Adevěrul, august 1907 (Anul 20, nr. 6443-6472)
1907-08-01 / nr. 6443
Anul al XIX-lea—No. 6443 FONDATOR Ales. V. Beldimanus PUBLICITATEA» CUM CEDATA ESCUJIV Agenției de Publicitate CAROL SCHULDER ȘI Co. București, 9fr. KarageorgevirilS Telefon !»/♦ TELEFON Pentru Capitală No. 1410 . Provincie și Strămfitate No. 12 « 5 Hani în teata tara Mercur! 1 August 1907 DIRECTOR POLITIC CONST. MILLE ABONAMENT: 1 Un w • • * « * L&3 1.6.—> 6 Inni « » • I S ■ 8.—• 3 Inni • • • • ; . 4.-* o lună • • • $ $ „ 1.50 In «tr&lnitate Îndoit Apare ziărid la ora & seara l a ultimele știri ale zilei Biurcurile ziarului: Str. Sărindar. || Manevrele regale ale corpului II armată Trupele ce vor lua parte la manevre.—întrebuințarea timpului.—Considerațiuni asupra manevrelor.— Locul acțiunilor principale. In anul curent, manevrele regale executate de corpul 2 armată, vor avea loc în Dobrogea și anume pe direcția Măcin-Tulcea, care va servi ca ax de mișcare a trupelor. Unitățile care vor participa la manevrele regale sunt diviziile 3-a și 9-a, avind următoarea compoziție : Divizia 3-a Comandant general Cica Regim. Argeș No. 4 a 4 batalioane „ Radu Negru No. 28 „ w III Dîmbovița No. 22 , „ Muscel No. 30 m 4 bateri! din reg. 10 artilerie 2 • n 2 n Regim. 4 călărașii 4 escadroane » ® » » » » Ionn Bateria călăreați a reg. 1 companie geniu 1 ambulanță divizionară Divizia 9-a Comandant general Culcer Regim. Tulcea No. 33 a 4 batal. „ Constanța No. 34 „ „ Batalioanele 2, 6, 7 și 9 vînători 2 baterii ale diviziei 9-a 2 ,, din regim. 2 artilerie 1 „ obuziere Regim. 1, 2, 3, 4, 5, 6 roșiori a cîte 4 escadroane constituite în divizie 1 divizion bateri! călărețe 1 companie geniu 1 ambulantă divizionară singur moment de a ține cîmpia. In vederea manevrelor, cîțîva ofițeri din statul major al Corpului II armată, au plecat acum 3 zile pe terenul de manevre spre a-1 studia în detaliu. Remember NAZRITII Un akaz ministerial! In „Monitorul oficial“ de la 28 Iulie citesc la pagina 673 următorul anunț al ministerului lucrărilor publice : „Se reamintește onor, public călător, „că în vagoanele restaurante ale societății internaționale cu paturi pot lua „loc numai călătorii cari posedă bilete „de clasa I. * „Călătorii cari posedă bilete de clasa „II pot lua loc în vagoanele restaurante „numai pe timpul meselor, precum și „pentru timpul cînd iau vre-o con sumațiune în intervalul între mese”. „Biletele de clasa 111 nu dau călătorilor dreptul a intra în vagoanele restaurante, nici chiar cu plata diferenței de la clasa a H7 la clasa a »«*. Care va să zică, să rezumăm : dacă pot lua loc în vagon-restaurant, la masă, precum și în timpul cînd consum în intervalul dintre mese, cu bilet de clasa II- a, de ce se spune că pot lua loc numai cei cu bilete de clasa I ? Poate să mă oprească cineva să consum cît vreau, sau să-mi poruncească să consum mai repede? Atunci ?.. Și dacă am dreptul s’o fac cu un bilet de clasa II, de ce să n’am dreptul a o face, cînd plătesc diferența de la clasa III- a la clasa a II-a ? Nu e d. Morțun în țară, că i-ași cere o decorație și un bilet de liber-parcurs... din slujbă pentru diplomatul subțire care a ticluit acest genial ukat în numele ministrului !1 Pao pe care nădejde n’are decît să-l declare deasemenea „anarhist“ ! In adevăr d, Carp a luat cuvîntul în Cameră, cînd cu faimosul pact dela 13 Martie și ținînd în mînă manifestul regal a spus, fără sfială, și cel ce scrie aceste rînduri a auzit bine și a înregistrat întocmaî, la timp — cum că consideră acel manifest ca „revoluționar". Nu știm dacă așa a apărut și în „Monitor“ cuvîntarea d-lui Carp — dar d sa nu e omul care să șî retragă cuvintele. E de altfel cu totul în mentalitatea d-lui Carp că manifestul „regal“, care vorbește de Casa rurală, e un manifest revoluționar. D. Carp n’a considerat însă un moment acest manifest ca altceva decît programul de guvern al partidului liberal și faptul că s’a pus în capul lui formula „In numele regelui“ s’a considerat de toată lumea cu bun simț ca un mijloc de a influența asupra spiritelor agitate, căci altmintrelea faptul era și neconstituțional. Dacă d. Carp are și un scop politic, declarînd manifestul „regal“ de „revoluționar“ — asta nu știm, dar se poate și ar fi conform cu tradiția politicianilor noștri de a trimite, la momentul oportun, bobîrnace regelui. 12 veche și considerată, ca „practică“ această politică I B. 7. R. că la căile ferate există prea puțină dragoste și simțire la cea de sus pentru cea de jos. Macagiul e numai un șurub în imensa mașină a C. F. R., dar e un șurub viu, din carne și oase, cu suflet și simțire, și cînd Zamioiu a venit la direcție, se cuvinea să fie privit cu milă și cu capul descoperit, ca o victimă a datoriei și a muncei. Cine știe dacă în acest caz lucrurile ar fi ajuns atît de departe cum au ajuns, dacă d. Miclescu era victima unei atentat, iar Zamioiu care a scăpat ca prin minune de moarte, ar fi scăpat numai pentru a intra la Văcărești. Din fericire fapta necugetată a lui Zarioiu n’a avut o urmare mai gravă, din fericire d. Miclescu, care cu toate luptele ce am dus contra d-sale, știm că e un om integru și conștiincios,—s’a ales numai cu spaima și cu o rană care se va vindeca repede și va mai putea conduce căile ferate române. Sperăm că va găsi acum energia necesară pentru a cere guvernului locuirea răului. Condițiunile în care trăiesc mici slujbași ai căilor ferate sunt absolut nenorocite. Se impune îndreptarea soartei lor și se impune mai alea de urgență, ca să se îngrijască serios și ,bine de victimele muncei. Nu-i permis ca statul să fie cel mai râu patron din această țară. Act. artilerie . • 1 Osebit, va fi mobilizată și compania de subsistență a corpului 2 armată care va fabrica pline de campanie în timpul manevrelor și a marșurilor, întrebuințarea timpului Concentrarea trupelor va avea loc în zilele de 11 și 12 Septembrie, la reședința unităților respective. Zilele de 13, 14 și 15 Septembrie vor fi întrebuințate pentru Infanterie cu exerciții de lupte pe companii și batalion, executîndu-se și trageri la țintă. Artileria va face școala de baterie și de divizion. Cavaleria va executa școala de escadron și de regiment. In zilele de 16 și 17 Septembrie regimentele se vor grupa — urmînd epoi a fi transportate cu vapoarele peste Dunăre în dreptul Brăilei și vor executa în zilele de 18 și 19 Septembrie manevre de brigadă mixtă contra brigadă mixtă. Interesant este că pentru prima tară în țara noastră se fac exerciții de trecere a Dunărei cu unități mari ca o divizie. Comandamentul marinei noastre militare a luat toate măsurile spre a asigura trecerea trupelor peste Dunăre în cele mai bune condițiuni posibile, la care operație vor participa toate vasele disponibile. In seara zilei de 19 Septembrie cele 2 mase adverse vor fi concentrate astfel: Divizia 3-a în jurul Măcinului și divizia 9-a în jurul Tulcei. Distanța între aceste 2 puncte de concentrare este de 64 kilometri, adică 3 zile de marș normale. Vom vorbi despre acest lucru mai jos, căci sunt considerații de un interes capital de făcut asupra distanței între cei 2 adversari în situația inițială, mai files la manevre. In zilele de 20, 21 și 22 Septembrie vor avea loc manevrele regale, de divizie contra divizie. Cele 2 grupe, concentrate în jurul punctelor mai sus arătate, se vor pune in mișcare în sens invers. După toate probabilitățile cele două divizii, în seara zilei de 19 Septembrie se vor afla mai aproape una de alta decît adevărata distanță de 64 km, ce separă cele două localități, Macin și Tulcea. Revista și defilarea vor avea loc în dimineața zilei de 23 Septembrie. Locul unde va avea loc, nu este încă definitiv fixat. Probabil că acest punct va fi ales în spațiul Isacceea-Tulcea. Jumătate zi 23 Septembrie, precum și zilele de 24 și 25 Septembrie vor fi întrebuințate cu desconcentrarea trupelor — care va avea loc tot cu vapoarele pe Dunăre, fie dela Tulcea, fie dela Isaccea spre Galați și Brăila. Considerațiuni asupra manevrelor Din punctul de vedere instructivi manevrele din anul curent prezintă un deosebit interes. Aceasta vine din faptul că, comandamentele noastre superioare, perfecționîndu-se din ce în ce mai mult, capătă din ce în ce mai multă încredere în conducerea trupelor cari sunt conduse din ce în ce mai mult în condițiuni mai asemănătoare realității. Interesul mare al manevrelor din anul curent, constă în aceea, că poate pentru l-a oară se lasă la noi un interval de manevră mai larg între cele 2 mase. Aceasta e un progres însemnat: cele două mase de cavalerie vor avea ocazia a face pe o largă scară aplicațiunea serviciilor de cercetare și siguranță de la linie, servicii ce formează partea principală a rolului cavaleriei în războiu. Cu distanțele liliputane între cele 2 cavalerii în trecut, — aplicarea serviciilor de mai sus, devenea iluzorie. Cele două infanterii adverse—situate la aproximativ 40 km, una de alta în manevrele din anul curent, vor da prilej comandamentelor respective de a putea aplica cît mai fidel toate prescripțiunile întrebuințărea trupelor în razboiu, dîndu-li-se spațiu și timp de a putea executa manevre pe cîmpul tactic ca în realitate, căci nimic nu falsifică mai mult ideile ca atunci cînd cei doi adversari sînt situați la 5—6 kilometri unul de altul ; abia părăsesc cantonamentele și capetele de coloană se și angajează în luptă, adesea fără voia și fără prevederea comandamentului. Timpul e scurt, acțiunile se privesc și rezultatul e că nu învățăm nimic, nu putem face școală profitabilă, ba din contra ne falsificăm ideile. Așa că măsura luată în anul curent de stat majorul corpului 2 armată de a rupe cu trecutul și a face manevre în condițiunî cît mai apropiate de realitate, dînd spadu și deci timp înaltului comandament I al celor 2 mase, nu poate fi decît în profitul instrucțiunei și mai ales al formărei comandamentului. Locul acțiunilor principale Acțiunile în manevrele regale vor avea loc pe axul marcat de șoseaua Măcin-Isaccea-Tulcea. Ambii adversari vor căuta a-șî deborda aripile de la sudul șoselei, aripile de la nord fiind sprijinite pe Dunăre. Isaccea pare indicat a fi teatrul de luptă principal, fiind situat exact la jumătatea distanței. Vom mai remarca că divizia 3 a dispune în total de 16 batalioane, 12 escadroane, A baterii, 1 companie geniu. Divizia 9-a are 12 bat., 7 baterii și 24 escadroane. Deși divizia 9-a are un plus de 12 escadroane, dar cum divizia 3-a dispune de 4 batalioane de infanterie în plus, se poate spune cu siguranță că divizia 3 a e superioară ușor în forțe diviziei a 9-a. Depinde de înaltul comandament ca aceste manevre să fie cît mai instructive, cît mai profitabile. Necontestat cavaleriile vor avea un rol foarte mare, brigada de călărași a diviziei a 3-a va trebui să fie condusă cu multă energie și știință, avînd în față o cavalerie numericește îndoit superioară — lucru ce în războiu nu însemnează numai decît victoria asigurată. Să nu se uite, că în ultimul războiu ruso-japonez, cei aproape 40—50.000 călăreți rușî, nu au reușit să împedice slaba cavalerie japoneză—măcar in Moartea lui Ștefan Șendrea Tragic a fost sfîrșitul lui Ștefan Șendrea care obsedat de ideia că treime să moară, a reușit în cele din urmă sa și pue capăt vieței. Tragicul nu începe însă din momentul în care boala de nervi se declară și fostul ministru de justiție face prima încercare de sinucidere. Tragicul începe din acel moment în care „bătrînul și vrednicul fruntaș liberal“—cum îi zicea „Voința Națională” cade victima politicianilor și nu este ales în Reprezentațiunea națională. Toată lumea care a avut ocazia să vorbească cu Ștefan Șendrea în ultimul timp, s'a putut convinge cît de adînc mîhnit, cît de jignit în sentimentele sale s'a simțit el vâzînd că partidul liberal pe care Va shut mulți, mulți ani, căruia a fost in totdeauna un membru devotat și care in împrejurări foarte grele l’a chemat la departamentul dreptăței, ■l n’a găsit pentru dînsul un loc de deputat sau senator. Această lovitură morală a determinat definitiv boala sa. De atunci a început el să socotească cum că e de prisos să mai trăiască și a început să se nutrească cu gîndul că trebue s'o sfîrșească. Deoarece oamenii nu-l mai voiau, nu se mai vroia nici el. Și odată hotărît să’și curme firul vieței, toate măsurile de pază s’au dovedit ineficace. In cele din urmă și-a dat cea mai teribilă dintre morți, s’a sfîrșit zdrobit de roțile unui tren. Cu Șendrea partidul liberal pierde pe încă unul din bătrînii săi, din generația care a luptat cu Brătianu, Rosetti, Cogălniceanu, sub imperiul credinței în idealurile liberalismului clasic. Numai puțini din ceî de atunci mai sînt și în curînd epigonii vor putea lucra în voe. Int. Politician!! și regele Intra fostul oficios al partidului liberal, ajuns azi pe mîna dlui Nădejde și ziarul d lui Filipescu s’a iscat o polemică de vacanță în jurul chestiunei că opoziția conservatoare acuză pe rege ca „autor al anarhiei“ de azi. Cum că avem anarhie în țară — aceasta sîntem cei dintîiă a recunoaște. Ne grăbim însă a adăuga că anarhia aceasta vine de sus — nu de la înălțimea Tronului — dar din înălțimea pe care tronează d ni miniștrii, dedîndu se și tolerînd călcări de lege din cele mai revoltătoare. In ceea ce privește acuzația pe care o aduce ziarul d-lui Nădejde opoziției conservatoare cum că atribue regelui anarhia din țară, oricine cunoaște mai de aproape pe foasta nenorocire a socialismului român — incarnată de d. Nădejde — știe că acest om este un maniac care suferă de boala de a declara anarhist pe oricine nu e de ideile sale, sau mai just de lipsa sa de idei. Căci dacă omul acesta avea idei nu și le schimba, cum își schimbă... alții cămășile, deoarece, s’avem iertare, dar e singurul lucru pe care nu-l schimbă d-sa ! A da, deci, atențiune, elucubrațiilor lui Nădejde, este a face politică cul Batalescu, safi cu d-nu Aurică Geblasen de la Craiova. Ceea ca e da relevat cu acest prilej este o declarațiune a d-lui Carp, : Malul cintra d-lui — Sfatul și micii slujbași . " Nici un om cu mintea sănătoasă , n’a aprobat și nu poate aproba un atentat. Nimenea nu are dreptul să dispute nici de viața sa proprie, dar încă de viața altuia. Principiul acesta etic, fără de care întreaga societate s’ar dizolva într’o complectă stare de anarhie, s’a dovedit din fericire puternic și la noi cu ocazia atentatului ce s’a comis contra d-lui Miclescu, directorul general al căilor ferate. Dar dela cazul acesta grav al directorului general, atențiunea publicului s’a îndreptat și asupra cazului tot atît de grav al atentatorului și judecata a fost deopotrivă de asfură pentru amîndouă. Dacă te gîndești puțin stabilești că d. Miclescu n’a fost sau nu era să fie victima lui Zarioiu, ci și d. Miclescu și Zarioiu au fost victima unui mare viciu în organizația întreprinderei industriale de stat ce sunt căile ferate române. Este necontestat că modul cum s’a procedat cu Zamioiu e mai mult decît nedrept. Slujbaș inferior la C. F. R., el este victima unui accident în și pe timpul serviciului. Trenul îl calcă în împrejurări mai mult decît tragice pentru dînsul și scapă cu viață dar fără un picior, după o luptă disperată cu moartea, ișî poate oricine închipui șocul nervos ce a suferit. Opt luni zace in spital și el băiatul voinic și robust de altădată, e un olog slab și prăpădit. Să fi fost în serviciul unui particular, acesta ar fi fost obligat de instanțele judecătorești să-i dea o despăgubire potrivită, să-i dea putința de a trăi. Un particular ar fi fost obligat să-î găsească un serviciu mai ușor în care să-și poată cîștiga viața în mod cinstit. De n’ar fi făcut-o, particularul acela ar fi fost un mizerabil și toată lumea cinstită l’ar fi arătat cu degetul. Statul ce face ? Ii dă o pensie de 30 lei pe lună. Ce să facă bietul om cu 30 lei pe lună ? Această sumă era prea mult pentru dînsul ca să moară și prea puțin pentru ca să poată trăi. începe pentru dînsul acel drum al Calvarului care se chiamă pentru un mic funcționar drumul la cel mai înalt superior al său. In sfîrșit pătrunde acolo sus, în sfînta sfintelor. La început e bun și blînd. Spune că-i slab, cere o slujbă, că vrea să muncească. E primit, se zice, cu blîndețe. I se promite că se va face ceva pentru dînsul. Trece o vreme și nimic nu se face. Stomacul cere mîncare. Are nevastă și copil,nu sînt legitimi, dar omul acesta din popor știe că sunt nevasta și copiii lui, și că are datoria să-î hrănească. Din nou urcă drumul Calvarului de care vorbeam mai sus, începe bietul om s’o ia pe struna „dreptului“ sau. S’a ologit în serviciul căilor ferate și i se cuvine să fie ajutat. Nu i se mai răspunde cu blîndețe. Individul devine plicticos. Cine să-î facă psihologia ? E amenințat cu poliția. Șeful de stație îl gonește din ordinul directorului general din gară. „Să nu te mai prind pe aci‘‘—îi spune să nu-l mai prindă pe acolo pe unde crede el că are un drept cîștigat prin sudoare și prin... sînge. 11 cuprinde o amețeală. Se știe ce a urmat... Ei bine, dacă Zamioiu a făcut iau că a tras cu revolverul, dacă e adevărat că mai ales a lovit într’un om care cu de la sine putere poate nu putea face mult,—e insă adevărat — Imum * m * — — «Adeveruri *■— Simplă întrebare Oficiosul francez al guvernului e „agasat“ că presa „de tiraj“ denunță o serie de fapte, spre a fi cercetate și dezmințite sau înfierate, după cum vor fi găsite inexacte sau adevărate. _ Asta e meseria ziarelor „de tiraj“ exclamă cu dispreț foaia franceză — fiindcă... strugurii la care nu poți ajunge, sunt totdeauna prea verzi! Dar, o simplă întrebare : care e meseria oficioaselor ? Să apere a priori orice slujbaș și orice abuz guvernamental — numai fiindcă e guvernamental ? Să fie ăsta „idealul presei oneste“ ? Trei întrebări Un ziar din Capitală pune trei întrebări guvernului: 1) ce se face cu ancheta asupra prefectului de Teleorman, 2) ce se face cu incidentul de la Iiusciuk și 3) ce se face cu ancheta asupra ororilor din timpul răscoalelor. E momentul, să exclami: — Prostul întreabă și nebunul trage... Nădejde! Gazdă ? „Gazda proștilor“ — așa o numește un ziar conservator pe „Violența“. S’avem pardon! Prostiile nu stau numai „în gazdă“ la „Violența“. In astă privință ciarșaful d-lui Nădejde e veche casă de încredere, cu brevet !.... Dar apropos, de ce i-o fi trebuind d-lui Nădejde ciarșaf — cînd știut este că de spălat nu se spală ?! Rigoletto A apărut No. 40 (anul II) din revista Medicina populară sub direcțiunea D-lui dr. ERICHE STERN» Importanța iuMerei de la Surlnemünde — După ziarul „Le Temps“ — întrevederea de la Swinemünde a fost voită de Germania, care dorea să constate că vecinii ei nu-i sînt dușmani, iar la Petersburg întrevederea a fost primită cu plăcere. Wilhelm al II-lea de la venirea lui pe tron, și-a dat mare silință ca să strîngă cît mai mult rapoartele dintre cele două case domnitoare. Tot el, în 1905, a organizat întrevederea de la Bjorko. De vre-o doi ani încoace, firește, s-au putut produce unele ușoare jigniri între Rusia și Germania. Prințul de Bulow și d. Iswolski și-a dat toată silința ca să evite ca ele să nu se agraveze și au reușit chiar ca ele să fie uitate. Relațiile ruso-germane sunt astăzi relații amicale și astfel fiind, întrevederea de la Swinemünde n’are nimic neașteptat. Subiectele de convorbire nu lipseau celor doi suverani și celor doi miniștrii. S’au produs evenimente importante în care Rusia era de-a dreptul angajată. Acordul ruso-japonez, înțelegerea anglorusă modifică destul de simțitor ceea ce germanii numesc „constelația puterilor“. Mai ales angajamentele anglo-ruse vor aduce o deplasare de forțe, de care imperiul german nu poate să nu fie seamă. Se înțelege ușor că Wilhelm al II lea, preocupat cum e de politica străină, a căutat să știe cu ce spirit se angajează guvernul rus în această politică nouă. Miniștrii, la rîndul lor, au trebuit să schimbe păreri asupra a numeroase chestiuni, cari interesează de aproape sau de departe cele două state: chestiunea Moracului, afacerile Orientului, în particular chestiunea bulgară, apoi alte probleme internaționale de ordin economic, cari de asemenea trebuia să fixeze atențiunea lor. „S’au explicat cu încredere asupra tuturor chestiunilor actuale“ spune o notă agenției Wolf. Rezultatul tuturor acestor convorbiri e o garanție a păcei, care nu va schimba nimic din legăturile Rusiei și Germaniei cu celelalte puteri. întrevederea de la Swinemünde e dintre cele mai liniștitoare. CHESTIA ZILEI Concursul conservatorilor Regele. Am de gînd să-ți cer și dai concursul pentru realizarea reformelor agrare. Conu Petrache: De 40 de ani tot daü concurs mi-ar da și ei mie odată V d-tale gme muhii altora, dacă Pacea și conferința de la Baga - Pacea se va face pe pămînt cînd oamenii nu se vor mai supune legilor barbare cari cîrmuesc societatea actuală . Numărul recent din „Le Courrier européen1” cuprinde un articol asupra conferinței de la Haga, datorit penei unui distins profesor universitar din Roma, d. G. Sergi. Acest articol a fost scris mai înainte ca delegații puterilor să fi adoptat proectul american asupra unei curți permanente de arbitragiu, singurul rezultat mai pozitiv dobîndit pină acum de la conferință. Intrucît acest articol are un Interes special prin modul cum eminentul profesor își susține teza, îl reproducem în întregime. Puterile nu vor dezarmarea — N’am avut niciodată încredere în această nouă conferință—spune d. S. Sergi—care, și mai mult decît cea dintîiu a demonstrat că cel care cîrmuește nu înțelege ca să aibe mîinile legate, pentru scopurile lui ambițioase și pentru foloasele pe cari și le-ar putea asigura, cînd ar veni prilejul. Nu încape nici cea mai mică îndoială că cei cari conduc soarta statelor și mai cu seamă a statelor mari păstrează toată îngăduirea lor pentru viitorul cucerirei și pentru primejdiile ce amenință imperialismul. Dacă n’ar fi astfel, care ar fi greutatea de-a găsi un mijloc de înțelegere și dezarmare? Dacă s’ar înțelege cu toatele ca să reducă înarmările, ce-ar mai avea de temut un stat de la un altul, din momentul ce acesta și-ar reduce înarmările în aceeași măsură? Dimpotrivă, noi citim zilnic prin toate ziarele și nu toate țările, că e nevoe de a ne ține mereu gata pentru apărarea națională, ca și cînd dușmanul ar fi la porțile Capitalei și în vreme ce parcă nimeni nu se gindește să facă räzboiu și să ocupe teritorii aparținînd altuia. Germania vrea și are o armată formidabilă; ea își mărește foarte mult marina de războiu, privind cu ochii bănuitori la Englitera, care are o marină colosală și de pizmuit, și temîndu-se sau prefăcîndu-se că crede într-un pericol francez pentru Alsacia-Lorena; și ea vrea să fie gata de razboiu. Franța nu știe de la cine are ceva de temut, dar generalizmului își dă demisia pentru că, spune el, nu poate să răspundă "de apărarea națională de cînd cu legea care reduce numai la doi ani serviciul militar. Italia și Austria, aliate, se privesc ca și cînd ar fi în ajun de räzboiu și își sporesc fortificațiile la hotare, pe cînd, pe de altă parte, schimbă politețe ipocrite și vizite oficiale. Statele Unite ale Americei, cari par pacifice, au întrecut Englitera cu budgetul marinei. Rusia se joacă de-a demnitatea, pe cind n’are nici un vapor, nici un soldat disponibil pentru razboiu. Delegații conferinței sunt niște cabotini în dezbateri, conferințe, recepții, bani, chete, predici religioase (ce fățărnicie!).. asupra regulamentelor? și în discuții războiului. . . Despre pace, nici o vorbă. Și ce poatel să însemne eticheta aceasta a păcei, dacă ei nu trebue să se ocupe de ea și dacă au misiunea ca să tacă? O, Carnegie, cum ai cheltuit tu zidarnic dolarii tăi pentru un palat ai Păceî, care, nu va fi propusă niciodată" de acești domni. Dar eu deplîng altceva, anume: enorimele cheltueli ale statelor ca să întreției luxul și bunul train al delegaților conferinței. Acolo, în Capitala Oandeză, sa cheltuesc milioane pentru că, din cauză oboselei prea mari ce au de îndurat delegații, din cauza măreției, cu care treue să se prezinte publicului, el trebue să aibe apartamente bogate și bani de cheltuit in recepțiile oficiale. Astfel un rezultat nul pentru națiuni, o dezi iluzie mare pentru popoare, trebue să fie suportate cu cheltueli enorme. Ce fenomen ridicol și ori de cite ori citesc „Curierul“ d-lui Stead, nu pot decît să ridice această mare mizerie care e conferința păcei! Din acești domni cari sînt considerați ca mari pacifiști și mari oameni de stat, pe cari zilnic d. Stead îi slăvește și le dă portretele, nu e unul care să aibe sentimente cu adevărat omenești; ei sunt diplomați, oameni artificiali, marionetele cancelarilor și miniștrilor cari i-au ales, oameni de pură formă, de substanță nulă și, pentru a spune că* vîntul, instrumentale unui vast caboi tinal, eî recitează comedia ! S’avea o voi* aduce cei ce se jertfesc pentru omenire Nu, nu, pacea popoarelor nu se va face nici odată pe calea asta, iar pacifiștii ca prietenul meu Moreta și baroana de Suttner, își fac iluzii dacă așteaptă deja asemenea ființe aducerea pacei universale. Pacea se va face dia oamenii cari sunt victimele războaelor, victimele cheltuelilor pentru înarmări și victimile acestei robii militare, puțin deosebită de robia din antichitate, care se chiamă serviciul militar obligatoriu, nu vor mai voi să se supue legilor barbare în vigoare—ei jianîmi de la acești diplomați, cari nici odată nu sînt victimile a nici unui fel de lucru—și cînd vor face să înceteze înarmările, punînd astfel capăt războiului. Toate marile cuceriri ale adevăratei civilizații, care e în legătură cu emanciparea omenească sub toate formele, dela desființarea robiei la încetarea toriturei, la libertatea de conștiință odată cu desființarea rugurilor catolice, sînt:s opera rebeliunilor și a acelor cari s’au jertfit pentru omenire; acestea sînt fapte istorice. De asemenea se va vedea și încetarea războiului, dar prin lucrarea în primul rînd a antimilitariștilor, adică a răzvrătiților contra legilor barbare, contra robiei personale consacrată sub numele de patrie, adică a acelor cari, într’un cuvîn, se jertfesc mare cauze a Ce noimă are deci conferința de la Haga? Sunt cincizeci de zile de cînd peste două sute de reprezentanți s’au adunat in Capitala Olandei și ei își trec vreme omenirea