Adevěrul, octombrie 1907 (Anul 20, nr. 6503-6532)

1907-10-01 / nr. 6503

Luni 1 Octombrie LOCURI pentru Clasa 5» a Ä LOTERIEI PE CLASE A RESIOTEILOS Rtóffl se găsesc de vînsare la COLECTURA PRINCIPALA. ROTH & S.rap-București, Str. Edgar Quinet, 12 cu prețurile următoare : 1 loa 12 los 1/4 los 18 los mare și folositor, pentru pacea care e atît d­e j dorită de toți“. # Să sperăm că va veni timpul cînd nu va rămine stat de pe umila noastră pla­netă, din care să nu facă parte ca mem­bre femeile, fie de din clasele de aur, fie din popor. O operă ca aceia a asociațiunea pen­tru dezarmare și pace, trebuie să gă­sească aprobarea tuturor acelora cari se interesează de progresul țarei lor, fiu acea țară câ­ de mică. Victor Anestin U 136 S ei 68 Sei 34 Lei 1? Comenzile de lozuri se fac prin man­date poștale și primesc prompt lozurile. i Lessiva Salipu­rina­­ SPĂLA si albește asfste admi­rabil, Î3ȘSB* ți in scurt timp. Face c­onvense de­­ lemne, Sacru și supra. »Nu conține chiar­­ potasă sau sobă. I garantat că nu tae rufele Care iu toaie «Progneriile și băcăniile Reprezentanți Generali. — A. BLAU SI Go. BIBIBUREȘTI— Calea Hahovei. Ș# 5—(Telefon 32) Cărți poștale pentru­­ III PI II­I Panglice „ Ssu­l MilJt . Hîrtie cărbune „ 9 . Hîrtie de scris ,, 1­00 sens­­ X X«O € I­­ E R — Mot­il Carol București — MAȘINA ds SCHIS De primul ordin, cea mai modernă, scriere imediat vizibilă, scriere, automată , distanțată, se poate face 20 j 25 copii dintr'o dată, mersul lini­știt, cilindrul se poate ridi­ca pentru corectură, lovitură, ușoară, claviatură universală cu 84 ca­­taractere, se poate scrie limbele : romînă,­­ franceză, germană, italiană și engleză Mecanism secret pentru oprirea func­țiunei, impresiune frumoasă și curată, îmbunătățire originală, ultima creațiune. Se vinde eftin. A se adresa Căsuța poștală No. 140, București. XTV. Doca STRADA TIRDE Ro. JL­ a Fost asistent pe lingă clinica de Gynecologie a Universitatei, și Membru­­ perpetuu al So­­­cietăței de Gynecologie din Berlin f Faceri și boale de femei i­— C ©n«TiJratium de le. 3—5 c. mn. ■ X > CWM­­Wm&l­iMPTOfă Pilită {§© găsește 1» toate­­ băcăniile Ș­ cofetări­ile din țară. Furnizează IK­MMamei Cărucioare de Copii = SOBE I linuri, Closcis practice de odăi­­ Produse străine de prima calitate Industr. Deiab­rî­darea — Bulev, Elisabeta 8 — vis-a-vis de intrarea în Băile E­­forial zmimnt Ape se m Minerale 5 Ilii (Moldova) Vimlecä sigur­ boalele «Ia stomac, intestine, în­­­­­cat, ritfich­i, beși ca­ndu­­lii, ai­tritism­, diatesa­u­­ri r­ef«, etc.— Cu aceste ape se •] poate face cura la domiciliu tot­­ așa­ de bine ca și la isvor. î Izvorul No. 1 este apa cea miai higienică și digestivă, bâu­­­tă la masă, cu vin sau și stiplă. 1 Pentru comande a se adresa farmacistului ■SOAN WEBSER, Furnisoru Curtai­ne­le — Iași. ga­­ . ___T1.rl___ F Cărți și reviste Revea, poezii de I. B. Herrat. Un vol. în 8 de 147 de pag. Buc. Edit. Librăria Socec. Mijloacele de îndreptare ale țărănimei române de A. D. Xenopol. O broșură în 8 de 47 de pag. Iași. Tip Progresul. Casa rurală și nevoile țăranului de St. Meitani. O broșură în 8 de 71 de pag. Buc. Tip. C. Gobi. Contribuuiuiți la soluțiunea ch­estinei țărănești de D. Hagi Theodorachi. O broșură în 8 de 12 pag. Buc. Tipografia Lăzăreanu. Justiția milliard de maiorul Topolo­­veanu Grigorie. Un vot. în 8 de l­a 2 de pag. Pitești. Tip. Mihail Lazăr­ f­ sud Acțiunile de Banca-Credit, studiu de drept roman de Gr. Demetrescu, do­cent la facultatea din Iași. Un vot. în 8 de 188 de pag. Buc. Tip. Speranța. Marele ducse Vladimir la Capitala Prînzul dela legațiunea rusă La prînzul oferit erî de legațiunea rusă marilor duci s’a servit următorul menit : Hors-d’oeuvre assortis Consommé k la Orléans Filets de soles k la Joinville Jambons de Prague k la Marechale Poularde ă la Lamberty Faisans de Boheme rötis Saladé Parisienne Petits-pois â l’Anglsise Mousse d’ananas ä la Victoria Frontages â la glace Bonbons Oapșa Champagne G. H. Mumm Extra Dry Toasturile de la prînzul dat la palat La prînzul dat Vineri seara la palat, in onoarea marilor duci, s’au ridicat toasturi de către rege și marele duce Vladimir. Re­gele a ridicat paharul in sănătatea țarului și a familiei sale, precum și în sănătatea familiei marelui duce. Toată asistența a ascultat stînd cn picioare cuvintele regelui și le-a salutat cu aplauze. Muzica a intonat imnul rusesc. Toastul marelui duce La aceste cuvinte ale regelui, marele duce Vladimir a răspuns în modul ur­mător : „Mulțumesc via M.S. Regelui pentru cuvintele grațioase pe cari le-a rostit. In ceea ce mă privește, sunt încîntat că am revenit în Romînia, țara pe care o cunoșteam de vreme îndelungată, și mulțumesc pentru primirea ce mi s’a făcut, mie și membrilor familiei mele. Această călătorie în Romînia îmi re­cheamă scumpe amintiri de glorie co­mună ale armatelor romînă și usă.­­ „Sper că această vizită va contribui să strîngă sentimentele de amiciție și recunoștință intra Romînia și Rusia sentimente ce sper ca sînt și vor ră­mine mutuale ! „Ridic paharul meu în sănătatea M. S. Regelui, a M. S. Reginei, a familiei regale și a Romîniei!“ Toastul a fost primit cu urale entu­­ziaste. Muzica a cîntat imnul român. Ciocnirea de trenuri de lîngă Cîmpu-Lung — Mai multe vagoane distruse. — 5 răniți — C.-LUNG, 29 Septembrie. — Azi a avut loc o ciocnire de trenuri în­tre stațiile Mihăești și­­ Stupeni, în următoarele împrejurări: Trenul de persoane plecat din C.-Lung la ora 3.40 a izbit un tren cu material ce se afla pe linia 1 lingă stația Stîlpeni. Lovitu­a a fost atît de violentă încît a schilmat locomotiva trenului de persoane, distrugînd cu desăvîr­­șire vagonul poștal și vagonul cu pa­turi, iar alte 3 vagoane au fost de­teriorate și azvîrlite de pe șine. Au fost grav răniți mecanicul Cos­­tică Marinescu, șeful de tren Iacob Gh­eorghiu și u­anipulantul Mantu. Au mai fost răniți dintre pasa­geri un preot și comerciantul Ioniță R­âdulescu din Stîlpeni. Uimiții au fost transportați la spi­talul rural R­acoviță. Cu trenul de 6 au­ plecat din Cîm­­pu­ Lung la locul nenorocirei d. Io­­nescu Bastea, substitut de procuror, doctor dișoianu, Alxandrescu­, diri­gintele oficiului Cimpu-Lung, precum și mulți curioși. S’a început imediat o anchetă pen­tru stabilirea responsabilităților. Coreap, urcarea schim­ilor — O cercetare la Creditul urban — O acuzare a unu­i ziar guvernamental. — Motive politice.­­ Procedarea din trecut. — Concurența determină urcarea chiriilor. — Chiriile nu sunt prea încărcate, dar veni­turile sunt prea mici.­—Nevoia de a se construi mult. O acuzare a unui ziar guverna­mental Ziarul V Independence Roumaine a pu­blicat toi un articol asupra lipsei ca­selor de locuit în Capitală. Prin acel articol se aduceau învinuiri Creditului indian , că mai înainte a a­­cordat împrumuturi cu prea multă ușu­ririd­, ati­ngindu-și nemulțumirea pro­prietarilor și că în urmă, de vreo trei ani încoace, a ridicat considerabil prețul chiriilor, determinînd astfel pe proprie­tari să-i urmeze pe această cale și să ridice toți chiriile. Afirmațiile și acuzațiile ziarului gu­vernamental ne-au determinat să cerem relațiuni la Creditul urban, asupra su­biectului în discuție și iată ce ni s’a răspuns de un de membru din consiliul de administrație al societatei Creditului. Motive politice — Maî înscria o explicație a atacuri­­­lor ziarului guvernamental la adresa noastră, ne-a spus convorbitorul. D. Băicoianu, directorul acestei instituțiuni, ca vechin liberal, a făcut parte din gruparea drapelistă. Acest fapt nu i se iartă de liberalii cari inspiră ziarul fran­cez și de aci tendința de a l lovi ori de cite ori au ocazia. Să vedem dacă în­ acuzațiunile aduse Creditului de ziarul francez e vreun te­­melu. Să admitem că e adevărat că am dat cu ușurință bani la proprietari spre a clădi, sau spre a scăpa de sarcinele ce aveau asupra clădirilor ce posedau­. Dar daca ar fi fost așa, atunci proprie­tarii n’ar mai fi avut de ce să se plîngă în contra Creditului. Adevărul e că am acordat altă dată împrumuturi la proprietari, dar cei cari s’au agitat în contra Creditului nu erau proprietari, ci oameni cari n'aveau pro­prietăți, dar aveau alte interese de sa­tisfăcut. Procedarea din trecut în ce privește prezentul, suntam acu­zați că am urcat prețul chiriilor și ast­fel am determinat pe piață o urcare ge­nerală­ a chiriilor. Cei cari ne aduc a­ceste acuzații sînt departe de adevăr. Mai intiiu, nu e adevărat că noi am scumpit chiriile. Prețul chiriilor s’a ur­cat fără voia noastră din cauza concu­renței. Sunt cereri multe pentru locuințe și casele» nu se mai înmulțesc. La noi, ca și la primăria Capitalei, casele se în­chiriază prin licitație. Fiecare concurent face oferta sa și noi aprobăm ofertele cele mai avantagioase pentru societate. Cred că tot așa face și primăria, căci nu’mî închipui că d. primar al Capita­lei preferă ofertele mai scăzute, celor cari oferă primăriei chirii mai mari pen­tru imobilele și terenurile ce are de închiriat. De altfel, noi cei dela administrația Creditului nici nu putem să respingem ofertele cela mai avantagioase, spre a prețuri pe cele mai scăzute, căci multe din casele ce le administrăm sunt ave­rea proprietarilor și nu putem să silim pe proprietari să primească numai o a­­numită chirie și să nu primească o chi­rie m­ai mare. Al doilea, nu puteam noi, Credit să determinăm costul chiriilor în Capitală, cînd orașul posedă aproape 30.000 case, iar Creditul­ posedă și stăpînește numai 800 dintre ele. Adevărul e că populația fixă și flotantă crește necontenit, iar numărul caselor, dacă nu scade prin dărâmarea celor insalubre, apoi nici nu crește cu puținele ce se construesc. Concurența determină urcarea chiriilor . De altfel, ne spunea de membru din consiliul de administrație al Creditului urban, eu am credința că prețul de azi al chiriilor nu e prea mare și chiar­­dacă chiriile se vor mai urca, tot n’au să fie exagerate. Cînd spun acestea, țin seamă de ve­nitul proprietăților. Ei bine, dacă se scade taxele către stat, comună și ju­deț și se ține seamă și de cheltuelile ce se fac cu reparațiile, proprietarul nu poate obține un beneficiu mai mare de 4 la sută. Or, dacă proprietarii de case ar fi întrebuințat capitalul lor în orice alt fel de întreprindere, ar fi pu­tut obține un beneficiu de cel puțin 5 la sută. Prin urmare, ca proprietarii să aibă o rentabilitate mai convenabilă la capi­talul investit în clădiri, ar fi nevoe de o nouă urcare a chiriilor. Chiriile nu sunt prea încărcate, dar veniturile sunt prea mici Alături de această constatare e ne­­voe să facem însă o alta, anume pa a­­ceea că din cauza rolei noastre organi­­zațiuni economice, veniturile sînt prea mici și de aceea ni se păru că sunt prea urcate chiriile. Să mă explic. Orice bun gospodar știe că suma ce o dă pentru chirie tre­­bue să reprezinte a zecea parte din venitul său. Sa luăm pe un secretar ge­neral de minister care cîștigă cel puțin o mie de lei pe lună, deci 12 mii lei pe an. Ei bine, dînd a zecea parte din ce cîștigă pentru chirie, ar însemna să stea intr’o casă cu 1200 lei chirie. Or, cu 1200 lei chirie anuală de abia se găsește o casă cu trei-patru camere și aceea spre periferie, deci cu totul ne­­suficientă și neconvenabilă pentru func­ționarul nostru care prin poziția socială impusă de rangul să­i, trebue să aibă o locuință cel puțin confortabilă. Prin urmare e nevoe de o mai bună retribuire a muncei, ceea ce de altfel nu sa poate obține tocmai așa ușor. Nevoia de a se construi mult întrebînd, dacă prețul chiriilor se vor mai urca în viitor, convorbitorul nos­tru ne-a spus: — Dacă se vor constitui societăți cari să construiască, atunci se poate să scadă din nou chiriile, ca în trecut cînd pro­prietarii nu aveau absolut nici o renta­bilitate la capitalul învestit în clădiri și cînd se ajunsese pină acolo că erau persoane cari se ofereau proprietarilor sa se locuiască gratuit clădirile, numai pentru a le păzi. Dacă însă nu se vor face noui și nu­meroase construcțiuni, atunci chiriile se vor urca necontenit.* Acestea sunt explicațiile ce ni s’au dat dela Creditul urban, in privința ur­catei chiriilor. C. Dem. SPECTACOLE —Duminică 30 Septembrie— Teatrul Național.—In matineu : „Că­sătoria silită" și „Avarul“ comedii de Moliere. — Seara „Fîntîna Blanduziei“, poemă dramatică în 3 acte de V. Alexan­dri și „In codru", comedie tradusă de d. M. Paleologlu. Teatrul de Varietăți Imperial.— In toate serile reprezentațiuni pentru fa­milii. Program mare și foarte variat. De­butul artiștilor pentru prima oară in București. Intrarea liberă. Circul Sidoli. — Mare Teatrograph. Teatrul Lieblich.—In beneficiul con­trolorului F. Frenkel, sa va juca „Eroul Armatei" operetă în 4 acte și 9 tablouri de S. Feinman și Abramovici. Sala Amiciția. — Viroscop ameri­can în toate serile. Teatrul Edison. —• Cinematograf „Pathe Frores” Debutul transformis­tului Lauretta. Teatrul Bulevard. — In toate serile reprezentațiuni ale cinematografului „Pa­­thé Freres“. leciűentul nenorocit de la școala „Principele Ferdinand“ O copilă căzînd victima unui acci­dent nenorocit nu este primită la spitalul Colentina și moare din cauza lipsei de ajutor medical Abea au trecut două zile de la cazul cu nenorocitul asfixiat Tom­a Olteanu, care a murit pe sala spitalului Brânco­­venesc fară a i se da vreun ajutor me­dical și o nouă victimă, de astă dată o copilă de 12 ani, încetează din viață pentru că la spitalul Colentina i s-a re­fuzat nu numai primirea în spital și pinea ajutor medical. Să povestim faptele așa cum s’au în­­tîmplat. Era dimineață fata Paulina Dumi­­trescu domiciliata în jos. Pantelimon No. 13, elevă în școala primară „Prin­cipele Ferdinand“ din Capitală, jucîn­­du-se cu alți copii pe scara școalei a căzut jos de la etajul ai doilea rănin­­du-se grav la cap și pe corp. Nefericiții părinți avizați de direc­toarea școalei au venit cu grabă și ur­­cind intr’o trăsură pe nenorocita copilă au transportat-o la spitalul Colentina. Acolo însă victima a fost refuzată și nimeni din cei de la spital nu s’au os­tenit să-i dea cel puțin vreun ajutor medical. Desperați, părinții își luară copila a­­casă unde după puțin timp încetă din viață. Din ordinul d-lui dr. Burghelea ca­davrul copilei a fost transportat la Morgă.—Tis. TEATMM MOZIGA Teatrul Național : Deschiderea sta­­giunii : Răzvan și Vidra poem la 5 citituri de Hasdeu. A fost un omagiu adus nu lui Hasdeu ci literaturoi noastre naționale, desch­i­­zîndu-sa stagiunea teatrului cu această capodoperă literară care se esclamă Ráz­ván și Vidra. Filosof și poet, istoric și patriot luminat, Hasdeu scriise cu ge­niul său în acest poem minunat, care apare vecinic plin de energie tinerească, înălțind sufletele și încălzind inimile. Rolul lui Răzvan a fost jucat aseară pentru întîia oară de d. Demetriad și cu el artistul a adăugat la multe artele unul din cele mai frumoase ale sale succese. I-a dat și bărbăția și avîntul și fatalitatea aventurosului erou : un relief puternic și un fond bogat de sim­țire, care a dovedit pătrunderea fru­museților poetice. Un succes unanim proclamat. Ne pate rău­ că nu putem spune ace­­laș lucru despre felul cum a fost repre­zentată eroina poemului de către o tî­­nără debutantă, d-ra Filotti, care are o figură agreabilă, unele accente sincere, dar nu are nici ținuta, nici mișcările, nici glasul pentru a­­ putea reda pe Vidra. S’o așteptăm în debuturi m­ai po­trivite mijloacelor sale, pentru a’i putea aprecia talentul. Din ansamblul excelent răsar ca un deosebit rob­f d-nii Niculescu în zgîrci­­tul boer Sbierea, Ion Petrescu în bra­­vul Moș Tănasu și Toneanu în splen­didul răzeș Vulpoi. Nu mai puțin au contribuit la succesul general: d-ra Zim­­niceanu, d-nii Paciurea, Grigorescu, Bar­­belian, Mihalescu, Dimitrescu, etc. So­­reanu ar putea fi scutit de rolul lui Piotrowsky. Să sperăm că „Răzvan și Vidra“ se va da la matineriile de Duminică și săr­bători, așa ca și școlarii să se poată încălzi la izvoarele curate de inspirația ale acestui poem, care ar trebui scos într’o ediție populară. E. D. F Focul de la Antrepozite Aseară pe la orele 8 și un sfert un puternic incendiu a izbucnit la Antre­pozitele Gingoga din calea Rahovei. Alarma In fundul curții Antrepozitelor a­­proape de linia ferată, era o magazie de scînduri construită ocazional pentru păstrarea uleiurilor și vopselelor nece­sare vopsitului acoperișelor clădirilor de acolo. Pe la orele 8 și un sfert gardianul de serviciu observă că din acea maga­zie eșeau niște limbi de foc. Imediat dădu alarma și se adună tot personalul aflător acolo, în frunte cu d. Mitică Georgescu, șeful mecanic al An­trepozitelor care a ajutat mult ca focul să nu se întindă mai departe. Pompa antrepozitelor fu adusă în grabă și începu să apere magazia cu mărfuri alăturată celei care ardea. Sosirea pompierilor Circumscripția respectivă a 28-a, fiind anunțată, sosi la fața locului d, subco­misar de serviciu Dimitrie Petrescu, care luă măsurile necesare. Se aviză telefonic posturile de pom­pieri și în mai puțin de un sfert de oră sosiră pompierii de la postul Central și Radu Vodă sub conducerea d-lui că­­pitan Urlățeanu. Focul luase proporții mai mari, în­treaga magazie fu cuprinsă de flăcări. Grație ajutorului pompierilor și per­sonalului din Antrepozite în vreo trei sferturi de oră focul a putut fi­ locali­zat și stins. Ce a ars A fost distrusă de foc întreaga ma­gazie unde erau uleiurile și vopselele. Abia cu mare greutate s’au putut salva cîteva butoae. Pagubele nu sînt tocmai așa de în­semnate. Ancheta D. subcomisar Petrescu, după com­plecta localizare a incendiului, a proce­dat la anchetarea cazului. Asupra cauzei incendiului s-au for­mat două versiuni: primeli că lucrătorii d-lui Botez, antreprenorul vopsitului Antrepozitelor, pleclnd seara de acolo au lăsat niște mangal aprins de unde incendiul a luat naștere; a doua că a­­ceiași lucrători au aruncat țigări a­­prinse pe vreun butoi cu ulei, de unde focul a putut foarte lesne să se propage. Pină la ora cînd scrim aceste rîn­­duri, nu se știe precis cauza incendiu­lui. Ancheta continuă.—s.— INFORMAȚIUNI Voința și-a atras acum o zdra­vănă lecție din partea d-lui C. Stoicescu, fost în repetite rânduri ministru liberal și fruntaș al parti­dului. D. Stoicescu ;are un conflict foatrte serios cu Voința. Intr’adevăr acest ziar a refuzat să publice o scrisoare a d-lui Stoi­cescu în care printre altele scria : „In „Voința Națională" No. 6996 cu data de astăzi, Miercuri 26 Septem­brie a­ți înșerat o informațiune cu ti­tlul : Atentatul contra moșierului San- Marin. „La această informațiune, după ce reproduceți din „Universul“ multe ine­xactități, sfîrșiți prin cuvintele : „E­poca“ are cuvintul“. „Este regretabil că, avînd posibili­tatea să cunoașteți adevărul, știind a­­propiata mea rudenie cu d. San-Marin, va faceți cu ușurință ecoul unor știri inexacte, pentru plăcerea ca, intr’o tristă circumstanță de ordine cu totul privată, să polemizați cu adversarii d-voastră politici. „Pentru ca să nu fie induși în e­­roare cititorii „Voinței Naționale“, vă rog a desminți știrea dată de „Uni­versul" și reprodusă de dumneavoastră“. Și mai departe : „îmi place a crede că, reproducind o informațiune din „Universul“ nu a-ți avut vre­o intențiune rea, ci a­ți căzut al>HVERUL Hit! Abonament la Premii la „Dimineața“ Peste 21­0 Lei este valoarea premiilor ce ziarul „DIMINEAȚA“ acordă, GRATUIT — Unul de DAMĂ și altul de BARBET — — In valoare de HOO lei - Lucrata in atelierele speciale ale Casă­­teni 8 Socufl — „y­uptiMîîr București, Calea Victoriei No. 34 DOIM CHICE DE­M Unul de BĂRBHT și altul pentru DAMA De la Marele Magazin de Bijuterie, Horloge­­rie și Argintărie : LEON WEISBLUTH &­­....------— »hmifk­ÜíH" «SII Ele se compun din: tattuu­ri — LIBER DE ORI­CE SARCINA — Pe linia tranvaiului Izvor-Teilor, la doi pași — de Str. Romană­„FAGĂDĂU“ — Compus din 2 corpuri de clădiri , apartamente, intrare, bucătărie, cameră de servitori și pim­niță.—Toate camerile complect mobilate și montate da Marele tur m Pielile „H­­ERTRALA“ București. — Strada Carol No. 62 Hsi Polița­ie Htpraf pe viață ----------------- (ZESTRE) ----------------­una în valoare de 2500 Lei a H­a în valoare de 1500 Lei ambele complect achitate, dînd dreptul cîș­­tigătorului de a ridica la expirarea terme­nului sumele integrale. Sării nici o plată fie primă sau taxe, de la „AGRICOLA“ Societate Anonimă de Asigurări Generale Una Bicicletă într’o simplă greșală. De aceea vă rog să bine­ voiți,a reproduce această scri­soare în numărul „Voinței“ cel mai a­­propiat“. De vreme ce Voința nu a repro­­­us scrisoarea nici în numărul cel mai apropiat, nici în alte două nu­mere mai depărtate, d. Stoicescu poate vedea că Voința a reprodus inexactitățile din Universul nu „din simplă greșală“, ci ncu o intențiune rea“. In sfîrșit, Mercurî miniștrii vor începe să se ocupe într-o serie de consilii cu chestia reformelor agrare. După ce se vor lua decisiunile ce miniștrii vor crede de cuviință, se va convoca comisiunea parlamentară pen­tru 10 Octombrie spre a-șî începe lu­crările. D. Spiridon Stătescu, consilier la Curtea de apel din București va trece la pensie în luna Decembrie. Cu acea ocazie se vor face mai multe înaintări în magistratura ina­movibilă. Ziarele liberale înregistrează cu o vădită bucuria faptul că gimnaziul din Slatina nu se va mai desființa, în urma angajamentelor ce­­ și-au luat reprezentanții județului Olt și ai orașului Slatina de a suporta chel­­tuelile necesare pentru menținerea acelui gimnaziu. Noi credem că o să fie mai mare bucurie pe liberalii din Olt cînd gu­vernul conser­vator­ va reînscrie în bugetul statului gimnaziul din Sla­tina Dacă d. Petre Carp nu se ocupă de prezent, se ocupă însă de trecut. D-sa a făcut, să­­ î se colecționeze discursurile politice ce le-a rostit în parlament și prin întruniri publice. Primul volum care va apare zilele acestea va cuprinde activitatea ora­torică a d-lui Carp de la 1873 pînă la Martie 1888, cînd d-sa a devenit ministru de externe, în urma retra­gerei ultimului guvern al lui Ion Brătianu. Un om­ politic făcea ari următoa­rea justă apreciere asupra modului cum a fost primit marele duce în București: — L'am primit rusește, cu poliție și armată și l'am preumblat romî­­nește, în cea mai deplină libertate. Dintre foștii miniștrii liberali se ocupă cu studiarea chestiei agrare d-nn­ P. S. Aurelian, Al. Djuvara și Em. Porumbaru. D lor vor veni cu propuneri per­sonale în discuțiile ce se vor urma în comisiunea parlamentară. Liberalii din Tecuci au cerut și d. Brătianu a admis, să se dizolve consiliul general de Tecuci, ales pe vremea guvernului conservator. Cine cunoaște starea de slăbiciune politică a liberalilor tecuceni— și a cunoaște aproape toată lumea !—,face mare haz de dorința acelor liberali de a mai fi bătuți în alegeri, căci fără îndoială că partidul conservator va avea succes și la acele alegeri. In privința situației liberalilor din Tecuci putem să mai spunem că a­București, Calea Victoriei, M (vis-a-vis de Hotel Bulevard) Una Mașină de Cusut laQ b­ani Binmu­riir 15 pe un an, 25 pe 6 luni, 60 pe trei luni ȘI ALTE PREMII MARI CARE SE VOR HNUNȚH IN CURÎND 'm La aceste NOUI PREMII și la cele ce se vor anunța în curînd participă toți noei abonați începînd de la 16 SEPTEMBRE a.c. Prețul abonamentului rsrâe aceiași: 2 ® lei anual dînd dreptul la 25 cupoane de participare la premii; I­ Iei pe șase lubi dînd dreptul la 7 cupoane de participare la premii; 6 lei pe trei lin­ii dînd dreptul la 3 cupoane de participare la premii, cum se caută un mod de împăcare între tinerii protejați de d. Sturdza și bătrînii cari urmează pe d. Bră­­tianu. Tinerii văzîndu-se căutați, cer pur și simplu să li se dea întreaga si­tuație politică, cerere ce n’o vor ad­mite cei bătrîni. De unde se poate vedea și mai bine ce rezultat vor avea liberalii tecuceni la viitoarele alegeri ju­dețene. Societatea „Esperantistă­ Romînă“ con­stituită acum cîteva zile își va ține șe­dințele în fiecare Duminecă, de la 5 — 6 d. am., în str. I. G. Brătianu. 5. D. Take Ionescu, fost ministru, a ple­cat aseară la Sinaia. D-sa se va întoarce Marți în Capitală. D. Ionel Brătianu, ministrul de in­terne a plecat aseară din Capitală. La „Vatra Luminoasă“ terminîndu-se primul curs de Esperanto, si a început un altul cu o nouă serie de elevi orbi. Aseară cu trenul de 11 a plecat la Constanța d. Anton Carp, ministrul do­meniilor. O telegramă particulară din Buda­pesta anunță că la cursele de cai pen­­tru premiul Joker Clubului 1 din Buda­pesta (20000 coroane, disal 2800 h­u) aü eșit al II și al III Caramel și Po­­mali, din grajdurile d-lui Moruzzi. Pre­miul I a fost câștigat de Rother Stade al baronului Rotschild. Diferența succesului a fost de o ju­mătate de lungime intre I—ii și II—III. Biroul de informațiuni administative al ziarului „Adevĕrul“ din București, pus sub direcțiunea d-lui L. Voinea, licențiat în drept, vă procură infom­a­­țiuni de orice natură. Se devü de birou lămuriri în orice chestiune militară legală, afaceri comer­ciale, administrative și fiscale ce aveți in curs sau voiți a introduce la autori­tățile din Capitală și provincie, cum și la ministere. Serviciul de informațiuni se pote face clienților și pentru străinătate. La orice scrisoare însoțită de marcă ce veți adresa d-lui L. Voinea, licen­țiat in drept, București, strada Sărindar No. 11, vi se răspunde neintiraiată și vi­ se arată ce trebue să plătiți pentru serviciul cu cereți sau informațiunile; cț> necesitați. Acest birou care funcționează de trei ani în Capitală, și-a stabilit o bună re­putați­une și și-a cîștigat încrederea tu­­uror prin serviciile conștiincioase ce a adus publicului din toate colțurile țărei. Toți colegii și amicii studentului în­­ medicină Constantin Brăcăcescu, deca­i dat în împrejurări atît de neașteptatei în ziua de 28 Septembrie, sînt cu in­sistență invitați a se întruni azi Dumi­­nică 30 Septembrie orele 4 d. a. la fa­­cultatea de medicină pentru a se lua oare­cari dispoziții de colegialitate față de sutimile rămășițe ale decedatului. Numărul 2 din revista de astronomia populară „Orion“ are un succes în a­­devăr neașteptat. Printre alte articole interesante, cităm: Trecerea planetei Mercur în dreptul soarelui la 1 Noem­­­brie, o penibilă catastrofă cerească pre­­ zisă de astronomul englez Gore etc. „Orion“ are și ș­nse frumoase ilustra­­țiuni. Pentru orice informațiune a se a­­dresa d-lui Victor Anestin, str. Roșca No. 3, București, doua trusouri FOIȚA ZIARULUI „ADEVERUL“ 31 FIUL ASASINULUI — MARE ROMAN DE SENZAȚIE — " ” - PARTEA DOUA.­­ ISPĂȘIREA FIULUI — 1 CAP. IX. ’ Panglica albastră !. Un foșnet al rodiei trăda presența­­ vizitatoarei. André se întoarse brusc, ,ascunzînd într’o mînă fotografia și pan­glica, să, se ferească de vederea aceleia care-1 surprinsese. Recunoscând pe" Armanda zise: !" — D­-ta, d-ta aci, voești «ti, ma omori î­h — Nu, zise Armanda, voesc sa, știu, dacă eu trebue să mai trăesc­! — Să trăești!... 5 — Da, de ori sîntem logodiți, de ori mă consideri că femeia d-tale. M am­ deș­teptat fericită și scrisoarea d-tale de ne­înțeles, mi-a răsturnat toate speranțele pentru viitor. Vin să te­ întreb pe d-ta d-le fiemy logodnicul meu­ pen­tru ce nu poți să fii soțul meu. Cine a greșit est sau d-ta? • Armanda avea o frumusețe bărbăteas­că vorbind, avea în ochi acest reflecs al justiției pe care nimic nul schimbă, nimic nu l poate tulbura. In el se da o luptă teribilă. In picioare, palid, el asculta, devora cuvintele multe iubitei sale Armanda. Ce putea el să răspundă? Putea el cu un singur cuvînt, să stă­­rim­ B inima care batea ca și a sa? — Motivul nu ți-l pot spune. Lucruri de acestea se pot scrie ,dar, un bărbat nu le poate spune unei femei, mai cu seamă un îndrăgostit dragei lui. Armande­­li trebuia un răspuns com­plect. Făcu atunci o sforțare supra­omeneas­­că­ și cu o voce, pe care se silea să o facă duioasă, zise: — Domnișoară.... Cuvîntul d-ră, îl păru prea aspru. . — Ascultă Armanda, cât ași dori să te pot face soția mea,— d­ar... trebue să plec pentru totdeauna. — Pentru totdeauna ! / ■­> ! — Da, am spus! . — Care e motivul T ) El ezita. — Nu mă întreba. Inchi­puește-ți că ai avut un vis urît; c’am întîlnit t­n­eri ne­demn de iubirea d-tale. Blestemă pe o­ui care s’a pripășit, care a îndrăznit să se creadă o clipă egalul d-tale..... Spune-I... — Nu, André, cauți să te înșele singur. Un om ca d-ta nu este un laș. E un cu­vînt care ți stă pe buze și pe care nu îndrăznești să-l pronunți. — E adevărat. — E mai cavaleresc să srniî tot, în mod brutal chiar, dar fără Înconjur. — Voeștî Armanda? — l­­a, voesc! — Ei bine, află că.... Se opri iar, un suspin îî tăiă cuvîn­­tul. Apoi zise: — D-zeule, e prea mult! Mina sa părăsi biroul. Armanda­ ob­servă portretul său­, ea văzu și panglica care-l înconjura. Ea, se opri, căutînd în memoria sa, căutînd în trecut. Fo­tografia dovedea iubirea lui André, dar panglica?... își aduse aminte de­ o scenă din copi­lărie. " Odată, era mien atunci... i-a căzut păr o panglică, tocmai ca aceasta... un Copil... un huat din uzină i-o ridi­case de jos voind să i-o dea. Ea răspun­se, păstreaz-o. Și copilul... băiatul a­­cela era... da. Ea de pe un strigăt. Era posibil? Ea se apropie de el, îl apucă de braț și palidă, cu ochii ațintiți asupra lui, îî zise: — D-ta ești Jacques Vincent, ești fiul... Ea nu sf­îrși. André Kenig, încremenit, aștepta sen­tința. — Armanda ridică capul. — D-le zise ea, ești sincer și leal, iată Poate fiica lui Armand Martel să fie soția ființii lui Claude Vincent? Aceasta e întrebarea: ce ți-ai pus? Iți cer două zile, pentru ca să-ți răspund. Și ea eși. CAP. ” Consiliul de familie După plecarea Ormandei, André căzu­se într’o stare deplorabilă de melanco­lie,— știa că acuma totul era sfârșit. E drept, ea ceruse două zile de gîndi­­re, dar la ce-ar putea decide ea, în a­­ceste două zile? Absolut nimic. Totuși mai avea o speranță. Ridică capul puse la loc, fotografia și panglica, apoi se îndreptă spre uzină. Armanda eșise și traversă curtea a­­aproape liniștită. Cunoștea secretul. Era mai bine așa de cu­ nesiguranța. Intră la bunicul sau. Bătrînul o aștepta, stînd pe fotoliul sau, liniștit ca un om care și-a îndepli­nit datoria. Armanda înaintă spre el. fi — Ei bine? zise el.­­ — Știn tot, răspunse ea. Și foarte nerăbdătoare, aștepta să va­dă efectul cuvintelor sale, asupra buni­cului sau. Bătrânul spuse numai: — Va să zică și ii. André Remy se numește Jacques Vincent? !— O știai, zise ea, cu reproș? i — Da, zise bătrânul. , Tu știai și.... Nu m’acuza... n’am aflat decît de prea puțin timp, altfel n’așî fi încura­jat acest amor. Cînd am aflat, era prea tîrzi­i? — Pentru ce pr­ea tîrziu? — Ca sa vă’mpiedic să vă iubiți. Dacă nu mă înșel, acest obstacol de neînvins ce vă separă, nu va împiedica inimile voastre tinere să se iubească. — Nu, de­sigur. — Îmi vine să cred tocmai contrariul, și nu-mi fac nici o iluzie asupra rezolu­­țiunilor voastre viitoare. — Voi iubi pînă­ la moarte pe Andre sau pe Jacques Vincent. — Foarte bine. Să revenim asupra tre­cutului. Sosirea acestui tinăr mi-a pro­dus o mare plăcere. Mi-a scăpat viața, Ii datorăm recunoștință. In faptele sale, totdeauna era un lucru, care fără voia mea, făcea .ui-mi amintesc­­ de lucruri funebre, teribile. Astfel, suma de 50 mii lei, pe care o aducea în casă­, tocmai suma furată de tatăl sau. — E adevărat, zise Armanda. — Această sumă era o restituire. Sal­varea mea, nu em decît răsplata unei alte existente.... acea a sărmanului tău tată. Se făcu o tăcere, amîndoi erau miș­cați. Apoi d. Martel reluă: —Durerea ploii use mi­ci moartea misera­­bilului de Claude Vincord, a fost pentru el, dacă s’ar puteiî cifra aceste nenoro­ciri, egală cu durerea ta, prin moartea părinților sai. André -Henry se boferise să plătească aceste datorii: munca sa, activitatea sa, curajul sau, toate acestea, le făcea ca să ridice cassa căzută în ruină, prin cri­ma tatălui sau. Moralmente acest băiat cinstit, ne-a dat, dacii, e posibilii comparația, tot a­­tit, cit, ne-a hiat tatăl sau. — O bunicule, se poate face socoteala binelui ce el ne-a făcut? — Da, pentru că și el și-a făcut soco­teala, și această socoteală, m­’a pus lie urma adevărului. Dacă tu nu te-ai fi dus la el, azi venea el sa-mi spue. ..Domnule, familia mea, nu mai dato­rează nimic familiei d-voastre, suntem chit“. — Tată, taci, tată! ’ ....| — Lasă-mă să sfîrșesc. Ai fost acolo, tu ai împiedicat calculul. O! nu voesc să spun, că el a făcut aceasta numai ca să se achite față de noi. Nu! scopul era nobil, era lăudabil! — Intr’o zi mi-a spus: domnule sînt orfan, caut un tată și Tara găsit în d-ta. Am căutat să aflu cine putea să f­ie. Pu­­tin după aceasta, tata Robineau îmi pot vesti o scena, petrecută în atelier și mi-o spuse: „Cînd am văzut pe acest tînăr la lu», „cru, cu brațele goale, cu fruntea plină’ „de sudoare’, ridicând acea greutate co­losală, mi­ s’a părut că văd înaintea „mea un om, și singurul care ar fi putut „face același tur de forță. — Cine îl întrebai eu? — Aceiași figură, aceiași ținută, ace­iași forță. — Dar, cine? — Nu îndrăznesc să-i pronunț numele, înțelesei. — Vorbește fără teamă, I­ zisei. — Ei bine, îmi spuse el, mi s’a părut că revăd pe Claude Vincent, cînd era tînăr și cinstit. De atunci am cerut informații mic, asupra copiilor intrați în azilul pe ca­­re-l fondasem. — iji ce ai aflat bunicule? ! (Va urma) ;j

Next