Adevěrul, iulie 1907 (Anul 20, nr. 6412-6442)

1907-07-01 / nr. 6412

■ « ■ I Amtjí aí XXÎ-lea-JNo. 6412 FONDATOR Ales. V. Belâîmazm 3*0î3X.XCXTATEAs CONC&DATA EXCLUSIV Agenției de Fabricitata CAROL SCHULDER @ Co. București, Str. Kara­georgevici IS Telefon 8/4 § Mm în toată Iara ABONAMENT 12 * Un an N­­­t . , Let 16.­* 8 luni ...ii * 8.— 3 luni î î ■; i­î a 4.^ o luna ; . . . . , 1.50 In străin&tata îndoit Poraira Capitala No. 14­10 , Provincie și Str[initate No.13140 Apare zilnic la ora & seara cu ultimele știri ale zilei Barourile ziând­ul: Str. Sărindar, ti TELEFOS I 1 împăcarea cu Grecia.- /Nemulțumirea la țară mano*— •■„.„■.-» . rm,«*- ^-«^aatBasaiEurin-.. f-'•■< «■■■imw T"I1T ^ t»ih«I]iiw— Tn— *1l|iniT-rT*“"’“">,-f'T'*-“*',aiai*i«» te ce bas§ Bt> kateazî. n­..­pica SO pare d la c|oasitai^nopolo se­­ hauifet^si de *tiv timp dorința fie a sa aplax­id­ l romîno­■­­ grec și totere ?e art­ R au turcii pn pritoșii direct Moi pe greci și Eicî pe ari. m Turcii »a văd ca ochi buni co­­fcetărite bulgarilor cu ro­mîniî. La Coastautihf’pole .-’a acreditat versioné* ^oche; Ui saü sün­ iem pa «ăla cisc&Vînch ' j o hanța m­ilitara «a Beg­ria if»:c­­era gra­fiilor și turcilor I % _ . Faptul că primul Jj­p­oinand al Bulgariei a vo­tat ca române într’un cferval nativ acurt, de vre-o trei cai­i­a­r se vede, pe gîndurî pș­e­ del­­am­ul. Pentru a se fiícredinței însă dacă într’adevăr exită vre-o înțelegere între Sofia și Jucureșîl/ turcii ar fi intervenit un noî pentru aplana­rea conflictului greco-ro­m­.­­ O­m­pîcare cu Grec­a o’ar inter­preta la Constantinopole, ca o asi»­guram că nu există nici un pact între Romînia și Bulgaria și s ar risipi toate versiunile cari circula în această privință. I Rămîne acum de aflat dacă îm­păcata cu Grecia, — în momentul acesta cînd Bulgaria ne arata sim­patii, orî cît de interesate ar fi ele,—rămîne da aflat dacă aceasta împăcare S3 scrateatîi a?a con­di­­țiunî in cît sa nu a alegem eu o te mis ;oate capitula; fața gre­felor 4 ea 'ț­inutila jv cir« a bal* Jr s» privește e­ nevii, de apla­­is ceiflicti . cu Grecia, ca­­t, Verde care a aparut in noi sperea relațiilo» indică anu­­lat pa­­tetele stabilite de guvernul % > Ar BB (r Autiέi r MU ia condițiuni, m, ■ s­­­i ii­ expună țara BH ,.. . o.U . mai ales ® ss ®*’BA)s­­­au Sir.tu! romín eggEK, , a»­ ' d grec și ar trab­ui pȘ» ; 1 í­ ü reve­■ menta do ■ trit înainte î tîfc față de ger&ial Snovary, care desfășu­­rau­ diiji a­­­n iî ales față I djirinic C Macodoi :a. rui­ pro­ tara puțin memoria aar cat­­ . uitas ce schimb de pca urm­atîntre At­ca și Bucu­­r­rej cînd s’airupt relațiile, kinte de» apare Cartea verde, la o extcraodinară energie în tim­­pul conflictuțî, a fost la Viena și lakris și a expus in­certau iie­efi­­cil­e sin acute mari centre poli­­ți< adevărs S­­ituație a confisc­a toate citea grecii nu au de­ Hri­zant, f­i­tole au devenit și migrozi­ve. Ujicî­or, guvernul romina H re,a ra­­put de represalii jjiHsi expu del, cei cîțiva fruntași­­­ la . A răspuns cu noul asnato.­­M ad avut însă darul vrea cu Grecia și restabilirea acurești și Atena Hersburg dorința e să se aplaneze con­flictul. Punctul nostru de vedere este cunoscut: cerem ca Grecia să pună capăt organizărea bandelor care se înarmează pe teritoriul grec și se trimet în Macedonia și mai cerem ca patriarh­atul să respecte iradeaua prin care se recunoaște dreptul ro­­mînilor macedoneni de-a oficia ro­­mînește. „Fără acordarea acestor legitime pretențiuni, pace cu Grecia nu putem avea. „Bacă patriarh­al nu va recu­noaște iradeaua, vom face tot posibi­lul pentru a obține mitropoliți romîni în Macedonia. „In ce privește faptul că Rusia a luat protecția grecilor dela noi, aceasta nu se poate interpreta, cum au aerul grecii s’o interpreteze, în favoarea lor. Sîntem în aceleași bune raporturi cu Rusia și la Petersburg se știe în ce condițiuni moderate admitem aplana­rea conflictului. „Pînă cînd Grecia nu are să-și schimbe politica față de Romînia, nici noi nu vom ezita, un moment, să aplicăm riguros majorarea taxelor și să sprijinim moralicește și materia­licește victimele din Macedonia ale bandelor grecești Iată ce ne-a declarat generalul Lahovary. în acelaș sens au urmat notele diplomatice cari se găsesc în Cartea verde. Grecii nu vroiau cu nici un preț să admită un singur punct din con­dițiile de împăcare ? Au cedat acum ? Dacă n’au cedat, atunci nu poate fi vorba de­ o împăcare demnă pen­tru statul român. A. W. jin țiî­s:I­­K­K Im Kv­i cy Grecia ppr restabilirea ■ I­B ■ ■ HB Gubernatorul Govudiialal în urma unei vizite la București gubernatorul Covurluiului, d-nn Je­nit..­ Atanasia, intercîndu­se la Ga­lați a tras cu buretele peste anga­jamentele luate față de muncitorii cari au încetat greva generală. Fostul Ferdinand Lasalle al Galațu­­lui a reluat seria infamiilor, ca și cum angajamentele le-ar fi luat la Sure, între două sticle de șampa­nie, ca să nu șicem după douăspre­zece sticle. Hota de aprobare apărută în „In­dependența“ coincidea cu prezența în Capitală a satrapului d-lui Ionel Brătianu și se vede că d. ministru de interne a făcut o infuzie de cu­raj acestui june Simulescu al d-sale. Faimoasa ordonanță prin care se suspendă Constituția la Galați, o­­prindu-se întrunirile muncitorilor, a reînviat­ localurile sindicatelor sunt pășite de gardiști, intrarea e opri­tă, greviștii n’au fost reprimiți la lucru, înscenarea judiciară contra sindicatelor și-a reluat firul, iar în foaia oficioasă a prefectului mun­citorii sunt sfidați, spunindu se abe­rații ca aceea cum că nici n’a fost grevă generală și că „ordonanța" n’a fost retrasă o clipă de către prefect. Agitațiunea reîncepe dar la Ga­lați și d. prefect Jenică Sure a în­treține cu mult talent. Și făgăduim întreg concursul nos­tru — ca să se sature de agita­țiune ! Act. ................^^^gSBBBtB vanaawing Mim­itati,­ nemulțumirea la țară De­sigur că nu este nici in interesul țarei, nici al săte­nilor ca să avem iarăși agi­tațiuni la sate, mai ales acum, în plină campanie agricolă. Un of­icios al guvernului de­­clară de „exagerate“ știrile cu privire la refuzul sătenilor de a eși la seceriș. Este adevă­rat că în județele Botoșani, Iași și Mehedinți țăranii din cîteva comune au refuzat să iasă la munca cîmpului, dar conflictele s-au aplanat. Cu toate acestea dislocările de trupe din zilele din urmă sunt puse în legătură cu ne­mulțumirea și neliniștea de la țară, deși ministerul de război îi dezminte aceasta, ară­­tînd că era prevăzut ca după terminarea concentrărilor să se facă instrucție în marșuri, formîndu­se coloane mixte. Tocmai aceste marșuri însă par a fi un mijloc de intimi­dare, ca țăranii văzind ar­mata să nu mai opus rezis­tență și să iasă la muncă. Sistemul acesta e de­sigur tot ce poate fi mai trist. El dovedește mai întîiu că ne­mulțumirea continuă la sate și aceasta se confirmă și cu spusele țăranilor cari pretu­tindeni invoacă faptul că gu­vernul s’a schimbat, alegeri s'au făcut fără a li se da vot să aleagă oameni de ai lor și parlamentul s’a întrunit fără a lua cea mai mică măsură în favoarea lor. Ar fi de dorit,bine înțeles, ca această stare de nemulțumire să nu influențeze asupra re­coltei destul de slabă anul a­­cesta, dar nu mai puțin ade­vărat este că nicî un țapt n’a venit, după sîngeroasele re­primări, să aducă mîngîiere țăranilor. Din contră nemu­lțumirea e întreținută prin ținerea în prevenție a mii de oameni ale căror neveste și familii rătă­c­esc pe drumuri în cea mai cumplită mizerie și prin ur­mărirea crudă a tuturor ace­lor cari au ridicat glasul în favoarea țărănimei. AZBITU­ Decret de anulare Ex-A-Tot-Puternicia La șeful social-de­­mocrației române și conferențiar en titre și cu plată al asociației izraelite „Drep­turile“ — d. Ioviă Nădejde ajungînd de­putat al poliției Capitalei și mai mare la „Violența națională" a dat următorul decret. _ — Noi, Ioină Nădejde, am decretat și decretăm , partidul socialist este și ră­­mîne desființat din moment ce subsem­natul nu mai primesc faidurile de la Bebel. Ori­ce organizație a muncitorilor nu mai are rost să existe, ea ne mai avînd calitate a incasa cotizațiile. D-rul Racowsky e bulgar — „să zi­cem dobrogeagl*, — pe cînd este tovară­­șul meu Edelstein, D-zel să-l ierte, era, ca și mine, răzeș de pe vremea lui Ște­fan cel mare / Pap infamia dala Vlașca Am citit cu atențiune actul de acu­zare al d-lui procuror general Gr. Ștefănescu, în procesul lui V. Kogâl­­niceanu și Al Vălescu și mărturisesc că mi-a trecut un mic fior prin corp. Acest fior se trăda în gândire prin ideia,—că tot așa de bine ca și cei doi instigatori de la Giurgiu—și eu aș fi putut fi dat judecătei, căci nu odată, ci de zeci de ori, de o sută de ori, am scris că sătenii trebue să se unească la­o­laltă pentru a se pu­tea emancipa. Și cu mine bine în­țeles, ar fi putut fi dați judecătei toți aceia cari au scris la ziarul Lu­mea Nouă, începînd cu renegatul Ioan Nădejde, cu toți teoriticianii partidului fost socialist, cu d. Ghe­­rea și Stere, în cap, și pe deasupra simpli burghezi ca d-nii Haret și Iorga, cari—și ei—au scris și năzuit să facă o schimbare în bine pentru țărănime. Din actul de acuzare—atîta știm pozitiv și e dovedit că Kogălniceanu și Vălescu au scris pentru țărani și au venit în contact cu ei—și pe dea­supra că în lunile Februarie și Mar­tie ale acestui an, 52 de comune ale județului Vlașca au fost în stare de revoltă, distrugîndu-se averea pro­prietarilor și arendașilor, fapt iarăși necontestat. Legătura însă între ceea ce au scris și vorbit cei doi „instigatori“ și fap­tele penale puse în sarcina sătenilor revoltați, legătura aceasta directă, care constitue provocațiunea, acea­sta n’am văzut-o reeșind din buca­ta de de proză— de altfel bine scrisă —a d-lui procuror general de pe lân­gă Curtea de Apel din București. Dacă ar fi existat această legătură, atunci eu mă întreb—și cu mine odată toți oamenii cu scaun la cap, de ce d. jude-instructor de la Vlașca, n’a supus în preliminar, pe cei doi instigatori unui examen medical? In adevăr, dacă între revoltele de la Vlașca și d-nii Kogâlniceanu și Vă­lescu, ar fi fost o legătură directă, adică ei ar fi instigatori, atunci dîn­­șii trebuie să fie curat nebuni, ne­buni de internat fără întîrziere. E oare posibil de crezut că niște oameni culți și cari își dau seamă de rostul lucrurilor să fi îndemnat la revoltă satele? Ce putea ,să iasă din această revoluție? Ori țăranii ar fi eșit victorioși—și ar fi distrus toată bruma de civilizație—dar atunci ar fi intervenit armatele străine și ar fi restabilit ordinea,—ori revolta ar fi fost înecată în sînge, cum a și fost și—ce aveau de profitat, fie personal, fie ca idee, ca interes, să zicem de partid—cei doi așa ziși instigatori? Că au făcut sătenii mișcarea, lu­crul se înțelege prin necultura lor. Un om deștept și cult este imposi­bil să conceapă o mișcare așa de ne­bună și de copilărească, o racherie fără de cap și fără de picioare, izbuc­nire spontanee a unei ticăloase stări de lucruri! Din una două, ori Kogâlniceanu și Vălescu sunt oameni normali și atunci ei probabil au înțeles să facă un partid­­oiănesc, care să lupte pe calea legală—ca orișice alt partid— și în cazul acesta nu pot fi dați ju­decătei ca autorii dezastrului de astă primăvară, ori că l’au provocat în adevăr și atunci în chip normal, faptul lor nu poate fi explicat—și consiliul medicilor alienești se im­pune. In realitate însă sîntem în fața unei infamii judiciare — trebue să spunem cuvîntul adevărat—pusă la cale de cei de la guvern cu concur­sul unor magistrați cari s’au lăsat să fie convinși de așa zisa rațiune de stat, grație căreia ami­ii foști ai d-lui Nădejde, frații Radovici, Stere, A­­thanasiu, Diamandi, etc.—d-nii Ran­­ghereanu și Firșinescu, au fost osîn­­diți ca escroci, în anul 1901, de către toate instanțele judecătorești din ța­ra romînească, și sub același guvern liberalii). Și acum, ca și atunci pentru sal­varea onoarei (?) tarei este nevoe ca străinătatea să știe că țăranul român nu este în halul de troglodit, în care l’a văzut Emile Lavelleye acum 10— 15 ani și că dacă a luat toporul și coasa, furca și torța incendiară, acea­sta a fost pentru că s’au găsit instiga­tori fără de scrupule ca Kogâlnicea­nu și Vălescu (mă mir de ce nu s’a ales pe fiecare județ cîte un instiga­tor, ar fi fost mai înțelept) cari să scoată din minți pe blîndul și mult răbdătorul țăran român! Tot pentru acest sfîrșit, cei doi acuzați nu vor fi judecați în această sesiune, tot pentru aceasta suplean­tul Dragu a fost silit să-și dea de­­misiunea, fiindcă nu a fost dispus să fie convins de această rațiune de stat, grație căreia se pot asasina mo­ralmente oameni nevinovați. Și pe acești oameni, cari ne guver­nează și cari, cu cugetul senin, pun la cale asemenea fapte lipsite de mo­ralitate și de umanitate, pe acești sanguinari și capabili de toate in­famiile, sînt naivi cari să ni’l arate ca salvatorii de mîine ai țărei și ai țărănimei. Eu unul refuz să fie nai­vul acesta—și declar sus și tare că reformele mari nu pot veni de­cât de la oameni mari și că aceia cari au asasinat ori au patronat să se a­­sasineze sătenii prizonieri, aceia cari pun la cale infamii judecătorești ca aceea dela Vlașca, aceștia nu pot, ori ce ar fi și ori ce s’ar zice, și salvatorii poporului român — cel mult călăii CONST. MILLE. Liberalii și socialiștii Oficiosul francez al d-lui ministru de interne e foarte iritat că „Epoca" sp­­rituiză partid­­ liberal să răspundă dacă e adevărat ca a făcut d-lui dr. Ra­­kovil­y, unul din conducătorii mișcărei socialiste de la noi, propuneri de cola­borare politică. „L’Indepedance roumai­­ne“ spune că fiindcă e vorba de somație, răspunde că „le sieur Rakowsky“.... a mințit cu insolență și că e trist și carac­teristic totodată ca organul unui partid să facă cu atîta complezență jocul unui... aventurier străin ! / Iată l pe d-rul Rako­vsky — fiindcă’l chiamă Rakovsky — ,,aventurier străin“ și tratat exact cum a tratat d. Ferichide pe Ficșinescu, și Ranghereanu. Cu toate acestea la ministerul de in­ternet se află d. Ionel Brătianu, omul care a cucerit șefia partidului liberal cu garda sa, compusă din toți foștii amici politici ai d-rului Rakoivsky. Acest „aventurier strein“ este tovară­șul de luptă și al d lui V. G. Morțun, ministrul lucrărilor publice și al d-lui dr. Radovici, deputat de Ilfov, și al d-lui Alexandru Radovici, deputat de Prahova și al d-lui C. Stere, care e și mai straș­nic „aventurier căci a fost recunoscut cetățean român d­e a dăuna zi după ce a stat o serie de ani în Siberia. D. dr. Rakovsky e vechiul tovarăș de luptă al d-lui Atanasiu, prefect de Covurlui și al d lui Nădejde, directorul oficiosului ro­­mînesc al guvernului „Poința Națională“. Cum se vede, d-sa e unul din acei, care, numai grație unui caracter mai răbdător și unor convingeri mag­adinei nu se află azi în garda de onoare a d-lui ministru de interne. Mă de ce, cînd ve­dem că organul francez al d-lui Ionel Brătianu tratează în asemenea termeni pe d-rul Rakowsky, ne întrebăm ce o fi zidind d-rul Cantacuzino, de pildă, di­rectorul general al serviciului­ sanitar, care pe cit se pare n’a încetat nici azi de a fi tovarășul de idei al d-rului Ra­kowsky ?... Rău mai sunt maltratați tinerii aceștia generoși și scump plătesc onoarea de a face parte din garda d lui ministru de interne, Silos. «A­devenim­ »­„Triste vremuri“ „Ci pandanții” spună că trecem prin triste vremuri fiind­că d-rul Rakowsky conduce mișcarea socialistă. Ce să facă omul dacă a rămas sin­gur, tovarășii săi da ori fiind acapa­rați da d. Ionel Brătianu ?! Rezolvare Guvernul n’a mai așteptat toamna ca să rezolve chestia țărănească. A rezolvat’o de pe acum, readucînd în țară pe arendașii greci!! Unde e geniul? D. Ioină Nădejde declară că munci­torii aindicați au in fruntea lor pe cel mai seci din vremea mișcărei social­­democratice. Ce voiți?... Dacă „geniul” mișcărei a fost furat de „Violența“ !! Rigoletto I. na » «»­»««■ [UNK] D.­laret și studenții Am arătat tor modificările aduse regulamentului de ordine și disciplină a studenților universitari și ne-am spus francamente părerea cu privire la asanarea moravurilor studențești. Chestiunea aceasta însă, trebue să recunoaștem, mai are și o altă față. D. Haret, care vine aei cu aceste modificări pe cale de regulament, este același profesor universitar care acum patru luni, alăturea de alți asanatori de moravuri, ca d-nii Pan­­grati, Mehedinți, etc., și-a suspendat cursurile și a apelat la studenți să vie să se asocieze cu d-sa la greva universitară în contra proectulu d-lui ministru Dissescu și în contra pate­rei legiuitoare, care discuta acel proect, în care d. Dissescu se ocupa și d-sa de asanarea moravurilor studențești. Cînd proceda bine și sincer ca „om de școală“ d. Haret ? Atunci cînd, ca profesor, apela la concursul studenților pentru a zădărnici opera legislativă relativă la învățămîntul superior, sau art ănă, ca ministru, vine să creeze pe cale de regulament ceea ce predecesorul său a fost îm­piedicat cu forța, să creeze pe cale legislativă ? Asemenea inconsecvențe răpesc orice prestigiu legiferărea, care rămîne pe hîrtie—cită vreme acei cari au legi­ferat au lucrat ei înșiși, sub ochii tu­turor, în potriva spiritului acestor le­giferări. S. Z. B. Ma galbenă asupra Huniei — Taxa de 3 la sută. — Jandarmeria macedoniană. — S’a distribuit in parlamentul francez cartea galbenă privitoare la chestiunile din Macedonia, cu deosebire la majora­rea taxelor vamale. Cartea e o culegere de o sută douăzeci și trei de pagini și îmbrățișează un spațiu de timp de la 3 Ianuarie 1906 pînă la 26 Aprilie 1907. Taxa de 3 la sută După „Le Temps”, iată cuprinsul a­­cestei cărți galbene. In privința m­ajorării taxelor vamale, cartea galbenă spune lucrurile pe cari le-am prezentat adesea cititorilor; ea ne dă însă științe mai complecte asupra dificultăților negocierei. A trebuit multă răbdare diplomaților francezi, pentru a merge pînă la capăt. A fost o primă perioadă cînd puterile au­ trebuit să se înțeleagă asupra garanțiilor ce trebuesc cerute Porței. Englitera adusa în defi­nirea acestor garanții o așa grija mi­nuțioasă, că provocă îndelungate schim­bări de vederi. Apoi, repiră dificultă­țile din partea Turciei, care se prefăcu că nu înțelege cum se pune chestiunea și „anunță“ punerea în vigoare a su­prataxei vamale atunci cînd era vorba sa se negocieze încă această s­uprataxă. Cînd, în sfirșit, s’a stabilit că puterile nu vor acorda 3 la sută decît cu anu­mita condițiuni bine definite, au trebuit mai multe luni pentru a hotărî, în fond și in formă, această înțelegere contrac­tuală. Jandarmeria macedoniană Cartea galbenă face apoi istoricul or­ganizarea jandarmeriei macedonene și al funcționărei comisiunei financiare in­stituită în cele trei vilaete ale Rume­­liei. Jandarmeria macedoneană sa află în aceleași condițiuni nefavorabile ca și acum vreo cîțiva ani. In Martie, 1906, jandarmii se plângeau că li se refuză dreptul de anchetă , că soldații nu sunt înarmați îndestulător. In Noembrie li se promiteau puști, iar în Decembrie generalul Degiorgio pașa și colaborato­rii lui erau­ siliți să constate că autori­tățile civile și militare otomane se o­­pun acțiunea ofițerilor străini și execu­­tărea reformelor. In 1907, generalul Degiorgis trebui să vie la Constanti­nople pentru a expune situația grea a jandarmeriei internaționale. Duminică 1 Iulie 1907 DIRECTOR POLITIC COE­ST. MILLE Î5ÎT— ..........I­llimiHM­IH C­H­E­STI­A ZILEI Cake-Walk grecesc MR8059! Grecii : Știam noi că sub comu Mu­iță Shuees o să ne întorcem, la Ibraila li CHESTII MILITAN­E — Concediile soldaților — D. Const. Iliescu, fost comandant al reg. 4 de artilerie, a studiat de aproape multe chestiuni privitoare la organiza­rea noastră militară. Intre altele s’a o­­cupat de modul cum trebue să se dea congediile și socotim interesant să re­zumăm noi importanta d-sale lucrare. In scopul de a se realiza economii, prin ordine ministeriale se hotărește trimiterea oamenilor în congediu și prin legea budgetară chiar, se prevede rea­lizarea unei economii de 10 la sută a­­supra fondului alocat trupelor soldă și hrană. Instrucția, disciplina și sănătatea tru­pe­­i pînă la un oare­care punct și ad­ministrația corpurilor de trupă, Intru­cîtva, suferă în mod destul de simțitor pe urma unor astfel de dispozițiuni și nu atit din cauza numărului de zile de economie ce ar trebui realizate din sol­da și hrana trupei, cit mai cu seamă din modul cum se impune corpurilor a rea­liza aceste economii. Iată explicația celor enumerate de la început: Chiar de la 1901 cînd trebuințele tărei impuneau aceste sacrificii: In mijlocul desastrului fiecare căuta soluțiuni și așa s’au văzut ordine date de autorități fixînd numărul de oameni la care tre­buia să se dea concediu, contingentele anume cărora trebuia să aparțină acei oameni, precum și zilele anumite clnd ei trebuiau să plece în concediu, pe cînd era și este mai simplu să se hotărească numărul total de zile de economie ce trebuesc realizate pe fiecare an, de fie­care unitate administrativă, lăsându-se șefilor de corpuri grija de a-și alege mij­loacele de întrebuințat pentru atingerea scopului propus. Acest sistem ar fi avut avantajele ur­mătoare: pe lângă că se menținea pres­tigiul ce trebue să aibă un șef de corp, dar îi dă mijlocul să’și poată realiza programul ce ’și-a întocmit pentru in­strucția trupei pe care trebue să o pre­­ gătească în vederea răsboiului. Un mic exemplu numeric pune în evi­dență că prin mijlocul deja expus s’ar putea realiza economii mai mari de­cit acele ce se cer prin ordine și legea bud­­getară. I. Instrucția La un regiment de artilerie de cîmp cu un efectiv de 843 oameni trebue să se facă o economie de 84X305=30060 zile. Dacă se ia efectivul de 843 oameni și se înmulțește cu 46 ani avea un număr de 843X46=38778 deci cu 8118 zile econo­mic mai mult ca cea cerută prin ordine și legea budgetară. La 1 Noembrie, cînd contigentul cel mai vechi se găsește deja de o lună ple­cat în concediu, sosesc recruții și oa­menii celor două contigente vechi care au făcut fata tuturor serviciilor pe tim­pul lunei Octombrie lipsiți fiind de con­cursul lunei a treia parte din efectiv în­cep a se resimți de oboselile unei munci încordate de două luni de­oare­ce în luna Septembrie luînd parte la trageri, con­centrări și manevre au avut o supra­în­cărcare de munci. In asemenea condiții se ivesc trebuințe de așa natură că co­mandanții de unități nu pot face nici o instrucție sistematică cu recruții și sunt siliți a le pripi instrucția în scopul de a le da o aparentă de ostași destoinici pentru a se putea servi de ei mai repede , ca să concure la trebuințele și greutățile­­ serviciului, mai cu seamă la gărzi în­­ care servicii sînt puși chiar de la 13 1 Decembrie­ cum s’au întîmplat la anii trecuți la garnizoana Roman. 1 In acest timp, oamenii vechi fiind răs­­pândiți la diferite servicii, abia ajung pentru îngrijirea și întreținerea cailor și materialului și nu pot face o instrucție regulată și încordată, nicî să-și complect­­eze instrucția din timpul anului, așa că rămîn în multe regimente cu un fel de pospăială de instrucție. Recrut! la început, räț pregătit! In vei­derea răsboiului, cu un fel de pospăială de instrucție, ajung soldați vechi fără a-și fi putut complecta instrucția și a sa întări în ea și petrec termenul de ser­­­viciu din an în an întrebuințat­ în gărzii corvezi, servicii auxiliare etc., fără a fi încadrat! de cir 3—4 luni pe an într’o­ unitate în care să se urmeze după regu­­lele artei, pentru aî forma ostași desă­­vîrșiți și la isprăvirea termenului de serviciu plec la casele lor, de unde sînt aduși cînd le vine rîndul, spre a-și com­plecta instrucția ca congediați și reser­­viști. ț­ In cele mai multe regimente Împrospă­tarea și complectarea instrucției conce­­diaților și reserviștilor nu poate aveai loc din cauză că ei sînt aduși în jumă­tatea a doua a lunei Septembrie cînd de obicei pleacă trupele la manevre și nefiind nevoe de dînșii pentru complec­tarea efectivelor de manevră sînt lăsate la regimente cu cine știe cine, din cauzai lipsei de personal ofițeresc așa că in­strucția lor lasă foarte mult de dorit. Dacă în acest timp mai vine și tre­buința facerea liniilor în grajduri, întoc­mirea de drumuri și șosele prin curțile clădirilor și căzărmilor, plantare de ar­bori, etc., care ori cît de folositoare ai­ fi din punct de vedere al esteticei ori bunei reputații de gospodărie al unui corp, nu contribue întru nimic la pregă­tirea omului pentru răsboi. Astfel fiind într’o bună zi cînd vom avea trebuință de oameni instruiți și tru­pe bine pregătite spre a face față unui caz eventual, nu vom avea de unde să-i luăm așa că se va plăti scump întîrzie­­rea de luare la timp a măsurilor de în­dreptare. Contenindu-se cu lăsarea în concediu a configentului celui mai vechi înainte de 1 Noembrie și lăsîndu-se numai celor­ două contigente vechi împlinirea tutu­ror serviciilor, începînd de la această­ dată și pe timp de trei luni pînă cînd se formează recrutul ca ostaș se vor pu­tea înlătura inconvenientele semnalate prin mijloacele ce vom descrie mai l­­uale. Avînd la îndemînă,3 luni pentru­­­strucția recrutului se poate pune la­­­pete călări 15 zile cel puțin pentru l­­cația morală și aclimatizarea recryn iar­ în a doua jumătate a lunei Ț și­ brne este deja deprins a intra la, și­ a învăța să îngrijească de el pr<har­­a se orienta asupra materialulor urt nașamentului și diferitelor alt servi­­pe care le va întrebuința în tun­diului­ /u­a In­itial rămîn încă două lunî/sală, în­văța temeinic instrucția infermaxia în­ și tărindu-se în disciplină șiga aibă de conștiința de cea ce va tre­­­cut. /fire­a recru-După 3 luni de așa pt,at in­gazdă titlul el poate fi întrel și ori ce alte servicii. T_ /na li<?Tiaî puțin ca im Disciplina nu sufst^j^ cum se dad strucția din cauza r ________________ | ( revolți* *le­streine. fH Giers, ministrul­­ ■ tratative discrete • nistein Cantacu­­llggHț­... «­ eziu d-nii Sturdza Bșivilsm iscat la Constan­ |t­,e o extraordinară, fi­in o o trata, iu nu­m o reg # latriarchia. Par­tos f irsurile făcute spre p­isinatelor din Ma­i" "" Citiți la „DIMINEAȚA“ de mîine Duminică i Iulie st ROMAN"de ACHITATE --------------Kiiftlif W. H­u­cecoaia, a avut efect, de­și Tur­cia dădea e­u asigurări că a luat mitnri ne­nk reprimarea lor.

Next