Adevěrul, octombrie 1907 (Anul 20, nr. 6503-6532)
1907-10-01 / nr. 6503
iiaui &i AiX-lea—ho. ööü3 FONDATOR Alex. V. Beldimaau PUBLICITATEA: CONCEDATA E.XCI.VSIV Agenției de Publicitate CAROL SCHULDER Co. București, Sir. Karageorgevlcl 18 Taleloa S'4 TELEFOS j P°l Pontra Capitaiä So. I î IO Lua i i üwlűiubiití 100T DISSECTOR POLITIC CONST. MILLE ABONA1HENTE * Un an . , , , , Lei 16.— 6 luni . . , ; . „ 8.— 3 luni - • ■ • • „ 4.— o lună . . . . . „ 1.50 In străinătate îndoit mm Provincie și Str.inAtate No. 12140 Apare zISssf © Ia ©ra I» seara © tinif ImeIe știri ale spreî j jiurourile ziarului: Str. Sărindar, 11 a Dgm multm tara . ^ Pontica ruseasca Orient Cinstea lu Nădejdi Hg •^Adeverim » Completările Acum se dă pe față de ce s’a zvonit despre comploturi de ale armenilor și despre bombe descoperita la Căînenî. Ca să încaseze ruble Hellas et Comp!... Glumii ? D. Ioină crede că „anarho-revoluționaru!“ dr. Iakowsky face „glume proaste“ ctnd îi cere la ininile lui Bebel socoteala banilor încasați de la Bohin. „Anarho-revoluționarii* nu prea au obiceiul să glumească !.... Șisperație Cei de la „Universul“ de mîine cu crima de poîmîine văzind că au făcut’o fiartă cu campania cu A Bir sînt pe punctul să-și facă... Arghiri! Rigoletto Rostul Vizitei marelui duce Vladimír ! Convorbire cu un personagiu politic asupra politicei rusești în Orientul european . Toată lumea se va fi întrebînd care este scopul vizitei marelui duce Vladimir la Sofia, apoi la Viena și pe urmă la București, înțelege oricine că ținta principală a marelui duce nu a fost participarea Rusiei la serbările din Bulgaria, ci că aceste serbări au fost ocazia importantelor vizite de la Viena și București. Numai cine cunoaște marea influență pe care marele duce o exercită asupra politicei externe rusești, ca și în genere asupra întregei politice a imperiului moscovit, își poate da seama de însemnătatea întrevederilor sale cu împăratul Francisc Iosef și cu regele nostru. Adevărul e acesta : în urma catastrofei din Extremul Orient, unde Rusia și-a văzut înmormîntatea cîmpiile de la Mukden visurile ei de dominațiune din acea regiune a lumei, guvernele țarului au căutat și caută o compensațiune la acesta teribele înfrîngeri. Un stat mare ca Rusia, care a urmărit totdeauna scopuri atît de ambițioase și de vaste, nu poate suferi mult timp o ștergere sau, cum zic francezii, un „effacement” atît de complect a acțiunei sale politice și a prestigiului sau de putere mondială. Nu trebue uitat apoi că Rusia a căutat întotdeauna un derivativ la dificultățile sale interne în politica sa de expansiune și de dominațiune externă. Refulată în Extremul Orient, nevoită să-șî retragă sfera sa de influență în regiunea Charbinului, abandonînd de fapt regiunea Amurului și menținînd Vladivostokul mai mult ca o consolațiune decît ca o forță reală în regiunea sino-japoneză, Rusia este nevoită să revină la politica ei tradițională în Orientul european. pacea cu japonezii, tratatul de la Portsmount, acordul anglo-rus în chestiile aziatice, au închis pe deplin ciclul politicei rusești aziatice. Rusia își întoarce din nou ochii asupra creștinilor din imperiul otoman. * * * Interlocutorul nostru, în curent cu chestiunile diplomatice și care cunoaște pe mulți bărbați politici europeni, ne face,..pe larg, istoricul aranjamentului de la Muerzsteg Intre Austria și Rusia. Acest aranjament—ne spune d-sau—a servit de minune Rusiei. Pe tot timpul cit a fost paralizată în Extremul Orient, în baza acestui aranjament însă Austria n’a putut face un pas în Balcani fără asentimentul Rusiei. Lucrurile s’ar fi petrecut desigur altfel dacă Austria ar fi avut mină liberă în timpul cît Rusia a fost paralizată. Acum, pentru motivele arătate la începutul convorbirei, Rusia va întreprinde o acțiune energică în Macedonia căutînd să activeze opera reformelor. Imperiul vecin va fi secondat în această operă, vrînd-nevrind, de către Austro-Ungaria, bine înțeles de către Franța și, lucru care va mira poate pe mulți, de către Anglia și destul să spunem că în această acțiune Rusia nu va putea conta prea mult pe spiijinul Germaniei, pentru a înțelege această atitudine a Englitezei. In tot cazul acțiunea Angliei nu va putea fi cunoscută în mod mai precis decit după întrevederea împăratului Germaniei cu regele Eduard. Faptul important, și asupra căruia trebue să fim însă atenție că Rusia ia de azi înainte inițiativa activărei operei de reforme in Macedonia. Prin aceasta imperiul vecin îșî redobîndește toată popularitatea și simpatia popoarelor creștine din imperiul otoman, își reașează pe rase solide influența, pînă acum cam zdruncinată, în Bulgaria, și își creiază un mijloc de acțiune și de înrîurire asupra turciei, înrîurire care poate fi exploatată perfect diplomaticește, fiind dat că, oricam ar fi planurile Rusiei, ea va trebui să fie fatalmente secondată în acțiunea ei și de alte popoare. Viitorul ne va arăta în curînd care vor fi rezultatele acestei acțiuni și la ce complicațiuni poate să dea naștere. Nu putem profetiza nimic, dar atît putem spune că trebue să fim foarte atenți și să ne încordăm toate puterile pentru a reorganiza armata noastră. Trebuesc făcute toate sforțările ca, la un moment dat, să fim gata a ne spune și noi cuvîntul în Orient. Vizita marelui duce Vladimir la Curtea noastră însemnează cel puțin un lucru : recunoașterea importanței pe care Romînia și-a cîșșigat-o în concertul statelor europene, importanță bazată pe puterea sa reală și care constă în doi factori indiscutabili: forța sa culturală și forța sa economică. Baterea armată într'o țară nu este decît rezultatul acestor doi factori. Nu putem ști ce probleme se vor fi discutat la București, sigur este însă că Romîniei îi este rezervat un rol în evenimentele ce au să se desfășoare. Acest rol este cu atît mai precis indicat cu cît vizita marelui duce la București a fost precedată și de întrevederea regelui nostru cu împăratul Franz Iozef și de conferințele ce le-a avut suveranul Romîniei cu d-niî d’Aerenthal și Iswolsky. Aceste sunt indicațiuni destul de clare despre recunoașterea importanței Romîniei în dezlegarea problemului oriental. Lucru despre care deocamdată avem să ne bucurăm este că de unde înainte Rusia ignora acțiunea și puterea noastră în Orient, acum prin manifestațiuni, indiscutabile, se consideră ca un factor ce nu poate fi disprețuit. Nu bucurăm cu atît mai mult că d. Iswolsky, pa care l’am cunoscut acum 21 de ani cînd era secretar de legațiune la București, precum și în urmă la Roma în calitate de reprezentant al Rusiei pe lîngă Quirinal, nu trecea tocmai atunci drept un amic al Romîniei. Schimbarea atitudine d-lui Iswolsky, acum cînd d-sa ocupă o situație așa de însemnată, nu poate decît să ne placă: împrejurările deocamdată par a ne fi favorabile. Numai de am ști să profităm de ele. In tot cazul sîntem în fața unei nouî probleme cu consecințî de cea mai mare însemnătate pentru țara noastră. RAZBITIIUI! A. V. Scăparăm în sfîrșit putem să ne aerisim odăile, putem să deschidem ferestrele, putem circula liberî pe stradă, putem vorbi unul cu altul, putem umbla cu mîinile în buzunar, fără să se uite bănuitor gardistul din colț și putem duce acasa un pepene sau o pungă cu mere, fără ca să ni se facă perchiziție spre a constata dacă nu cumva am luat, ca desert, o bombă umplută cu melinită. Enfin, sîntem scurs, fără marele duce al Rusiei între marii Capitalei. E o mare ușurare națională pentru care ținem să mulțumim din suflet ilustrului oaspe, strigînd : — Beje, beje și să ne vedem mai rar! Pap O RUȘINE Vizita la Cartea noastră a marelui duce Vladimir al Rusiei n’a avut numai darul de a crea în Capitala regatului o atmosferă neobicșnuită de bănuială și spionagiu, ci nu a adus și o mare rușine. Au mai fost prinți, duci și capete încoronate în Romînia, dar niciodată n’am avut atmosfera aceasta urîtă și indispoziția aceasta a publicului, in totdeauna s’a știut că populațiunea noastră pe cînică, ospitalieră și curtenitoare, are o atitudine demnă față de personagiile cari vizitează Curtea noastră și chiar atunci cînd vreunul din ele nu inspiră simpatie, publicul nostru păstrează o rezervă cuviincioasă. De astădată însă s’a crezut de cuviință a se crea o atmosferă „teroristă“ și două zile Capitala a avut aspectul Petersburgului. Cetățeni onorabili au primit ordinul poliției de a nu deschide ferestrele la trecerea și preumblarea marelui duce rus prin Capitală, străzile au fost ocupate și barate militărește, întreg orașul a fost străbătut de ridicule procesiuni de gardiști deghizați și oriunde se aflau doar cetățeni la un loc, se apropia un agent secret și spiona. Era o adevărată provocațiune la adresa trecătorilor. Ceea ce însă a pus vîrf la toate a fost rușinea de a se vedea că legația rusească n’a avut măcar încredere în toată această desfășurare polițienească și neputînd obține ca o brigadă de poliție rusească să înlocuiască cu totul poliția noastră cu prilejul vizitei marelui duce rus, a obținut totuși ca poliția noastră să fie condusă și supravegheată de o echipă de spioni ruși, în cap cu un spion rus îndeobște cunoscut, anume Bîellas, care sub ochii tuturora, urma automobilul marelui duce într’un alt automobil alăturea de înalți funcționari ai poliției. Rușinea și umilința aceasta a fost colac peste pupăză cu prilejul acestei incomode vizite. Ceva mai mult tact și ceva mai multă demnitate n’ar fi stricat. Afi. Bm bmii Confidențele unei femei demonstră că moartea tragică a lui Boulanger e învăluită de mister Drama unei vieți Sînt vre-o cîteva zile de cînd s’au împlinit șaisprezece ani de la moartea lui Boulanger, eroul care a dat numele pilii unei întregi mișcări populare, în Franța: boul augisinul și a cărui viață furtunoasă s’a sfîrșit printr’o tragedie, prin sinuciderea în exil'. Ca mai toate firile excepționale, din momentul în care împrejurările l’au pus într’o situație înaltă, el s’a manifestat ca un spirit neatîrnat, reformator și în fruntea programului său politic stătea înscrisă: revizuirea constituției. Cu un asemenea temperament și program, secondat de masa cea mare a nemulțumiților contra politicei guvernamentale din 1887 (incidentul de frontieră cu Germania, care a provocat bulangismul), el nu putea constitui decît o primejdie pentru republică și prigoana contra lui începu. Gata de a fi arestat, generalul Boulanger, fost ministru de război ș și ,pus în disponibilitate, trebui să fugă din Franța și el rătăcise la Bruxelles, Londra, Jersey. Senatul, constituit în înaltă Curte, îl condamnă în lipsă la detențiune perpetuă într’o fortăreață. Acuzările împotriva lui se îmbulziră și gloria fragilă, care e în același timp cea mai ademenitoare și dureroasă himeră, se sparse acoperindu-l cu ruinele amărăciune și desnădejdei. Bulangismul căzu, eroul iubit al poporului fu părăsit de toți. Singur în cuprinsul larg al dramei ce se juca în viața lui, Boulanger se retrase la Bruxelles cu d-na.Marguerite Crouzet, soția divorțată a lui Bonnemanns, unde, la trei luni după moartea acea ea, se sinucise. Taina sinucidere! Dar moartea lui a rămas o enigmă. Viața, ca și moartea eroilor, prezintă întotdeuna părți obscure, pe cari posteritatea se încearcă să le lumineze. De ce s’a sinucis el? S’a explicat această sinucidere prin umilirea înfrîngerea, prin amărăciunile exilului, prin atîtea cinice și hidoase dezamăgiri, prin priceperea unui trată menit întunericului și mizeriei, printr’o intolerabilă disperare iscată din dragoste. Dar sînt de ajuns aceste ipoteze? Infringerea, deși cumplită, nu părea ireparabilă și fără revanșă; în politică, înfrîngerile trebuesc prevăzute; unele concursuri afectuoase tot mai asigurau învinsului o mediocritate acceptabilă și exilul rareori e vecinie. După procesul miniștrilor lui Carol al X-lea, contele de Peyronnet întrebă pe președintele Camerei pairilor. — D-le cancelar, cît durează perpetuitatea în Franța? Fără tragedia din 30 Septembrie 1891 (ziua sinuciderei), Boulanger s-ar fi întors la Paris în 1895, în virtutea amnistiei votate sub Felix Faure. Ar fi avut calitatea de general de divizie în disponibilitate, adică o situație pe care ministrul de război și ar fi putut-o rezolva în favoarea lui. Apoi, cariera parlamentară nu-i era definitiv închisă. El ar fi găsit alegători, după cum au găsit mulți din locotenenții săi. El avea numai cincizeci și patru de ani și pentru un om public, această vîrstă e tinerețea. Sinuciderea din disperare amoroasă s’ar fi înțeles, dacă ea ar fi avut loc a doua zi după moartea Marguerittei de Bonnemains. Boulanger trebuia însă să se aștepte de mult la sfirșitul trist al iubitei sale; încă din Martie, 1690, la Jersey, vicontesa era pierdută. Intre moartea ei și sinuciderea lui neașteptată au trecut trei luni. Boulanger se adîncise cu îndîrjire in muncă. Mai tirziu, cînd oboseala îi potoli frigurile, el se apucă să facă inventatul hîrtiilor lăsate de moartă și se ucise. Ce durere nouă îi fusese revelată? Scrisorile misterioasa Aci e enigma și pentru a o dezlega, poate că ne-ar putea servi povestirile unicei confidente a d-nei Marguerittes de Bonnemains. Această confidentă se numește Maria Quinton. Cînd Boulanger comanda la Clermont- Ferrand corpul al 13-lea de armată, Maria Quinton ținea la Royal un han cu firma ,,Castanii“ și era cunoscută în localitate și împrejurimi sub măgulitoarea poreclă.de..frumoasa jupărniță". La acest han, la Maria Quinton, se întîlneau Margueritte cu Boulanger, cînd acesta dispărea în virtutea vre-unui concediu saîi cînde'Safe‘a'"S- e închis în camera lui. Maria Quinton a trăit în viața viu a celor doi amanți și a primit controctele cele mai secrete ale vicontesei. După moartea lor, a amîndurora, ea a crezut de cuviință să vorbească și indisertțiile ei, ne dau prilej de cercetare. Prima întîlnire dintre Georges (Boulanger) și Margueritte la Maria Quinton s’a făcut la 24 octombrie 1887. Ei stătură închiși opt zile în camera lor și în cursul acestei săptămîni, căpitanul Dinand, aghiotantul lui Boulanger, îndeplinea un servicii curios. El sosea călare zilnic, dimineața, la han, lăsa un plic și, primea un altul, se odihnea puțin și se ducea la Nevers, unde punea la poștă corespondenta Margueritte. Seara se urca în trenul expres ca să fie dimineața la Clermont. Scrisorile acestea erau destinate familiei d-nei de Bonnemanns, care o credea la Nevers, ele aveau de scop să ascundă întîlnirea dintre cei doi amanți. Dar afară de aceste scrisori, d-na de Bonnemains mai expedia și altele, fără știrea lui Boulanger și cel însărcinat să le ducă era Maria Quinton. Adresa acestor scrisori misterioase era următoarea: „P. M. L. P. S.,—Post restant Paris“. In singurătatea în care trăiau cei doi amanți, Margueritte întâmpina mari greutăți ca să lucreze corespondența ei clandestină. Cum își scria amanta scrisorile Maria Quinton povestește In ce mod proceda d-na de Bonnemains. Iată ce spune ea: ,,O altă greutate, nu mai puțin mare, pentru d-na Margueritte, era de-a fcri răspunsurile la aceste scrisori secrete. Mai adesea nu putea să le scrie decît atunci cînd generalul se afla în biroul sau și cînd ea se găsea în salon. Atunci se așeza la masa ei de lucru, plină de cărți și hîrtii puse înadins; mă punea să șed lîngă ea cu o carte în mînă în așa fel, ca s’o ascund oareși cum începea apoi o scrisoare oarecare, dintre acelea pe bani n’avea nevoe să le ascundă de amantul eî; în urmă, scria celelalte, gata să înceteze la cel mic zgomot ce se auzea în camera vecină. ■ ’ ,,Ea și generalul nu se puteau vedea cînd scriau amîndoi, dar de la o cameră la cealaltă se auzea foarte bine cum condeiul schise pe hîrtie. Dacă generalul se mișca puțin, d-na Margueritte se speria, îngălbenea, simțea că-î vine rău și furișa sub grămada de hârtii scrisoarea la care lucra și se prefăcea că urmează cea pe care așternuse cîteva rînduri la început. Asupra modului cum venea răspunsul la aceste scrisori, Maria Quinton spune că ele erau aduse în plinea brutarului. Margueritte pîndea brutarul și cînd îl vedea venind, Îi eșea înainte, îi lua pîinea, se urca în cabinetul ei de toaletă și acolo găsea scrisorile în pîine. Cauza morții lui Boulanger judecind acum că Boulanger nu s’a sinucis imediat după moartea vicontesei de Bonnemains; că, dimpotrivă, vreme de trei luni s’a amețit cu munca; că a continuat să mai formeze proecte politice și că ultimile pagini ale corespondenței lui dovedesc că el avea speranță unei revanșe,—observând că voința de a dispare,i-a venit după ce deschisese sertarele în care dormeau secretele moartei,—rmi s-ar putea bănui oare că hotărârea lui se leagă de acest inventar suprem ? ”. Generalul Boulanger Tolstoi contra lui Apponi în polemica dintre scriitorul norvegian Björnson și ministrul ungur Apponyi a intervenit și marele scriitor Tolstoi cu un articol apărut în Russkoie Zelo. Intra altele, bătrânul scriitor spune „Nu aprob punctul de vedere al lui Bjornson din cauză că sînt slav și*mî apăr rudele de singe, ci ca om independent și obiectiv mă alătur părerilor lui Björnson. Așa cred că persecuția naționalităților din partea lui Apponyi nu urmează din iubirea d către națiunea maghiară, ci din intoerența sa religioasă, care-1 îndeamnă la ură și persecuție“. „Cel mai trist lucru este ca Apponyi trece în străinătate ca apostol al păcei, pe cînd la el acasă consideră pe nemaghiari de neoameni. „Este de datoria oricărui om gînditor a rupe masca minciunea de pe fața acestui individ, ca fiecare să vadă că nu este o pasăre folositoare ci una răpitoare. Statul ungur a dat faliment in urma acțiunei ministrului lui de culte și pînă ce nu se dezmeticește din această amorțire, pînă atunci va rămînea compromis in fața întregei lumi, civilizate.“ Cum se vede, rînd pe rînd, toate somitățile Europei continuă să condamne politica maghiară. „Cinstea“ diu Hideide V. Nădejde văzînd că s'a dat de gol, se grăbește să declare într'un articol pe care nu-l semnează, că face parte dintre oamenii de cinstea cărora nimeni nu s'a îndoit. Noi știm că e o bună bucată de vreme de cînd toată lumea se îndoește de cinstea d-lui Nădejde, pentru că nimeni nu înțelege cum dintr'un fanatic al socialdemocrației, al revoluțiunei, al libertăței și adevărului, cineva poate deveni un reacționar fără pic de scrupule, un mizerabil mercenar al condeiului care pentru o mizerabilă leafă și un voiaj la Birmingham să scuipa tot ce a adorat altă data. Dar acum d. Nădejde a arătat că nu e numai în idei necinstit, ci și în afacerile bănești. Am dovedit cu citate pe cari le am putea înmulți la nesfirșit, ce credea sau pretindea că crede d. Nădejde despre partidul liberal. Am mai dovedit ce ură înpotriva partidului liberal simula că predică d. Nădejde. Niciodată — spunea d-sa — nu ar putea da un concurs [necum să fuzioneze) liberalilor, cari sunt niște reacționari fără de leac. Și pe această temă, pe tema alcătuirei partidului democrației socialiste care să ducă poporul la izbîndă, a luat d. Nădejde bani, nu numai dela socialiștii germani, dar și dela cei evrei. Și acum ce spune Nădejde? Spune că tot ce a scris și predicat el atunci în public era minciună. că nici prin ghid nu i-a trecut să organizeze muncitorimea in partid o parte social democrat, după cum afirmă prin ziarul sau, ci că îl pregătea ca să formeze aripa stîngă a partidului liberal. Prin urmare banii ce ia luat de la socialiștii germani și dela cei evrei, i-a întrebuințat pentru alte scopuri decît acele pentru cari pretindea că-î cere, căci pentru a înmulți puterile reacționarului — d. Nădejde îl numea astfel — partid liberal, nici socialiștii germani, nici cei evrei nu i-ar fi dat nici un ban. Dar cu atîta nu se isprăvește. D. Nădejde ar putea să spue : atunci am crezut că liberalii sînt reacționari, dar m'am convins apoi că sînt democrați și am trecut în lagărul lor. Ar putea să spue aceasta dacă n ar fi fost în totul fals și incorect, așa că, și a închis calea acestei apărări. Căci d. Nădejde a declarat că atunci cînd a luat banii de la nemți le a spus că lucrează cu acești bani pentru a face o extremă stîngă partidului liberal, —ceea ce am putut dovedi cu fapte autentice că au spus. In sfîrșit apărarea aceasta mai e cu neputință pentru că în momentul cînd d. Nădejde a trecut la liberali, se arătaseră mai reacționari ca oricînd. Căci tocmai atunci desființaseră, contra legei, cluburile socialiste la sate, confiscaseră Constituția și dăduseră în judecată pe cei cari o răspîndiseră pentru escrocherie, deși erau oameni de o cinste ireproșabilă, idealiști naivi cari luaseră în serios vorbele dini Nădejde. Nu. d. Nădejde na trecut la liberali pentru că se convinsese că sunt democrați, niei pentru că avea convingerea că-o va putea educe la democrație, ci pur și simplu pentru că nu era cinstit și de mult ochise budgetul statului. Ex. CHESTIA ZILEI 9 ' ' "Tizita mare in! duce Vladimir O să întrebați desigur unde e marele duce ? E înlăuntru, cuirasat în cupeul-fortăreață, d’aia nu se vede !! ceeași imxnim prin femei O asociație originală Conferințele de pace ce se țin la Haga nu au și nu vor avea nici odată o influență asupra statulor ; după conferința de rândul trecut a urmat îngrozitorul războiu ruso-japonez și chiar în timpul actualei conferința are loc războiul marocan. Există insă o asociațiune, cu ramificațiuni în toate țările civilizate, care o menită să aducă dezarmarea popoarelor și pacea între ele. Asociația inodostiune este aceea numită „Pacea și dezarmarea prin femei“, înființată in 1899 la Paris de către d-na Camille Flammarion, soția ilustrului astronom francez. In această asociațiune pot să intre numai femeile, „deoarece lor aparțin o primă educație a copiilor, spune d-na Plammmarion, și daci ele își cresc copiii în dragostea pentru adevărurile intelectuale și morale, putem să avem speranța că vor putea, după cîteva generațiuni, să aducă omenirea reală perfecționată“. ■ Femei din lumea mare și femei din popor fac parte din această societate și cele dinurmă fac parte și din comitetele ce au asistat la congresul păcei. Greutățile organizare asociațiunei La început era foarte greu sa se recruteze membre pentru această asociațiune, al cărei scop este așa de nobil D-na FLinmarion și-a început activitatea, bineînțeles, în Franța și anume în departamentul Haute-Marne, provincia în care s'a născut ilustrul ei soț. Aci s’a pus bazele unei primi secțiuni, în urmă d-na Flammarion a făcut apel la „doamnele din piață“. Se știe că acesta negustorese sunt o adevărată putere. D-na Flammarion s’a adresat vicepreședintei asociațiunea „doamnelor din piață“, anume d-noî Supply. La început, d-na Supply, nu numai că a refuzat să facă propagandă printre colegele sale în favoarea asociațiunea pentru pace și dezarmare, dar a și exclamat: „Dar Alsacia și Lorraine, dar revanșa V“. Peste cîteva zile însă toate „doamnele din piață“ au rămas convinse că asociația pentru pace și dezarmare prin femei este o instituție absolut necesară. Din acestea în urmă s’au recrutat cele mai activa propagandiste. In urmă, d-na Flammarion începu o serie de conferințe, cîștigînd cît mai multe aderente. In 1905 a întemeiat revista „Pacea prin femei“, redactor șef fiind d. Ed. Spalikowski, unul dintre cei mai convinși pacifiști. In 1906 d-na Flammarion a înființat un premiu anual pentru acțiunea păcei. Facea prin femei e o ideie foarte originală și în același timp care va aduce multe foloase practice : pacea Drin femei. După cum spune d-na Flammarion, femei ar aparține educația copiilor, cari vor afla din cea mai fragedă vîrstă, că nu există o mai mare plagă decît războiul. Nu e vorba de distrugerea naționalităților; poți fi foarte bine francez, german sau român și să fii mândru de această naționalitate, fără însă să fii gata la orice moment să ta iei la harță cu vecinii tăi, pentru motive cari de cele mai multe ori sunt copilărești. Femeile sunt colo de întii cari sufăr de pe urma unui războiu, ele sunt soții, mame, surori, ele pierd sprijinul lor și floarea țărei lor. Ele prin urmate sînt cela cari trebuie să se coalizeze în contra monstrului, care înghită jumătate din budgetul fiecărei țări și care duce la o moarte sigură atîți bărbați in floarea virstei. Nu numai că nu e un act de antipa»triotism să propovăduești, dar este chiar un act patriotic, înseamnă că iubești mult țara căreia sparții, cînd predici ura în contra războiului și femeile luminate cari fac parte din asociațiunea de mai ans își iubesc toate țările în cari n’au născut și au crescut. Viața unei femei înainta însă de a încheia, să dau cîteva amănunte biografice asupra acestei nobie femei, care nu este numai soția și colaboratoarea activă a unuia dintre cei mai mari savanți și popularizatori ai științei, din lume, dar este în același timp inițiatoarea uneia dintre cele mai frumoase mișcări intelectuale ca a existat vreodată. D-na Camille Flammarion, născută Sylvia Pétraux-Hugo s-a născut la Vallencienne în 1842 și era fiica arhitectului comunal, rudă a marelui poet francez Victor Hugo, In familia sa a avut aproape numai rude ofițeri, cu toate acestea nimic nu a împiedicat-o de a predica dezarmarea. Ceva mai mult chiar, faptul că unele din rudele sale au avut mult de suferit de pe urma războiului, a făcut-o să propage ideia dezarmare. De tînără încă, influențată de citirea viitorului sau soț, care a propagat totdauna ideile de pace universală și înfluențată și de conferințele lui Frederic Pasäy, a devenit o adevărată pacifistă. In 1874 s’a măritat cu celebrul astronom, opt zile după nuntă făcînd o ascensiune cu balonul (nu în noaptea nuntei cum s’a spus prin unele ziare). D-na Flammarion a colaborat la observațiunile astronomice ale soțului sau, i-a dat ajutor la întemeierea observatorului din Juvisy, a lucrat pentru întemeierea societăței astronomice din Franța dar în același timp, punea la cale temelia asociațiunea femeilor pentru dezarmarea generală. Lucru curios, d-na Flammarion, cu tot șovinismul francezilor, nu a fost acuzată că face o operă antipatriotică, ei din contra, toate ziarele i-au adus laudaj pînă și cele naționaliste. D-na Flammarion a primit „palmele de ofițer ala Academiei“ și mai tírziu rozeta de ofițer al instrucțiunei publica. Congresul fie la latinîch După cum se știe, în Septembrie trecut a avut loc la Münich congresul internațional pentru pace. Iată un pasaj dintr’o scrisoare, pe care d-sa a trimes-o unei persoane din București cu această ocazie, scrisoare în care era vorba și da chestiuni astronomice : „Am asistat la congresul păcei de la Milnich în Septembrie trecut, ca presidents fondatoare a asociațiunei mele. Am rămas entuziasmată de acest congres, mai ales din cauza stărei sufletești ce domnea acolo și din cauza nobilelor idei practice, cari au fost emisa de oratorii cei mai remarcabili și de femeile cele mai convinse de acțiunea pacifică. Erau reprezentanți din toata zile, era ceva admirabil! Toți simțeam, in fundul sufletului nostru că din congresul de la Münich va eși ceva bun,