, cari sunt sub directa sa dependență și supra­­veghiere. ..Sa știe cu aită greutate se putea găsi un titular procuror general“ zicea d. prim președinte al Curței de apel din București din cauză că legiuitorul nu găsise cu cale să întindă inamovibilitatea și asu­pra parchetului Curților; de aceea s-a recurs la delegațiunea temporală a u­­nu­i consilier de Curte care era chemat, a împlini sarcina de procuror general; această delegațiune însă prezenta in­convenientul că eram privați, nu pen­tru șase luni cum prevedea legea, ci a­­proape în permanență, de un judecător, ceea ce avea ca urmare că lucrările Căi­ței să sulere. Cu sistemul actual de recrutare, pe lîngă că dispare acest­ia­­««T.mipnt «roenzorul general are li­bertate de acțiune, fiind sigur de pozi­­țiunea sa, iar ministrul, oricare ar fi, va găsi cu înlesnire în sînul Curței un consilier care să primească această de­licată și grea sarcină. 3. înființarea a trei procurori de sec­ție la Curtea de apel din Iași, Galați și Craiova, desființați prin legea din 1901, introducîndu-se astfel buna ordine în lucrările parchetelor generale ale Curți­lor, cari fuseseră dezorganizate prin menționata lege. 4. Înființarea unei noui secțiuni la tribunalul Putna, unde afacerile judici­­are se înmulțise peste măsură, așa că justițiabilii sufereau din cauza terme­nelor prea lungi ce li se dedea pentru judecarea proceselor; de asemenea în­ființarea mai multor judecătorii de o­nopie, a mai multor sindici și ajutori de­udecători, acolo unde bunul mers al justiției necesita imperios aceste a­­dăugiri. 5. Modificarea codului civil cu privire la actele starei civile : căsătorie, divorț, paternitate, filiațiune, legitimare și a­­dopțiune, reformă importantă și menită să simplifice și să asigure în modul cel mai eficace aceste însemnate acte ale vieței noastre sociale. 8 Modificarea codului comercial cu privire la cestrmea gagiului comercial, care înlăturînd monopolul unei anume bănci, asupra simplificări­i și avanta­jului efectuărea gajului, a generalizat măsura, așa ca această favoare să se întindă asupra tuturor băncilor, astfel că legea, din acest punct de vedere, constitue o adevărată reformă econo­mică. 7. Modificarea legei judecătoriilor de pace în privința judecărei recursurilor de Curtea de Casație în loc de tribu­nale. 8. In pine, sporirea onorariilor tuturor magistraților, una din reformele cele mai imperios cerute din cauza stărei materiale absolut precare in care se află acești demni slujitori ai justiției. Pe lingă aceste numeroase reforme datorite d lui Bădărău în timpul cît a fost în fruntea ministerului de justiție, d-sa a mai alcătuit și pregătit o serie întreagă de alte reforme cu mai puțin importante, și d- Antoniu e sigur că vor fi aduse la îndeplinire de actualul ministru de justiție I. D. Greceanu, „dat fiind unitatea de vederi și de sen­timente dintre fostul și actualul mi­nistru de justiție“. Aceste reforme proectate, parte com­plect terminate, parte date în studiul comisiunelor respective compuse din cei mai eminenți magistrați, jurisconsulți și scriitori juridici, sînt următoarele : 1. Proectul de lege pentru constitui­rea corpului de avocați. 2. Proectul de lege relativ la cambie. 3. Proectul de lege relativ la com­baterea camerei. 4 Proectul de lege pentru consolida­rea terenurilor petrolifere. 5. Proectul de lege relativ la tutelă (modif. cod. civ ). 6 Proectul de lege relativ la contrac­tele de muncă și cestiunea accidentelor de muncă 7. A întocmit o comisiune pentru modificarea codului civil relativ la succesiuni. 8) O altă comisiune a fost însărci­nată cu modificarea codului civil rela­tiv la soarta copiilor naturali. 9) Idem, pentru studiul diferitelor chestiuni importante din codul civil re­lativ la :. Dată­ înscrieri,( Transcrieri etc. 10) Idem, pentru modificarea codului și procedurei penale, cari vor avea în vedere și importanta chestiune a reabi­litarea condamnaților și a despăgubirilor ce trebuesc acordate celor urmăriți sau condamnați pe nedrept. Ce ne rezervă viitorul an judiciar 1906—1907, care începe astăzi ? D. de­putat Antonia relevă că actualul mi­nistru de justiție într o cuvîntare ținută la Iași, atingînd intre altele și ches­tiunea reformelor în magistratură, a spus­ următoarele : „Eu personal am oarecarî dori­ti­ți, pe „cari le voiü,expune consiliului de m­i­­­niștrii și parlamentului „Mă voie ocupa de, reorganizarea m­a­­­gistraturei în sensul de a o emancipa „cît mai mult posibil de orice influență „politică. Și aceasta fie prin întinderea „inamovibilităței la judecători, fie prin „anumte condiții de înaintare și re­crutare. Și cred că vom­ reuși la aceasta, „«plicind unele legi, încercate cu succes „de alte țări. In deosebi, mă voi­ o­­­cupa de judecătorul de instrucție, care „cu cît e mai vechi cu atît e mai bun, „dar vechimea aceasta e o descurajare „pentru el, căci specializarea lui în ma­­­terie criminală, îi face anevoioasă îna­intarea în celelalte ramuri ale magii» „tratare”. Prin gradațiune 1-1 vom duce „către cele mai înalte trepte ale ma­­gistraturei, făcîn­du-i astfel cu putință „înaintarea pe loc „Ia strigit un alt magistrat care tre­­­bue să merite toată solicitudinea noas­tră, e judecătorul de ocol. In mediul „special în care trăește, media de oa­­­meni săraci și cu cultură mijlocie, „poate avea o mare înrâurire și poate „deveni astfel unul din principalii fac­­„tort socialt, astfel ca împricinații să „poată găsi in el nu numai dreptate, „dar și sfaturi prielnice“. * Necontestat, înehee d. Antoniu, ideea d­lui Greci­anu de a face inamovibili atît pe judecătorii de ședință cît și pe judecătorii de instrucție, aceștia din urmă putînd fi avansați pe loc, este din cele mai fericite și dorim din toată inima ca ca să se poată realiza. Ar fi un mare progres moral ce s'ar face pentru emancip­area acestor din urmă magistrați, de sub înrâurirea, a­­proape fatală, a puterei executive. Ar fi o garanție din cele mai serioase și mai sigure pentru independența com­plecta a acestui important magistrat în mîna și puterea căruia stă adeseori siguranța, onoarea și libertatea cetățe­nilor ; iar înaintarea lui pe loc, ar în­demna pe mulți magistrați vechi și de valoare, de a cere și a lua conducerea acestor delicate și grele funcțiuni jude­cătorești. Nu adio, la revedere! Azi se isprăvește programul în­tocmit și realizat cu prilejul venire­; în țară a romînilor din Bucovina­­ și Ardeal. Cei mai mulți sînt nevoiți sa se întoarcă la căminurile lor, altora greu le vine sa plece și mai rămîn pe la noi. Cu toții binecuvintează prilejul care le a dat aceste zile de îmbăr­bătare, înfrățire și fericire națio­nală. I­or, de­sigur, le-a înălțat inimile, le a întărit sufletele și i va face să stăruiască în viitor și mai cu pu­tere și mai cu spor pe calea păs­­trărei intacte a individualităței lor etnice. Ceea ce ne-au dovedit este că bărbați, femei, bătrîni, tineri și co­pii cu toții sînt plini de conștiința despre rostul și menirea lor ca romînî. Nouă ne au slujit ca pildă de ce înseamnă tenacitatea, rezistența și aptitudinile culturale ale păturilor populare ale neamului. 3$ouă ne au amintit că avem da­toria s­ă facem din cele cinci mi­lioane de țărani din regat a ceea ce au ajuns ei să fie—și preoții și în­vățătorii lor au arătat ceea ce tre­­bue să fie preoții și învățătorii noș­tri pentru țărănimea din regat. Cele cîteva zile petrecute de ei la noi n’a ü fost numai zile de săr­bătoare, de bucurie și de mîmdrie, ci și zile de mari și multe învă­țături. Azi cînd iarăși hotarele geogra­fice se pun între ei și noi, nu le spunem adio, ci: „la revedere!“ Bă vie cît mai des pe la noi, să mergem cît mai des pe la el. ..două „inimi și o bătie, două suflete si „na gînd“ ! NAZBITXI Congresul liberal S. í B. In vederea congresului liberal pe care cer”dar nu prea pot sa-l țină cei cu „greva parlamentară“ contra d-lui Sturdza, e vorba să se fie următoarele conferinți: 1“) Donu Mitiță despre­ Suum Cuique tribuere sau cum s’ar zice, apropos de­­ Ionel Brătianu, fiecare sâ-șî vadă lungul nasului! 2’) D Prostita V I. C Brătianu, des­pre: Distante și Disnache! 3 °) Manolache Chiuloglu, despre­­ Lo­teria de star( 4 °) D Iancu Nădejde, despre: Emanci­parea țiganilor. 5 °) Ocnașul Mărgăritescu, despre: Mo­rală și patriotism /6 °­ Un redactor de la „Dipandanț“: Ac­cidentele de trăsură și politica lui Kiazim­­bey. 7°) Alt redactor dela „Dipandanț“: A- facerea Halltet. Pif ------- -----—~ Sfîrșitul sistemului politic De unde se va vedea că regele C­arol e foarte îngrijat de situa­țiunea politică dala noi Zilele acestea am avut din nou pri­lejul de a vorbi cu o persoană care ne-a maî dat în repetite rînduri inte­resante amănunte asupra părerilor ce are regele despre vi­ța noastră politică. Sistemul celor două partide Intre altele persoana în gestiune ne-a spus altă dată că regele crede că se­cretul faptului că politica la noi a intrat pe calea liniște­ și nu mai dă loc la turburări ca in alte părți, stă în siste­mul celor două partide cari se succed la putere. De aceea regele este, l­n principiu­ contra alcătuirea unui al treilea partid și a mers până la a sacrifica pe cel mai neclintit carlist, po d. Carp, nevroind să devieze de la principiul politic că un al treilea partid un tribun adus la pu­tere pentru a nu se justifica existența lui. Regele îngrijat o Iată ce ne spune acum persoana mai sus pomenită: — Gînd a trecut peste d. Carp și peste junimiști regele a crezut că și de astă dată a reușit definitiv să întărească sis­temul celor două partide. Azî însă suve­ranul vede că sa înșelat și de aceea e foarte îngrijat. E foarte îngrijat, nu numai fiindcă a putut vedea că gruparea junimistă con­tinuă a se menține, ba e chiar pe cale sa devieze mulțumită manevrelor d lui Fi­lipescu, — ci și pentru că vede că și în­­ sînul partidului dela putere, cît și mai­ ales în sînul partidului liberal, se produc nemulțumiri, amenințînd să se ivească o mulțime de b sericuțe, de partide mici, toate menite să tulbure jocul regulat al succesiunea celor două partide la putere. Reforma electorală Regele care este partizan al unei politice realiste, și care vede, după cum am spus, că o schimbare a situa­țiunei politice se produce, treb­ue să se producă,—a și început să cugete­­ la soluțiunea ce s’ar impune în cazul­­ cînd partidele s’ar înmulți și s’ar vedea silit într’o bună zi să fie seamă și de un al treilea partid ? Ideea aceasta regele nu vrea s’o accepte cu nici un preț și de aceea se gîndește la o soluțiiune printr’o reformă electorală care ar asigura iarăși alternativ guvernul la două partide, ce ar trebui să se dez­volte chiar din cele două partide istorice de pînă acum. sud. Mișcarea panislamistă Dfria un timp încoace și-a făcut apa­­riția în presă,—și mai ales în presa en­­gle­ză—o rubrică nouă întitulată „Miș­carea papislamistă“. Și relevarea neînce­tată a acestei mișcări se datorește mai ales discursului pronunțat de ministrul de externe al Angliei în Camera co­mune­or. Bine­înțeles că sir Edward Grey nu are pretenția de a fi descoperit agitația musulmană. Mulți alții înainte de dînsul au semnalat curioasa deștep­tare a Islamului care s'a manifestat la sfirșitul veacului al 19-lea. Dar trebuie de recunoscut că sir Edward Grey e primul om de stat care a proclamat în­­tr-o declarație publică că o primejdie musulmană amenință nu numai Anglia în colonia sa egipteană, dar și toate pu­terile ale căror posesiuni au­ legături mai mult sa­­ mai puțin depărtate cu Islamul Și acum englezii explică orice tarba­rare, orice neînțelegere sau revoltă, prin mișcarea panislamistă. Tartarii și ar­meni: se masacrează în Caucaz: panis­­lamism Turcii și persanii se luptă pen­tru cîteva teritorii : panislamism, Re­volta arabă : panislamism. Incidentul tu­nisian din Tabfih : panislamism. Aface­rea din Maroc : panislamism. Turbură­­rile din Zinder: panislamism. Mișcarea națională egipteană: panislamism. Dar toate astea nu­ s dorit plăsmuirile unor publiciști, înainte de așa zisa „miș­care panislam­istă“ s’a denunțat mișcarea panslavistă și pangermanistă. Cuvinte mari cari corespund da sigur la idei mari. Aspirațiuni mai mult sau mai pu­țin nedeslușite cari călăuzesc la începu­tul veacului al XX-lea mișcarea națio­nalităților, în urma aăreia Europa din veacul al 19-lea a îndurat atâtea crize. Privit din acest punct de vedere, pa­­nislamismul nu­ e o himeră și constitue un factor însemnat în politica interna­țională, nimenea ne­putind contesta, nici sforțările făcute de către sultanul Abdul Hamid pentru a întări legăturile între puterile musulmane. Partid țărănesc Anunțam acum cîteva zile că cu ocazia Expoziției e vorba să se ție la București un congres țărănesc. Arătam atunci cît de folositor ar fi un asemenea congres, dacă politicianii s’ar ține departe de el și ar lăsa pe delegații țărani să și spue și să-șî discute în voe păsul lor. Cel mai important punct al ordinei zi­lei congresului acesta țărănesc, este ideea înființărei unui partid țărănesc. Evident că tot mai mult partidele politice tind să devie reprezentante ale unor anume pături sociale și interese economice. Par­tidul conservator ar fi partidul marei proprietăți, partidul liberal mai mult al finanțelor, industriei și comerțului. Și dacă limita dintre interesele ce reprezintă ambele noastre partide istorice nu este încă clară. dacă ici și celo inte­resele economice ce apară un partid co­incid și cu acele pe cari le apără altul, cauza este că dezvoltarea economică a ța­rei întregi este încă înapoiată. Dar oricum, este caracteristic să vezi că de o jumătate de secol de cînd se face la noi politică parlamentară, n’am putut încă înjgheba un partid țărănesc. Deși țărănimea alcătuește imensa majoritate a ac­eestei țări, glasul­uu n'a putut răsuna nici odată în mapieră, iar interesele ei rămîne să fie reprezentate și satisfăcute de partidele cari reprezintă cu totul alte pături și interese economice, adese­or­i chiar opuse părurea­a intereselor țără­nești. Iată de ce alcătuirea unui partid țără­nesc se impune ca o necesitate neapărata. Nu e numai în interesul țărănimii, ci în interesul țărei întregi, ca țăranii să se organizeze politicește pentru ca să poată spune ci ce cred despre soarta lor, mai bine decît ar putea-o spune toate anchetele ce s'ar întreprinde de econo­miștii teoreticiani sau de politicianii ipocriți. Dacă congresul țărănesc ar veni să pue bază partidului țărănimea, mult ar fi cîștigat. Ar rămîne însă ca tînărul partid să susție lupta ce partidele isto­rice nu vor întîrzia a i-o da, recurgînd ca în­totdeauna la orice arme, pentru a împedica o mișcare a marelui balaur, ținut în amorțire, dar a cărui deștep­tare e socotită atît de primejdioasă. Să reparăm c­reșala A fost fără îndoială­ o mare greș;*!» din partea conducătorilor noștri că a fi rămas indiferenți la primirea fraților veniți pină »cum de peste­ munți. A­­ceastă greșală s’a observat, cum de a­­semenea s’a observat și lipsa de orga­nizație ce a domnit la sosirea și condu­cerea oaspeților de către persoanele în­sărcinate cu aceasta. Mai avem însă ocazia să reparăm greșelile ce s’au săvîrșit pînă acum și ocaziunea se prezintă cu venirea in ța­ră a Reuniunea de muzică din Sibiu. Din această reuniune fac parte multe persoane de înaltă considerație, romiul din Ungaria. Se cuvine ca măcar aces­tor persoane să le facem o primire cum se cuvenea fiecărei grupe de oaspeți conaționali veniți de peste hotare. E timpul ca oamenii noștri de seamă, cari au agitat multă vreme chestia na­țională, precum și persoanele oficiale să iasă întră întîmpinarea Reuniune! din Sibiu, s’o salute cu multă căldură și s’o aibă în deosebită grijă în tot timpul cit va sta între noi. Vor mai veni apoi să ne viziteze membrii asociației „Astora“ cari au să se întrunească în congres la Brașov și de acolo să pornească spre București. Și venirea acelor frați va fi o ocazie pentru noi, să facem a se uita lipsa de atenție ce am dat-o „junilor“ din Bra­șov și corurilor venite în așa de mare număr. Altfel, dacă conducătorii noștri vor continua să rămînă indiferenți față de vizitele ce ne fac frații de peste ho­tare, o să se facă dovadă că la noi se speculează asupra chestiei naționale, la ocazii, cînd e nevoe, fără să existe sen­timentele naționale furate, dezinteresate. O nouă scrisoare a d-lui Stu­rdz. După scrisoarea trimisă de d. Di­mitria Sturdza d-lui Al. Crăanar prin care felicită pe liberalii văi ceai pentru Islanda în alegeri, iau­ că se vorbește de o nouă scrisorr mult mai semnificativă decît cei d’întîiă. A doua scrisoare e adresată d-lu Ianon Poenaru-Bordea, ca raspans la comunicarea făcută, șefului libe «iilor că și la Călărași au învins liberalii. D Sturdza își exprimă prin ii­trm­a sa scrisoare via­ sa mulțumiri că liberalii ialomița»­ au învins prin propriile lor puteri și că a venit momentul ca partidul libera să se scuture de orice legătură cu elemente politice streine acestui partid, adică cu junimiștii. Mai mult decît atît, d. Stardze spune prin prisoare că acest cartel trebuia denunțat x maî ales de cine unii junimiști au alunecat pa­manti: antidinasticismulul ei și cum s’ar mai putea admite aducerea pe tro­nul țărei a vreunul Ciubăr Vodă Cam acesta e cuprinsul scrisori adresată d-lui Pooenaru-Bordea pi care au văzut o cîțîva amici ai șe­fului liberalilor ialomițeni. Natural că în cercurile liberale este viu comentată scrisoarea d­in­ Sturdza, care pînă acum n’a fos publicată în nici un ziar liberal cum s’a publicat acea adresată d­in Crasnaru. Ba sigur că ocultiștii cari stăpî­și­sc presa liberală refuză publica­rea ei fiindcă, se știe, ocultiștii a­probă campania an­ti­dinastică a d-lui Filipescu și fiindcă nu vor să de­nunțe cartelul cu junimiștii. Dar dacă d. Sturdza a scris astfel de sigur că ține ca să se știe eă nu mai vrea cartel cu acel cari­fa« o campanie antidinastică și daci scrisoarea sa n­u va fi publicată de sigur că șeful liberalilor își va ma­nifesta, în curînd, pe altă cale a­ceasta părere. R. X. Adevăruri*­Cum să nu?^ „Oficiosul liberal — scria „Gonser­­­ vatorul“ —■ la care odinioară a cola­borat și un faim­os client, al ocnelor, „are în această privință un trecut la „care se vede că ține foarte mult“. Cum să nu ție, cînd e vorba de t­ra­­diția ocnașului Mărgăritescu?! Nu se poate Tot „Conservatorul“ crede că „opi­­­nia publică imparțială înfierează pe „cel de la „Voința“, cînd comit acte „cari numai pe placul și spre folosul „dușmanilor țărei pot să fie“. Așa ar trebui să fie, dar nu se poate, fiind-că „opinia publică“ h­abar n’are de ce scrie „Violența“ și dacă n'am pomeni-o noi, din cînd în cînd, i-ar fi uitat de mult și numele! Fost mortem. VnasinsssziA b­uxssaui mumaHi Intre doi studenți, apropos de due­lul ce se zice că va avea loc între maestrul de cor Chiriac și studentul Aurel Ionescu, despre care, cînd cu turburările din Piața Teatrului, se spu­nea că e mort. — Apoi Chiriac refuză duelul pe motiv că adversarul sau e mort... îna­inte chiar de a se bate!!... Rigoletto PĂRERI ȘI IMPRESII Disciplina corurilor ardelenești Omul vrednic la muncă se cunoaște după rost, ca și femeia gospodină El nu face nimic improvizat nimic pe apucate, nici nu lasă treaba pe jumătate făcută. Ion Creangă, cînd a voit să biciuiască superficialitatea păturei subțiri de la orașe, a spus această vorbă plină de humor mol­dovenesc : „Greu rominarul pînă se apucă „de treabă că de lăsat se lasă el lesne“ ! Numai romînilor din Ardeal nu li se poate aplica această vorbă. Ceea ce cu deosebire Îi caracterizează pe ei, este dis­ciplina viețea și activităței lor, simplici­tatea și seriozitatea, lipsa desăvîrșită de tot ce e afecțiune „poză“, l-am văzut venind de la gară, toți înși­ruiți pe rînduri, fiecare grup în jurul pan­cartei sale și înaintind ca niște adevărate legiuni. In toate manifestațiunile lor sa oglin­dește același rost, aceeași disciplină. Cu deosebire ea s’a manifestat în pro­­ducțiunile lor muzicale. Muzica e prin ex­celență o artă de disciplină. Marți seara la Teatrul Național sărbă­toarea corală la care s’au produs corurile ardelenești a fost o îndoită desfătare su­fletească—și ca manifestațiune națională și ca manifestațiune culturală. Rare­ori am încercat mai multă emoție ca atunci cînd învățătorul Crișan s’a urcat să con­ducă corul Seliștenilor și Seliștencelor și cînd maestrul-compozitor Vidu a condus corul din Lugoș Precizia, fineța nuanță­rilor, însuflețirea textului cîntecelor—toate astea denotă o disciplină artistică și o desvoltare culturală pe care am admirat-o, dar și mai mult—mărturisesc — am invi­­di­at-o pentru majoritatea poporului din regatul nostru. S. D. F. O H­rE­s­T­I­A­Z­I­L­E Micu Filipescu: Dacă am ceva de vînzare contra „Adevărului cum­t Un „fost“ de la „Adeverul“ (aparte): Vină drept aur, tinichea sadea!! Situația politiei ®n lista — Interview on profesorul Milukow — Profesorul Milukov Dintre toți oamenii politici ruși, ba acum, Paul Milukov e fără îndoială u­­nul din cei mai influenți. El este acela care a organizat partidul cadeților al cărui suflet a fost și a rămas pînă astăzi. Milukov a luptat fără încetare pen­tru marea cauză liberală. Tînăr profesor la universitatea din Moscova și foarte mult iubit de studenți, el a primit o­­dată președinția la unul din meihlingu­rile lor. Pentru acest fapt Milukov a primit ordinul să părăsească Moscova. Doi jandarmi îl conduseră noaptea la gară și fu dus apoi în exil. Cu toate precauțiunile cele mai minuțioase, stu­denții au izbutit să se împrăștie în toate gările și să aclame pe profesorul lor. In exilul său el a scris Istoria civili­zației rusești, care e tradusă și în fran­țuzește. Din pricina scrierilor și conferințelor sale libertare, el fu mereu prigonit și mereu întemnițat. Apoi îi se încredință catedra de istorie din Sofia, de unde fu trimis să facă călătorii arh­eologice în Macedonia. In anul 1903, universitatea din Chi­cago îl invită să țină conferința privi­toare la chestiunea slavă din Balcani, apoi părăsi America pentru a veni să-și organizeze partidul. Profesorul Milukov conduce singur ziarul Riets, organul oficial al partidu­lui cadet. Petrecînd cîteva zile la Pa­ris, unul din colaboratorii ziarului „Le Temps“ i-a cerut opinia asupra situa­ției actuale din Rusia. Viitorul Rusiei — Voiți să vă fac preziceri și profeții? E lucru foarte periculos în actuala si­­tuție a Rasiei. — Viitorul nu ne este cunoscut, dar sînt în prezent anumite tendințe cari nu apropie de el și ne dau posibilitatea de a-1 analiza. Sunt în special două tendințe cari pot influența asupra viitorului. Prima, acea care pare cea mai pu­ternică, tinde spre moderație. Mai întîiă sistem obosiți de acești 3 ani de luptă, am vrea odihnă. Apoi sîntem îngroziți de desfășura­rea ce aț luat­­ evenimentele politice. Rusia nu se simte numai obosită ci și în pericol. Siguranța nu mai există ni­­căiri. Cei mai liniștiți sînt siliți a se apăra cu armele în mîini, toată lumea e ză­păcită. E un sentiment contra—revoluționar care își întinde predominanța, cu s^it mai mult cu cît în opinia publică cu­cerirea libertății politice pare asigu­rată. Nu există oarecare reprezen­tanță a poporului în Duma? Nu e oare presa liberă pînă la abuz? Iar întrunirile publice au loc pretutindeni fără auto­­rizație, în sunetul cîntecelor revoluțio­nare, sub drapelul roșu, pe care nimeni nu mai îndrăznește a-l interzice. Libertatea! E mai multă de­cît tre­­bue și burghezul începe a se neliniști. Vedeți că aceasta nu promite dezvol­tarea ulterioară a mișcarei revoluțio­nare, ea mai degrabă prezice reac­­țiune. Guvernul aliat al revoluției Un guvern care ar ști să se folo­sească de împrejurări ar fi oprit revo­luția de mult. S-au făcut încercări. Po­litica care ar putea duce la aceasta a început a fi înțeleasă, și­­ cu toate a­­cestea, astăzi mai mult ca oricind, gu­vernul rus este cel mai sigur aliat al revoluției. De cîte ori n’a făcut el să revin la luptă pe moderații îngroziți de măsurile reacționare! La rîndul său el a urmat calea lui Carol I și a lui Louis XVI. Nici odată n'a știut să-și întărească amenințările, nici sa inspire frica, și cînd a trecut la concesiuni a ajuns tot­deauna prea tîrziu. Cînd o infrîngere externă sau internă îl obligă a ceda, el încearcă să reîn­­ceapă la prima ocazie. Astfel ucazul din 25 Decembrie 1904 rămase multă vreme neexecut­at, și prima promisiune de re­­presentanță­ națională făcută prin mani­­festul din Februarie 1905, risca de a rămîne nerealizată, dacă înfrîngerea din Tsușima n’ar fi grăbit această rea­lizare. Dar se începu apoi negociarea asupra puterilor ce trebuiau acordate Dumei La început voiră să facă din ea o adunare consultativă și numai după noua revoltă din Octombrie i se acordă dreptul de legislație. Punerea în aplicare a manifestului din 30 Octombrie debută prin masacre și programuri organizate de către po­liție. Legile asupra libertății presei, aso­ciațiilor și întrunirilor au fost întrî ela­borata apoi au urmat atentate. Nu s’a consimțit nici odată a se pronunța cuvîntul de Constituție, cu toate că s’a avut grija de a se păstra în legi cu­­vintul „autocratio“ și a doua zi după co­nvocarea Dumei s’au publicat legi fundamentale în scopul de a se pune la adăpostul Dumei, tot cea cu­ privi­­legiația vechiului regim voiau să pă­streze intact. Situația actuală După atîtea contraziceri nimeni nu mai voia să creaze în buna credință a guvernului nici să-î accepte concesiunile. Și acesta e motivul pentru care dizol­varea Dumei seamănă mai mult cu o lovitură de stat de­cît cu exercitarea unui drept al Coroanei. Intervalul îndelungat de 7 luni pen­tru care a fost amînată convocarea nouei Dume a convins poporul că aceasta era o tentativă de a exclude solemnele promisiuni, și de acea o nouă perioadă m M JIKîeî’ ft mmn mm ia m ia lu§ Jifisi = Un singur Bon din „DIMIN­E­A­Ț­A“ dă dreptul la jumătate prețuri, la orice loc-----

Next