Adevěrul, februarie 1907 (Anul 20, nr. 6265-6292)

1907-02-01 / nr. 6265

•f t Anul ai XlX-iea. — ISIo, 6266 FONDATOR Alex. V. Beldim&mi PUBLICITATEA: CONCEBATA EXCLUSIV Agenției de Publicitate CAROL SCHULDER®Co. București, Str. Karageorgevici 1S Telefon 3/4 mim DIRECTOR ROI, TIC CONST. MILLE ABO MJîESTSs Un an .... . Lei 16.— 6 luni ..... „ 8.—-3 luni ..... 4.—­ o lună................... „ 1.50 In străinătate îndoit Pentru Capitală So. 14 SO , Provincie și Străinătate Ho. 12140 Apare zilnic la ora & seara cu int­linele știri ale zi­lei Biurourile ziarului: Str. Sărindar, U TELEFQil­­ Joi 1 Februarie 1907 Ce cuprinde reforma d-lm Bissescu Articol din care se va vedea ce cuprinde realmente reforma d-lui Dissescu și pentru ce protestează profesorii universitari Am relevat era faza in care a in­trat proectul d-lui Dissescu privitor la reorganizarea universităților. Refom­a a trecut prin secțiunile Cam­erei și se află acum în comite­tul delegaților. In acest interval profesorii uni­versitari, nu toți, ci numai vre­ o 50 din peste 80, au trimes o delega­­țiune la președintele consiliului care, între altele, a cerut d-lui Cantacu­­zino ca proectul să fie retras și tri­mes universităților pentru ca ele să se pronunțe asupra reorganizărei. D. Cantacuzino n’a promis a­­ceasta și nici nu putea s’o promită de­oarece reforma d-lui Dissescu e învestită și cu aprobarea primului­­ministru, de­oarece ea a trecut prin consiliul de miniștrii și deci între­gul guvern s’a declarat astfel soli­dar cu proectul ministrului instruc­țiunei. Dar mai mult decit atît, reforma fiind primită și de secțiunile Came­rei și fiind astăzi în comitetul de­legaților pentru a i­ se da defini­tiva redactare înainte de a fi su­pusă desbaterilor din Adunare, este investită și cu primele formalități parlamentare. Prin urmare dreptul de amânare a acestui procet nu mai aparține guvernului, ci numai parlamentului. Și chiar în cazul cînd guvernul și-ar retrage proectul, parlamentul poate să-și însușească reforma d-lui Dis­sescu și s’o voteze. Asupra unui singur punct are și guvernul cuvîntul său: asupra fixa­re! ordinei de zi în parlament. De aceea președintele consiliului a dat delegațiunea universitarilor un ter­men, pînă Luni, pentru a-șî depune memoriul și apoi se va lua­ in dez­batere proectul d-lui Dissescu. Dar acest termen bine înțeles că nu poate suspenda cursul lucrărilor "**parlamentului și comitetul delega­ților poate discuta proectul, poate să-și aleagă raportorul și acesta poate să-și depună imediat raportul. Acei cari au interpretat clar ca o amînare a proectului d-lui Dissescu, faptul că președintele consiliului a cerut un memoriu profesorilor uni­versitari, au ignorat procedarea și uzanțele parlamentare. Aceasta în ce privește partea po­litică, la ordinea zilei, a reformei d-lui Dissescu." Acum să înregistrăm în ce sta­­diu se află agitația profesorilor uni­versitari și ce răspund guvernamen­talii la criticele ce se aduc reformei d­lui Dissescu. Un fruntaș membru al majorita­tei din Cameră, care a luat parte la toate diseuțiunile din secțiunile Adunărea asupra proectului la ordi­nea zilei, analizând obiecțiunile ce se aduc reformei ministrului instruc­țiunii, ne-a făcut următoarele ob­­servațiuni : — Pînă acum am văzut prin presă și chiar în discuțiile urm­ate în secțiuni că proectul a fost cu totul denaturat de acei cari l’au cri­ticat. »Iată ca cuprinde reforma: mai intiia proectul preiază doctoratul la facultățile de drept din București și Iași și pentru realizarea acestui doc­torat se înființează noul catedre. „Același lucru a fost propus de Spiru Haret și cu mai multe ca­tedre. „Al doilea­ proectul Dissescu creiază numai în București, și nu­mai la facultățile de drept și me­dicină, cîte ș­ase agregați de fie­care facultate, — în total 12 agre­gați. „Crearea agregaților e un punct precis al programului partidului conservator citit la Iași de actualul prim-ministru la 1905 și în care program se spune categoric că se vor da facultăților de drept și me­dicină agregații de cad au atîta nevoe. „De altfel, anul trecut, cînd gu­vernul a consultat facultatea de me­dicină, asupra nevoilor ei, avizul facultăței a fost că e necesar să se­­ înființeze nu mai puțin decit 23 de agregați numai la facultatea din Bu­curești . „In ce privește crearea de nonî catedre, proectul lui Dissescu, în a­­fară de facultățile de drept și de agregații de la, drept și medicină, nu dic­ază nici o catedră nouă în nici una din u­ni­versit țn afară de una de sociologie la București și una de italiană la Iași. „Eete dar o invenție că se înfiin­țează és3 de catedre . Invenția a­­ceasta s’a pus în circulație fiindcă în procet s’au enumerat toate ca­­tedrele cu cari ar putea fi înzes­­­trate universitățile și cum facultă­țile din București au mai multe ca­tedre decît cele din Iași, d. Dis­sescu a înșirat catedrele din Capi­tală. De aci s’a tras concluzia ten­dențioasă și falsă că Dissescu înțe­lege să înființeze și în Iași toate catedrele cari sunt în plus la Bu­curești. „Greșeala aceasta s’ar mai înțe­lege dacă în alte articole din pro­­ect nu s’ar spune categoric ce a­­nume catedre se înființează și cari nu sunt decît cele ce le-am mențio­nat, adică șapte la Iași și șapte la București. In total dar 14 catedre, dintre cari 12 la drept. „In schimb însă se prevede prin procet desființarea a patru catedre. „Faptele acestea au fost pe de­plin lămurite în discuția din secțiile Camerei și în special s’a răspuns la discuția dintre d. dr. Anghelescu, deputat al Buzăului și profesor u­­niversitar, cu miniștrii și aceasta înainte de orice întrunire a profe­sorilor universitari. „Dar de ce a fiul trecut cînd, printr’o lege specială, s’au creat 14 catedre împărțite între diferitele fa­cultăți ale celor două universități, nu s’a spus nici un cuvânt, nu s’au ridicat protestările de azi ? „Proectul Dissescu, în ceea ce privește numirile, înlocuește Sena­tul universitar prin adunarea tu­turor profesorilor facultăței la care aparține catedra vacantă. Cu alte cuvinte : după legea lui Dissescu fiecare profesor nu va putea reco­manda pe altul drept profesor decit la facultatea la care aparține el și care e singura la care se pricepe. „De mult timp se cere această reformă de către oamenii cunoscă­tori în materie și cari se scandali­zau să vază pe teologul recoman­dând medici, pe geometrul reconMhi­­dînd literați. „Afară de aceste lucruri princi­pale, nu mai e în proectul lui Dissescu absolut nimic altceva decît amănunte cari nu schimbă fiziono­mia legei actuale. „Și încă o observațiune , nici un ministru de instrucție și nici odată, nu a procedat altfel decit Dissescu. In special d. Istrati sub care s’a votat in 1900 o lege a invățămîn­­tului superior, nu a consultat ofi­cial universitățile Tot așa d. Haret, cînd în 1901, a desființat legea din 1900 a d rului Istrati. „Prin urmare toată agitația, care e da altfel cu totul la suprafață, nu se întemeiază pa nimic. Singu­rul pretext erau numirile directe de către ministru la 12 catedre. Pretextul a încetat. Dacă dar agi­tația continuă, cei cari se agită sunt datori să spună pentru ceu— a con­chis fruntașul guvernamental inte­resanta sa expunere, în liniamente generale, asupra reformei d-lui Dis­sescu. Rămîne acum să înregistrăm și obiecțiunele ce le vor mai aduce, prin memoriu, profesorii universi­tari. A. V. Conflictul dintre Camera deputaților și primu­l-ministri califică de infamie procesul preparat și atunci o altă voce, întrerupe sa­cadat și cu un ton de interogație: — Prin urmare ?! Așa de potrivită și la timp venise această întrerupere, că oratorul n’a putut scăpa de ea și a și prins’o din zbor, în ilaritatea generală a sălii. ■ — Prin urmare, prin urmare re­petă d. Stelian, să nu permitem să se săvîrșească asemenea infamie! Asta a fost concluzia d-lui Stelian. Sala aștepta altă concluzie, pentru eventualitatea cînd „infamia“ se va consuma, cum e aproape sigur. Ea aștepta angajamentul că se va des­ființa acea lege, care e atît de crîn­­cen combătută. Nici un angajament însă nu s’a rostit. Se critică, se osîndește, se denunță ca infamie o măsură sau o lege a guvernuului — și cînd spiritul public pune, în concizia lui, lapidara între­bare : „prin urmare ?“— atunci eviți concluzia, eviți drumul drept și apuci pe cotituri. Penibilă situația pentru oameni de raționament ca d. Stelian, un avo­cat obicinuit a pune concluzii logice și limpezi. De notat, că întrunirile aceste pu­blice sunt frecventate de partizani— și dacă partizanii nu mai pot trăi în această duplicitate de a critica în opoziție și a menține la guvern tot ce am criticat, apoi ce trebue să fie în spiritul opiniei publice V ...căra——­­ —■ 8. Y. K­. Suveranitatea In momentul de față avem mare con­flict Intre suveranități Ministrul instrucției a supus Camerei proectul de reorganizare a universităților, imediat universitățile s’au­ declarat atinse în suveranitatea lor și au strigat:" „Halr, nu permitem sa se facă legi fără să fim consultate!" Camera văzînd că i se atinge suverani­tatea națională, a și ales delegații sec­țiilor pentru facerea raportului asupra proectului. Acum e ch­estia care suveranitate­a sä se arate mai cu moț. Numai de n’ar interveni suveranul, a cărui suveranitate e vorba să fia provo­cată a aviza asupra situațiunea. E singura suveranitate care pune capăt suveranităților cînd se iau de pâr­­ Pac. asupra opiniunei publice, servesc numai ca niște firme, împlinesc un rol deco­­rativ dar atîta tot—și dacă servesc în ceva, după cum am spus mai sus, este pentru a întreține intriga de culise, pentru a trage o sfoară, ori două, la nevoe, pentru a înțepa pe un amic pe care nu-l poți lovi pe față, cum de pildă este cazul de care se plînge d-l Virgil Arion. Aceasta este în general presa noastră da partid și pentru ceea ce face, pen­tru serviciul ce aduce, ca de­sigur ar putea să dispară, fără de pericol pen­tru viața noastră politică. Pentru poli­tici­anii noștri, lipsa de importanță a presei, explică de ce așa de puțini din ei, se fac ziariști militanți și de ce in general presa ține un loc așa de mic și de puțin efectiv în luptele de la partid la partid. Numai cînd partidele vor înceta să sa lupte în­lăuntrul zidurilor chinezești, numai atunci cînd pentru a veni ori a te menține la putere va fi nevoe de mișcarea țarei și a opiniei publice, numai atunci presa va înceta să fie ceea ce a astăzi și ziariștii vor căpăta impor­tanța pe care o merită și pe care o au cu drept cuvînt în țările în cari există o viață politică reală. CONST. MINLE MAZ BIȚII „Prin urmare"? — Incident delicios și plin de învă­țăminte, de la întrunirea liberală . E păcat care stenografiază numai dezbaterile­­ parlamentului și nu și cuvîntările, cu întreruperi cu tot, din întrunirile publice­ sînt adesea mai interesante aceste din urmă ca cele dinții. In întrunirea liberală de Dumi «ied, la „Dacia“, au fost citeva în­treruperi foarte cu rost și cu atita mai prețioase cu cit veneau de la par­tizani și nu pot fi, deci, bănuite a fi răutăcioase, sau interesate. D. Stelian vorbea de noul proces de întindere a inamovibilității în magistratură și lovea fără milă în acest proces care va declara de ina­movibili pe magistr­ații-a­genți elec­torali numiți de actualul regim Era foarte aspru d. Stelian, cînd din fun­dul salei, dintr’o lojă se aude un glas și se face tăcere : E d. Iarca, deputat liberal de Buzau, care spune: — Mă orbiți; o singură întrebare : ce vom face noi, față de toate astea,­­bidi vom f­i la putere . D. Stelian își îndreaptă cravata, își bece mina prin păr, își bage manșeta, declară, în fine, că nu poate lua angajamente in numele partidu­lui. —d. Sturâea e la spatele arato­raimi, dar de astă dată nu o între­rupe spre a răspunde d-sa întrebăreî d. Stelian ridica și mai mult tonul. —^ A de­venit ---­ Molipsire Un junimist, profesor la Universitatea din Iași a tratat pe un coleg ai sau și­­ preligionar politic după sistemul N. Filipescu dela Făurei. S’a molipsit și partidul! ! Conferențiar căutat E vorba să se reînființeze societatea rezerviștilor evrei „Drepturile“ și d. Iancăra Nădejdi de la „Viniența“ să fie angajat a ține cîteva conferințe în falul acelora pe care le-a mai ținut în acea societate !.... Un savant — Cunoști pe profesorul universi­tar Papgrati ? — Da. Un savant! Rudă cu d-rul Pancrațius a lui Mohéra­­­­­iîigolette . Mm Ini tirati țura „Țările balcanice“ E curios lucru, cînd e vorba de anumite interese politice , cînd e vorba de pus în eșec pe unguri, sau pe sîrbi, sau pe bulgari, guvernul dela­­ Viena ginește că Romînia a făcut mari progrese, că e un factor important și că prietenia ei e pre­țioasă. De îndată însă ce vine vorba de situația ei economică și relațiunile comerciale, se scimbă lucrurile. Aici nu mai sîntem țară de pro­gres, nici factor important; din po­trivă, aici sîntem o simplă țară „balcanică“. în adevăr, o telegramă sosită era din Viena, spune : „Viena, 26 ianuarie. — Azi după a­­miază a avut loc la ministerul de ex­­terne conferința vamală și comercială pentru stabilirea instrucțiunilor cu pri­vire la convențiile comerciale cu țările balcanice. „Confeiința s’a ocupat azi cu condi­țiile preliminare ale convenției cu Ro­mînia, ale cărei dezbateri vor încape ti b­ine“. Iată-ns fierți intr’o oală cu sîrb­ii și bulgarii. Ei bine, această procedare de a ne trata ca pe sîrbi și pe bulgari în relațiile economice nu nu poate, desigur, conveni. Atîta însă nu e destul­ e vorba: să se­ inoveze aya fel ca la Viena să se incutase—cînd e vorba de interesele noastre eco­nomice și comerciale—de a set­ata România ca țară balcanică. Aceasta depinde dia atitudinea ce va ști să aibă guvernul în tratarea convenției comerciale la ordinea zilei. Saturn VERSURI POLITICE D. PIIM­ NU ACUZA! Sunt foșt? și actualV ministru cari după­ 1­2 ani de ministeriat au ajuns sâ-șî cumpere moșii sau să-șî plă­tească datoriile. Dar... eu nu acuz pe nimici (D. Panu la „Dacia“) „NI știți pe X ? Avea avere­­ Jît un minor ce-i scos din us iar azi și-a cumpărat moșie Dar... eu pa nimeni nu acuz !“ ,,Azi Vodă Carol e la pungă Mai gras, mai plin ca un harbuz Iar țara­ î slabă ca o iască Dar... eu pe nimeni nu acuz!“ „Te-achită sigur orice Curte N­e-a fi făcut ori­ce abuz De știi să fii genuil cu..., lumea Da­.. eu pe nimeni nu acuz!“ „Chiar în oștire, da’n oștire b­ătu­i pe loc, râmîi mofluz De nu aî zdravene proptele Dar... eu pe nimeni nu acuz!‘ .Casația cu-a ei putere Scoate decretele din uz Și Suveranul nu crîcnește! Dar.. eu­ pe nimeni nu acuză“ „Partidul nostru plin de glorii Azi par'câ-t un moșneag ursuz Așa­ î­n frică de mișcare Dar... eu pe nimeni nu acuz!“ „Țăranul biet e plin de boale Și n’ar­ nici de cucuruz Iar alții string la milioane Dar... eu pe nimeni nu acuz 7“ „Idealul tinerimei noastre­ î Să bălăcească ’ntr’un... acuz avem o drone de profesori... ar... eu pe nimeni nu acuz !“ Așa o fi, de. coane Guță Dar oare cin' a scos din uz Radicalismul — de altă dată ? Ei, eu pe cine să acuz ?­. Maxim Inutilitatea presei de partid Presa pentru partidele politice este un lux costisitor și motiv de inutilă încurcături Cu fi a­l ironic d-l Virgil Arion se p­i­ngea mai ori contra acelora cari-1 a­­tacă personal, dar n'au curagiul să-și iscălească articolele, să iasă la lumina zilei, să-și ridice masca. D. Arion a atins o singură parte a a­­cesteei chestiuni. Ea însă are mai multe, cari privesc intelectualitatea în general a politici­anilor noștri în ce privește presa. Boer­ii — să încep cu dînșii mai întiiu—ar socoti ceva nevreduie de ei ca să se coboare în arena ziaristică , ia condeiul și să se deosibească prin frumusețea stilului, prin claritatea idei­lor, prin surag­iul de a-și afirma cre­dințele lor. Altă dată boerii aveau gră­măticii și măscăricii lor. Azi de ziariști ei se servesc ca de niște grămătici. Se mărginesc să-î inspire, să la ordone cum să scrie și pa cine să atace. Ei însă, stafi prudent în umbră, se ser­vesc de ziar cum se sluj­i.. la alegeri de agenți electorali și de bătăuși. Zia­rele pentru al sunt un rău i nepegat, zia­ristul e vechiul gramatic pe care ei nu vor să-l pună alături d­e dinșii, căruia nu-i dau voo măcar să fie ales în parla­ment, căci­ aceasta ar fi să-i așe­ze lângă dinșii — ei cari sunt singuri în drept să descurce și să încurce treburile sta­tului. Boeri­i au­ nevoe de o presă și de ziariști de vorbele cărora la nevoe să nu țină seamă, de cari să nu s­e simtă obligați, pentru cari ei nu iau­ răspunderea, căci atunci cind tu Virgil Arion, scc­ al pîinge de-o pildă, celor ce crezi că tu atacă, aceștia ar răs­punde în chip neglijent. — Mon­eher, nu știi cum scriu ganzelele, o să i­ră măsuri să nu te mai tace pe­­­ sorii. Ori­ce vorbește cu tine este însuși autorul, el a dictat, a scris ori cel pu­țin a inspirat articolul, el plătește in tot cazul pe cei care te umple de no­­roiü, dar în fața ta, autorul este deza­vuat, este părăsit și doai scapă de ori­șice răspundere. A face ziaristică în acest chip este per­fect de comod.Presa nefiind pentru ac­eti oameni decît ca o unealtă de luptă, el astfel o intrebuințe­ază și astfel se ex­plică cum se fac unele ziare, în cari se operează după perdea, ca mască, căli și ziaristica ca și politica nu e decit o conspir­aie, o luptă de culise, in care int­iga, lovitura dată pe ascuns, de cei ce-ți strînge călduros mina, joacă prin­cipalul rol.­ Pentru unii politiciani presa este con­siderată ca un rău, ca ceva ne­folositor. In politica noastră opiniunea publică nu are nici un amestec, curentele nu folo­sesc la nimica, fiindcă puterea electo­rală totdeauna este în mîna guvernului și guvernul în mina regelui. La noi vo­tul și conștiința nu merg m­ită în mină. Votezi așa cum ți se ordonă, nu cum ai crede tu despre acel omi aceia pe cari îl alegi, votezi astfel fiindcă interesele tala o cer. Acasă la tine, la cafenea, la urechea aproapelui tău, iți poți per­mită luxul să critici guvernul. Cind insă ești în cabina da vot, uiți c­eaca îți zice conștiința și votezi cum­ iți dhetează acol­or­ aceia de cari ai nevoc. Și lucrul acesta a ajuns așa de banal încît nici măcar nu ți-e rușine de ceea ce făptu­­ești și da ce ți-ar fi rușine dacă toată lumea face la fel ca tine, dacă toți au aceeași bravură în actele lor ? Un asemenea condițiuni ale luptei po ■ O astfel de situa­ți­une­ făcută și pre­­sei conservetoar­­­e presei liberale se traduce în fapt prin com­po­eta *•­ igno­rare de către m­arele public. Z­arele a­­cești­a apar, fără ca să știe publicul de le, precum cluburile politice sînt a­­desea goale de membrii, tot așa și zia­rele de partid sunt văduve de cititori, ele apar și mor fără de nici o influență­ iitieo, cînd regale te aduce și te ține la putere, cînd opiniunea publică nu se­ poate împiedeca să guvernezi ori să cazi, cînd la palat părerea presei nu-i socotită ca literă de evangh­lie, e natu­ral că așa stînd lucrurile, presa da par­tid, presa salariată, încurcă mai mult decît folosește. Partidul liberal în special socoate presa ca inutilă și încă mai mult: ea instituție care pe lingă că costă m­ult apoi complică situațiunile Pentru el ar fi fericire dacă ar înceta singuiul ziarelor. La ține pe ale sale și vai! cum le ține, pentru că și partidul advers are și el organe de publicitate, ține ziarele, cum ține clubul căci scris este in manualul perfectului șef, că este ceva indispensa­bil pentru existența partidului, ca să aibă club, un organ oficios cel puțin și altele cari să atace fără de scrupule să facă personalități, să comită în sfîr­­șit infamii fără de răspund­re oficiala a partidului, căci nu sunt oficioase E natura­ ca ziaristul liberal în ase­menea condițiuni să fie și mai descon­siderat­, de multe ori să nu știe măcar ceea ce vor fruntașii, să fie ținut la distanță de toată lumea, să fie nevoit să vorbească despre situațiunea politică în Madagascar, ori de luptele de par­tid din Indo-China, dar să nu aibă cu­rajul să spună un singur cuvînt de si­­tuațiunea năuntrică și aceasta tocmai atunci cînd lucrurile sînt mai încurca­te și mai înfiorbintate și cînd natura! toată lume­a dor­ște să otueze o indi­­cațiune dela org­anul partidului. FA 11 Eilt Si iah­t. Solidaritatea umană la județul Muscel și anume în comuna Puchen­i s’a întîmplat o mare nenorocire. Șaisprezece oameni au­ fost surprinși de o avalanșă de zăpadă și îngropați de vii. Corespondenții din localitate ai ziarelor au menționat faptul, subprefectul local a făcut de­sigur cunoscut înt­împlarea „locului competent“ și ca și cînd ar fi fost vorba de un banal fapt divers, lu­crul a trecut neobservat. Un domn de­putat, d-l Victor Filoti, a adus chestia în Cameră, a cerut guvernului să ia măsuri pentru a veni la ajutorul celor rămași pe urma acestei nenorociri, dar nu știm dacă guvernul a răspuns măcar și mai puțin știm dacă g’a luat vre-o măsură. Dar dacă ar fi numai atîta ! E însă în­trebarea dacă acești șaisprezece nenoro­ciți au murit din cauză directa a cădere­ avalanșei de zăpadă, ori că sunt victima victim­ei administrației, care, odată neno­rocirea întîmplată, n'a luat măsurile ne­cesare și eficace pentru dezgroparea ce­lor îngropați de viu. Cînd în străinătate se întîmplă aseme­nea­ lucruri, se fac sforțări supra­ome­nești ca sa se scape cît mai multe vieți. Apoi toată lumea se alarmează, este ade­vărat dolcă public la care iau parte și celelalte state. Pe lîngă aceasta caritatea publică este pusă în mișcare și în cîteva zile ziarele alun sume considerabile cari să­ alineze suferințele celor rămași și fără de părinți soții ori copii și fără de mij­loace de existență. La noi cine să se emoționeze de moar­tea trag­ict a celor ,16 suflet de țărani? Fe­ tul că ziarele au vorbit cu destulă o­­noare pentru niște simpli­ majfos și lu­mea veselă, fără de griji și fără de inimă a orașelor a trecut la alte îndeletniciri la alte preocupații, la plăceri și la interese politice­.. Concluzia? Concluzia nu e alta decît că la noi opiniunea este greu de mișcat și că solidaritatea omenească încă nu a in­tra în sufletul romanului. al ! A apărut Ho. 3 din frumosu! roman CURIERUL DIN LYON -bani fascicol» în toată țara C­HE­S­TI­A ZILEI Chestia Contenciosului Conn Miti­ță : Sire, Contenciosul îți ia prerogativele și-țî expune de­­cretele anulatei!! Legele : Dacă mie îmi convine, ce ai d-ta cu paguba mea ?!! Organizarea comandamentelor armatei Actualul efectiv al infanteriei.—Instrucția trupelor: -îmbuna­­tățirea infanteriei— Soluțiunile propuse.- -înlăturarea primei soluțiuni.—Avantagiile celorlalte doua solu­­țiuni.—Proces de lege D-niî deputați cari compun comi­tetul delegaților de secțiuni s-au în­trunit în ziua de 19 Ianuarie 1907 și au admis proectul de lege pentru îcarea alin. 1 al art. 9 din legea asupra organizărei comandamentelor armatei, pe baza considerațiilor ex­puse într'un raport foarte amănun­țit de către raportorul legei, d. R. Mandrea. Datele din această lucrare a­d-hă Mandrea sunt foarte intere­sante și credem util a le reda aci. Actualul efectiv al infanteriei Infanteria, în virtutea legei de orga­nizare a puterei armate din 1868, cu modificările aduse în 1891, se compune azi din 34 regiments infanterie, a cîte 2 batalioane permanente și 1 teritorial. In afară de acestea, 9 batalioane de vînători. Excluzîndu-se batalioanele de vîna­­tori, care sunt organizata permanent, masa infanteriei noastre cuprinde : 1. 1 batalion teritorial, compus din 4 companii, avînd un efectiv de 700—800 soldați pe companie, ceea ce revine pentru batalion un efectiv mijlociu intre 2.800 --3.200 soldați, chemați în mod variat, după contingente și resurse bud­getare, dela 30—90 zile pe an și ins­truiți de 1 căpitan și 10 cadre perma­nente pe companie. II. 2 batalioane permanente, compu­se din 4 companii, avînd un efectiv de 1 căpitan, un locotenent, un subloco­tenent, 20 cadre inferioare și 68 soldați pe companie sa­i 272 pe batal­ion. In consecință infanteria noastră este compusă din 68 batalioane permanente, cu un efectiv de 18 496 soldați, 2.720 cadre inferioare și 816 ofițeri, și din 34 batalioane teritoriale avînd un efec­tiv de peste 100.000 oameni și cu un efectiv numai de 1,360 cadre și 272 o­­fițt­ri, din cari numai 130 (căpitani) sunt la sediul companiei. Instrucția trupelor In rezumat, din totalul de 120 000 soldați cu trefiue anual instruiți se gă­sesc 1 j­6 permanenți și 5­­ 6 teritoriali, în schimb pentru instrucția a 1­­­6 sol­dați permanenți se întrebuințează 2 | 3 din cadrele ofițerești și subofițerești, pe cînd pentru cele 5­­­6 de soldați teri­toriali se întrebuințează numai 1­­ 3 din cadrele de ofițeri și subofițeri. Proporț­iunile de mai sus sînt o oglin­dă reală a neajunsului și a greutății ce se întîmpină in instrucția trupei terito­riale prin lipsa atît de mare a cadrelor suficiente pentru pregătirea soldaților. Dacă însă acum ne aruncăm privirile la timpul și totul instrucțiunei trupei teritoriale, suntem nevoiți a constata că nici timpul restrîns de 84 zile pen­tru instrucția recruților și circa 60 zile a celor patru contingente vechi, precum nici personalul arătat mai sus, și care e așa redus, nu fac ca instruc­ția trupei să fie cel puțin satisfăcătoare, macum comparabilă cu cea permanentă. Odată cu acest mare inconvenient, adică a timpului și a lipsei de cadre suficiente, se mai adaugă și un alt mare râu, acela al depărtării căminului sol­datului de sediul companiei. Rezultatul acestui inconvenient este că nici acea in­­atracție duminicală nu poate fi făcută în mod comp­­­ct, soldații prezentîndu-se tir­­zu­j la companie și apelul de• seară fiind nevoit a sa facă pro* 40 vreme pentru ca sold­ții sa poată pleca. Orele de serviciu sunt, deci, foarte reduse, și ca consecință ofiț*rul este nevoit a pune o grabă în instrucția soldatului cît se poate de dăunătoare. Ceea ce deci trebue să conchidem a­­supra instrucției trupei teritoriale este că : Din cauza cadrelor insuficiente, a timpului restrîns de instrucție și a pu­­ținelor ore de serviciu, este imposibil ca instrucția individuală a soldatului să fie făcută cu toată bunăvoința cadre­­lor, nu cum ca să se îndrumeze după nouiie metoade h­otărîte prin­ înaltele ordine de zi ale Majestaiei Sale, căci este absolut imposibil ca 200 recruți și 500 soldați vechi pe companie să fie instruiți de 10 cadre cel mult, și a­­ceasta în timpul așa de redus al in­­strucțiunei. îmbunătățirea infanteriei.—Soluțiu» nile propuse Din toate cele expuse se poate ușor constata starea de inferioritate în care se află grosul infanteriei noastre, pre­cum și complecta diferență de instruc­ție ce există între trupa permanentă și cea teritorială, fapt extrem de grav. Această situație atît de­­ critică nu mai putea continua și era nevoe ca o soluție să intervie spre a modifica ac­tuala stare de lucruri. Pentru îmbunătățirea infanteriei noas­­tre ni se prezintă trei soluții și anume: I Permanentizarea batalionului I1I teritorial ; II. Mărirea cadrelor de ofițeri și sub­ofițeri ale batalionului 111 teritorial, pentru ca să sa facă un raport mai fa­vorabil între numărul de soldați și cel de cadre; în fine : III. Crearea unui al IV-lea batalion teritorial de regiment. înlăturarea primei soluțiuni Dacă studiam soluțiunea I; ni­sa prezintă două moduri de aplicare și anume: a) Transformarea batalionului 111 te­ritorial ÎU permanent, dar cu efectivul restrrîns al batalioanelor permanente, adică 272 soldați și 80 cadre pe bata­lion, adică 88 oameni pe companie. Acest mod de aplicare este greu de admis, căci prin aceasta am reduce în mod colosal numărul nostru de soldați, ceea ce este imposibil de admis, de­oarece în schimb, budgetul nostru ar trebui să fie sporit în mod simțitor, spor abso­lut neproporționat cu puținele avantagii oferite. Cn adevăr, dacă pentru cele 2 batalioane permanente actuale se chel­­tuesc aproximativ 10 milioane pentru întreținerea a 20.000 soldați permanenți, pentru crearea unui al 3-lea batalion permanent va mai trebui încă un spor de circa 3 milioane, fără cheltueli de cazarmament, și aceasta pentru a a­­junge în rezultatul de a avea un total de 30.000 soldați permanenți, cînd acum avem cu teritoriala circa 120.000 soldați anual. b) Al doilea mod de aplicare a solu­ției I ar fi : Transformarea batalioanelor teritoriale și permanente în batalioane cu efectiv mărit, precum este în armatele străine, adică de 125 soldați pe compania sau 500 de batalion. Prin această soluție am ajunge să a­­vem circa 55.000 soldați și cadre per­manente, toate bine instruite și, in consecință, apte de a-șî îndeplini da­toria. Soluția aceasta, de­sigur, singura bună, căci prin ea nu numai că n’ar desființa teritoriala, care slăbește Intru atît infanteria noastră că o face infe­rioară infanteriilor străine, are un sin­gur, dar mare defect: acela de a fi prea costisitoare, în adevăr, pentru a întreține circa 55.000 soldați, adică îndoitul trupei existente, ar necesita nu numai un spor de 10 milioane pe an in budget, dar ar aduce cu sine nevoia de credite extraordinare pentru eazarmamente, îm­i­brăcăminte, etc., etc., ceea ce ar în­­greuia cu mult, prea mult budgetul nostru.

Next