Adevěrul, octombrie 1907 (Anul 20, nr. 6503-6532)

1907-10-01 / nr. 6503

iiaui &i AiX-lea—ho. ööü3 FONDATOR Alex. V. Beldimaau PUBLICITATEA: CONCEDATA E.XCI.VSIV Agenției de Publicitate CAROL SCHULDER Co. București, Sir. Karageorgevlcl 18 Taleloa S'4 TELEFOS j P°l Pontra Capitaiä So. I î IO Lua i i üwlűiubiití 100T DISSECTOR POLITIC CONST. MILLE ABONA1HENTE * Un an . , , , , Lei 16.— 6 luni . . , ; . „ 8.— 3 luni - • ■ • • „ 4.— o lună . . . . . „ 1.50 In străinătate îndoit mm Provincie și Str.inAtate No. 12140 Apare zISssf © Ia ©ra I» seara © ti­nif ImeIe știri ale s­preî­­ j jiurourile ziarului: Str. Sărindar, 11 a Dgm m­ultm tara . ^ Pontica ruseasca Orient Cinstea lu­ Nădejdi Hg •^Adeverim » Completările Acum se dă pe față de ce s’a zvo­nit despre comploturi de ale armeni­lor și despre bombe descoperita la Căî­­nenî. Ca să încaseze ruble Hellas et Comp!... Glumii ? D. Ioină crede că „anarho-revoluțio­­naru!“ dr. Iakowsky face „glume proaste“ ctnd îi cere la ininile lui Bebel socoteala banilor încasați de la Boh­in. „Anarho-revoluționarii* nu prea au obiceiul să glumească !.... Șisperație Cei de la „Universul“ de mîine cu crima de poîmîine văzind că au făcut’o fiartă cu campania cu A Bir sînt pe punctul să-și facă... Arghiri! Rigoletto Rostul Vizitei marelui duce Vladimír !­ Convorbire cu un personagiu politic asupra politicei rusești în Orientul european . Toată lumea se va fi întrebînd care este scopul vizitei marelui duce Vladimir la Sofia, apoi la Viena și pe urmă la București, înțelege oricine că ținta princi­pală a marelui duce nu a fost parti­ciparea Rusiei la serbările din Bul­­garia, ci că aceste serbări au­ fost ocazia importantelor vizite de la Viena și București. Numai cine cunoaște marea in­fluență pe care marele duce o exer­cită asupra politicei externe rusești, ca și în genere asupra întregei po­litice a imperiului moscovit, își poate da seama de însemnătatea în­trevederilor sale cu împăratul Fran­­cisc Iosef și cu regele nostru. Adevărul e acesta : în urma ca­tastrofei din Extremul Orient, und­e Rusia și-a văzut înmormîntate­a cîmpiile de la Mukden visurile ei de dominațiune din acea regiune a lumei, guvernele țarului au căutat și caută o compensațiune la acesta teribele înfrîngeri. Un stat mare ca Rusia, care a urmărit totdeauna scopuri atît de ambițioase și de vaste, nu poate su­feri mult timp o ștergere sau, cum zic francezii, un „effacement” atît de complect a acțiunei sale poli­tice și a prestigiului sau de putere mondială. Nu trebue uitat apoi că Rusia a căutat în­totdeauna un derivativ la dificultățile sale interne în politica sa de expansiune și de dominațiune externă. Refulată în Extremul Orient, nevoită să-șî retragă sfera sa de in­fluență în regiunea Charbinului, a­­bandonînd de fapt regiunea Amurului și menținînd Vladivostokul mai mult ca o consolațiune decît ca o­ forță reală în regiunea sino-japone­­ză, Rusia este nevoită să revină la politica ei tradițională în Orientul european. pacea cu japonezii, tratatul de la Portsmount, acordul anglo-rus în chestiile aziatice, au închis pe de­plin ciclul politicei rusești aziatice. Rusia își întoarce din nou ochii asupra creștinilor din imperiul oto­man. * * * Interlocutorul nostru, în curent cu chestiunile diplomatice și care cu­noaște pe mulți bărbați politici eu­ropeni, ne face,..pe larg, istoricul a­­ranjamentului de la Muerzsteg Intre Austria și Rusia. Acest aranjament—ne spune d-sa­u—a servit de minune Rusiei. Pe tot timpul cit a fost paralizată în Extremul Orient, în baza acestui aranjament însă Austria n’a putut face un pas în Balcani fără asenti­mentul Rusiei. Lucrurile s’ar fi pe­trecut de­sigur altfel dacă Austria ar fi avut mină liberă în timpul cît Rusia a fost paralizată. Acum, pentru motivele arătate la începutul convorbirei, Rusia va în­treprinde o acțiune energică în Ma­cedonia căutînd să activeze opera reformelor. Imperiul vecin va fi secondat în această operă, vrînd-nevrind, de că­tre Austro-Ungaria, bine înțeles de către Franța și, lucru care va mira poate pe mulți, de către Anglia și destul să spunem că în această ac­țiune Rusia nu va putea conta prea mult pe spiijinul Germaniei, pentru a înțelege această atitudine a En­­glitezei. In tot cazul acțiunea An­gliei nu va putea fi cunoscută în mod mai precis decit după între­vederea împăratului Germaniei cu regele Eduard. Faptul important, și asupra căruia trebue să fim însă atenți­e că Rusia ia de azi înainte inițiativa activărei operei de reforme in Macedonia. Prin aceasta imperiul vecin îșî redo­­bîndește toată popularitatea și sim­patia popoarelor creștine din impe­riul otoman, își reașează pe rase so­lide influența, pînă acum cam zdrun­cinată, în Bulgaria, și își creiază un mijloc de acțiune și de înrîurire asupra turciei, înrîurire care poate fi exploatată perfect diplomaticește, fiind dat că, oricam­ ar fi planurile Rusiei, ea va trebui să fie fatalmente secondată în acțiunea ei și de alte popoare. Viitorul ne va arăta în curînd care vor fi rezultatele acestei ac­țiuni și la ce complicațiuni poate să dea naștere. Nu putem profetiza nimic, dar atît putem spune că trebue să fim foarte atenți și să ne încordăm toate pu­terile pentru a reorganiza armata noastră. Trebuesc făcute toate sforțările ca, la un moment dat, să fim gata a ne spune și noi cuvîntul în O­­rient. Vizita marelui duce Vladimir la Curtea noastră însemnează cel pu­țin un lucru : recunoașterea impor­tanței pe care Romînia și-a cîșș­i­­gat-o în concertul statelor europene, importanță bazată pe puterea sa reală și care constă în doi factori indiscutabili: forța sa culturală și forța sa economică. Baterea armată într'o țară nu este decît rezultatul acestor doi fac­tori. Nu putem ști ce probleme se vor fi discutat la București, sigur este însă că Romîniei îi este rezervat un rol în evenimentele ce au să se desfășoare. Acest rol este cu atît mai precis indicat cu cît vizita ma­relui duce la București a fost prece­dată și de întrevederea regelui nostru cu împăratul Franz Iozef și de conferințele ce le-a avut suveranul Romîniei cu d-niî d’Aerenthal și Is­­wolsky. Aceste sunt indicațiuni destul de clare despre recunoașterea impor­tanței Romîniei în dezlegarea pro­blemului oriental. Lucru despre care deocamdată avem să ne bucurăm este că de unde înainte Rusia ignora acțiunea și puterea noastră în Orient, acum prin manifestațiuni, indiscutabile, se consideră ca un factor ce nu poate fi disprețuit. Nu bucurăm cu atît mai mult că d. Iswolsky, pa care l’am­ cunoscut acum 21 de ani cînd era secretar de legațiune la București, precum și în urmă la Roma în calitate de reprezentant al Rusiei pe lîngă Qui­­rinal, nu trecea tocmai atunci drept un amic al Romîniei. Schimbarea atitudine­ d-lui Is­wolsky, acum cînd d-sa ocupă o si­tuație așa de însemnată, nu poate decît să ne placă: împrejurările deocamdată par a ne fi favorabile. Numai de am ști să profităm de ele. In tot cazul sîntem în fața u­nei nouî probleme cu consecințî de cea mai mare însemnătate pentru țara noastră. RAZBITII­UI! A. V. Scăparăm î­­n sfîrșit putem să ne aerisim odăile, putem să deschidem ferestrele, putem circula liberî pe stradă, putem vorbi u­­nul cu altul, putem umbla cu mîinile în buzunar, fără să se uite bănuitor gar­distul din colț și putem duce acasa un pepene sau o pungă cu mere, fără ca să ni­ se facă perchiziție spre a constata dacă nu cum­va am luat, ca desert, o bombă umplută cu melinită. Enfin, sîntem scurs, fără marele duce al Rusiei între marii Capitalei. E o mare ușurare națională pentru care ținem să mulțumim din suflet ilus­trului oaspe, strigînd : —­ Beje, beje și să ne vedem mai rar! Pap O RUȘINE Vizita la Cartea noastră a mare­lui duce Vladimir al Rusiei n’a avut numai darul de a crea în Capitala regatului o atmosferă neobicșnuită de bănuială și spionagiu, ci nu a a­­dus și o mare rușine. Au mai fost prinți, duci și capete încoronate în Romînia, dar niciodată n’am avut atmosfera aceasta urîtă și indispoziția aceasta a publicului, in totdeauna s’a știut că populațiu­­nea noastră pe cînică, ospitalieră și curtenitoare, are o atitudine demnă față de personagiile cari vizitează Curtea noastră și chiar atunci cînd vreunul din ele nu inspiră simpatie, publicul nostru păstrează o rezervă cuviincioasă. De astădată însă s’a crezut de cuviință a se cr­ea o atmosferă „te­roristă“ și două zile Capitala a a­­vut aspectul Petersburgului. Cetă­țeni onorabili au primit ordinul po­liției de a nu deschide ferestrele la trecerea și preumblarea marelui duce rus prin Capitală, străzile au fost ocupate și barate militărește, întreg­ orașul a fost străbătut de ri­dicule procesiuni de gardiști deghi­zați și ori­unde se aflau doar cetă­țeni la un loc, se apropia un agent secret și spiona. Era o adevărată provocațiune la adresa trecătorilor. Ceea ce însă a pus vîrf la toate a fost rușinea de a se vedea că lega­ția rusească n’a avut măcar încre­dere în toată această desfășurare polițienească și neputînd obține ca o brigadă de poliție rusească să în­locuiască cu totul poliția noastră cu prilejul vizitei marelui duce rus, a obținut totuși ca poliția noastră să fie condusă și supravegheată de o echipă de spioni ruși, în cap cu un spion rus în­deobște cunoscut, anume Bîellas, care sub ochii tutu­rora, urma automobilul marelui duce într’un alt automobil alăturea de înalți funcționari ai poliției. Rușinea și umilința aceasta a fost colac peste pupăză cu prilejul ace­stei incomode vizite. Ceva mai mult tact și ceva mai multă demnitate n’ar fi stricat. Afi. Bm bm­ii Confidențele unei femei demonstră că moartea tragică a lui Boulanger e învăluită de mister Drama unei vieți Sînt vre-o cîteva zile de cînd s’au­ îm­plinit ș­aisprezece ani de la moartea lui Boulanger, eroul care a dat numele pilii unei întregi mișcări populare, în Franța: boul aug­i­sinul și a cărui viață furtunoasă s’a sfîrșit printr’o tragedie, prin sinuciderea în exil'. Ca mai toate firile excepționale, din momentul în care împrejurările l’au pus­ într’o situație înaltă, el s’a manifes­tat ca un spirit neatîrnat, reformator și în fruntea programului său politic stă­tea înscrisă: revizuirea constituției. Cu un asemenea temperament și pro­gram, secondat de masa cea mare a ne­mulțumiților contra politicei guverna­mentale din­ 1887 (incidentul de frontie­ră cu Germania, care a provocat bulan­­gismul), el nu putea constitui de­cît o primejdie pentru republică și prigoana contra lui începu. Gata de­ a fi arestat, generalul Boulanger, fost ministru­ de război ș­ și ,pus în disponibilitate, trebui să fugă din Franța­ și el rătăci­se la Bruxelles, Londra, Jersey. Senatul, con­stituit în înaltă Curte, îl condamnă în lipsă la detențiune perpetuă într’o for­tăreață. Acuzările împotriva lui se îmbulziră și­ gloria fragilă, care e în același timp cea mai ademenitoare și dureroasă hi­meră, se sparse acoperindu-l cu ruinele amărăciune­ și desnădejdei. Bulangismul căzu, eroul­ iubit al poporului fu pără­sit de toți. Singur în cuprinsul larg al dramei ce se juca în viața lui, Boulan­ger se retrase la Bruxelles cu d-na.Mar­guerite Crouzet, soția divorțată a lui Bonnemanns, unde, la trei luni după moartea acea ea, se sinucise. Taina sinucidere! Dar moartea lui a rămas o enigmă. Viața, ca și moartea eroilor, prezintă în­totdeuna­­ părți obscure, pe cari poste­ritatea se încearcă să le lumineze. De ce s’a sinucis el? S’a explicat această sinucidere prin umilirea înfrîngerea, prin amărăciunile exilului, prin atîtea cinice și hidoase dezamăgiri, prin pri­ceperea unui trată menit întunericului și mizeriei, printr’o intolerabilă dispe­rare iscată din dragoste. Dar sînt de a­juns aceste ipoteze? In­­fringerea, de­și cumplită, nu părea ire­parabilă și fără revanșă; în politică, înfrîngerile trebuesc prevăzute; unele concursuri afectuoase tot mai asigurau învinsului o mediocritate acceptabilă și­ exilul rare­ori e vecinie. După procesul miniștrilor lui Carol al X-lea, contele de Peyronnet întrebă pe președintele Camerei pairilor. — D-le cancelar, cît durează perpetui­tatea în Franța? Fără tragedia din 30 Septembrie 1891 (ziua sinuciderei), Boulanger s-ar fi în­tors la Paris în 1895, în virtutea amnistiei votate sub Felix Faure. Ar fi avut calita­tea de general de divizie în disponibili­tate, adică o situație pe care ministrul de război și ar fi­­ putut-o rezolva în fa­voarea lui. Apoi, cariera parlamentară nu-i era definitiv închisă. El ar fi găsit alegă­tori, după cum au­ găsit mulți din loco­tenenții săi. El avea numai cincizeci și patru de ani și pentru un om public, această vîrstă e tinerețea. Sinuciderea din disperare amoroasă s’ar fi înțeles, dacă ea ar fi avut loc a doua zi după moartea Marguerittei de Bonnemains. Boulanger trebuia însă să se aștepte de mult la sfirșitul trist al iubitei sale; încă din Martie, 1690, la Jersey, vicontesa era pierdută. Intre moartea ei și sinuciderea lui neașteptată au trecut trei luni. Boulan­ger se adîncise cu îndîrjire in muncă. Mai tirziu, cînd oboseala îi potoli fri­gurile, el se apucă să facă inventat­­ul hîrtiilor lăsate de moartă­ și se ucise. Ce durere nouă îi fusese revelată? Scrisorile misterioasa Aci e enigma și pentru a o dezlega, poate că ne-ar putea servi povestirile­­ unicei confidente a d-nei Margueritte­s de Bonnemains. Această confidentă se­ numește Maria Quinton. Cînd Boulanger comanda la Clermont- Ferrand corpul al 13-lea de armată, Ma­ria Quinton ținea la Royal un han cu firma ,,Castanii“ și era cunoscută în localitate și împrejurimi sub măguli­­toarea poreclă.­de..frumoasa­ jupărniță". La­ acest han, la Maria Quinton, se în­­­tîlneau Margueritte cu Boulanger, cînd acesta dispărea în virtutea vre-un­ui con­cediu saîi cînde'Safe‘a'"S- e închis în camera lui. Maria Quinton a trăit în viața viu­ a celor doi amanți și a­­ primit controc­­tele cele­­ mai secrete ale vicontesei. După moartea lor, a amîndurora, ea a cre­zut de cuviință să vorbească și indisert­­țiile ei, ne dau prilej de cercetare. Prima întîlnire dintre Georges (Bou­langer) și Margueritte la Maria Quinton s’a făcut la 24 octombrie 1887. Ei stătură închiși opt zile în camera lor și în cur­sul acestei săptăm­îni, căpitanul Dinand, aghiotantul lui Boulanger, îndeplinea un servicii­ curios. El sosea călare zil­nic, dimineața, la han, lăsa un plic și, primea un altul, se odihnea puțin și se­ ducea la Nevers, unde punea la poștă corespondenta Margueritte­. Seara se urca în trenul expres ca să fie dimi­neața la Clermont. Scrisorile acestea erau­ destinate familiei d-nei de Bonne­­manns, care o credea la Nevers, ele a­­veau de scop să ascundă întîlnirea din­tre cei doi amanți. Dar afară de aceste scrisori, d-na de Bonnemains mai expedia și altele, fără știrea lui Boulanger și cel însărcinat să le ducă era Maria Quinton. Adresa a­­cest­or scrisori misterioase era urmă­toarea: „P. M. L. P. S.,—Post restant Paris“. In singurătatea în care trăiau cei doi amanți, Margueritte întâmpina mari greutăți ca să lucreze corespondența ei clandestină. Cum își scria amanta scrisorile Maria Quinton povestește In ce mod proceda d-n­a de Bonnemains. Iată ce spune ea: ,,O altă greutate, nu mai puțin mare, pentru d-na Margueritte, era de-a fcri răspunsurile la aceste scrisori secrete. Mai adesea nu putea să le scrie de­cît atunci cînd generalul se afla în biroul sau și cînd ea se găsea în salon. Atunci se așeza la masa ei de lucru, plină de cărți și hîrtii puse înadins; mă punea să șed lîngă ea cu o carte în mînă în așa fel, ca s’o ascund oareși cum­ înce­pea apoi o scrisoare oarecare, dintre a­celea pe bani n’avea nevoe să le ascundă de amantul eî; în urmă, scria celelalte, gata să înceteze la cel mic zgomot ce se auzea în camera­ vecină. ■ ’ ,,Ea și generalul nu se puteau vedea cînd scriau amîndoi, dar de la o ca­meră la cealaltă se auzea foarte bine cum condeiul sch­ise pe hîrtie. Dacă generalul se mișca puțin, d-na Margue­ritte se speria,­ îngălbenea, simțea că-î vine rău și furișa sub grămada de hâr­tii scrisoarea la care lucra și­ se prefă­cea că urmează cea pe care așternuse cîteva rînduri la început. Asupra modului cum venea răspun­sul la aceste scrisori, Maria Quinton spune că ele erau aduse în plinea bru­tarului. Margueritte­­ pîndea brutarul și cînd îl vedea venind, Îi eșea înainte, îi lua pîinea, se urca în cabinetul ei de toaletă și acolo găsea scrisorile în pîine. Cauza morții lui Boulanger judecind acum că Boulanger nu s’a sinucis imediat după moartea viconte­sei de Bonnemains; că, dimpotrivă, vre­me de trei luni s’a amețit cu munca; că a continuat să mai formeze proecte politice și că ultimile pagini ale cores­pondenței lui dovedesc că el avea spe­ranță unei revanșe,—observând că voin­ța de a dispare,i-a venit după ce deschi­sese sertarele în­ care dormeau secretele moartei,—rmi s-ar putea bănui oare că hotărârea lui se leagă de acest inventar suprem ? ”. Generalul Boulanger Tolstoi contra lui Apponi în polemica dintre scriitorul norvegian Björnson și ministrul ungur Apponyi a intervenit și marele scriitor Tolstoi cu un articol apărut în Russkoie Zelo. Intra altele, bătrânul scriitor spune „Nu aprob punctul de vedere al lui Bjornson din cauză că sînt slav și*mî apăr rudele de singe, ci ca om inde­pendent și obiectiv mă alătur părerilor lui Björnson. Așa cred că persecuția naționalităților din partea lui Apponyi nu urmează din iubirea d­ către națiunea maghiară, ci din into­erența sa religioasă, care-1 îndeamnă la ură și persecuție“. „Cel mai trist lucru este ca Apponyi trece în străinătate­ ca apostol al păcei, pe cînd la el acasă consideră pe nema­ghiari de neoameni. „Este de datoria ori­cărui om gînditor a rupe masca minciunea de pe fața a­­cestui individ, ca fie­care să vadă că­­ nu este o pasăre folositoare ci una răpitoare. Statul ungur a dat faliment in urma acțiunei ministrului lui de culte și pînă ce nu se dezmeticește din această amorțire, pînă atunci va rămînea com­promis in fața întregei lumi, civilizate.“ Cum se vede, rînd pe rînd, toate so­mitățile Europei continuă să condamne politica maghiară. „Cinstea“ d­iu­ Hid­eide V. Nădejde văzînd că s'a dat de gol, se grăbește să declare într'un articol pe care nu-l semnează, că face parte dintre oamenii de cinstea cărora nimeni nu s'a îndoit. Noi știm că e o bună bucată de vreme de cînd toată lumea se îndoește de cin­stea d-lui Nădejde, pentru că nimeni nu înțelege cum dintr'un fanatic al social­­democrației, al revoluțiunei, al libertăței și adevărului, cineva poate deveni un reacționar fără pic de scrupule, un mi­zerabil mercenar al condeiului care pen­tru o mizerabilă leafă și un voiaj la Birmingham să scuipa tot ce a adorat altă data. Dar acum d. Nădejde a arătat că nu e numai în idei necinstit, ci și în aface­rile bănești. Am dovedit cu citate pe cari le am putea înmulți la nesfirșit, ce cre­dea sau pretindea că crede d. Nădejde despre partidul liberal. Am mai dovedit ce ură înpotriva partidului liberal simula că predică d. Nădejde. Niciodată — spu­nea d-sa — nu ar putea da un concurs [necum să fuzioneze) liberalilor, cari sunt niște reacționari fără de leac. Și pe a­­ceastă temă, pe tema alcătuirei partidu­lui democrației socialiste care să ducă poporul la izbîndă, a luat d. Nădejde bani, nu numai dela socialiștii germani, dar și dela cei evrei. Și acum ce spune Nădejde? Spune că tot ce a scris și predicat el atunci în public era minciună. că nici prin ghid nu i-a trecut să organizeze muncitorimea in partid o parte social democrat, după cum afirmă prin ziarul sau, ci că îl pregătea ca să formeze a­­ripa stîngă a partidului liberal. Prin ur­mare banii ce i­a luat de la socialiștii germani și dela cei evrei, i-a întrebuințat pentru alte scopuri decît acele pentru cari pretindea că-î cere, căci pentru a înmulți puterile reacționarului — d. Nă­dejde îl numea astfel — partid liberal, nici socialiștii germani, nici cei evrei nu i-ar fi dat nici un ban. Dar cu atîta nu se isprăvește. D. Nă­dejde ar putea să spue : atunci am crezut că liberalii sînt reacționari, dar m'am convins apoi că sînt democrați și am trecut în lagărul lor. Ar putea să spue aceasta dacă n ar fi fost în totul fals și incorect, așa că, și a închis calea acestei apărări. Căci d. Nădejde a declarat că atunci cînd a luat banii de la nemți le a spus că lucrează cu acești bani pentru a face o extremă stîngă partidului liberal, —ceea ce am putut dovedi cu fapte au­tentice că au spus. In sfîrșit apărarea aceasta mai e cu neputință pentru că în momentul cînd d. Nădejde a trecut la liberali, se ară­taseră mai reacționari ca ori­cînd. Căci tocmai atunci desființaseră, contra legei, cluburile socialiste la sate, confiscaseră Constituția și dăduseră în judecată pe cei cari o răspîndiseră­ pentru escroche­rie, deși erau oameni de o cinste irepro­șabilă, idealiști naivi cari luaseră în se­rios vorbele d­ini Nădejde. Nu. d. Nădejde na trecut la liberali pentru că se convinsese că sunt demo­crați, niei pentru că avea convingerea că-o va putea educe la democrație, ci pur și simplu pentru că nu era cinstit și de mult ochise budgetul statului. Ex. C­HESTIA ZI­LEI 9 ' ' "T­­izita mare in! duce Vladimir O să întrebați de­sigur unde e marele duce ? E înlăuntru, cuirasat în cupeul-fortăreață, d’aia nu se vede !!­ ceeași imxnim prin femei O asociație originală Conferințele de pace ce se țin la Haga nu au și nu vor avea nici odată o influență asupra statulor ; după con­­ferința de rândul trecut a urmat îngro­zitorul războiu ruso-japonez și chiar în timpul actualei conferința are loc răz­boiul marocan. Există insă o asociațiune, cu ramifi­­cațiuni în toate țările civilizate, care o menită să aducă dezarmarea popoarelor și pacea între ele. Asociația in­odos­­tiune este aceea numită „Pacea și de­zarmarea prin femei“, înființată in 1899 la Paris de către d-na Camille Flamma­­rion, soția ilustrului astronom francez. In această asociațiune pot să intre numai femeile, „deoarece lor aparțin o primă educație a copiilor, spune d-na Plammmarion, și daci ele își cresc co­piii în dragostea pentru adevărurile in­telectuale și morale, putem să avem speranța că vor putea, după cîteva ge­nerațiuni, să aducă omenire­­a reală perfecționată“. ■ Femei din lumea mare și femei din popor fac parte din această societate și cele din­urmă fac parte și din comitetele ce au asistat la congresul păcei. Greutățile organizare­ asociațiunei La început era foarte greu sa se re­cruteze membre pentru această asocia­­țiune, al cărei scop este așa de nobil D-na FLinmarion și-a început activita­tea, bine­înțeles, în Franța și anume în departamentul Haute-Marne, provincia în care s'a născut ilustrul ei soț. Aci s’a pus bazele unei primi sec­țiuni, în urmă d-na Flammarion a făcut apel la „doamnele din piață“. Se știe că acesta negustorese sunt o adevărată putere. D-na Flammarion s’a adresat vicepreședintei asociațiunea „doamnelor din piață“, anume d-noî Supply. La în­ceput, d-na Supply, nu numai că a re­fuzat să facă propagandă printre cole­gele sale în favoarea asociațiunea pen­tru pace și dezarmare, dar a și excla­­mat: „Dar Alsacia și Lorraine, dar re­vanșa V“. Peste cîteva zile însă toate „doam­nele din piață“ au rămas convinse că asociația pentru pace și dezarmare prin femei este o instituție absolut nece­sară. Din acestea în urmă s’au recrutat cele mai activa propagandiste. In urmă, d-na Flammarion începu o serie de conferințe, cîștigînd cît mai multe aderente. In 1905 a întemeiat revista „Pacea prin femei“, redactor șef fiind d. Ed. Spali­kowski, unul dintre cei mai con­vinși pacifiști. In 1906 d-na Flammarion a înființat un premiu anual pentru acțiunea păcei. Facea prin femei­ e o ideie foarte originală și în ace­lași timp care va aduce multe foloase practice : pacea Drin femei. După cum spune d-na Flammarion, femei ar aparține educația copiilor, cari vor afla din cea mai fragedă vîrstă, că nu există o mai mare plagă decît răz­boiul. Nu e vorba de distrugerea na­ționalităților; poți fi foarte bine francez, german sau român și să fii mândru de acea­stă naționalitate, fără însă să fii gata la orice moment să ta iei la harță cu vecinii tăi, pentru motive cari de cele mai multe ori sunt copilărești. Femeile sunt colo de întii cari sufăr de pe urma unui războiu, ele sunt so­ții, mame, surori, ele pierd sprijinul lor și floarea țărei lor. Ele prin urmate sînt cela cari trebuie să se coalizeze în contra monstrului, care înghită ju­mătate din budgetul fiecărei țări și care duce la o moarte sigură atîți băr­­bați in floarea virstei. Nu numai că nu e un act de antipa»­triotism să propovăduești, dar este chiar un act patriotic, înseamnă că iubești mult țara căreia sparții, cînd predici ura în contra răz­boiului și femeile luminate cari fac parte din asociațiunea de mai ans își iubesc toate țările în cari n’au născut și au­ crescut. Viața unei femei înainta însă de a încheia, să dau cîteva amănunte biografice asupra a­­cestei nobi­e femei, care nu este numai soția și colaboratoarea activă a unuia dintre cei mai mari savanți și popula­rizatori ai științei, din lume, dar este în același timp inițiatoarea uneia din­­­tre cele mai frumoase mișcări intelec­tuale ca a existat vreo­dată. D-na Camille Flammarion, născută Sylvia Pétraux-Hugo s-a născut la Val­lencienne în 1842 și era fiica arhitec­tului comunal, rudă a marelui poet francez Victor Hugo, In familia sa a avut aproape numai rude ofițeri, cu toate acestea nimic nu a împiedicat-o de a predica dezarmarea. Ceva mai mult chiar, faptul că unele din rudele sale au avut mult de suferit de pe urma războiului, a făcut-o să propage ideia dezarmare­. De tînără încă, influențată de citirea viitorului sau soț, care a propagat tot­­dauna ideile de pace universală și în­­fluențată și de conferințele lui Frede­ric Pasäy, a devenit o adevărată paci­fistă. In 1874 s’a măritat cu celebrul as­tronom, opt zile după nuntă făcînd o ascensiune cu balonul (nu în noaptea nuntei cum s’a spus prin unele ziare). D-na Flammarion a colaborat la ob­­servațiunile astronomice ale soțului sau, i-a dat ajutor la întemeierea observato­rului din Juvisy, a lucrat pentru înte­meierea societăței astronomice din Franța dar în același timp, punea la cale te­melia asociațiunea femeilor pentru de­zarmarea generală. Lucru curios, d-na Flammarion, cu tot șovinismul francezilor, nu a fost a­­cuzată că face o operă antipatriotică, ei din contra, toate ziarele i-au adus laudaj pînă și cele naționaliste. D-na Flammarion a primit „palmele de ofițer ala Academiei“ și mai tírziu rozeta de ofițer al instrucțiunei publica. Congresul fie la latinîch După cum se știe, în Septembrie tre­­cut a avut loc la Mü­nich congresul in­ternațional pentru pace. Iată un pasaj dintr’o scrisoare, pe care d-sa a trimes-o unei persoane din București cu această ocazie, scrisoare în care era vorba și da chestiuni astronomice : „Am asistat la congresul păcei de la Milnich în Septembrie trecut, ca presi­dents fondatoare a asociațiunei mele. Am rămas entuziasmată de acest con­gres, mai ales din cauza stărei sufle­tești c­e domnea acolo și din cauza no­bilelor idei practice, cari au fost emisa de oratorii cei mai remarcabili și de femeile cele mai convinse de acțiunea pacifică. Erau­ reprezentanți din toata zile, era ceva admirabil! Toți simțea­m, in fundul sufletului nostru că din con­gresul de la Mü­nich va eși ceva bun,

Next