Adevěrul, septembrie 1907 (Anul 20, nr. 6473-6502)

1907-09-01 / nr. 6473

Au ul ai AiX-iea.—JNO. t>4V6 fondator Ales. V. Beldimacn »TTEUCITATEAl COKCXOATA KZCLV5IV Agenției da Publicitate CAROL SCHULDER fl C©; București, Sir. KaragscrgevidlS Tal.lon 11/4 Pentru Capitală No. 14H« Provincie țl Str&in Su­ita No. 13!40 TELEFQR 5 bastă In toată îm*a Apare silul © In­tra & seara cu ultimele știri ale silei Simbătă 1 Septembrie 1907 DIRECTOR POLITIC CON­ST. MILLS ABONAMENT ® 1 Os­en • 1 • • § Lei 10.^ 6 Inni • • * « } ț ATM 8 lnnl • • 5 • # ■ 4<» o îi­ f.ă . i . i . , 1.50 In «Min Stat* fundof ® Biuteriile ziarului: Str. Sărindar, ti Anexele d-lui Haret Ce s’a petrecut în timpul răscoalelor — Publicarea In „Monitorul Oficial*"* 1­2­3 * 1­2­3­4 a rapoartelor primite la ministerul instrucțiune­ asupra rolului preoților și învă­țătorilor în timpul răscoalelor, sunt viu comentate în cercurile politice. D. Haret e necontestat cel mai curajos ministru din cabinetul actual. De cîte ori opoziția sa înhățat, nu numai că n’a fugit de luptă, dar a sfidat-o, a arîtat-o prin modul cum respingea atacurile. Se poate spune că d. Haret e totdeauna omul ofen­sivei. Așa a procedat din prima zi a venirei sale la guvern, atunci cînd opoziția exploata broșura d-sale și cînd era acuzat că a amețit pe în­vățători și preot­ prin scrierile și discursurile sale. D. Haret s’a dus imediat la „Da­cia“ și nu numai că n’a căutat să i se apere sau să explice act­iunea sa­­ din trecut, dar a declarat categoric că nu retractează nimic din ceea ce a vorbit și a scris, iar în ce privește pe preoți și învățători i-a apărat cu cea mai mare căldură. Mai tîrziu­ s’a răfuit cu d. Vlă­­descu și a refăcut absolut tot ce s’a făcut sub guvernul conservator. In ce privește distrugerea activi­­tatei administrative a d-lui Vlădescu e adevărat că mai nimeni n’a pro­testat, n'a protestat nici chiar fostul ministru de instrucție conservator. Dar cînd d. Haret s’a atins și da stabilitatea profesorilor anulînd în massă și numirile făcute sub guver­nul trecut, atunci s’au ridicat pro­­fesorii și au voit să se împotrivească acestui act. Ei bine, d. Haret s’a îndîrjit în așa mod în­­cit a hotărît nu numai înăbușirea violentă a mișcărei de­­ protestare, dar chiar transformarea congresului ostil­ii sale Satr’o de­­monstrațiune cu... scandal, dar cu telegrame elogioase pentru actualul ministru al instrucțiunei. Aceasta pune în evidență tempera­mentul d-lui Haret de luptător chiar fără... scrupule și chiar cînd e mi­nistru. De altfel tot așa a procedat d. Haret și în chestia ,instigatorilor“ răscoalelor. D-nii Ionel Brătianu, Tom­a Ste­­lian și generalul Averescu, speriați se vede de strigătele arendașilor și proprietarilor și a multor ziare con­servatoare cum că preoții și învăță­torii sunt adevărații instigatori ai­­ răscoalelor, au ținut să dea oare­­­care satisfacție celor prădați și je­fuiți. Administrația d-lui Ionel Brăti­­anu, în special jandarmii, au pornit o goană contra „instigatorilor“; pro­curorii d-lui Stelian au înhățat preoții și învățătorii; armata a por­nit cu tunurile asupra satelor. D. Haret s’a scandalizat ! Dar nu s’a indignat de modul cum s'au re­primat răscoalele și cum au proce­dat apoi parchetele d-lui Stelian. S’a scandalizat fiindcă s’au urmărit și cîțiva preoți și învățători. Imediat s'a pus la lucru și îna­inte ca d. Ionel Brătianu să termine ancheta orînduită de d-sa pentru a sa constata ororile ce s’au denunțat și asupra cărora „Adevărul“ a pu­blicat așa de grave destăinurt, îna­inte ca d. general Averescu să pu­blice d-sa rezultatul cercetărilor a­­supra modului cum s’a purtat ar­mata, s’a grăbit d. Haret să publice ancheta d-sale și să medalieze un mare număr de preoți și învățători. Mai ’nainte de toate d. Haret a ținut nu numai să spele de orice învinuire pe preoți și învățători, a­­cuzați că au instigat ațîțațî de d-sa, dar chiar să-î răsplătească pentru a­­titudinea lor în timpul răscoalelor. Aceasta iar pune în evidență tem­peramentul d-lui Haret. In chestia medaliereî învățători­lor și preoților, cami desigur că mai toți și-au făcut datoria în mijlocul țărănimei,bine­înțeles după gradul­­ de inteligență a fiecărui preot și învățător sătesc, d. Haret s’a în­curcat. Pînă acum a dus-o bine cu de­­monstrațiunile și lupta ce a intre­­prins’o cu adversarii d-sale. Rapoartele ce le-a publicat în „Monitorul Oficial“, asupra răscoa­lelor, au să-l încurce rau de tot. * Ce reese din acele anexe pe cari B. Haret nu le publică în extenso, ci numai părți, așa că unele apar cu desăvîrșire incomplecte? Din anexele aceste reese că preo­ții și învățătorii au fost niște ade­vărați apostoli ai țărănimei, iar or­­­ganele administrative niște zbiri, or­ganele judiciare o bandă de călăi, iar cele militare niște asasini și hoți, căci într’un raport, (vezi a­­nexa No. 80) se spune că îndată ce au venit tunurile la Stănești (Vlașca) s’a devastat totul și s’a furat­­ învă­țătorului danii și banca populară a fost invadată de armată. Anexele d-lui Haret, singura an­chetă oficială care s-a publicat, con­firmă apoi o serie de asasinate și arată că victimele erau ființe abso­lut nevinovate. Probabil că anexele conțineau lu­cruri și mai grave contra organelor administrative, judiciare și militare, încît d. Haret le-a șters și le-a în­locuit cu puncte. Prin publicarea acestor documente de la ministerul de instrucțiune, se formulează adevărate rechizitorii în contra administrațiunei pe care o conduce d. Ionel Brătianu, în con­tra parchetelor al căror șef e d. Toma Stelian și în contra armatei de atitudinea căreia e responsabil ministrul de războiu, d. general A­­verescu. E absolut imposibil ca acești trei miniștrii să lase nerelevată ancheta aceasta a d-lui Haret. De aceea cercurile politice co­mentează în mod foarte viu întor­sătură pe care a dat-o ministrul in­strucției gravei chestiuni a repri­marei răscoalelor.­ ­— —­— O mentalitate primejdioasă In fruntea programului partidului liberal stă înscris „domnia legilor“. Cum au înțeles ei în practică a­ceastă domnie a legilor, se vede în toate zilele, s’a văzut mai ales la Galați unde prefectul a suspendat drepturile constituționale. A trecut de atunci vreme înde­lungată și am putut constata că tot mai mult se întărește la stăpînitorii actuali mentalitatea că fie legi nu trebue să se ție seamă. Boia îm­pușcarea țăranilor, incendierea ca­selor țărănești, bombardarea cu ar­tilerie a satelor deschise, arestările nelegale ale țăranilor, deținerea ar­bitrară a d-lui Kogâlniceanu, baterea țăranilor cu fumia udă,­mentalita­tea că legea rm trebue respectată a prins, dela ministru pînă la cel din urmă vătăsesc rădăcini. Și dacă înainte exista cel puțin rușinea—o dovadă că tot mai exista o urmă de simț moral—de a nu măr­turisi ilegalitățile, azi domnește lipsa de rușine care le mărturisește cu acel cinism care revoltă pe oa­menii cinstiți, dar care e și cel mai alarmant simptom al dezagregarea autorității. A. W. ——«ag»­» «58* ♦ 4BB—■ — waammmmammmmmmmmmmmmammmmmmmammmmmmaemmmmm* Anexele d-lui Ire!.­ Banchetul Asociației petroliștilor La Galatî muncitorii s’e.a pre­zentat d-lui Alamania să ceară drep­turile lor înscrise în Constituția pe care regele a jurat s’o respecte, pe care miniștrii au­ jurat s’o respecte, pe care d. Atanasiu a jurat s’o respecte. Și știți ce a răspuns d. Atanasiu ? Că a comunicat ministrului de in­terne ilegalitatea ce a comis, că deci ministrul treime să acorde re­intrarea în legalitate și că dacă muncitorii vor fi cuminți, d sa pre­feotul, va interveni în favoarea lor, ca să li se redea libertatea întru­­nirei și a asocierii. Cinismul cuprins în această de­clarație, este caracteristic pentru vremea în care trăim. Partidul care a înscris în programul său, la ulti­­mul său­ congres, domnia legilor,— șî a bătut joc de programul său­ ceea ce era liber să facă, dar își bate joc și de legile țarei, de drep­turile cetățenilor, ceea ce nu i se poate tolera. Prefectul care recunoaște ilegali­tatea ce comite și cere în același timp muncitorilor reintrarea în legali­tate,­­e copt să fie guvernator rus, dar nu funcționar într'o țară care vrea ordine și liniște. IZBIȚII Punctele d-lui Haret Ad. In romanele senzaționale, în „Marchiza palidă, sau Văduva fecioară“, în „Contele roșu, sau dragostea după paravan“, cînd întîlnim o serie de puncte, înțelegem că sînt ziduri îndărătul cărora s’a petrecut ceva. In anexele d-lui Haret la referatul pentru medaliarea preoților și învățăto­rilor, punctele joacă un rol capital. Cînd ți-e lumea mai dragă, d. Haret îțî tac anexa­t i-ți pune puncte... Punem și noi punct și ne întrebăm ce e cu punctele din anexele d-lui Haret ? Pa o Adevărata situație din Rusia Liniștea,relativă în care s’a deschis cam­pania electorală în Rusia ar lăsa să se creadă că s’a făcut o modificare în sen­timentele masseî, că a intervenit o evo­luție retrogradă în spirite. . Dar a trage o asemenea concluzie din liniștea aparentă, care se constată în si­nele distincte, ar însemna a cunoaște rea situația lăuntrică a imperiului și ca­racterul rasei slave și a­ț­ închipui că sistemul represiunilor riguroase a putut să dezgusteze de politică pe reformiștii tuturor partidelor. La dreptul vorbind, condamnările ca­pitale, închisoarea, deportările în Sibe­ria, torturile, afi micșorat numărul re­voluționarilor, și le-a înfrm­at in oare­care măsură avîntul , dar nimic nu s’a schimbat in năzuințele și în ideile ma­­jorităței publicului. Dacă aceste idei nu s’au afirmat a­­cum cu aceeași violență ca în trecut, cauza o că revoluția durează în Rusia de patru ani , că populația a trecut prin toate suferințele și decepțiile și că ner­vii prea întinși și inima prea zdrobită, cer puțină odihnă chiar la cei mai ire­ductibili. Trebue de asemenea să se ție seamă de creșterea mizeriei generale, și dacă nevoile n’au scăzut, truda zilnică, necesară pentru satisfacerea lor, e mult mai considerabilă. * Există deci în acest moment, nu Ru­sia, un fel de răgaz, de care guvernul pare că beneficiază, dar care ar fi gre­șit să fie considerat ca o dovadă de descurajare a poporului sau de părăsire a drepturilor sale. Sentimentul de opo­ziție la toate tendințele reacționare și autocratice e tot așa de viu și recenta conferință a delegaților provinciali ai partidului constituționalilor democrați, convocat pentru a stabili planul campa­­niei electorale, a demonstrat deslușit că populația rurală nu a abdicat deja nici una din revendicările sale. Din potrivă, din dezbaterile acestei adunări rezultă că fracțiunea radicală a partidului adună mai multe aderări de­cit fracțiunea moderată și că constitu­­ționalii-democrați au șansa de a dobîndi în a treia Dumă o reprezentanță și mai numeroasă decît în cele precedente, cu toate piedecile nouei legi electorale. Stipulările acestei legi rămăseseră pînă acum neștiute de țărani, cari fuse­­seră cu totul preocupați de munca sece­rișului, dar în măsura în care le cunosc și în care li se lămurește cuprinderea, și își dau seama de spoliarea drepturilor lor și de sfidarea ce le­ aruncă legea, im­­presiunea de nemulțumire se accentu­­iază. Guvernul crezuse că va putea câștiga pe țărani pentru cauza reacționară, con­­cedindu-le unele avantagii­. Primul mi­nistru Stolypin se încercase cu destulă sinceritate ca să realizeze, în acest scop o reformă agrară. Dar fie că țăranii au găsit-o neîndestulătoare, fie că ei sînt indignați de restrîngerile ce se aduc drepturilor lor electorale pentru a treia Dumă, e hotărît că tactica lui Stolypin a dat greș. Țăranii ac agită­țp se constată zilnic in guvernămîntul Poltava, Tver, Kursk, etc., că numeroase proprietăți sînt incendiate și prădate. E vorba de a­­tentate contra caselor și curților mari­lor proprietari. De altminteri, poliția nu a reușit să des­copere pe incendiatori, ceea ce dovedește complicitatea cel puțin pasivă a țărani­lor și persistența sentimentelor revolu­ționare, nete cari trebuiau să servească ca lo­cuință internilori. Și consecin­ța tuturor acestora e că In toate părțile, în toate sălile de la „Ma­ternitate" vedem o îngrămădire enormă de paturi și alăturea cu ele leagăne In cît e absolut cu neputință medicilor și moașelor să se învîrtească între ele. Nu mai vorbim de nenorocitele femei cu faceri premature. Acestea sunt de obicei­ femei anemice, slăbite de diferite boli, și cei dinții lucru ce le ar trebui sunt săli spațioase, cu aer mult și curat, cu lumină multă și ali­mentație bună. In mizeria de la „Mater­nitate“ cu lipsa de încăperi, de aer, și cu alimentația ceea îngrozitor de insu­ficientă se poate înțelege ușor, în ce sta­re ies de la „Maternitate“, femeile din această categorie. In străinătate pentru femeile cu faceri premature există un Serviciu special, cu personal anume,­­­u doici angajate pentru alimentarea copiilor prematuri. La noi, studenții au dese ori ocazii să vadă spectacolul sfîșietor a acestor ma­me cărora natura le-a brum„ „e­­cesară copiilor lor, umblînd de la un pat la altul și cerșind o picătură de lapte pentru copilul lor de la mamele cari au ceva mai mult și aceste din urmă refu­­zînd ajutorul și păstrîndu-i pentru copi­lașii lor. • O reformă a „Maternității“ se impune. Se cheltuesc milioane pentru Sinaia, se cheltuesc milioane pentru sanatorii de tuberculoși incurabili, e de datoria gu­vernului de a lua măsuri ca femeea gra­vidă să fie protejată, copiii să fie prote­jați și numai astfel vom putea ajunge și la o mortalitate mică. In special la București se impune crea­rea de servicii de „maternitate“ la fie­care spital, precum există un serviciu de chirurgie și de boli interne să există și unul de faceri. Se observă în statisti­cele „Maternității“ un fenomen destul de important în această privință. Mai toate gravidele sunt din quartierul în care e situată „Maternitatea“. Femeile din ce­lelalte quartiere nu vin la „Maternitate“ din cauza distanței prea mari ceaü de parcurs precum și din cauza lipsei de e­­ducație în sensul de a veni să nască la „Maternitate“. Depărtarea cea mare de celelalte quar­tiere ale Capitalei face ca jurnalele să publice des cazuri de femei cari au năs­­cut în timpul transportului lor de la do­miciliu la „Maternitate“. • Incontestabil că foloasele aduse de „Maternitate“ chiar în starea ei actuală, sînt foarte mari grație energiei și capa­citatea talentaților medici de acolo, și în special d-lui prof. Dr. Drăghescu și dr. Kohn. Talentul și erudiția acestor minunați apostoli ai științei ar putea însă aduce roade de multe ori, mai multe, dacă ser­viciul asistenței gravidelor ar fi mai bine organizat ca azi. H O. Qruppnîi d-lui Crăsnaru Poate că amit­ați amii de d. Crăs­naru de la Vîlcea—actualmente pre­fect al acelui județ ? D-sa a știut să-și facă între libe­rali reputația de avocat căutat, spe­cial în chestii forestiere pe cari le rezolvă și în opoziție și la guvern cu o deosebită abilitate. Ba, pe de-a­­supra, d. Crăsnaru și-a mai făcut și o mică reputație de democrat, de om modern, care ar fi detestând vechile procedimente ale politicienilor, etc. etc. Pe cît știm, d-sa ar fi dus, chiar la Vîlcea, lupte homerice cu o par­te din liberalii locali, acuzîndu-i că com­promit partidul cu procedeurile lor. Am voi să știm cum se potrivesc toate astea cu cele ce se petrec azi, sub administrația d-sale prefectorială, în județul Vîlcea. în alegerile generale s'a operat în acest vilaet al d-sale ca pe vremurile celebre ale prefecților lui Radu­ Mi­­haiu, iar acum a venit rîndul alege­rile comunale. De cînd s'au anunțat alegeri co­munale la Drăgășani administrația d-lui Crăsnaru se ilustrează cum nu se poate ilustra de­cit o administrație care e condusă de un vrednic disci­pol al răposatului Dimulescu. Arestările, bătăile, insultarea și a­­me­niințare­a cetățenilor sînt la ordinea silei. Pînă și sergeniul-major al com­paniei locale e trimis din­ casă în casă la părinții soldaților ca să le spuie că va fi vai și amar de fiii lor, dacă părinții nu vor vota lista administrației la alegerile comunale. Dacă așa crede prefectul de Vîlcea că 'și face reputație la centru, o să se convingă repede că excesul său de sei îl va duce la o tristă celebritate și cînd va fi bine demonetizat... o să se găsească succesor la Vîlcea pri­­tre acei pe cari ’i slujește azi în spe­ranța de a-i avea de susținători! A căzut el Simulescu din gran­doarea sa, dar­mi-te d. Crăsnaru ! După beția de la Drăgășani, să nu vie o mahmureală... ă’alea urîtele!..­. S. U. R. Un strigăt de alarmă — o primejdie socială D-lor Efori ai spitalelor civile! Se vede, că a fost scris ca în țara noastră totul să nu fie decît spoială de civilizație; e de ajuns pentru noi că ne vedem în stare de a îmbrăca mantia a­­pusului civilizat pentru ca să credem că sîntem în adevăr civilizați. S’a vorbit mult în vrem­ea din urmă de starea neno­rocită a țărănimei noastre și de insufi­ciența asistenței publice la țară, nimeni nu pare însă a-și da seama și de aceea nici nu s’a dat alarma în contra unui mare pericol social care planează asupra însă­și metropolei intelectuale și poli­tice a țărei, asupra­ Bucureștiilor ! O să descriu aici numai în linii „generale o ramură mică a asistenței medicale din București și se va vedea dintr’un singur exemplu, care ia oareși cum o impor­tanță simbolică, — ce prăpăstie există între ceea ce se înțelege prin civilizație și reala situație a țărei noastre. Negreșit, că­ străinul civilizat, e plă­cut impresionat cînd plimbîndu-se pe ca­lea Victoriei, vede, trecînd iute, în goana cailor elegantul cuplu al societăței de salvare pus la dispoziția publicului su­ferind. Da! Sîntem țară civilizată, își va fi zicînd străinul care observă activi­tatea bine­făcătoare a societăței pentru protecția crinilor, cailor și a altor ani­male. Dacă însă îl va prinde pofta să afle cum se protejă oamenii în metropo­la noastră civilizată, sîntem siguri că va fi cuprins de un sentiment de groază! Pentru aceasta nu are­ decît să facă o mică plimbare pe care a făcut-o auto­rul acestor rînduri la instituția cea mai importantă din țara noastră pentru prolecțiunea oamenilor, vrem să vor­bim de Maternitatea din București. Se știe că Maternitatea e singura, u­­nica instituție din Capitală destinată. 1) A da adăpost și ajutor femeilor să­race însărcinate ale Capitalei. 2) A da ajutor femeilor cari au avor­tat sau sînt în iminență de a avorta. 3) De a da adăpost femeilor cu faceri premature, ajutîndu-le a crește și a face să viețuiască copiii născuți prematur. 4) A da material de învățămînt și edu­cație tuturor acelora ce se destinează ar­tei moșitului.­ Ei bine, această instituție, care din punct de vedere științific, din punct de vedere a grandioaselor operații obstre­­ticale ce se fac acolo de către profesorul Drăghescu, neobositul și eruditul direc­tor al acestei instituții, ajutat de emi­nentul și talentatul său asistent d-rul Mihail Cohn, dacă din acest punct de vedere poate sta alăturea de instituțiile similare ale Franței și Germaniei, din punctul însă de vedere administrativ putem afirma credem fără a îi desmin­­țiți că constitue o adevărată rușine. Datoria ori­cărui om cinstit este de a da alarma și d-nni efori puși în cu­rent cu cele întîmplate acolo desigur că vor lua urgente măsuri de îndrep­tare. Instituția aceasta „Maternitatea“ ar trebui, după criteriile științei igienice și a bunului simț, să aibă localul cel mai încăpător din toate serviciile. La „Ma­ternitate“ se primesc sute și mii de femei din Capială și din țară, în slabe condiții fiziologice pînă la cazurile de boală încît numărul paturilor ar trebui să fie enorm de mare. Ei bine „Materni­tatea“ nu posedă decît 70 de paturi după buget, pe cînd orice serviciu de mică im­portanță din Capitală are cel puțin 50 paturi.* • Localul­ e absolut neîncăpător, și pen­tru descrierea noastră vom începe cu sala de primire. Pentru trebuințele enorme ale „Mater­­nitățe­i“, Eforia pune la dispoziția sufe­rindelor mai puțin chiar decît are orice spitălaș de la țară. O odăiță mică în care încape numai o gravidă. Orice gravidă care e primită trebue firește, să ia în­­tîi o baie, care e instalată în sala de pri­mire. Dacă se întâmplă nenorocirea să se prezinte două gravide de odată atunci a doua nu mai poate intra în sala de primire ocupată, și chiar dacă prima gravidă a eșit din baie, se întîmplă i­­mediat o altă nenorocire, gardiencele constatând miracolul că apă pentru al­tă baie nu mai este. O sală importantă a „Maternității“ e sala de faceri. Ei bine! In această sală nu încap decît 5 paturi. Acum închipuiți-vă spec­tacolul ce se vede atît de des la Mater­nitatea, cînd sînt 10 femei cari trebue să nască. Se vede,, atunci cum stau în­grămădite cîte doua femei Intr’un singur pat svîrcolindu-se în durerile facere! sau cite o femeie chinuită de dureri stînd în picioare alăturea de cele întin­se în pat! Dar cel mai înfiorător spectacol ni-1 dau femeile gravide în ultimele luni. Sînt femei cari au servit ca bone, ca servitoare și rămănînd însărcinate sînt gonite de stăpînii lor la „Maternitate“ Eî bine, nenorocitele acestea a căror ul­tima nădejde era eterna „Maternitate“ cînd sînt primite acolo, cele mai multe își blestemă ceasul venirea lor acolo, căci încăperile fiind insuficiente se vede spec­­tacolul îngrozitor cum aceste nenoro­­­cite primite la „Maternitate“ nu găsesc un pat în care să-și odihnească trupu­rile trudite, și atunci rătăcesc din sa­lon în salon, pînă cînd cad zdrobite, adormind în coridoare pe niște lăzi în cari se țin rufe murdare!! Dar aceea la care ține orice spital ca­re merită acest nume, și ceea ce ar tre­bui să aibă înainte de toate „Maternita­tea“ e o sală mare de izolare a cazuri­lor infectate. Orașul furnizează „Mater­nității“ un număr enorm de cazuri de lehuze infectate cari nu pot fi căutată în particular de către medici. Ei bine! In loc ca „Maternitatea" să aibă un sa­lon special, vast, cu un personal sufi­cient, vedem că pentru izolarea femei­­ilor infectate s’a destinat niște chichi­ «Adeverim întrebată Un cearșeaf guvernamental afirmă că în­totdeauna s’au luat măsuri contra tuturor crimelor. Ar putea să ne spue ce măsuri s’au luat și contra crimelor comise după po­tolirea răscoalelor, crime confirmate In anexele d-lui Haret ?! Cum? Atenție! La bage de seamă d. Horțan, minis­trul lucrărilor publice! Să nu se prea amestece cu petroliștii, fiind-că numai decit „tovarășul” boină îl declară... a­­narh­ist! Nai catolc! D. Haret arată ca s’au împușcat oa­meni nevinovați, după potolirea răscoa­lelor. Numai d. boină e mai catolic ca papa și mai guvernamental ca guver­nul­­ Ioină o să țipe că asta e o infa­mie a „anarh­iștilor“ de la „Adev­ărul“ !! Rigoletto PĂRERI ȘI IMPRESII Pentru cei morți ! Pe cînd Hașdeu rămăsese singur cu ce­le două Julii ale sale în cavoul ce-l con­struise încă pe cînd se afla în viață—în sala Senatului delegații congresului in­ternațional de petrol ascultau cuvintele savante ale profesorului Engler asupra genezei petrolului. Ascultau încheierea acestui savant între savanți: — Să ne închinăm memoriei a tr­ei barbați care în anul acesta au dispărut dintre noi, să ne închinăm cu respect memoriei lui Berthelot, lui Mendelejeff și lui Boisson. Și întreaga adunare s’a ridicat de pe locurile ei—era un moment solemn! Și gindul nostru în acele momente era preocupat de respectul ce se obici­­nuește a se da aiurea oamenilor științii, de sentimentul acela de adîncă recunoș­tință pentru munca depusă în vederea progresului omenirei, sentiment care o­­norînd oamenii onorează pe om. Și odată pe calea acestor reflexiuni mi-a venit o ideie. Un scriitor german a făcut odată mare vîlvă cu o carte în­titulată Rembrandt ca educator. N’ar fi oare de scris o carte, mai bine, despre rolul congresului de petrol ca educator ? Noi nu ne-am învățat încă să respec­tăm în­deajuns pe oamenii noștri mari, pe oamenii mari ai omenirei. Căci știin­ța după vorba profesorului Engler , ne­­cunoscînd hotare, oamenii mari ai știin­ței sunt al neamului lor, dar sînt și au omenire­ întregi. Ei bine, nu ne-am învățat să respectăm în­deajuns și să fim recunoscători nici oamenilor noștri mari, cu atît mai puțin acelora cari sunt a­i tuturor. Și fără a­­ceasta ne lipsește un important stimul pentru a ne devota științei, științei înal­te, care abia hrănește corpul, dar satură spiritul și micșorează trebuințele corpu­lui. Și din acest punct de vedere putem a­­ștepta mult bine de la congres. ------------ i­l B. Br. C­HESTIA ZILEI Tum­isul carneiln* Un mare erou uitat! © cnepaînl Candiane € Grivițeanul Au fâlfâit drapelele de glorioasă aducere aminte pe clădirile Capita­lei și ale tarei, și patria a ținut să pomenească în sfintele slujbe desro­­birea ei și mărirea celor ce acum trei­zeci de ani au creiat o neperi­­toare independentă, înălțător și frumos! Dar nu știe de ce, văzînd cum se comemorează, cum se cinstește cei ce ne-au fost glorie în timpul marelui nostru rasboiu, un gînd supărător și tenace mi-a revenit din nou în minte, pri­nîndu-mi iarăși în față iluștrii cei uitați de­sigur nu din voință. Vezi că amintirea înmormîntărei savantului de seamă ce dăună-zî fu condus înconjurat de gol și uitare la locuința-i de veci, a rămas încă proaspătă în mine și flamurile de ero, trîmbițatele laude aduse eroilor noștrii pierduți, drept dovadă că m’am înșelat, că nu sîntem o tară de ingrați și că știm să ne prea­mă­rim gloriile, nu au fost d’ajuns și nu m’au convins. Printr’o paralelă a gîndirei, ală­­­­turi de acum uitatul mare savant Hasdeu, am întrezărit glorioasa, mă­reața imagine a celui pe care loan I. Brătianu îl intitula „Grivițeanul“ și despre care, în ziua cînd s’au îm­plinit trei­z­eci de ani de la cucerirea Griviței, nimic nu s’a pomenit! Candiano-Popescu, generalul­­ că­ruia se datorește cele trei asalturi ce au decis de soarta Griviței, eroul căruia Rușii i-au înălțat în Kremlin o coloană de marmoră cu numele lui, nu mai trăește astă­zi decît în memoria celor mici, a poporului pe care l’a iubit atîta și care nu poate uita că el a contribuit atît de mult să-î aducă glorie și neatîrnare.­­ Cunoșteam pe ilustrul general și adesea aveam onoarea d’a sta de vorbă cu dînsul. Știam cum acest mare erou și poet —căci poeziile sale războinice sînt tot ce poate fi mai caracteristic în acest gen—cum deputatul Gandiano­ Popescu, care a votat acum trei­zeci de ani războiul, a reintrat din pri­mele zile ale declarărei lui în rîn­­durile luptătoare, cu un avînt și un entusiasm de nedescris. De asemeni știam cum în ziua ne­uitatului asalt al Griviței, batalio­nul 2 de vînători fusese sortit a merge la atacul cel de moarte de co­mandant, și cum generalul Gandiano pe atunci colonel în rîndurile cava­leriei a cerut ca o supremă favoare generalului son Anghelescu să-l lase să fie el comanda acelui batalion. Generalul Anghelescu se opuse, și zise supărat colonelului Candiano: —„Am promis maicei tale să ve­ghez asupra ta, și a te lăsa să te duci în fruntea batalionului ar fi să te trimet la o moarte sigură!“ Colonelul Candiano însă nu se dă­du învins și se duse la Brătianu ca­re, cedînd stăruințelor sale, în di­mineața asaltului apăru decretul ce încredința comanda batalionului 2 de vînători colonelului Candiano Popescu. Se știe de totî cît de etimeenă a fost lupta. Destul să spunem eă ’din 600 de oameni ce formau acel glorios batalion s’au întors la căminurî nu­­mai 70. De două ori a fost respins asaltul, iar a treia oară Gri­vița a fost a moastră ! A doua zi generalul Skobelev cu propria sa mînă și în numele împă­ratului atîrnă pe pieptul eroului ce condusese viteazul batalion, crucea Sf. Gheorghe în gradul de cavaler. • Sînt șapte anî de cînd s’a stins râul care a fost o podoabă a țărei. Timp de douî ani de zile, batalionul 2 de vînători din Constanța nu a lip­sit a fi fată la aniversarea mortei generalului. Două ani de aducere a­­minte, și tara și-a zis că a făcut des­tul pentru datoria eî de recunoștin­ță, căci în anii următori nici un vî­­nător din batalionul ce el îl dusese la glorie nu mai avu poruncă și au­­torizatie a’șî reaminti de colonelul de la Grivita. in străinătate, chiar cînd nu exis­tă gloriile, și oamenii mari, totuși cei ce le plac a se împodobi cu ele, sînt în stare a și le făuri și prea­mării. La noî însă ni se pare că avem prea multe și dăm afară, pradă ui­­tărei și nepăsărei, tocmai pe acei ce ar trebui să strălucească ca­stelele printre totî ceil­ alți. Astă nepăsare, astă uitare a țărei nu are nevoe de nici o calificare, de nici un comentariu și nu putem să-i opunem de­cît următoarea telegra­mă trimisă de către Ion Brătianu amicului său Candiano-Popescu, cu ocazia unei aniversări: „De ce îmbătrînesc, de aceia gust „mai puțin manifestațiunile de o­­­cazie, dar fiind­că voiești să mă „întinerești, fie, la rîndul meui îtî „urez să trăești ca să maî dai ocazie „de a creia nouî sărbători de bărbi­­„ție romînească Adresa era astfel făcută: „D-lui Colonel Candiano-Popescu Grivițeanul A doua zi de 30 August cînd s’au comemorat atîția eroi ai războiului, cred că această telegramă grăește de la sine mai mult de­cît ori­cine și ori ce ar fi putut să spună acei ce au uitat pe viteazul Grivițeanu Can­diano-Popescu. „7. 7. Brătianu:" Ori­cine­­ poate vizita, în ori­ce oră din zi MMJoJ în JOHl Jo. 31 — Complect renovată și mobilată — unul din marile PREMII gratuite ale ziarului „ »ran­EATI« 5 minute cu tramvaiul electric — prin Bulevardul Fake. —

Next