Adevěrul, ianuarie 1907 (Anul 20, nr. 6237-6264)

1907-01-01 / nr. 6237

Cantacuziniștiî și d. Take Ionescu 1 1­90 în Romînia O ochire #la dezvoltare! ce a luat­­ arain toate raile activităței naționale — I încă un an a t fi în pragul ■ celui ce-î armeagmue-sc să e­■ runcăm o privire spra celor c ® I S’*Ö pe­trecui într». I Anul 1906 a st semnul jubi­ V­leülui de 40 de de domnie a I regeluî Carol, c­oincide ca a 1 40 a aniversare a stituțieî noas­­tre 40 anî an trei ed de cînd o avem și totuși ea> încă în cea mare parte alisceră moartă, serbările jubilare ost încoronate de s­xpoziția nații, a căreia re­ușită a fost comp­li care a fost o icoană splendid progresului ce 1 am realizat in drumurile acti­­vit­âței noastre natîe. i Politica anului 6, ca și a tu­turor anilor din tuse deosibește printr’o decădere selectă. Toate partidele sunt în despunere. Con­servatorii civizați'aktiștî și can­­tacii zi niștcî, în boei mitocani; li­­beralii di irizați în Itiștî și sturd­­î­^ști, fără ca deocțtă să se vadă e nădejde de c­are ; junimiș­tii politicește ca gire ruviați, de­­părtațvî dela calea singură îe dă­dea mu­țimiea de a fi în fața acesto­ n purî­cari în r­eacționarism sunt cruente, nu se gaseștc © nimic. Niciorivist de par­ted democrație, nici urmă de par­tid idealist, cu zeița mari și i «o cale. Trist, trist ,ot! Căci să ne punem in ipotețea mai defa­­vor a­bi 18 democrația presupunem Cel ideile și idealut liberale, de­­m»­ocratice, socialisticii intr’ade­­var­rei«, și că celecționare sînt a­.­m­irabile, — nu rnsse e& un se fc,f«aești totuși o glie care să se o*pue reacț­ionarizat ca toată lu­­m­­ea ,să scufundă Uglassa budge­­tv­orilor, « dozm­nțif de patimo “ pașul cel ma bun a avidi­ Steî â& putere ? * luptele politice a'sunat­ la noi ;'Uz din violența k;e odinioară, v&zî ce pusfiet intelectuală fac« aceasta, mai­­acepi *a re­­- elat tim­purile trecum­ tot cazul ț;3 daî seamă că lini» aceasta pa­ Uîîia cîi în care lupi, împacă cu ei ui fii pentru lupul nu-I 1­ri­ciocît miel, si mielul nu-î­­ ,fc un lup deghizat... «, de foc o ciutură a te satisfi ^rbfirile jubilare­­,și anul a­­­ ț vt nu­i pretext pa., Ca orice s -a nu-aî energică ț­, partidele , să înceteze. I>rairi și ju­«ișfejî s’a fi abținut serbării» iare fei cu dezinv­­a p0ri­ ee­­ri’­ »poaținc român­i combătut »utițiH «J«r încolo a f0i,i da o U­­nsceni» regretabilă a0 mers «o votam omul pînă 1, în prima risca­rea Adresei trontil deși a­­«fii jena pri puțin pe p­ rciu, cum de altfellu folosea 1 t­rei. * a^rf*tul anului stația este­­ i /S -iu«i«niști* ae pUsc orice Q <^°. a mai format guvern; W"- ‘vgei-i io în partid­ul onser wa­­y?1*" .fățișe și aproas­p­erae­­* ,ar liberalii apaținpă și­­congres­ee »avut și­­ program ce au iubii cat, e» în actualior for­­îsor ixacapabili ds d­organi­‘­taeinicg. Și totuși sorgani­­aîî» bele.. noastre par­­ â a de­­^ necesitate da­nsfilurat... această tristă și bunie a <or politice, pe cîndifiî­se e 1 dinșii și fruntaș de a­c«eatia țărăneascăionti. fc a st­a noafeinsft, o rai des­­ntru vindecarea căreia lofto­­­i.ro,a cu multă gălagi, dar să aplice mijlocele în 40 de ani dicînd in regele Garoî mnlte pro­realizat In Ilomínianu­­-Unea rămas !n aceiașî tare ** *®» sărăci«, boală și isai­”_ «isutantă mult despre cristia T** «o cheltuește multă frnie CU dînsa, dar țăranl cum îl știm de nid ** ochii. Vina este că na «ie» proprietari de pănut deopotrivă de interesțî just *ăran Intr’o stare s­‘ a«nna și conservatorii­! ’ a ’"*" ««copie Casa rurală. Er " ®»c* alții, n’au curaj! 3­­ Astfel și în 1906 e în ~7 -ce—i drept în mod foan­t cât-o în programul l­­i- conservatorii și-au­ îi­sușit-o și el. Casa rurală tot pe hîrtie a rămas. Țărănimea tot­ cu 85 la sută analfabeți, cu o mortalitate spăimîntătoare, extinsă la boli ori­bile, cari se propagă în mod verti­ginos, ca ogorul rău­ îngrijit și bordeiul tot ca o locuință de «tro­glodiți“. Și totuși există o reformă care poate servi țăranilor mai mult chiar decit­­ rasa rurală. E reforma legea tocmelilor agricole în așa sens, în­­cît, țăranul să nu mai fie legat din an în an de proprietar sau arendaș, așa ca să depindă mai rău de acesta decit pe vremea iobăgie!. Dar nici de acest problem nu s’a atins nimeni! Se asigură vitele, foarte bine, dar de ce nu se asigură mai bine oa­menii ? In ce privește politica externă a țarei am avut în anul acesta de în­registrat medeerea cîtorva convenții comerciala și conflictul greco-rom­în. In ce privește acesta din urm­ă el se prezintă la sfirșitul anului, cu toate declarațiile războinice ale lui Teotokis, cu perspective de împă­care. Mai probabil pare a fi că vom obține dala Poartă avantagii pentru aromini, fără concursul grecilor și patriarh­iei,­­­și acesta e doar pen­tru noi lucrul principal. De altfel anul acesta ai s-a pre­zentat foarte bine. In agricultură el a avut de înregistrat un rezultat cum nu s’a pomenit niciodată. Grill s’a produs mai m­ult decît în toți anii de cind există Romînia mo­dernă și dacă prețurile n’au fost tocmai ut­il de splendide, iar calita­tea n’a fost superioară, — în sumă s’au compensat aceste perderi prin luarea punitatilor S'au­ mai compen­sat și Jain faptul că—lucru rar — anul a fost favorabil tuturor spe­ciilor da bucata, chiar și porumbu­lui, ceva ca­r cu atît mai îmbucu­rător, cu cit de acesta se folosește țărănimea care pășește deci în noul an tării teama de a fi chinuită de foame. • Un asemenea an agricol bogat, nu se putea să ramîie fără urmare pentru finanțele țarei. Cititorii noștri sunt în curent cu datele ce există în această privință. Le rezumăm pe scurt, deoarece anul budgetar nu coincide cu cel calendaristic avem două fituri de date. Mai întâi da­tele pentru anul încheiat la 31 Mar­tie 1906 și cari au înregistrat un excedent de­ 45 milioane lei, cel mai m­are pe care Romînia l-a văzut vreodată. Al doilea, datele privitoare la a­­nul budgetar 1 Aprilie 1906—1907 și care nu se încheia decit, peste trei ioni, dar care după cifrele ce avem pînă acum sa arată că va întrece chiar anul trecu­t, care a fost și el unic în analele finanțelor române. Industria noastră ne dezvoltă de asemenea în mod vertiginos. Noul tarif vamal pus în aplicare și al că­ruia caracter protecționist conven­țiile încheiate nu s-a fi modificat,— a dat un nou avînt tinerei noastre i­ndustrii,—așa că numai în acest an s’au înființat 28 diferite fabrici mici și mari. Despre industria petrolului, ce să mai spunem ! Ea este pe punctul de a lua proporții grandioase. Trei rafinorii noul s’aft construit sau­ sînt în curs de construcție,—și e destul să spunem că sînt cele mai mari din Europa, pentru ca cititorii să-și facă o idee de importanță lor. Cît despre extracțiunea petrolului,producțiunea este in continuă creștere și va spori încă considerabil prin faptul că ra­finăriile au luat proporții cari fac că or­ actuala producție de petrol ele să nu aibă materie brută sufi­cientă. Cu un cuvînt anul 1906 însem­nează economicește cea mai deplină prosperitate, ccea ce rezultă și din urcarea colosală a tuturor valorilor de stat și private romînești, precum și din faptul că pe cînd toate Băn­cile cu emisiune din Occident au urcat scontul, singură Banca Na­țională a Romîniei a putut să-l menție la cifra obicinuită. Numai două schimbări în minister am avut în anul acesta. D. Bu­d st­­răil­eșind a devenit ministru de jus­tiție d. Greceanu , și apoi demisio­­nînd d. Vlădescu a devenit d. I­i­­sescu ministru al cultelor și instruc­țiunei publice. In toamnă o mare îngrijire a cu­ ...*4» ♦ «ne---------------------­ t a prins țara aflîndu-se că regele e bolnav. Vîrsta suveranului dădea temei celor mai alarmante zvonuri. Mul­țumită însă căutărei medicale, regele și-a regăsit sănătatea și astfel s’a risipit nourul ce se pusese la ori­zontul politic. Pășim­ deci în noul an 1907 sub cele mai bune auspicii și tot ce pu­tem să dorim este ca ei să aducă și bietei țărănimî mîngîerea și pros­peritatea pe care cea dinții, in a­­ceastă țară, ar merita-o. N­AZBITXI Colindă boiereasca Aă. Aho, aho, copii și frați, Stați puțin, nu vă certați, Își ia mese v’așezați, Și cuvîntu’mî ascultați... S’au sculat, nu Sunt rațiițî ani, Vre­o cîți­va mitocani, Și numai vor să sa gîndească, Că mi’s de viță boefească, Ce ne’ndem­nați să facem măi ? — Șo pă iei­­ hăl, hăl! Tocmai ca la FSnrei.. Trone Cantainisi si Talie lonesea La ordinea zilei în ecraurile po­litice este încă tot primirea d lui Take lonesen de către împăratul Germaniei. Această primire a căreia impor­tanță au trebuit s-o recunoască chiar și liberalii prin „Indepe­­dența“, a produs o adîncă impresie în favoa­rea ministrului d­e finanțe, care, se­ înțeleg­e, nu poate conveni deloc ad­­­­versarilor săi, panta ouainiștilor. Aceștia se încearcă deci să dimi­nueze importanța vizitei lansînd tot felul de știri și comentarii, cari însă nu rezistă nici celei mai slabe ana­lize și cari de la prima cercetare se arată a fi curate copilării. Astfel cantacuziniștii lansează prin ziarul lor desuro știrea că d. Take Jonesen a solicitat audiența de la împăratul Wilhelm 11­­3 și se pare că și da ar fi așa, încă primirea ce împăratul a făcut-o A lui Take Jo­neseu n’ar perde nim­ic din impor­tanța ei, pentru că­ fi cantacuzoniștii o știu­ bine — nu oricine cere o au­diență la Wilhelm 11 o și obține. Apoi e posibil ca d. Take Ionescu să fi solicitat o audiență, dar un lucru e cert, anume că m’a solicitat să fie Invitat la dejun. Aceasta nu se cere, mai ales dela împărați. In­vitarea la dejun la o Curte cu eti­cheta riguroasă ca cea din Berlin, e o onoare și o distincțiune a că­reia importanță numai un copil poate s’o neg­e. Trecem asupra încercărei naive de a diminua importanța primire­ prin afirmația că d. Take Ionoson a fost invitat la dejun de către „re­grele Prusiei­", pare ea nu s’ar ști că regele Prusiei și împăratul Genua­niei sînt una și aceeași persoană’ In sfîrșit cantacuziniștii mai „a­­mintesc" că și d-niî Ca­p și Kalin­­deru au fost primiți în audiență de Wilhelm 11. 9. Kalinderu e omul de încredere al regelui Carol, d­oar­ un bătrîn om politic și cunoscut fi­­logrerman în țara noastră a politi­­cianilor franțazomanî. Oare întrucît scade importanța primire­­a lui Take Ionescu dacă și acești doi bărbați au fost primiți? îi ei credem dm­po­­trivă. Am relevat toate aceste naivități pantac­uziniste, numai pentru a do­cumenta iarăși oo „armonie“ dom­nește în partidul de la guvern. Onoa­rea făcută unui fruntaș departe de a bucura pe toți partizanii, deș­teaptă invidia unei părți în așa grad, nncit perde și tactul elementar de a o ascunde. Gr. decit de tasciști, e împiedecat de cantacuziniști, de liberali ,și ar f putut spune că chiar de ai săi, se d Filipesc de exemplu, a­ctriia politică e atit de fundamental deose­bită de a d-lui Carp, nicit mai de mult a împiedecat ca șeful jem­iniș­­tilor sâ devie șeful partidului sub­­servator. Odată pornind pe nota m.buco­lica, era natural ca d Carp să me­­ninte pe adversarii săi și cu țrgla istoriei Pe ce căi greșite se găt­șie d. Carp ! Nici unul dintre acualii politician), fie el conservator al li­beral, nu st­ăî­ndește- nici nu poate și nici nu vrea să se gîndeasâ la judecata istoriei. Aceasta e, dujă men­talitatea ce domnește acum la noi, o sperietoare pentru copil. Ch­i e la putere va intra îr­ istorie, sceice, la întunerec vor rămâne acei Ctrl n’au avut cîrma bărcei statului o mină. De idealistul Carp, de anul în­treg, de caracterul­­ drept, se pare râu, din inimă rău, cil e la ral­eat in acțiunea sa, — dar nu e putem decade să nu exprimăm sedimentul nostru, că în situația sa politică, partea cea mai mare de vnă o are chiar d- sa. Bp. Pentru un cod al muncei unic pen­tru tot imperiul. Pentru întinderea și simplificarea le­gislației asupra asigurărilor muncito­rești. Pentru garanțiile cari să asigure l­bertatea de gîndire și liberă exprimare a ideilor politice și religioase, chiar pentru funcționari și militari, cari au trebui să fie cetățeni de un ordin in­ferior. Pentru garanțiile de acordat împotriva arbitrariului bironcistic. Pentru separațiunlea bi­seri­cei de stat și a bisericei de școală. Pentru reducerea progresivă și des­ființarea finală a taxelor și impozitelor asupra mijloacelor de trai. Pentru impunerea unui bir progresiv asupra tutelor veniturilor mai mari de 5­00 de mărci pe an , pentru mărirea îndemnată a taxelor asupra moșteni­rilor. Pentru transformarea treptată a ar­matei permanenta într-o armată popu­lară, Întemeiată pe principii democratice. Pentru o politică externă urmărind­mpăcarea și înfrățirea intre popoare și regularea conflictelor internaționale prin­­tr'o curte alcătuită din reprezentanții popoarelor civilizate. Contra anei politice coloniale Turnă­toare. In sfirșit neutra critica cea mai as­pră și luptă împotriva tuturor abuzărilor și tuturor nedreptăților. Zi ­a „ADEVEREb* trimite abtoraților și ceti­oilor seli­­ctările sale de Anul nou 1107 D. Filipescu (în drum) am fost pe la toate ușile și m­’sa dezt­gat... Unde dracu să mă mai duc acum ?­ ­Am Adeverim» La berlin D. Finipssem plead și dsa l­ Boh­m. D-sa va descinde dredl la.. „împă­ratul Wilhelm“ — unul din cele mai bune hoteluri din ca Uda­­^armoniei! P.Jftta d saî Carp — De ea nu iei pon­pfblu­l externa lor și țui numai decit acela *1 inter­nelor? ar fi întrebe'.i*.»rinl.­m!ni*tru pe d. Uarp. — Fiind­că în­trebuia din afară se amestecă regele și în ce din lăuntru vreau să mă amestec ? — Dar arunc! t­­l ce să mă a­­mestec ? — D-ta să nu te amestec! unde nu-ți fierbe oaia! ai răspuns pacifi­catorul Europei. O reflexie —­ Ei, vă dizolvă ? !u Întrebat un deputat guvernamental —­ Mai dizolvați ce «item ! răspunse extrem de ....dieadrat cmatul guver­namental !! Rig­oletto Vista. — No. 6237 ¥=---------------------------—­ FONDATOR lex. V. Beid­imenti PUBLICITATEA: HCIDATA EXCLUSIV Ag«»!»d­­­e Publicitate OL SCHULDER­S Co.­­Wr. Ker#Georgevici tS n üani in toată tara L*mT 1 Tana«fie 1­00 DIRECTOR 1’OOSTIC CONST. MILLE In țtînfoiUale îndoit strAinAtal­ So. 12­40 Apar« zilnic la ora & seara ca ultimele știri ale zilei Smrowiîe ziarul«.­ str. Sărindar,­ mai nimerit din* sie Unui isi­i abonament ea mi? in «EiUdNNi ft/ 9 Interviewul d»M Carp D. P. Carp a acordat un inter­­view. Se înțelegi că toti lumea l’a citit cu multă atențiune și a căutat să aprofundeze înțelesul af­ir­moțiu­nilor șefului junimiștilor. Ba, cum e natural, cînd un om de seamă spune ceva, mulți se vor sili sa vadă în acel interview și lucruri­le care d. Carp nu le-a spus și răspunsuri la cestiuni la cari nu s-a gi­ii­t să răs­pundă. Dar asupra unui punct vor fi de­sigur de acord, toți aceia cari au citit interviewul, anume asupra to­nului melancolic, de regret, ce predo­mină într'însul. D. Carp este un om­­ conștient de ceea ce poate .—posibil că , are chiar o exagerată conștiință de sine,—dar pare a fi convins astăzi , că cu greu­ îi va mai fi dat să aplice i ideile sale, să guverneze după prin­cipiile sale. Un al doilea loc s-ar a­­r­c­orda imediat șefului junimiștilor,­­ dar se socoate prea bun și—cine­­ știe 9— poate prea bătrîn pentru ( din sus.­­ ) De ac­ea d.gCarp își exprimă nu­­­­mai regretul m d-sa, cinm ar fi pu­tut aduce mari­­ servicii țarei, e îm­­­ ■piedecat de toți a o face. E împie- i Alegerile din Germania — Programul partidul­ social de­mocrat Organul solid demociției germane „Vorwaerts” pu­blică p­e<?omul colectoral cu care partidul sociali», se prezintă în fața alegătorilor săi­. Exagera din el punctele de căpetenie. Social democrația «nu reprezintă clasa muncitoare a vremurilor da as­tăzi e apărătorul firesc , drepturilor și revendicărilor sale. Țln sa e trans­formarea proprietățe­ piste capitaliste a mijloacelor de produre — pămînt, mine, materii prime, teste, mașini, mijloace de transport —In proprietate socială și transformare producțiunea de mărfuri intr’o prodnepna socialistă orînduită de către societe și pentru societate. Social democrația nu luptă pentru dobîndirea de privilegii >uî, ei pentru desființarea domniei da în­să, pentru desființarea însăși a clasei și cuceri­rea drepturilor egale și itoriilor egale pentru toți fără deosebiri de sex sau­ de origină. Pornind dela aceste pi­ aipil ea lup­tă în societatea actuală , numai îm­potriva exploatării și apiUrea salaria­ților, dar și împotriva o­­ărei exploa­tări și apăsări, fie că sexercitează în paguba unei clase, a as sex sau a unei rase. fa împrejurările de să trebuo mai inu­ifi să ușurăm mersul iest­­i­nchini,­bări și să dăm claselor «deostate și »­­păsate mai multă putere de rezistență, mai multă capacitate de iptă, rîdicîn­­du ! și îmbanindu-i stan ea socială, economică și politicii. Pentru aceasta, socialimocrația va interveni în viitorul Itoh­ .ag. Pentru menținerea și­­tinderea vo­tului obștesc, pentru iu­t­­­irea sa și la romvî. Pentru întărirea și­­mbunătățirea dreptului de coaliție și ' ntinderea și asupra muncitorilor sgrici. Pentru fixarea legală a"l"î obișnuite de muncă de zece ore cel­ iult și pen­tru reducerea ei trept­ da 1­9 și 8 cea­suri pentru toți muncitori Pentru întinderea protezistei munci­torești și limitarea mutuli, de Dumi­nică anii de noapte urmna la trebuin­țele t­ecnice absolute. Pentru cit area unui minit­r­aî mun­ca! pentru imperiu­, în oficiu al munen și do oursoMY*',’):?.-.. ’‘"că. fu Furia d-lui Filipescu Cel mai suparat­o k faptul că tratati­vele dintre d. Carp și Cantacuzino a au reușit e d. Filipescu. Din ajunul Cră­ciunului de cînd d. Carp a trimis pe d. Cantacuino să se plimbe, d. Filipescu e furios, de o furie feroce. D-sa se plînge la oricine vor­ște să-l asculte, se plînge contra d-lui Carp că a fost firea preten­țios față de d Cantacuzino. D. Pilipescu spune la masă, pe stradă și în mice casă cînd intră, că d. Cantacusino a fost în dreptul său cînd n’a convenit să cedeze d-lui Carp ministerul de interne. Cînd vorbește astfel d. Filipescu dove­dește că e sincer. Pentru d-sa concentra­rea conservatoare nu contează ca o pu­nere în locurile cuvenite a junimiștilor, ca o satisfacere a drepturilor ce d. Carp le are în partidul conservator, pentru d. Filipescu concentrarea nu înseamnă decît răpunerea d lui Take Ionescu. La acest scop d. Filipescu nu e sigur c’ar putea ajunge dacă d Carp ar deveni dictator la partidul conservator. Dar dacă d. Carp ar deveni subalternul d­lui Cantacuzino, în partid și în guvern, o, atunci d. Filipescu cer fi sigur că într’o zi ar putea să dea gata pe tredutabilul său adversar. Cum însă d. Carp a rămas întreg așa cum îl cunoaștem toți și nu s’a pretat la planurile ce urmăreau cantacuziniștii sub impulsiunea d-lui Filipescu, acesta din urmă a devenit furios și nu se poate stă­­pîni de a'șî critica șeful, devenit azi nu­mai nominal, căci d. Filipescu s'a întors la șefia reală a d lui Cantacuzino. După cum se vede. marele veninos, iar a dat faliment cu combinațiile sale, sfo­rile politice ate» de data aceasta nu i-au fost de folos. Cu ocazia anului noi, îi urăm să aibă tât mai multe:... succese de soiul acesta și desigur că le va avea, căci a pornit pe calea care nu poate duce decît la re­zultate caraghioase. Bun succes! PĂRERI ȘI IMPRESII Anul non B. P. Omenirea a trecut cu o delicioasă in­conștiență din secolul al nouăsprezecelea in al douăzecelea. Ea trece cu aceiași admirabilă nepăsare dintr’un an în celalt. E mai multă filosofie decit s’ar crede în acest vagabondaj al omului dealungul a­­nilor : e instinctul superior al destinului sau efemer pe pămînt, cara’i face să îm­prumute cea mai puțină însemnătate tu­turor hotarelor convenționale ale vreme! cu cît trec anii și’l ning și-î pleacă fruntea tot m­aî mult spre alma mater— țărîna care’ș­i urmează cu o măreață uni­formitate eterna sa operă de prefacere Fiecare din noi trăiște tot atît față de susul vreme! cît vibrează o umbră pe o pînză de cinematograf. Adevărata via­ță e aceea care începe după moarte și aceea numai puținî o trăesc—s viața celor aleși cari lasă legate de numele lor comorile minței, ale sufletului și ale ini­­mei. Că a trăit se știe despre un Achyle, despre un Socrates, despre un Plato, despre un Virgilius Maro, un Raphael, un Dante, un Goethe. Pentru toți aceștia împărțirea vremea tn luni și ani și secole înseamnă o jucărie a copiilor de pe pămînt făcută par­că în adins de unii dascăli pentru a le da iluzia că au de socotit multe zile în intervalul ridicat al unei vieți de om. Cu toate astea, cu ce veselie îngereas­că se rupe în fiecare an, pe întreaga su­prafață a globului, la miezul nopței, fila ultimă a calendarului, cu ziua de 31 Decembrie / Am apucat și un alt an ! Un pas înainte spre ziua cînd..... nu vom ma­i fi. Cind Schopenhauer a făcut apoteoza Nirvanei, cărturarii l’au­ botezat pesi­mist. Omenirea salută fiecare pas spre groapă cu pah­urul de șampanie în mină, și asta se chiumft la joie de vivrel E mai puțină cugetare, mă­ multă ne­păsare însă da viață in această incon­­dientă filosofică decît la amara conștiin­ță a acelora cărora viața și-a dat­ŭ prea multă durere, fiindcă prea puțin au­ gustat’o și prea mult au­ cugetat asupra rostului ei. E. ». P. *­­m * «sas»*TM—------­tartare, s de CONST. MILLE ppMigiOi Orașul răsună de aîntecere baețile cu­­­ ajunul. Pe mine, în care ci mult credința nu mai are ecou, toat gălăgia aceasta mă indispune. Ore însă că tot așa trebuo să fie și cu ei binecredincioșii. Meșteșugul de a merg , ca ajunul s’a comercializat. Nic!­ei ce-ți strigă sub fereastră sau la ușă Bună dimineața la Moș Ajun Ne dați, ori nu ne daß? precum nici aceia cari sînt nevoiți s asculte pe colindători, nu mai sînt au farmecul vechia al tradiției. Unii s gînd­sc c'ntind le «ne« c, Jî» , da boemi, dacă nu-î va goni ca serv» tori!, alții se gîndesc la plictiseala de deschide punga ori de a da ordina­l fiece clipă ca acești triburători al di­gestiei să fie goniți... Poate, cine știe. în cătunele îndepăr­tate, acolo unde n’a ajuns civilizația o­rașelor, poate acolo să mai fie credinț și în aceia ce umblă cu Moș Ajunul­­ în aceia ce-1 primesc. Dacă o fi sau nu această credință 1 țară, nu pot ști bine. Totușî mă gin­desc cu oarecare em­oțiune la timpurii vechi, la ajunul de acum cîteva sut de ani și in mintea mea reconstitues aceea ce a trebuit să se petreacă și­­ suflete și în lumea naivă și binecredin­cioasă, care vedea desigur în aceasi concretizare grosieră a sărbătorilor sfin­te, ceva mai mult decît dorința de cîștiga cîțiva gologani pentru ca ape să-l cheltuiască la cheiamă. Nu este departe timpul, cînd se va alcătui societăți anonime ori coopera­tive pentru exploatarea urărilor de Mo­rjun și de Anul nou, după cum citeai zilele trecute prin ziare că la Ierusalim s’a constituit o societate anonimă ame­ricană pentru exploatarea sfințeniei a pol­iordanului, pe care o exportă o butoaie în toate părțile lamei, întocmi ca vinul de Bordeaux, ori cotari i­dhem renumite. LPN Citesc prin ziare că Stoica Alexan­drescu, care acum douăzeci de ani a a­tentat la viața lui Ion Brătianu, dup săvârșirea deplină a osindei, a fost în sfîrșit pas în lib­rtate. Mă duc cu amintirea în urmă și re­văd figura osoasă și brună a acestui ori statura lui înaltă, și pare că îl am și e cam înaintea mea în modesta­­rnett b rou de advocat din strada Știrbey-Vodă Era înaintea atentatului adevărat os pus la cale, dar acest Stoica Alexan­drescu colinda casele celor cari era reputați ca opozanți. De la Greorge Pal­lade venise la mine, care pe­rtune l i­ calitate de redactor la Lupta d-nulu Panu, eram desigur socotit ca opozan și drept vorbind, deși socialist, dar nu eram partizanul regimului plin de ar­bitrarietate al celor do­sprezece ani de satrapie «I lui Ion Brătianu. Ghid s a comis atentatul, un minu am socotit că voi fi fi și eu supărat. P» «cale timpure ar fi fost de ajuns o sin­gură vorbă a celui acuzat ori mărturii anui simplu spion ca să ți se facă o vină de a-l fi primit în casă, după cum o vină s’a făcut și contra fraților O roveanu, fiindcă Stoica Alexandresr era ca și dinșii din R.-Sărat. Ori ce s’ar zice, timpurile s’ai­ sc. * bat și în bias Mi-aduc aminte cu Al * care groaza­­ie vremurile preț. . poliției sub Radu Mihaiu­, d "S”r,i fioroasă a căpitan­ dlui Stik'’1 es ® u’ de răposatul Mischiu. Și.­­u ®*. 050 punctul de vedere al pu­V?cu. ’* era mai frumos atunci, rolul d ziarist, era mai alio de emoțiuni, toate mai ales văzute la inKv?* ( ona* zeci de ani, cînd u’a­­ nas ««­*0 par­tea­­ pitorească și P'’^*ne neplăcute ale mpțt*tiS^u* , a paua într’o mină șî­'evolverul •n­wstmstiW.scKtt'c­w Presa finner­ z^n «ste tocmai entu­ziasmată de d. mi\parlamentar al pre­ședintelui Maynaud de la Château-Thiery, az| deputat al Parisului și care a cre­zut că poate face mai mul ca parla­mentar, ca fabricant de legi, deci« ca judecător care le aplică și le aplică astfel Iu cit i s’a dus vestea de a fi fost bunul judecător ! Așa este firea omenească. Nu este niciodată mulțumită ca ceea ce este cu rolul din care și-a făcut a tate și o’un renume la dreptul Așa ni se spun­ că Dum a­­mnlt m­ai mulțumit cînd fă catarul și’î teușca cutare fel dec­i ori cutare piesă de E mare lucru ce ești și să nu e tivitate și de privință îmi aduc pe care a comis­: gîndu-S8 deputat căsuța lui modest, dela Iași, apare în Came tația și prestig’ el era aposto’ toată lumea, noapte, o­înŭ frames și această pu acest soa fi luat Iancu N coastă că nu toată tutur conve sam­ la­ce și el. Profé s’a adeveri fost fatală ! și preș-dlintii a a părăsit strhieri, dela Chat' t s’a sinucis la Va b de a ști ce o dind­! curiog* motivul sinuciderei !gustul Hceanul tînăr este u­nî If. Excperi­nța aceasta avea CÎ> facil cit de tîrziu. Mai curios ar­ei fi pentru dînsul ca să stea in vii­ță pentru a vedea ce i se intîeaptă, pentru a studia lumea și a o studia de sus, de tot, ca un om­ atît de puțin legat de e­­xistența terestră. De altfel pentru tine vrea să studieze cele ce se petrec aci îo8, este o întreagă bogăție de subser­­vațiuni și de studii. Unde pui că dacă trac granița dincolo, poate» Să fii pă­călit, fiindcă nu se știe dacă nu dai de neant, de inconștient, de colosalul și e­­ternul nimic. JOI Un bun amic al meu, m’a întreb»­.* ori, dacă nu tot așî simți jignit dacă el nu îna parte ca avocat în procesul mna fost adversar al meu, proces în care si nu mai am nici un '.hmt «... Bine­înțeles ca am declarat suficulu­med, că nu am nimic de zis contra, ci nu mar jigni de leu aceasta...

Next