Adevěrul, februarie 1907 (Anul 20, nr. 6265-6292)

1907-02-01 / nr. 6265

Joi I h februarie 190? id flBÖÜNENT |I\ DIMINUE AT­A •*> |^; Vă fagg TM. . frogm­ Blat | ||| — Complect mobilata — Să duce și Intrefine * * • ^­­ * Gratis la fur.if-Vă dă EU TROSOt­ complect de Damă Vă dă un CEAS și un Lanț de aur Vă dă o mașină de scris „Yosi“ în valoare de 700 le. Toate aceste amănunte le găsiți în pagina 4 a a numărului de față, m­arele Hotel Metropol Bucureștii, în fața Palatului Regal Hotel de prin suri rang.—100 Camere modern aranjate.— Lumină Electro-­­ Aeriano. Culțurile încălzite, la sosirea trenurilor găsesc Camere încălzit. — Frenurle modeste — Dr. Stâncule atra Jtor intern al Spitalelor din Paris Specialist: Ostii, Urechi, Has, Gît __Reîntors din Străinătate — LITTE BANA 11 Gons.: 6-4 Ocaziu­ne Boa slAflă­te 20-7S eaT­pitere ! cu Cazsutil ei sie­aburi SE POT VEDEA IN FUNCȚIUNE j 1 Vals de porcelan — în stare bună 500j350 mim — A se adresa la Slam Pauker , Ca. București, Str. Smîrdan 51 Dr. D. J. POP0VICI Membru al Societăților K. K. Gesell­schaft der Aerste in Wien, Oesterreichische 0- tologische Gesellschaft, Yiener Laryngologische Gesellschaft. Deutsche Otologische Gesellschaft, etc. Fost asistent al' Prof. Dr. Plajele — firator de Clinică al Prof. Dr. Politzer — Specialist în Boale și Operații de CEXT, și UR­ECHI — Consultațiuhe 3—5 d. a. — București, Str. Minervei 3 * Telefon 19­­­65 Consultații­ gratuite pentru săraci Luni CASA DE SCHIMB M. FI­ORELS București, Strada LIPSCANI, No. 8 Noul Palat Dacia cursul pe ziua de 23 Ian. 1907 Cump. Vînd IC Rom­a amor. 1805 tál. 92 si 93 ^ 40/e » „ 1905 a. b. 92 3 4 P3 l­ t 4% Roată internă 92 12 93 — 4 °/8 Oblit. tel. Ob­C. 1903 89 3 s 89 3 4 4% » „ „ 1906 893 8 89 s­ l 5«/° I , ind. 108 % I0 414 412 „ „ „ 98% 99*12 5«J Ser. Pune, rural! 101 14 101 3 4 4> » „ „ 92V2 93 3/i 5eL „ „ urb. Bu. 98 3 4 99!j4 5° 0 » , „ Iași 961[4 _96a|4 Ac. R. Națională 3760 — 3140 — „ Agricolă 635 — 640 — „ „ Le Buc. 105 — 185 — Cor. val. austr. 180 — 106 — Mărci germane ! 123 — 124 — Banc. franceze I 1001­ 2 101 — „ italiene 100— 101 — „ rubl. hîrtie " 26­5 — 268 — „ Plătini cupoanele de 1 Ianuarie 1J90? de la Renta 4­ s» Ext. fără nici un 1 scăză­mînt. Dr.Eraclie Sterian Specialist în boale Interne și Sifilitice Vechi medic al Eforiei Spitalelor Civile Consultații de la 10—12 și de la 5—7 ÎÎS, STR.: BXBESCTI­ VODA 33 *J fCobț Servian Vodă) Față de starea noastră actuala eco­nomică și financiară, care na ne per­mită încărcarea budgetului cu o sumă așa mare, sintem­ nevoiți a elimina prima soluțiune, aceea a transformarea trupei noastre în trupă permanentă, și să ne gindim la alte soluții, cari, men­­ținind principiul teritorialei, caută nu­mai de a îndepărta unele din inconve­nientele instrucțiunei și a ameliora, deci, teritoriala, apropiind-o pe cit po­sibil de trupa permanentă. Avantagiile celorlalte două soluțiuni. Soluțiile 11 și 111 avînd legătură co­mună de a menține vechea noastră or­­ganiz­ațiune a infanteriei pe baza teri­torialei, intră, deci, în o a 11-a mare categorie, care dacă este dezavanta­­gioasă din punctul de vedere a calită­­ții trupei, este foarte avantagioasă în ceea ce cantitatea trupei și costul ei ; diferințele care există între aceste solu­­țiuni consistă in avantagin­e de instruc­țiune, recrutare și mai cu seamă de mobilizare Soluția 11, m­enținînd numărul de ba­­talionane existente, mărește numai nu­mărul de ofițeri și grada inferioare, in scopul de a se perfecționa instrucția prin un raport mai logic între numărul trupei și acel al cadrelor. Soluția III admite dedublarea actua­lului batalion teritorial, ofeindu-se deci un al patrulea batalion teritorial. Soluțiunea aceasta, de la prima vedere, se prezintă cu aceleași avantagii ca cea precedentă, cadrele dedublîndu-se și ra­portul devenind în trupă mai efectiv. Dar dacă această soluție întrupează în fapt pe cea de a doua, ea diferă mult de ea prin celelalte avantagii pe cari crearea unui al IV-lea batalion pre­zintă. In adevăr, prin această soluție nu nu­mai instrucția va fi mai bună, cadrele fiind dublate, dar și timpul de instruc­ție va fi mărit, zona companiilor redu­­cîndu-se la 1j2 celei existente și astfel apropiindu-se soldatul de sediul compa­niei și ușurîndu-se astfel nu numai in­strucția, dar și mobilizarea soldatului. In fine, și ceea ce este important, soluția aceasta are încă avantagiul de a ne crea o a patra unitate tactică lingă fiecare regiment, ceea ce va avea a­­vantagii importante în caz de mobili­zare și războiu­. In sfîrșit, această soluțiune m­ai are și imensa valoare de a ne da putința să avem un număr total de 145 bata­lioane, cu cele 9 de vinători impus încă de mult, considerîndu-se organizarea respectivă a infanteriei statelor ce ne înconjoară și mai ales a Bulgariei, care, avînd 36­ regimente mobilizabile, cîte 4 batalioane, posedă, in caz de războiu­, 144 batalioane de prima linie. Soluțiunea aceasta, care se prezintă ca cea mai avantagioasă în raport cu starea noastră economică și financiară, a fost adoptată de d. ministru de răz­­boiu prin legea de față. Dacă însă din motive budgetare noi nu putem adopta reforma complectă a infanteriei pentru permanetizare și sun­tem nevoiți a adopta legea prezintată de"d. ministru de război", este însă necesar ca instrucția trupei teritoriale în măsura posibilă să fie îmbunătățită Dacă nu putem­ să posedăm o infan­­terie complect permanentă, trebue să căutăm a face o omogenitate cit mai mare între instrucția individuală a per­manenților și a teritorialei, căutîndu-se a-i instrui împreună ca recruți, și a forma astfel o uniune pe cît mai strînsă între aceste două trupe, cari dacă în timp de pace acum se instruesc diferit, la războiu­ le cerem o preparare și o muncă, o solidaritate și o similitudine complectă. Cu aceste observațiuni personale, d. raportor roagă pe d-nii deputați să vo­teze următorul PROECT DE LEGE Art. Unic.—Aliniatul 1 al art. 9 din legea asupra organizărei comandamen­telor armatei se modifică după cum ur­mează : Art. 9.—­Fiecare regiment de infante­rie se compune din patru batalioane trupă permanentă și cu schimbul și din cadrele unui batalion de depozit. Bata­lioanele se vor recruta în zona regimen­tului. Știri artistice Amintim cititorilor noștrii și amato­rilor de pictură, că Expoziția Baltazar mai rămîne deschisă numai pînă Mer­cur­ seara.­­ Această expoziție fiind printre acelea cari anul acesta au­ fixat atenția cun­scătorilor de artă, nu ne îndoim că și cei nehotăriți se vor grăbi să-șî ia pînzele asupra cărora ei au o­­prit.* Pictorul Patrașcu s'a întors din E­­gipet, aducîndu-ne apusuri și răsărituri de soare din țara misterioaselor mu­mii... O așteptăm cu nerăbdare. Va a­­vea loc imediat după expoziția Bal­tazar. Cărți și reviste șI. st. Cezianu. Studii despre ame­liorarea stărei sociale și economice a po­­pulațiunei noastre rurale." E un volum de 48 pagini cari conține multe obser­­vațiuni juste asupra stărea țăranului și dă bune indicațiuni pentru dezlegarea problemei rurale. In preajma budgetelor Sacrificiile pentru învățămînt — Convorbire cu un înalt funcționar de la ministerul instrucțiunei publice Peste scurt timp urmează ca Aduna­rea deputaților să ia în discuție proec­­tul de budget pentru exercițiul finan­ciar 1907—1908. Fără îndoială că in epoca de dezvoltare in care se află sta­tul nostru cele mai mari sacrificii Se­im­pun pentru complectarea culturei și educației poporului. Aceste sacrificii se raportă in prezent și la viitor. La pre­zent, spre a menține instituțiile și gra­dul de cultură la cari am ajuns­­ la vii­tor, pentru a prepara generațiile vii­toare. Multe din marile probleme ce s'au pus la întemeerea statului nostru au fost rezolvate, cel puțin în parte dacă nu în total. Astfel armata e bine or­­ganizată, administrația se îmbunătă­țește necontenit; căile de comunicație se sporesc și necontenit se fac pentru ele sacrificii însemnate. Numai moravurile sufăr și avem mare nevoe de îndreptarea moravurilor; în­dreptarea se poate face mai ales prin școală, deci se impune ca pentru școală statul să facă cele mai însemnate sa­crificii. Spre a atâta mai bine de ce mare importanță e școala în dezvoltarea sta­tului nostru, mă folosesc de observa­­țiunile ce mi-a făcut an înalt și distins funcționar din ministerul instrucțiunei publice.* — Pînă acuma, zicea acel domn func­ționar, școala a servit în special pen­tru prepararea funcționarilor ce nu erau de nevoe bunului mers al statului. Azi nu mai avem nevoe de funcționari, decî școala trebue să-și îndrepta privirea în altă parte. De la un timp, nu tocmai de mult, s’a îndreptat spre sate, de unde așteaptă bune rezultate. Dar in rezolvarea chestiunilor țără­nești, care e atît de complexă, școala nu poate satisface toate cerințele , e ne­voe sa contriere și alte autorități. Fără însă că ministerelor de domenii și de instrucțiune publică le revine în pri­mul rînd sarcina de a rezolva chestiu­nea țărănească. Să vedem, zicea distinsul funcționar, ce sacrificii a făcut statul pînă acum pentru­­ învățămînt și la ce rezultat a ajuns, precum și ce s’ar mai putea face pentru viitor întrebuințînd aceleași mij­loace băne­ști ?* Dela 1866 — Aprilie 1906 statul a cheltuit pentru învățămîntul primar suma de 576 milioane. Pentru învățămîntul primar rural s’a cheltuit pînă la 1895 — 96 necontenit mai puțin de­cît pentru cel urban. A­­bea din acest an învățămîntul rural a în­ceput să covîrșească pe cel urban prin cheltueli. La 1866 se cheltuiau 500.000 lei pen­tru învățămîntul primar rural, iar pen­tru cel urban 1.200.000 lei. După 40 ani, la 1905—1906 sau­ cheltuit 4.100.000 pentru învățămîntul urban și 6 milioane pentru cel rural. * — Cu învățămîntul secundar, cît s’a cheltuit ? — Din statistica budgetară se cons­tată că pentru licee și gimnazii s’au făcut, dela 1864—906, mai multe chel­­tueli, decît pentru toate celelalte cate­gorii de școale secundare. In total s’au­ cheltuit 82 milioane pentru personalul liceelor și al gimnaziilor, dela 1864-1906. Pentru clădirile necesare liceelor și gimnaziilor s’au cheltuit alte 80 mili­oane. Cu învățămîntul superior statul a cheltuit dela 1865—1906 suma de 32 milioane și vreo 40 milioane cu clădi­rile necesare. In 1888—89 se cheltuia un milion pentru învățămîntul superior; in 1901-902 ajunsese la 2 milioane și a fost scăzut la 1.500.000 din cauza crizei. * — Ce sumă s’a cheltuit cu persona­lul întregului învățămînt, in cei 40 ani ? — Am făcut și acest calcul. S’au chel­tuit 690 milioane, dintre cari 110.500.000 lei pentru școala rurală. Dar față cu aceste sume, statul a cheltuit excesiv de puțin pentru pregă­tirea profesională: mai puțin decît 100.000 de la 1866—93. La 1901 suma crește la 600.000 lei, apoi scade, pentru ca în 1905—1906 să ajungă la aceiași cifră.* Pentru a 3e lămuri mai bine rapor­tul dintre diferitele cheltueli, e bine să cercetăm budgetul în curs al ministe­rului instrucțiunei publice. Găsim că pentru învățămîntul primar rural se cheltuesc 6.231.976 lei, iar pentru cel urban 4 246.048 lei, în to­tal 10.478.024 lei. Pentru invățămîntul secundar se chel­­tuesc : cu gimnaziile și liceele 3 221.000 lei, iar cu școalele secondare de feti* 570 000 lei, — aproape 4 milioane în total. Pentru învățămîntul superior : 1 mii. 780.000 lei. Dacă socotim cit se cheltuește pen­tru invățămintul de toate gradele la orașe, găsim cifra de aproape 10 mi­lioane, față cu 6.200.000 lei ce se chel­­tuesc pentru învățămîntul rural, deci aproape îndoit. Pentru învățămîntul profesional la 2 A apărut • Mina populari • — to­­ți, Ko. 14 — Sub direcția d-lui dr. Er. Sterian Cu următorul sumar : Arendarea spitalelor rurale.—Cum tre­­bue să mănînce omul după felul traiului. Muzicoterapia sau vindecarea boalelor prin muzică. — Cum se capătă tubercu­loza.—Mijloc practic pentru oprirea emo­­ragiei. —Foloasele exer­cțiului — Farduri și cosmetice periculoase. — Monștrii și monstruoșitățile —Astigmatismul­l încăl­zitul cu apă caldă.—Despre împachetările reci.—Natura, bolnavul și medicul.—Cu­getări.—Ajutoare grabnice în caz de ac­cidente.—Spălarea stomacului.­—Boala de piele.— Boala lui Pott. — Diamantul. — Urita, (roman psihologic). — Consultații medicale. sate se cheltuește suma de aproape 400.000 lei, nici cît se cheltuește cu a­­telierele de fete din orașe, pentru,cari se cheltește suma de 566.000 lei. * Din tabloul școalelor plătite de stat, mai observăm că in învățâmîntul primar urban sunt școale suficiente cu un per­sonal mai mare decit cel necesar, iar în învățămîntul primar rural școalele nu sînt suficiente și nici personalul nu e suficient. Disproporția e izbitoare în special în ce privește învățămîntul profesional decla­sate și orașe. Avem în fiecare oraș cel puțin un gimnaziu, dar școale de agricultură și meserii nu există, decît o școală de a­­gricultură, zisă superioară, la Bucu­curești și cîte o școala de meserii la București și Iași. Mai există școale inferioare de me­serii în 12 orașe, iar școale elementare de meserii, precum și școale elementare și inferioare de agricultură nu există nici în orașe, nicî în orășele. Ne­existînd asemenea școale, elevi i eșiți din populația mărginașe a orașe­lor nu pot merge de­cit la gimnazii. Din aceste cifre și din aceste cons­tatări, spunea funcționarul superior cu cari vorbeam, se poate vedea care e tarea învățămîntulu­i nostru. Vom ve­dea în alt articol ce e de făcut și cum trebue să se procedeze pentru a se corespunde împrejurărilor. C. Dem. SPECTACOLE — Miercuri 31 Ianuarie 1907 — Teatrul Lyric. — Miercuri 31 Ia­nuarie. Reprezentație extraordinară. Artiștii Teatrului Național, vor juca »Intrigă și Amor“. Circul Sidoli. — In fiecare seară producțiunile circului rus Beketow. — Lupte internaționale. Bereria Imperială (str. Cîmpineanu) Teatru de varietăți pentru familii. In toate serile debutul lui Bernardo, co­mic român și Charm­el cu Henri Pohl, comici francezi. Intrarea liberă. Vizita lui Munir Pașa la Belgrad Amestecul Turciei în conflictul grecorom în Budapesta, 30 ianuarie.­Ziarul „Pes­ter Lloyd“ publică un articol lung asu­pra călătoriei lui Munir Pașa în Bel­grad. Articolul are data din Constantinopol dar se crede că vine din sursă vie­­neza. Conținutul articolului e următorul: „Telegrame oficiale ați anunțat sosi­rea lui Munir Pașa la Belgrad. Diplo­mații se frămînta asupra scopului ce-l are această călătorie. Sînt oameni cari cred că Munir Pașa a venit la Belgrad pentru a încheia o alianță între Turcia și Serbia împotriva Bulgariei care are acum o atitudine dușmănoasă contra acestor două țări. O altă versiune susține că voiagiul lui Muhir Pașa la Belgrad e în legă­tură cu conflictul dintre Serbia și Aus­tria. E vorba să se găsească un debu­șeu de export pentru produsele Serbiei prin Salonic. O a treia presupunere crede că­ e vorba de un proect de cale ferată prin Balcani. O altă versiune zice că Munir Pașa nu urmărește scopuri concrete prin vo­iagiul său la Belgrad. Munir Pașa e un om care se ames­tecă pretutindeni. De fapt el e șeful detectivilor tur­cești în străinătate. Actualmente el este am­basadorul Turciei la Paris, se bucură de o specială încredere din partea sul­tanului pentru că a luat asupra sa mi­siunea de a găsi în întreaga Europă oamenii cari se agită împotriva sulta­nului. El urmărește în special pe tine­rii turci. Sume mari trec prin mîna lui. Acești bani sunt destinați pentru plata ajutoarelor sale. Deoarece Mumir Pașa se află adesea în Constantinopol, el face aici politică fără știrea marelui vizir. Plecînd din Constantinopol, el a vi­zitat principalele capitale din țările bal­canice­. A fost un dese­rindarî prin So­fia, București. Vizita sa în București și Sofia a avut ca scop pe deoparte aplanarea conflictu­lui bulgaro-romîn, iar pe altă parte con­flictul romîno-grec. El a decis patriar­hatul grec să facă concesiuni cino-vlahi­­șilor din Macedonia și prin aceasta el crede că poate atribui Turciei rolul de mijlocitoare în conflictul greco roman. S'a văzut însă cît de puțin a fost dis­pus patriarhatul grec să facă concesiuni și conflictul greco-roman mai există și astăzi. Cu toate acestea Munir­ Pașa se dă ca salvator al sultanului și Turciei. Sigur este că puterile au puțină în­credere în amestecul său din afacerile guvernului turc, I­n dorința sa de a urmări pe tiner turci, el nu 9e dă înapoi de îa nici un fel de mijloace drastice cum a făcut la Sofia unde tinerii turci au avut o tipo­grafie secretă. „ chestiunea acuma daca și călătoria lui la Belgrad nu urmărește aceiași pri­gonire în contra tinerilor turci“. Ordonanța în catastrofa de la Capul Midia Cititorii își amintesc că în ziua de 23 August cu ocazia manevrelor navale pe care le făcea divizia din Dobrogea, o barcă de rechiziție a unul anume Trofani, în care se aflau 11 soldați de vinători sub comanda sublocotenen­ttului Broșteanu, fiind remorcată de torpilorul „Năluca“ legătura s’a rupt și barea luată în voia valurilor s’a răs­turnat. Toți cei cari se aflau­ înăuntru s’au înecat. Pentru ca să se stabilească respon­­sabilitățîle, ministerul de războiu a nu­mit ca raportor special pe d. colonel Aniliu Saogiu, comandantul regimentu­lui 6 Mihai Viteazul care a cercetat pe toți șefii de atunci cărora li se impută imprudența și anume pe d-nii: coman­dor Irimescu, locot. comandor Ciuchi, căpitanii Mihăescu, Sion Alfonso și lo­cotenenții Dan, Zaharia și Ion Victor. D -sa a găsit că nu este caz de urmărire contra nimănui. Poșta administrației Monteurul Alexandru Daniel este rugat a trece pe la administrația zia­rului, avind a-i face o comunicare îna­poi taută. Mișcarea în armată la arma artileriei s-au făcut urmă­toarele mutări pe ziua de 1 Februarie: După cerere, D. lt-colonel Burghele D. comandantul regimentului 1 în aceeași calitate la reg. 12. D­oiî căpitani Periețeanu Eugeniu din regimentul 5 în regimentul 9 și Marcu G. din regimentul 4 în regi­mentul 2 estate. D sublocotenent Pop Ion din n­r. 4 în reg. 1. In interesul serviciului: d. colonel Savopol G, comandantul regimentului 12 in aceeași calitate la reg. 1. D-nii căpitani Negrei Gabriel din regimentul 9 in reg. 5; Gheoghian Ion din reg. 2 cetate în reg. 4; Obedeanu Eduard din reg. 2 cetate la arsenalul de construcții; Averian D. de la arsenal la reg. 2 cetate. D-nii locotenenți: Pirvulescu Florian din reg. 2 în reg. 12 ; Chiriceanu D. dela arsenal în reg. 2 cetate; Ureche G. din reg. 2 cetate în reg. 2 artilerie; Paplica Pompiliu din reg. 7 la arsenal; Voinescu D. dela arsenal în reg. 7; Dragomir D. din reg. 12 la arsenal. D-nii maiori Cioranu M. dela arsenal și Ștefanescu D. din reg. 2 art. au fost mutați unul în locul altuia. Ateneul din Giurgiu­ Caracterul poporului român.—Con­ferința d nei Ecat. N. Stoenescu (Macri) institutoare Aseara d-na Ec. N. Stoenescu (Macn) institutoare, și, a dezvoltat, la Ateneul din Giurgiu conferința sa intitulată : „Caracterul poporului român“. Conferențiara începe vorbind despre caracter în gen­eral. Spune că el este nota distinctivă, este marca originali­tății­. In natură nimic nu se pierde. Cînd două forțe se contopesc, fiecare din ele își păstrează particularitatea sa, tot astfel și ca popoarele, cînd două din ele se contopesc fiecare din ele își păstrează originalitatea, nota distinctivă a sa și aceasta constitue caracterul unui popor. Conferențiara vorbește apoi despre caracterul poporului romîn din punctul de vedere al atavismului, climei, me­diului și religiunei. In susținerea ata­vismului conferențiarul face istoricul poporului nostru din cele mai vechi timpuri. Vorbește despre schiți și daci, despre colonizare­a Daciei, despre Tra­­ian­, despre vitejiile poporului romîn și arată cum toate aceste acte eroice s’au moștenit pînă în ziua de azi la acest popor. Vorbind despre vitejiile poporului din timpurile din urmă, amintește­ că în toate ocaziile noi am știut să eșim în­vingători. In 1821 am învins pe fana­rioți, în 1848 am dat lovitura rușilor, iar în 1877 am pus la respect pe turci. Poporul romîn este un popor de viteji. Conferențiara spune apoi că și clina a influențat asupra poporului romîn, pre­­gătindu-l astfel cu o dispoziție de lup­tă și de înclinare către bravură. Mediul a fost de asemeni una din cauzele care au format mai puternic caracterul poporului romîn și cu atât mai mult poporului romîn ii revine oferitul de a-și fi menținut neștirbit caracterul. Religiunea este o cauză care a men­ținut caracterul poporului romîn. Poporul romîn își are religia sa pe care o respectă. Romînul este religios, el își are credința sa, care se transmite din tată un fiu și se infiltrează în toți și astfel sentimentul religios este dez­­­voltat la romîni. Romanul este viteaz, are un caracter bun, blind, este artă­­tor, avind inimă largă, se entuzias­mează și mai mult stă într’o aparentă indiferență, de aceea mulți ne fac inde­­ferențî, pe cînd noi in fond observăm momentul oportun de a da lovitura fie morală sau materială. Poporul român este gata oricînd de a eși în luptă cu torțe noi, și azi a a­­juns grație tacticei lui, a fi în rindul popoarelor civilizate din concertul eu­ropean. Conferențiara termină frumoasa con­ferință în numeroasele aplauze ale pu­blicului gmrgiuvean. Conferința a fost bine expusă. Idem VIAȚA IN PROVINCIE... Balul subofițerilor din Ploești. " In seara de 27 Ianuarie a c. a avut loc în saloanele Cercului militar din acest oraș, un bal al subofițerilor, oferit de d general Hirjea, comandantul garnizoa­nei Ploești. La ora 9 seara sala de dans era plină de lumea civilă și militară ce venise să petreacă, iar la orele 9 și 30 sosește d. general Hirjea, împreună cu toată fami­lia sa și este primit cu un frumos marș executat de muzica reg. Mircea 32. Plutonierul Nedelcovici într'o scurtă dar inimoasă alocuțiune mulțumește d-lui gen. Hirjea care cu o dragoste părintească pen­tru cel ce-i are în subordine îngrijește ca să le facă posibilă orice acțiune pentru înălțarea moralului lor și educațiunei lor ostășești la care d-sa răspunde foarte mișcat că îndată ce va dispune de fon­duri sau va găsi combinație fericită și demnă va lua dispozițiuni pentru înfiin­țarea unui cerc al subofițerilor, astfel că, reflexiunile noastre făcute cu ocazia ba­lului subofițerilor în anul trecut (vezi Dimineața No. 710 din 1906)nu au rămas infructuoase. Urmează apoi petrecere frumoasă și fericită, îndemnîndu-i ca să petreacă în „casa ofițerilor“ ca și în casa lor.—In urmă s’a prezentat d-neî gene­ral Hârjeu un frumos b­ucchet de tranda­firi, după care plutonierul Nedelcovici cu d-șoara Hirjea au deschis balul. Dacă în anul trecut sala avea aspec­tul unei feerii produsă de toaletele tu­turor d-nelor și d șoarelor, ale căror cos­tume naționale scinteiau în valuri de lumină, apoi anul acesta s’a întrecut ori­ce așteptare: cineva poate că nici n’ar fi gîndit vreodată cîte varietăți de cos­tume naționale există în județul Praho­va și de atita frumusețe. S’a remarcat d-na plutonier Gh. Vasi­­lescu, Intr’un costum bleu cu fir alb, a cărui finețe, colorit și măestrie lucrături au atras admirația întregei asistențe și in special a d-nei general Hirjeu, care nu s'a putut opri de a o felicita pentru fe­licita alegere a acestui costum. Același costum, însă orange, a avut și d-șoara Marioara Bondoc din Breaza, care de a­­semenea a fost admirată și felicitată și meritul era cu atita mai mare, cu cît costumele și iile erau cusute de d-sa. Dacă ar trebui să le descriem pe toate, desigur că ne-ar trebui mult spațiu și timp spre a le judeca și explica în parte că mulțumesc însă, de a arăta că din toată asistența s’a remarcat mai mult d-na Gh. Vasilescu, d-șoara Bondoc, d-nele Băicoianu, Zamfirescu, Rădulescu, Ne­delcovici, Stănescu, Vornicu, Rotăreanu, Aspasia Dim­itrescu, d-șoara Agripina Filimon, Teodorescu, Elena Brustuc, d-na Rădulescu, Vlădoiu, Ștefanescu și,­ era ca­ pe aci să scap pe cea mai drăgălașe dintre d-șoare, d-șoara Vanda Belcot, o surioară a artistului Belcof. A fost îm­brăcată intr’un costum alb, din borangic și meritul d-sale este cu atît mai mare, cu cît toate fazele prin cari a trecut mă­tasea a fost fructul ostenelilor sale, In­­ceptn­d de la creșterea gîndacu­lui de mă­tase pînă chiar și la facerea rochiei. Dintre ofițeri am putut remarca pe d­nil colonel­ Cocea Dimitrie, colonel Papazoglu Solacolu, maior Crîngureanu, maior Gheor­­ghiu, căpitanii Moșoiu, Sachelarie, Duca care a condus un prea frumos cat­ lion căpitan Josescu, St. Rădulescu Tom­a, s­lt Manolescu Petre, Racoveanu Rucărescu și alții al căror nume ne scapă precum și toți­­ sub-ofițerii reangajați din corpurile și serviciile din Ploești. Balul a ținut pînă în zorii zilei, cînd aurora, cu degetele-i trandafirii, ridică vă­lul nopței, anunțînd că această frumoasă petrecere urmează a fi sfîrșită. Am încerca să facem și oarecari reflec­ții asupra înființărei cercului subofițerilor,­ dar, despre aceasta vom vorbi intr’un articol viitor.—X­ n„Adevăriîî In țară” Giurgiu, 30 Ianuarie Serbarea patronului gimnaziului »Ion Maior­escu1’ .—Azi gimnaziul „Ion Maio­­rescu din localitate și-a serbat patro­nul. La ora 9 a. mi , toții elevii gim­naziului cu drapelul și însoțiți de pro­fesori au mers la biserica catedrală A­­dormirea M­aicei Domnului unde au luat parte la serviciul religios care s-a ofi­ciat de preoții catedralei. După termi­narea serviciului religios au mers la gimnaziu. Aci a avut loc ser­barea care a fost deschisă prin intonarea imnului regal de către corul gimnaziului condus de d. Șt. Nanulescu. După aceasta ,­r. Droc-Barcian, directorul gimnaziu­lui, în fața unui public numeros, com­­pus din persoane oficiale, profesorii gimnaziului și elevii, au făcut biografia lui Ion Maiorescu. Apoi corni gimna­ziului a intonat „Imnul prințesei“ și „Imnul reginei“, după care d. G. O­­prescu, profesor, și-a dezvoltat dizer­tația sa asupra „Rolului gimnaziilor școlare“, arătînd importanța și necesi­tatea lor. Corni a intonat „Deșteaptă-te române“, „Haideți frați“ și „Ca un glob de aur“, după care serbarea a luat sfirșit la ora 11.30. S’a dat apoi următoarea te­legramă d-lu­ Titu . Maiorescu: „Subscriși, luind parte la a 17 a a­­niversare a patronului gimnaziului au plăcuta ocesiune a vă comunica senti­mentele de onoare și de stimă pentru memoria aceluia al cărui demn urmaș sunteți“. Telegrama este iscălită de persoane­le oficiale și de profesorii gimnaziului. Serbarea patronului școalei „Ion Za­­lomit". — Tot «zi șî-a serbat patronul și școala de băeți „Ion Zalomit La orele 9.30, toți elevii școalei cu dra­pelul in frunte și însoțiți de instituto­rii respectivi au venit la biserica ca­tedrală, unde au asistat la oficiarea serviciului religios. La orele 10.30 s’au înapoiat la școa­lă unde serbarea s’a deschis prin cu­­vintarea ținută de insttutorul V. Ni­­colescu, care le a vorbit despre bio­grafia lui Ion Zalomit și de faptele lui demn­e de imitat din viață. Apoi corul școalei condus de același institutor, a intonat mai multe cîntece. Cîțiva elevi din diferite clase au reci­tat poezii. La orele 12 serbarea a luat sfîrșit. Idem Constanța, 30 ianuarie Subcomisarul N. Gava, șeful siguran­ței, a descoperit zilele trecute o intim­­să bandă de hoți, care fura prin spar­gerea vagoanelor din port, mărfuri di­ferite. Flirturile continuau de mult timp, pe o scară întinsă, poliția cercetînd a dat de urma făptuitorilor, ei se nu­mesc: Niță N­culae, Toma Alexandru, Ilie Rusu și Vasile Băcan. Ei m­ai au și alți tovarăși, cari nu’au fost încă a­­restați. Mărfurile furate erau ascunse la ceainăria Simon Seiner, din strada Traian No. 6, sub hotel Național, unde s’a găsit un balot de pinză alb­ă, 4 saci cu zahăr a IOD l­gr., 2 saci cu ceară și 3 saci cu cafea. Cercetările continuă.­­ La balul costumat dat de socie­tatea­­ „Litere, arte și sport“ de sub preșidenția doctorului Tălășe­scu, pre­miul întâiu pentru costumul cel mai frumos, a fost acordat cu unanimitate de voturi d-neî I. Schwartz, soția d-lui M. Schwartz, simpaticul antreprenor al hotelului „Regina“, care purta un cos­tum de japoneză de mătase verde, foarte elegant și împodobit cu bijuterii scumpe. Premiul întîi­ pentru bărbați s’a dat d-luî Nicolaide pentru un costum de balaur. — S’a acordat d-luî Pim­a Șapira, proprietarul și fondatorul magazinului de­ încredere „Șapira“, pentru bijuterie și ceasornicărie, titlul de furnizor al curței regale. — Trupa d-nei Aris­t­zza Romanescu, cu concursul d lui Sybil, va juca aci ia sala Elpis la 15 Februarie „Victimele lege!“, iar la 16 Februarie comedia „Ce mai ferice !“ Bilete la casierul teatral Ghiță Hagi Gheorghe.—Nitzescu.— Ploești, 31 Ianuarie Ședința consiliului de ligienă.—Eri la orele 4 p. m., consiliul de ligienă al județului, a ținut ședință sub președin­ția d-lui prefect Luca Elefterescu. Mem­bri prezenți d-ui­ : dr. Nicolau, medicul primar, Ștefan Popescu, veterinar, I. Rosetos, inginer șef, Ganeiu și I. D. Po­­pescu, delegații consiliului județ­an. După pr­opunerea d-lui dr.­­Nicolau, consiliul a vot­at ca pe viitor vaccinul să fie cumpărat dela institutul d lui dr. Minculescu, din București, pe prețul da lei 1 bani 80 fiola. După rizolvirea cîtor­va chestiun,” ședința s’a ridicat la ora 5. Spargere.—Necunoscuți spărgători au spart a­um două săptămîini ușa de la ca­sele d-lui Mihail A. Sechergiu, din str. Regală, și introducîndu-se înăuntru, au spart ușile de la patru camere răscolind toate biniourile și dulapurile. Ei au luat un colier cu diamante, in valoare de 700 lei, trei inele de aur dintre cari tu­­nul cu pietre de zefir și două ghiuluri, un ceas de aur pentru damă, una pe­reche cercei de aur, mai multe mene­de antice de aur și argint și 12 lingurița de argint precum și mai multe haine, valorînd peste 2000 lei. Această senzațională spargere s’a des­­coperit acum cînd păgubașul s’a înapoiat dintr'un voiaj ce a făcut cu soția. Stavăr. Furtul de la d. Gr. Cantacuzino — 9000 lei disparați — D. Gr. Cantacuzino, deputat, care locuește pe Intrarea Zalomit, a fost vic­tima unui furt, în următoarele împreju­rări. D-sa încasase alaltăeri niște bani de la o bancă, vre-o 8-9 mii lei, și cu cari venise acasă. Era dimineață sculindu se a constat că banii îi dispăruseră peste noapte. In același timp s’a găsit deschisă ușa de jos, ce dă în curte și pe care o în­­cuiase decusează un fecior. — n. •rI­ POSTA REDACȚIEI Un cititor.—Toate bune, dar un sin­­gur lucru trebue să știți: că articolul de care ’mi vorbiți nu este al jmrii nici știință n’aveam de ei, înainte de scrisoarea dv. Tot ce scriu in această materie, semnez. Și acum vă las să me­ dicați.—F.­I * FOIȚA ZIARULUI­­.»A­DEVERUL» AFTON SINCLAIR (41) OTRĂVITORII DIN CHICAGO ROMAN DIN VIATA REALA PASTEA INTÎI CAP. XII Atunci trebuia să intre în grămada celor fără lucru ce stăteau dimineața pe la uși, apoi se întorceau acasă pentru a se juca cu Katrina și cu pruncul. Ceea ce era mai penibil, era că Jurgis își dădea perfect seamă ceea ce în­semna asta. La început sdravăn și voinic, găsise imediat de lucru, dar asta cînd nu era ca să zic așa, un obiect vechiu, stricat, nimeni nu mai voia să-i primească. Ei luaseră tot ce a fost mai bun din ei, i-au ruinat cu munca lor silnică și neglijența lor și acum nu voiau să-l mai vadă. Jurgis făcu cunoștință cu alți :așî, fără lucru și aflase istoria vieții lor ce se asem­ăna cu a sa. Unii veniau de eli parte, au fost de­sigur ruinați sdrobiți in alte uzine , erau unii cari ajunseseră pe drumuri din gre­­șala lor, adică nu a putut suporta munca fără a nu bea. Dar imensa majoritate era compusă din drojdie stoarsă și zdrobită de uriașa și neîndurata mașină de ucis. Unii au muncit 10 sau 20 de ani dar au sfîrșit și ei prin a fi pn­a­uzați. Atunci au fost concediați spunindu- li-se cu sinceritate că sînt prea bătrînii și că aveau nevoe de brațe mai puter­nice, mai tinere. Alții fuseseră sub vr’un pretext de neglijență sau nedestoinicie profesio­nisla. Toți ceilalți erau exați în situația lui Jurgis, surmenați de prea multă muncă, rați hr­ănițî, au cazat bolnavi, sau li s’a întimpljit vr’un accident, de pilda o tăetură ce le-a înveninat sîn­­gele. In astfel de împrejurări dacă un lu­crător nu-și pierde locul, e numai că contramaistrul e foarte generos. Regula nu are decît o excepție: cazul cînd ac­cidentul face răspunzător compania. Atunci ea trimite victimei un om de legi iscusit care încearcă a o face să re­nunțe la toate drepturile sale. Dacă omul e prea inteligent și nu se lasă înșelat, advocatul îi promite că compania îl garantează că va avea de lucru, dacă va sta liniștit. Această promisiune o ținea timp de 2 ani, de­oarece după acest termen lu­crătorul nu mai are drept a reclama. Ce deveneau aceștia după acest ter­­m­en? Asta depindea. Dacă erau lucrători de elită, distinși, aveau de obiceiu destule pin­ale puse deoparte ca să se susțină in timpul lipsei de lucru. Cei mai bine plătiți cîștigau 5—6 dolari pe zi în timpurile cînd era lucru mult și unul sau doi în timpul sezonu­lui mort. Cu asemenea sume poți să trăești și să faci și economii. Dar nu erau decît vre-o 6 lucrători „tăotori" in fiece fabrică, și Jurgis cu­noștea pe unul care avea 22 de copii, toți cu ambiția de a se face „tăietori“ ca și tatăl lor. Cît despre ceilalți cari primeau cite 10 dolari pe săptămînă in sezonul cel bun și cinci In cel rău, totul depindea la dînșii de numărul gurilor de hră­nit. Numai unul neinsurat, putea să aibă economii, cu condi­ție ca să nu bea... și să fie absolut egoist, adică să nu ajute nici pe bătrînii săi părinți, nici pe fra­ții sau surorile, pe nici un membru al familiei, să nu dea nici la sindicat, nici prietenilor, nici oamenilor cari poate mureau de foame in apartamentul de alături, XIII In epoca în care Jurgis căuta de­ lucru, familia avu să ningă moarte*a unuia din fiii tușei Elisabeta, micul Er­stoforas. Kristoforis și fratele său Zuozapas erau­ am­îndoi șchiopi, cel din urmă fiindcă avusese un picior rupt, iar cel dinții din pricina unul defect din naș­tere, care-l împiedicase întotdeauna de a umbla. Era cel mai mic copil al mătușii Eli­sabeta, și poate că natura a vrut să arate prin asta mamei că este timp să se oprească și să nu mai facă și alți copii. Oricum ar fi, era mic și rachitic; cu toate că avea trei ani, nu era mai mare decît un copil obicinuit de șase lunii îmbrăcat cu o rochiță murdară, el se u­ra toată ziua pe scindurî, bolboro­sind cîte ceva. Cum podelele erau umede, era tot mereu răcit, cu guturaia, și strănuta intr’una. Asta îl făcea nesuferit, și pacea în familie era vecinie turburată din pricina lui. In adevăr, mama lui, printr’un fel de perversiune sentimentală, îl prefera tu­turor copiilor săi, și’l răsfăța într’un a. Il lăsa să facă tot ce vroia, și cînd strigătele sale supărau pe Jurgis ș­­i scoteau din fire, ea începea să plingă. Copdii muri. Poate ca fusese efectul clinatului a­­fumat pe care-l mincase dimineața, și care probabil fusese făcut cu carne tu­berculoasă și pe cari inspectorii o con­siderau­ ca nefiind bună... să fie expor­tată. In orice caz, o oră după ce mîncase din cîrnat, copilul începu să țipe și o oră dupe asta, avu convulsiuni, se tăvă­lea pe jos. Mica Katrina care era singura cu co­pilașul alergă după ajutor, dar cînd sosi doctorul, Kristoforas, își dăduse ultimul suspin. Nimeni nu fu întristat serios, afară de tușa Elisabeta, care fu inconsola­bilă. Jurgis hotărî să lase ca copilul să fie îngropat de serviciul municipal, de­oarece el nu avea cu ce să plătească dricul. Auzindu-l vorbind astfel, sărmana mamă era aproape să nnebunească , ea plîngea cu hohote și-și frîngea mli­­nele. Copilul eî îngropat cu dricul primă­rii!! Și nepoata ei ascultă astfel de lu­cruri fără să protesteze. Ah ! Dacă tatăl One! ar auzi una ca asta, «i­eși din mormint ca s’o renege. Dacă în adevăr ajunseră pînă acolo, apoi trebui­e să părăsească totul și să Se îngroape împreună !... La sfirșit Marija oferi să contribue cu 10 dolari. Jurgis se încăpuțină în hotărîrea pe care o luase și tușa Elisa­­beta împrumută de la niște vecini banii necesari. Micul Kristoforaș avu astfel o slujbă religioasă, un mic coșciug cu pene albe și un locșor în cimitir cu o cruce de lemn. Sărmana mamă abea după mai multe luni își veni în fire, după lovitura a­­ceasta. Numai privind scîndurile pe cari sa tîra micul Kristoforas și începea să plîngă cu sughițuri! — Ah ! mititelul de el, n’a avut nici odată noroc, zicea dinsul, se născuse în­­tr’o zodie nenorocoasă. Dacă ar fi fost prevenită la timp s’ar fi putut arătat doctorului celui renumit, care l’ar fi vindecat!... I se spusese în adevăr că anul tre­cut un miliardar făcuse un pod mare unui medic renumit din Europa, pentru ca să vie să îngrijească pe fata lui, „ care suferea de aceiași boală ca și Kri­stoforas. Acest chirurg avînd nevoe să facă experiențe doveditoare, anunțase că va vindeca copiii de săraci, un act de mă­­rinimie pe care presa Întreagă îl lau­­dase. Dar vai, Elisabeta nu citea ziare șî nu nunea nu venise să i spună nimic! (Va urma)

Next