Adevěrul, septembrie 1907 (Anul 20, nr. 6473-6502)
1907-09-01 / nr. 6473
Au ul ai AiX-iea.—JNO. t>4V6 fondator Ales. V. Beldimacn »TTEUCITATEAl COKCXOATA KZCLV5IV Agenției da Publicitate CAROL SCHULDER fl C©; București, Sir. KaragscrgevidlS Tal.lon 11/4 Pentru Capitală No. 14H« Provincie țl Str&in Suita No. 13!40 TELEFQR 5 bastă In toată îm*a Apare silul © Intra & seara cu ultimele știri ale silei Simbătă 1 Septembrie 1907 DIRECTOR POLITIC CONST. MILLS ABONAMENT ® 1 Osen • 1 • • § Lei 10.^ 6 Inni • • * « } ț ATM 8 lnnl • • 5 • # ■ 4<» o îi f.ă . i . i . , 1.50 In «Min Stat* fundof ® Biuteriile ziarului: Str. Sărindar, ti Anexele d-lui Haret Ce s’a petrecut în timpul răscoalelor — Publicarea In „Monitorul Oficial*"* 123 * 1234 a rapoartelor primite la ministerul instrucțiune asupra rolului preoților și învățătorilor în timpul răscoalelor, sunt viu comentate în cercurile politice. D. Haret e necontestat cel mai curajos ministru din cabinetul actual. De cîte ori opoziția sa înhățat, nu numai că n’a fugit de luptă, dar a sfidat-o, a arîtat-o prin modul cum respingea atacurile. Se poate spune că d. Haret e totdeauna omul ofensivei. Așa a procedat din prima zi a venirei sale la guvern, atunci cînd opoziția exploata broșura d-sale și cînd era acuzat că a amețit pe învățători și preot prin scrierile și discursurile sale. D. Haret s’a dus imediat la „Dacia“ și nu numai că n’a căutat să i se apere sau să explice actiunea sa din trecut, dar a declarat categoric că nu retractează nimic din ceea ce a vorbit și a scris, iar în ce privește pe preoți și învățători i-a apărat cu cea mai mare căldură. Mai tîrziu s’a răfuit cu d. Vlădescu și a refăcut absolut tot ce s’a făcut sub guvernul conservator. In ce privește distrugerea activitatei administrative a d-lui Vlădescu e adevărat că mai nimeni n’a protestat, n'a protestat nici chiar fostul ministru de instrucție conservator. Dar cînd d. Haret s’a atins și da stabilitatea profesorilor anulînd în massă și numirile făcute sub guvernul trecut, atunci s’au ridicat profesorii și au voit să se împotrivească acestui act. Ei bine, d. Haret s’a îndîrjit în așa mod încit a hotărît nu numai înăbușirea violentă a mișcărei de protestare, dar chiar transformarea congresului ostilii sale Satr’o demonstrațiune cu... scandal, dar cu telegrame elogioase pentru actualul ministru al instrucțiunei. Aceasta pune în evidență temperamentul d-lui Haret de luptător chiar fără... scrupule și chiar cînd e ministru. De altfel tot așa a procedat d. Haret și în chestia ,instigatorilor“ răscoalelor. D-nii Ionel Brătianu, Toma Stelian și generalul Averescu, speriați se vede de strigătele arendașilor și proprietarilor și a multor ziare conservatoare cum că preoții și învățătorii sunt adevărații instigatori ai răscoalelor, au ținut să dea oarecare satisfacție celor prădați și jefuiți. Administrația d-lui Ionel Brătianu, în special jandarmii, au pornit o goană contra „instigatorilor“; procurorii d-lui Stelian au înhățat preoții și învățătorii; armata a pornit cu tunurile asupra satelor. D. Haret s’a scandalizat ! Dar nu s’a indignat de modul cum s'au reprimat răscoalele și cum au procedat apoi parchetele d-lui Stelian. S’a scandalizat fiindcă s’au urmărit și cîțiva preoți și învățători. Imediat s'a pus la lucru și înainte ca d. Ionel Brătianu să termine ancheta orînduită de d-sa pentru a sa constata ororile ce s’au denunțat și asupra cărora „Adevărul“ a publicat așa de grave destăinurt, înainte ca d. general Averescu să publice d-sa rezultatul cercetărilor asupra modului cum s’a purtat armata, s’a grăbit d. Haret să publice ancheta d-sale și să medalieze un mare număr de preoți și învățători. Mai ’nainte de toate d. Haret a ținut nu numai să spele de orice învinuire pe preoți și învățători, acuzați că au instigat ațîțațî de d-sa, dar chiar să-î răsplătească pentru atitudinea lor în timpul răscoalelor. Aceasta iar pune în evidență temperamentul d-lui Haret. In chestia medaliereî învățătorilor și preoților, cami desigur că mai toți și-au făcut datoria în mijlocul țărănimei,bineînțeles după gradul de inteligență a fiecărui preot și învățător sătesc, d. Haret s’a încurcat. Pînă acum a dus-o bine cu demonstrațiunile și lupta ce a intreprins’o cu adversarii d-sale. Rapoartele ce le-a publicat în „Monitorul Oficial“, asupra răscoalelor, au să-l încurce rau de tot. * Ce reese din acele anexe pe cari B. Haret nu le publică în extenso, ci numai părți, așa că unele apar cu desăvîrșire incomplecte? Din anexele aceste reese că preoții și învățătorii au fost niște adevărați apostoli ai țărănimei, iar organele administrative niște zbiri, organele judiciare o bandă de călăi, iar cele militare niște asasini și hoți, căci într’un raport, (vezi anexa No. 80) se spune că îndată ce au venit tunurile la Stănești (Vlașca) s’a devastat totul și s’a furat învățătorului danii și banca populară a fost invadată de armată. Anexele d-lui Haret, singura anchetă oficială care s-a publicat, confirmă apoi o serie de asasinate și arată că victimele erau ființe absolut nevinovate. Probabil că anexele conțineau lucruri și mai grave contra organelor administrative, judiciare și militare, încît d. Haret le-a șters și le-a înlocuit cu puncte. Prin publicarea acestor documente de la ministerul de instrucțiune, se formulează adevărate rechizitorii în contra administrațiunei pe care o conduce d. Ionel Brătianu, în contra parchetelor al căror șef e d. Toma Stelian și în contra armatei de atitudinea căreia e responsabil ministrul de războiu, d. general Averescu. E absolut imposibil ca acești trei miniștrii să lase nerelevată ancheta aceasta a d-lui Haret. De aceea cercurile politice comentează în mod foarte viu întorsătură pe care a dat-o ministrul instrucției gravei chestiuni a reprimarei răscoalelor. — —— O mentalitate primejdioasă In fruntea programului partidului liberal stă înscris „domnia legilor“. Cum au înțeles ei în practică această domnie a legilor, se vede în toate zilele, s’a văzut mai ales la Galați unde prefectul a suspendat drepturile constituționale. A trecut de atunci vreme îndelungată și am putut constata că tot mai mult se întărește la stăpînitorii actuali mentalitatea că fie legi nu trebue să se ție seamă. Boia împușcarea țăranilor, incendierea caselor țărănești, bombardarea cu artilerie a satelor deschise, arestările nelegale ale țăranilor, deținerea arbitrară a d-lui Kogâlniceanu, baterea țăranilor cu fumia udă,mentalitatea că legea rm trebue respectată a prins, dela ministru pînă la cel din urmă vătăsesc rădăcini. Și dacă înainte exista cel puțin rușinea—o dovadă că tot mai exista o urmă de simț moral—de a nu mărturisi ilegalitățile, azi domnește lipsa de rușine care le mărturisește cu acel cinism care revoltă pe oamenii cinstiți, dar care e și cel mai alarmant simptom al dezagregarea autorității. A. W. ——«ag»» «58* ♦ 4BB—■ — waammmmammmmmmmmmmmmammmmmmmammmmmmaemmmmm* Anexele d-lui Ire!. Banchetul Asociației petroliștilor La Galatî muncitorii s’e.a prezentat d-lui Alamania să ceară drepturile lor înscrise în Constituția pe care regele a jurat s’o respecte, pe care miniștrii au jurat s’o respecte, pe care d. Atanasiu a jurat s’o respecte. Și știți ce a răspuns d. Atanasiu ? Că a comunicat ministrului de interne ilegalitatea ce a comis, că deci ministrul treime să acorde reintrarea în legalitate și că dacă muncitorii vor fi cuminți, d sa prefeotul, va interveni în favoarea lor, ca să li se redea libertatea întrunirei și a asocierii. Cinismul cuprins în această declarație, este caracteristic pentru vremea în care trăim. Partidul care a înscris în programul său, la ultimul său congres, domnia legilor,— șî a bătut joc de programul său ceea ce era liber să facă, dar își bate joc și de legile țarei, de drepturile cetățenilor, ceea ce nu i se poate tolera. Prefectul care recunoaște ilegalitatea ce comite și cere în același timp muncitorilor reintrarea în legalitate,e copt să fie guvernator rus, dar nu funcționar într'o țară care vrea ordine și liniște. IZBIȚII Punctele d-lui Haret Ad. In romanele senzaționale, în „Marchiza palidă, sau Văduva fecioară“, în „Contele roșu, sau dragostea după paravan“, cînd întîlnim o serie de puncte, înțelegem că sînt ziduri îndărătul cărora s’a petrecut ceva. In anexele d-lui Haret la referatul pentru medaliarea preoților și învățătorilor, punctele joacă un rol capital. Cînd ți-e lumea mai dragă, d. Haret îțî tac anexat i-ți pune puncte... Punem și noi punct și ne întrebăm ce e cu punctele din anexele d-lui Haret ? Pa o Adevărata situație din Rusia Liniștea,relativă în care s’a deschis campania electorală în Rusia ar lăsa să se creadă că s’a făcut o modificare în sentimentele masseî, că a intervenit o evoluție retrogradă în spirite. . Dar a trage o asemenea concluzie din liniștea aparentă, care se constată în sinele distincte, ar însemna a cunoaște rea situația lăuntrică a imperiului și caracterul rasei slave și aț închipui că sistemul represiunilor riguroase a putut să dezgusteze de politică pe reformiștii tuturor partidelor. La dreptul vorbind, condamnările capitale, închisoarea, deportările în Siberia, torturile, afi micșorat numărul revoluționarilor, și le-a înfrmat in oarecare măsură avîntul , dar nimic nu s’a schimbat in năzuințele și în ideile majorităței publicului. Dacă aceste idei nu s’au afirmat acum cu aceeași violență ca în trecut, cauza o că revoluția durează în Rusia de patru ani , că populația a trecut prin toate suferințele și decepțiile și că nervii prea întinși și inima prea zdrobită, cer puțină odihnă chiar la cei mai ireductibili. Trebue de asemenea să se ție seamă de creșterea mizeriei generale, și dacă nevoile n’au scăzut, truda zilnică, necesară pentru satisfacerea lor, e mult mai considerabilă. * Există deci în acest moment, nu Rusia, un fel de răgaz, de care guvernul pare că beneficiază, dar care ar fi greșit să fie considerat ca o dovadă de descurajare a poporului sau de părăsire a drepturilor sale. Sentimentul de opoziție la toate tendințele reacționare și autocratice e tot așa de viu și recenta conferință a delegaților provinciali ai partidului constituționalilor democrați, convocat pentru a stabili planul campaniei electorale, a demonstrat deslușit că populația rurală nu a abdicat deja nici una din revendicările sale. Din potrivă, din dezbaterile acestei adunări rezultă că fracțiunea radicală a partidului adună mai multe aderări decit fracțiunea moderată și că constituționalii-democrați au șansa de a dobîndi în a treia Dumă o reprezentanță și mai numeroasă decît în cele precedente, cu toate piedecile nouei legi electorale. Stipulările acestei legi rămăseseră pînă acum neștiute de țărani, cari fuseseră cu totul preocupați de munca secerișului, dar în măsura în care le cunosc și în care li se lămurește cuprinderea, și își dau seama de spoliarea drepturilor lor și de sfidarea ce le aruncă legea, impresiunea de nemulțumire se accentuiază. Guvernul crezuse că va putea câștiga pe țărani pentru cauza reacționară, concedindu-le unele avantagii. Primul ministru Stolypin se încercase cu destulă sinceritate ca să realizeze, în acest scop o reformă agrară. Dar fie că țăranii au găsit-o neîndestulătoare, fie că ei sînt indignați de restrîngerile ce se aduc drepturilor lor electorale pentru a treia Dumă, e hotărît că tactica lui Stolypin a dat greș. Țăranii ac agitățp se constată zilnic in guvernămîntul Poltava, Tver, Kursk, etc., că numeroase proprietăți sînt incendiate și prădate. E vorba de atentate contra caselor și curților marilor proprietari. De altminteri, poliția nu a reușit să descopere pe incendiatori, ceea ce dovedește complicitatea cel puțin pasivă a țăranilor și persistența sentimentelor revoluționare, nete cari trebuiau să servească ca locuință internilori. Și consecința tuturor acestora e că In toate părțile, în toate sălile de la „Maternitate" vedem o îngrămădire enormă de paturi și alăturea cu ele leagăne In cît e absolut cu neputință medicilor și moașelor să se învîrtească între ele. Nu mai vorbim de nenorocitele femei cu faceri premature. Acestea sunt de obicei femei anemice, slăbite de diferite boli, și cei dinții lucru ce le ar trebui sunt săli spațioase, cu aer mult și curat, cu lumină multă și alimentație bună. In mizeria de la „Maternitate“ cu lipsa de încăperi, de aer, și cu alimentația ceea îngrozitor de insuficientă se poate înțelege ușor, în ce stare ies de la „Maternitate“, femeile din această categorie. In străinătate pentru femeile cu faceri premature există un Serviciu special, cu personal anume,u doici angajate pentru alimentarea copiilor prematuri. La noi, studenții au dese ori ocazii să vadă spectacolul sfîșietor a acestor mame cărora natura le-a brum„ „ecesară copiilor lor, umblînd de la un pat la altul și cerșind o picătură de lapte pentru copilul lor de la mamele cari au ceva mai mult și aceste din urmă refuzînd ajutorul și păstrîndu-i pentru copilașii lor. • O reformă a „Maternității“ se impune. Se cheltuesc milioane pentru Sinaia, se cheltuesc milioane pentru sanatorii de tuberculoși incurabili, e de datoria guvernului de a lua măsuri ca femeea gravidă să fie protejată, copiii să fie protejați și numai astfel vom putea ajunge și la o mortalitate mică. In special la București se impune crearea de servicii de „maternitate“ la fiecare spital, precum există un serviciu de chirurgie și de boli interne să există și unul de faceri. Se observă în statisticele „Maternității“ un fenomen destul de important în această privință. Mai toate gravidele sunt din quartierul în care e situată „Maternitatea“. Femeile din celelalte quartiere nu vin la „Maternitate“ din cauza distanței prea mari ceaü de parcurs precum și din cauza lipsei de educație în sensul de a veni să nască la „Maternitate“. Depărtarea cea mare de celelalte quartiere ale Capitalei face ca jurnalele să publice des cazuri de femei cari au născut în timpul transportului lor de la domiciliu la „Maternitate“. • Incontestabil că foloasele aduse de „Maternitate“ chiar în starea ei actuală, sînt foarte mari grație energiei și capacitatea talentaților medici de acolo, și în special d-lui prof. Dr. Drăghescu și dr. Kohn. Talentul și erudiția acestor minunați apostoli ai științei ar putea însă aduce roade de multe ori, mai multe, dacă serviciul asistenței gravidelor ar fi mai bine organizat ca azi. H O. Qruppnîi d-lui Crăsnaru Poate că amitați amii de d. Crăsnaru de la Vîlcea—actualmente prefect al acelui județ ? D-sa a știut să-și facă între liberali reputația de avocat căutat, special în chestii forestiere pe cari le rezolvă și în opoziție și la guvern cu o deosebită abilitate. Ba, pe de-asupra, d. Crăsnaru și-a mai făcut și o mică reputație de democrat, de om modern, care ar fi detestând vechile procedimente ale politicienilor, etc. etc. Pe cît știm, d-sa ar fi dus, chiar la Vîlcea, lupte homerice cu o parte din liberalii locali, acuzîndu-i că compromit partidul cu procedeurile lor. Am voi să știm cum se potrivesc toate astea cu cele ce se petrec azi, sub administrația d-sale prefectorială, în județul Vîlcea. în alegerile generale s'a operat în acest vilaet al d-sale ca pe vremurile celebre ale prefecților lui Radu Mihaiu, iar acum a venit rîndul alegerile comunale. De cînd s'au anunțat alegeri comunale la Drăgășani administrația d-lui Crăsnaru se ilustrează cum nu se poate ilustra decit o administrație care e condusă de un vrednic discipol al răposatului Dimulescu. Arestările, bătăile, insultarea și ameniințarea cetățenilor sînt la ordinea silei. Pînă și sergeniul-major al companiei locale e trimis din casă în casă la părinții soldaților ca să le spuie că va fi vai și amar de fiii lor, dacă părinții nu vor vota lista administrației la alegerile comunale. Dacă așa crede prefectul de Vîlcea că 'și face reputație la centru, o să se convingă repede că excesul său de sei îl va duce la o tristă celebritate și cînd va fi bine demonetizat... o să se găsească succesor la Vîlcea pritre acei pe cari ’i slujește azi în speranța de a-i avea de susținători! A căzut el Simulescu din grandoarea sa, darmi-te d. Crăsnaru ! După beția de la Drăgășani, să nu vie o mahmureală... ă’alea urîtele!... S. U. R. Un strigăt de alarmă — o primejdie socială D-lor Efori ai spitalelor civile! Se vede, că a fost scris ca în țara noastră totul să nu fie decît spoială de civilizație; e de ajuns pentru noi că ne vedem în stare de a îmbrăca mantia apusului civilizat pentru ca să credem că sîntem în adevăr civilizați. S’a vorbit mult în vremea din urmă de starea nenorocită a țărănimei noastre și de insuficiența asistenței publice la țară, nimeni nu pare însă a-și da seama și de aceea nici nu s’a dat alarma în contra unui mare pericol social care planează asupra însăși metropolei intelectuale și politice a țărei, asupra Bucureștiilor ! O să descriu aici numai în linii „generale o ramură mică a asistenței medicale din București și se va vedea dintr’un singur exemplu, care ia oareși cum o importanță simbolică, — ce prăpăstie există între ceea ce se înțelege prin civilizație și reala situație a țărei noastre. Negreșit, că străinul civilizat, e plăcut impresionat cînd plimbîndu-se pe calea Victoriei, vede, trecînd iute, în goana cailor elegantul cuplu al societăței de salvare pus la dispoziția publicului suferind. Da! Sîntem țară civilizată, își va fi zicînd străinul care observă activitatea binefăcătoare a societăței pentru protecția crinilor, cailor și a altor animale. Dacă însă îl va prinde pofta să afle cum se protejă oamenii în metropola noastră civilizată, sîntem siguri că va fi cuprins de un sentiment de groază! Pentru aceasta nu are decît să facă o mică plimbare pe care a făcut-o autorul acestor rînduri la instituția cea mai importantă din țara noastră pentru prolecțiunea oamenilor, vrem să vorbim de Maternitatea din București. Se știe că Maternitatea e singura, unica instituție din Capitală destinată. 1) A da adăpost și ajutor femeilor sărace însărcinate ale Capitalei. 2) A da ajutor femeilor cari au avortat sau sînt în iminență de a avorta. 3) De a da adăpost femeilor cu faceri premature, ajutîndu-le a crește și a face să viețuiască copiii născuți prematur. 4) A da material de învățămînt și educație tuturor acelora ce se destinează artei moșitului. Ei bine, această instituție, care din punct de vedere științific, din punct de vedere a grandioaselor operații obstreticale ce se fac acolo de către profesorul Drăghescu, neobositul și eruditul director al acestei instituții, ajutat de eminentul și talentatul său asistent d-rul Mihail Cohn, dacă din acest punct de vedere poate sta alăturea de instituțiile similare ale Franței și Germaniei, din punctul însă de vedere administrativ putem afirma credem fără a îi desmințiți că constitue o adevărată rușine. Datoria oricărui om cinstit este de a da alarma și d-nni efori puși în curent cu cele întîmplate acolo desigur că vor lua urgente măsuri de îndreptare. Instituția aceasta „Maternitatea“ ar trebui, după criteriile științei igienice și a bunului simț, să aibă localul cel mai încăpător din toate serviciile. La „Maternitate“ se primesc sute și mii de femei din Capială și din țară, în slabe condiții fiziologice pînă la cazurile de boală încît numărul paturilor ar trebui să fie enorm de mare. Ei bine „Maternitatea“ nu posedă decît 70 de paturi după buget, pe cînd orice serviciu de mică importanță din Capitală are cel puțin 50 paturi.* • Localul e absolut neîncăpător, și pentru descrierea noastră vom începe cu sala de primire. Pentru trebuințele enorme ale „Maternităței“, Eforia pune la dispoziția suferindelor mai puțin chiar decît are orice spitălaș de la țară. O odăiță mică în care încape numai o gravidă. Orice gravidă care e primită trebue firește, să ia întîi o baie, care e instalată în sala de primire. Dacă se întâmplă nenorocirea să se prezinte două gravide de odată atunci a doua nu mai poate intra în sala de primire ocupată, și chiar dacă prima gravidă a eșit din baie, se întîmplă imediat o altă nenorocire, gardiencele constatând miracolul că apă pentru altă baie nu mai este. O sală importantă a „Maternității“ e sala de faceri. Ei bine! In această sală nu încap decît 5 paturi. Acum închipuiți-vă spectacolul ce se vede atît de des la Maternitatea, cînd sînt 10 femei cari trebue să nască. Se vede,, atunci cum stau îngrămădite cîte doua femei Intr’un singur pat svîrcolindu-se în durerile facere! sau cite o femeie chinuită de dureri stînd în picioare alăturea de cele întinse în pat! Dar cel mai înfiorător spectacol ni-1 dau femeile gravide în ultimele luni. Sînt femei cari au servit ca bone, ca servitoare și rămănînd însărcinate sînt gonite de stăpînii lor la „Maternitate“ Eî bine, nenorocitele acestea a căror ultima nădejde era eterna „Maternitate“ cînd sînt primite acolo, cele mai multe își blestemă ceasul venirea lor acolo, căci încăperile fiind insuficiente se vede spectacolul îngrozitor cum aceste nenorocite primite la „Maternitate“ nu găsesc un pat în care să-și odihnească trupurile trudite, și atunci rătăcesc din salon în salon, pînă cînd cad zdrobite, adormind în coridoare pe niște lăzi în cari se țin rufe murdare!! Dar aceea la care ține orice spital care merită acest nume, și ceea ce ar trebui să aibă înainte de toate „Maternitatea“ e o sală mare de izolare a cazurilor infectate. Orașul furnizează „Maternității“ un număr enorm de cazuri de lehuze infectate cari nu pot fi căutată în particular de către medici. Ei bine! In loc ca „Maternitatea" să aibă un salon special, vast, cu un personal suficient, vedem că pentru izolarea femeiilor infectate s’a destinat niște chichi «Adeverim întrebată Un cearșeaf guvernamental afirmă că întotdeauna s’au luat măsuri contra tuturor crimelor. Ar putea să ne spue ce măsuri s’au luat și contra crimelor comise după potolirea răscoalelor, crime confirmate In anexele d-lui Haret ?! Cum? Atenție! La bage de seamă d. Horțan, ministrul lucrărilor publice! Să nu se prea amestece cu petroliștii, fiind-că numai decit „tovarășul” boină îl declară... anarhist! Nai catolc! D. Haret arată ca s’au împușcat oameni nevinovați, după potolirea răscoalelor. Numai d. boină e mai catolic ca papa și mai guvernamental ca guvernul Ioină o să țipe că asta e o infamie a „anarhiștilor“ de la „Adevărul“ !! Rigoletto PĂRERI ȘI IMPRESII Pentru cei morți ! Pe cînd Hașdeu rămăsese singur cu cele două Julii ale sale în cavoul ce-l construise încă pe cînd se afla în viață—în sala Senatului delegații congresului internațional de petrol ascultau cuvintele savante ale profesorului Engler asupra genezei petrolului. Ascultau încheierea acestui savant între savanți: — Să ne închinăm memoriei a trei barbați care în anul acesta au dispărut dintre noi, să ne închinăm cu respect memoriei lui Berthelot, lui Mendelejeff și lui Boisson. Și întreaga adunare s’a ridicat de pe locurile ei—era un moment solemn! Și gindul nostru în acele momente era preocupat de respectul ce se obicinuește a se da aiurea oamenilor științii, de sentimentul acela de adîncă recunoștință pentru munca depusă în vederea progresului omenirei, sentiment care onorînd oamenii onorează pe om. Și odată pe calea acestor reflexiuni mi-a venit o ideie. Un scriitor german a făcut odată mare vîlvă cu o carte întitulată Rembrandt ca educator. N’ar fi oare de scris o carte, mai bine, despre rolul congresului de petrol ca educator ? Noi nu ne-am învățat încă să respectăm îndeajuns pe oamenii noștri mari, pe oamenii mari ai omenirei. Căci știința după vorba profesorului Engler , necunoscînd hotare, oamenii mari ai științei sunt al neamului lor, dar sînt și au omenire întregi. Ei bine, nu ne-am învățat să respectăm îndeajuns și să fim recunoscători nici oamenilor noștri mari, cu atît mai puțin acelora cari sunt ai tuturor. Și fără aceasta ne lipsește un important stimul pentru a ne devota științei, științei înalte, care abia hrănește corpul, dar satură spiritul și micșorează trebuințele corpului. Și din acest punct de vedere putem aștepta mult bine de la congres. ------------ il B. Br. CHESTIA ZILEI Tumisul carneiln* Un mare erou uitat! © cnepaînl Candiane € Grivițeanul Au fâlfâit drapelele de glorioasă aducere aminte pe clădirile Capitalei și ale tarei, și patria a ținut să pomenească în sfintele slujbe desrobirea ei și mărirea celor ce acum treizeci de ani au creiat o neperitoare independentă, înălțător și frumos! Dar nu știe de ce, văzînd cum se comemorează, cum se cinstește cei ce ne-au fost glorie în timpul marelui nostru rasboiu, un gînd supărător și tenace mi-a revenit din nou în minte, prinîndu-mi iarăși în față iluștrii cei uitați desigur nu din voință. Vezi că amintirea înmormîntărei savantului de seamă ce dăună-zî fu condus înconjurat de gol și uitare la locuința-i de veci, a rămas încă proaspătă în mine și flamurile de ero, trîmbițatele laude aduse eroilor noștrii pierduți, drept dovadă că m’am înșelat, că nu sîntem o tară de ingrați și că știm să ne preamărim gloriile, nu au fost d’ajuns și nu m’au convins. Printr’o paralelă a gîndirei, alături de acum uitatul mare savant Hasdeu, am întrezărit glorioasa, măreața imagine a celui pe care loan I. Brătianu îl intitula „Grivițeanul“ și despre care, în ziua cînd s’au împlinit treizeci de ani de la cucerirea Griviței, nimic nu s’a pomenit! Candiano-Popescu, generalul căruia se datorește cele trei asalturi ce au decis de soarta Griviței, eroul căruia Rușii i-au înălțat în Kremlin o coloană de marmoră cu numele lui, nu mai trăește astăzi decît în memoria celor mici, a poporului pe care l’a iubit atîta și care nu poate uita că el a contribuit atît de mult să-î aducă glorie și neatîrnare. Cunoșteam pe ilustrul general și adesea aveam onoarea d’a sta de vorbă cu dînsul. Știam cum acest mare erou și poet —căci poeziile sale războinice sînt tot ce poate fi mai caracteristic în acest gen—cum deputatul Gandiano Popescu, care a votat acum treizeci de ani războiul, a reintrat din primele zile ale declarărei lui în rîndurile luptătoare, cu un avînt și un entusiasm de nedescris. De asemeni știam cum în ziua neuitatului asalt al Griviței, batalionul 2 de vînători fusese sortit a merge la atacul cel de moarte de comandant, și cum generalul Gandiano pe atunci colonel în rîndurile cavaleriei a cerut ca o supremă favoare generalului son Anghelescu să-l lase să fie el comanda acelui batalion. Generalul Anghelescu se opuse, și zise supărat colonelului Candiano: —„Am promis maicei tale să veghez asupra ta, și a te lăsa să te duci în fruntea batalionului ar fi să te trimet la o moarte sigură!“ Colonelul Candiano însă nu se dădu învins și se duse la Brătianu care, cedînd stăruințelor sale, în dimineața asaltului apăru decretul ce încredința comanda batalionului 2 de vînători colonelului Candiano Popescu. Se știe de totî cît de etimeenă a fost lupta. Destul să spunem eă ’din 600 de oameni ce formau acel glorios batalion s’au întors la căminurî numai 70. De două ori a fost respins asaltul, iar a treia oară Grivița a fost a moastră ! A doua zi generalul Skobelev cu propria sa mînă și în numele împăratului atîrnă pe pieptul eroului ce condusese viteazul batalion, crucea Sf. Gheorghe în gradul de cavaler. • Sînt șapte anî de cînd s’a stins râul care a fost o podoabă a țărei. Timp de douî ani de zile, batalionul 2 de vînători din Constanța nu a lipsit a fi fată la aniversarea mortei generalului. Două ani de aducere aminte, și tara și-a zis că a făcut destul pentru datoria eî de recunoștință, căci în anii următori nici un vînător din batalionul ce el îl dusese la glorie nu mai avu poruncă și autorizatie a’șî reaminti de colonelul de la Grivita. in străinătate, chiar cînd nu există gloriile, și oamenii mari, totuși cei ce le plac a se împodobi cu ele, sînt în stare a și le făuri și preamării. La noî însă ni se pare că avem prea multe și dăm afară, pradă uitărei și nepăsărei, tocmai pe acei ce ar trebui să strălucească castelele printre totî ceil alți. Astă nepăsare, astă uitare a țărei nu are nevoe de nici o calificare, de nici un comentariu și nu putem să-i opunem decît următoarea telegramă trimisă de către Ion Brătianu amicului său Candiano-Popescu, cu ocazia unei aniversări: „De ce îmbătrînesc, de aceia gust „mai puțin manifestațiunile de ocazie, dar fiindcă voiești să mă „întinerești, fie, la rîndul meui îtî „urez să trăești ca să maî dai ocazie „de a creia nouî sărbători de bărbi„ție romînească Adresa era astfel făcută: „D-lui Colonel Candiano-Popescu Grivițeanul A doua zi de 30 August cînd s’au comemorat atîția eroi ai războiului, cred că această telegramă grăește de la sine mai mult decît oricine și ori ce ar fi putut să spună acei ce au uitat pe viteazul Grivițeanu Candiano-Popescu. „7. 7. Brătianu:" Oricine poate vizita, în orice oră din zi MMJoJ în JOHl Jo. 31 — Complect renovată și mobilată — unul din marile PREMII gratuite ale ziarului „ »ranEATI« 5 minute cu tramvaiul electric — prin Bulevardul Fake. —