Adevěrul, noiembrie 1907 (Anul 20, nr. 6533-6562)

1907-11-01 / nr. 6533

A Amil al XlX-lea — No. 6633 FONDATOR Alex. V. Bel di mami PUBUOITATEA: CONCEDRTÄ EXCLUSIV Hgențiet da Publicitate CAROL SCHULDER & Co. Bucuiajtr, Sir, Bjragtsrjti’lîl M.-Te/afon 3/4 Birourile ziarului: Str. Sărindar No. 11 Un an . . ........................Sol 18 6 luni 3 luni o lu­nă In străinătate îndoit ( Pentru Capitală No. Teieî­n­ .. Provincie și Apare zilnic cu ultimele știri telegrafice și telefonice de la corespondenții noștri din țară și străinătate Jóul 1 Noemorie în. DIRECTOR POLITIC .____, CONST. MILLE ABO X AISEitf TE: 1/ •••••••• H 8 £ț\ ::::::: \ \â 14110 Străinătate No. 12­40 d -lui Carp.­2). 1Sturdza și avi­ația Contra-procetele d-lui Carp Cum se comentează în cercurile politice proectele d-lui Carp și declarațiunile ce s’au făcut în co­mitetul executiv conservator Guvernamentalii jubilează ! Tac­tica politică a guvernului a reușit pe deplin. In vacanță și pînă în ajunul con­­vocărei Comisiunei parlamentare, ziarele liberale făceau apeluri diti­rambice la fruntașii conservatori ca să vină în Comisiunea parlamentară să discute reformele guvernului. Asupra opiniei publice de sigur că a făcut impresie faptul că libe­ralii insistau mereu pe lingă con­servatori ca să rezolve împreună chestiunile la ordinea zilei. D. Garp și cîțîva amici ai d-sale, cari nu s’au angajat prin nici o de­­clarațiune la 13 Martie trecut, au refuzat categoric orice concurs. Dar d-niî Take Ionescu și Ioan Lahovary probabil că s’ar fi dus la comisiune, ori cum s’ar fi inter­pretat această atitudine a lor, dacă ar fi fost încredințați că într’adevăr guvernul urmărește o comună con­lucrare la reformele agrare. Guvernul însă, vorbim în spe­cial de d-nii Sturdza și Ionel Bră­­tianu, n’au mai făcut absolut nici un demers pe lângă fruntașii con­servatori, n’au mai schimbat o vorbă cu nici unul din cei aleși în Comisia parlamentară, nu și-au ma­nifestat dorința nici un moment ca vre-unul din reprezentanții conser­vatorilor să colaboreze la alcătuirea proectelor, n’au comunicat nici unuia măcar principiile de cari sunt că­lăuziți la facerea proectelor. Natural că această atitudine a gu­vernului a fost mai mult decît o indicație și pentru acei conservatori cari erau dispuși să vină la comi­sie, că liberalii se dispensează de concursul lor și că chiar se feresc să-l dobindească! Și acum, după cele petrecute în urma prezentăr­ii de către d. Carp a contra proectelor d-sale, guver­namentalii sînt și mai încîntați, căci în loc ca aceste proecte să fie opuse proectelor liberale și discutate în Comisia parlamentară, ele sînt su­puse unor critice în sînul chiar a comitetului executiv conservator și nu se știe dacă și cum vor ajunge înaintea parlamentului. Iată clar că din capul locului tac­tica politică liberală a fost superi­oară : guvernamentalii s’au debarasat de concursul conservatorilor după o serie de apeluri platonice prin cari simulau dorința unei comune con­lucrări și acum conservatorii sunt într’un desacord asupra proectelor d-lui Carp, desacord care poate a­­vea consecințe grave pentru parti­dul lor. Prin urmare situația guvernului și partidului liberal poate fi conside­rată cu începere de eri­ca întărită și cu tendința de a se întări și mai mult,—grație „loviturei“ d-lui Carp ! . Cum a procedat d. Carp ? Se știa de mult că șeful conser­vatorilor va veni înaintea parlamen­tului și acolo își va desfășura pro­gramul sau pentru rezolvarea ches­tiei țărănești. Dar se vede că procedarea gu­vernului a avut o mare înr­urire asupra d­lui Carp. Guvernul a lucrat pe tăcute, in vacanță, la alcătuirea proectelor sale Nimic nu transpira și chiar miniș­trii între ei nu-șî comunicau proec­tele, ca nu cumva să li se... fure ideile. S’a aflat numai că la unele pro­ecte au colaborat d-niî Mateiu Cor­­bescu, Alimăneșteanu, Stere, Crean­gă, etc. Atunci d. Carp ar fi însărcinat cu redactarea proectelor sale pe d-nii C. Hiotu, N. Filipescu și Al. Mar­ghiloman, — tot în taina cea mai mare ca nu cumva să afle guvernul ideile d-lui Carp și să i­ le fure. După ce s’a asigurat că aceasta nu se mai poate întîmpla, că refor­mele guvernului s­utre în discuția Co­misiei parlamentare, s’a hotărît și d. Carp să dea la iveală și proec­tele d-sale. Dar pentru a­ le publica natural că nu se putea să ignoreze existența comitetului executiv conservator, ori cît de puțin formalist ar fi șeful conservatorilor. De­oarece însă membrii acestui comitet, în marea lor majoritate, și mai ales fruntașii cari nu pot f­i ignorați, habar n’aveau de ceea ce a lucr­at d. Carp cu redactorii proce­­selor d-sale, era de prevăzut că chiar la prezentarea proectelor se vor face și oarecare declarațiunî. Așa s’a întîmplat, cu toate că d. Carp a încercat să evite o discuție in comitetul executiv și s’o trans­porte în sinul reprezentanților con­servatori din parlament. Declarațiile d-lor Take Ionescu și loan Lahovary n’au putut fi evi­tate. Proectele d-lui Carp au încărcat și mai mult atmosfera din partidul conservator. Fruntașii conservatori nu sunt de loc înțeleși asupra proectelor d-lui Carp. D. loan Lahovary combate majo­­ratul și partea cea mai gravă este că d. Take Ionescu a declarat că nicî în principiu hm admite proectul de reorganizare administrativă cu cre­area dregătoriilor, etc. Dacă s’au declarat dar așa de a­­dîncî deosebiri de vederi în parti­dul conservator, apoi e de prevăzut că suntem­ în ajunul isbucnirea unei mari crize în sînul acestui partid. A. V. discuție pentru a se da răspunsul la m­esagerul d-lul Carp nu știm pînă acum , dar că s’ar putea face și că s’ar putea în absența „suveranului“ să i se aducă persoana în discuție— de oare­ce nici suveranul tarei nu prea scapă de așa ceva — aceasta iar se poate. Nu e nevoe să fim însă profeți, pentru a prezice că exercitarea în acest sens a șefiei sale­ nu va duce pe d. Carp la scopul de a guverna cu actualul partid conservator. Pentru nu maî știm a câta oră, se va spune d­lui Carp : — Nu așa se conduce un partid de oameni ne­obicșnuițî a cugeta numai cu capul altuia, nu așa se cîștigă încrederea și devotamentul unui partid politic, D. Carp se condamnă, din nou, la sterilitate­­ și o să vadă că așa e. Alfa MAZRITII Liberalii și portofoliile Un liberal, „spirit practic“, ne adre­sează o scrisoare cu privire la opiniile exprimate de noi era in acest loc, asu­pra reformei d-luî Carp, zis și omul cu 14 portofolii. D-le Pac. Dă’mi voe să cutez a te combate, ori­cît de autorizate ar fi opiniile d-tale în chestiile la ordinea zilei. D-ta crezi că cele 14 portofolii ale d-luî Carp, atinse prin crearea a încă 6 miniștrii guberna­tori vor face să treacă cel puțin trei sferturi din partidul liberal la d. Carp. Te înșeli ! Nu dăm vrabia din mînă pentru cioara din par , mai ales de cînd am văzut ce procopsează e... Nădejde ! Nu dăm noul portofolii­ creat de conu Mitiță pe cele gease create de conu Pe­­trache , pentru motivul foarte simplu că portofoliul creat de conu Mitiță se va realiza, pe cînd cele 6 ala d-lui Carp o să rămînă un vis, mult dorit dar ireali­zabil. De aceea, noi liberalii preferăm să fim 14 pe un portofoliu, de­cît unul chiar pe cele șease ala d-lui Carp, fac­ așa l Cordial. Un liberal practic Poate că nu e tocmai prost „practicul“ liberal II p. conf. Pap. în posibilitatea realizarea reformei propusă de șef. Un fost ministru conservator spu­nea eri seară într’un cerc de cunos­cuți, privitor la guvernatorii d-lui Carp. — Se vor găsi oameni pentru cele șase posturi și de nu se vor găsi, apoi trebue să punem cruce inde­pendenței noastre. Guvernatorii pe cari îi va numi Carp­ați să fie ina­movibili. Ei se vor ocupa cu admi­nistrarea guvernămintelor respective și nu vor avea să țină seamă de­ in­­fluențele politice. Cu modul acesta administrația își va vedea în liniște de datorie; alegerile se vor face în deplină libertate, iar parlamentele vor fi adevărata expresiune a țărei. % — Vise­roze, îi răspundea un li­beral. Eu nu-l cred pe Carp atît de naiv în­cît să dea pe seama guver­natorilor toata puterea administra­tivă, că pî atunci rolul ministrului de interne și al altor miniștrii, de­vine fără rost. — Trebue să vă convingeți cu toții, a adăugat un democrat din par­tidul liberal, că fără lărgirea drep­tului de vot, n’o să se facă nimic trainic, n’o să scăpăm de jugul po­liticianismului.* S’au despărțit, rămînînd fiecare cu ideea ce o avea de mai înainte, iar discuția asupra guvernatorilor d-lui Carp are să urmeze, pentru că dacă d. Carp n’are noroc să facă reforme trainice, are însă darul să pue în discuție idei interesante. .............................. R. P. Ororile inutile La Craiova se instruește o crimă făptuită de trei proprietari pe tim­pul răscoalelor și de abia acum des­coperită. Acești criminali, au plecat din Craiova și drept răzbunare că li se devastase conacul, s’au instituit ei în curte marțială și au împușcat șase săteni. Zadarnic rudele celor morți au reclamat,—toate plîngerile au rămas fără de răsunet,—cînd un sfîrșit ordin a venit din București, parchetul s’a mișcat, cei trei vinovați au fost depuși, tribunalul le-a confirmat man­datul și în acest moment ei sînt în apel înaintea Camerei de punere sub acuzare care va hotărî dacă manda­tele de depunere trebue de confirmat sau nu. E vorba aici iarăși de un episod tragic al ororilor inutile pe cari noi nu le cunoaștem decît în parte. Dacă ele s’ar fi făptuit în fundul întune­cos al Gongului, tot mai ușor eșeau la lumină de­cît se poate descoperi, fiind făcute în țara romînească, la cîteva seci de k­ilometrii de capitala Olteniei și știute poate de toată lu­mea la Craiova, dar despre cari jus­tiția nu auzise încă, fiindcă nu voise parchetul să audă. Și ce să vorbim de acest caz, cînd în parlament ministrul nostru de in­terne a recunoscut că s’au făptuit orori inutile, și a făgăduit că le va cerceta, dar pînă acuma nimic n'a eșit la iveală ? Va fi nevoe ca Presa să intarv­e încă odată pentru ca lumină să se facă și cei vinovați să fie­ cel puțin supărați, dacă nu și pedepsiți. In a­­devăr, cum o să sperăm ca membrii consiliilor de razboiu din țară să o­sîndească pe ofițerii cari s'au făcut vinovați de crime, cînd, după o in­telectualitate nenorocită, o astfel de osîndire compromite armata ? Totuși va trebui să se facă lumină și ea se va face, ori ce ar fi, ori și ce s’ar întîmpla! M. — ♦ <B»­»«Kani Mesagii­l d-lui Carp D. Carp a venit buni după aceasă la comitetul executiv, cum vine re­gele la deschiderea Camerelor , și-i rostit mesagiul prin care anunță o serie de proecte de leg­e, apoi s’a acoperit și a plecat. Se zice că ar fi spus că... „e foarte cald“ în sala unde se ținea ședința comitetului executiv , iar alții spun că pusese la cale cu unii membrii ai comitetului ca proectele să nu se discute în plin comitet, care e prea numeros, ci numai dinaintea reprezentanților conservatori din parlament, cari au și nevoe să cu­noască proectele în mod amănunțit pentru a le putea opune adversari­lor în discuțiunile din parlament. Impresiunea lăsată de acest fel al „șefului“ de a... „discuta“ cu pomi tetral executiv a fost din cele mai stranii, ca să nu zicem, din cele mai desastroase. D. Carp avea aerul să spună : — Dacă vă plac aceste proecte bine, dacă nu, atîta pagubă! Multă vorbă nu fac cu d voastră. Așa e. Mesagiile se anunță, se ci­tesc, dar suveranul după ce l’a ci­tat, se acopere și pleacă. Treaba muritorilor din Camere, să le dis­cute și să redacteze răspunsul. D Carp a ținut să arate parlamen­tului partidului sau — comitetului executiv —că așa ara de gînd să și exercizeze șefia , dând mesagiu­­ f­oarte frumos. De­cît, la masagii ei dau răspun­suri și răspunsurile sa discută și în discuțiunile la mesagiu se cam face procesul intregei politici. Bacă în parlamentul partidului conservator — în comitetul execu­tiv — se va face sau nu o asemenea fies* politica? D. I. Brătianu crede că făcînd să voteze parlamentul legile sale a­­grare și administrative, ele vor fi mai tari decit obiceiurile și atotpu­ternicia claselor privilegiate. Tot așa și d. P. Carp socoate că împărțind țara în șase gubernii, luînd puterea politică și administrativă, dela cen­tru și dînd-o acestor șase vice­regî, iarăși lucrurile se vor îndrepta și clasa țărănească, va merge bine și va fi fericită. Uita însă și d. I. Brătianu, uită și d. P. Carp că îna­inte de toate, un guvern, trebue să trăiască și să trăiască prin corpul electoral. Or, cînd în această massă electorală toată puterea stă în cole­giul I și în Senat, nu se întreabă oare dînșiî cum se va putea împăca, chipul lor de a face administrație cinstită, cu interesele clasei privile­giate ? E oare, posibil fie ca prefecții de inline al­e lui I. Brătianu, fie gu­vernatorii d-lui Carp, să facă admi­nistrație cinstită, cînd vor fi ne­voiți să facă și politică, și cînd pentru a face politică estî silit să susții interesele cutărui politician mare proprietar, ori reprezentantul cutăror exploatatori neiniiogi ? Cu­ timp prefectul, ori guverna­torul­ va fi silit să dea guvernului majorități în parlament, el va fi nevoit să facă tîrg în județul său, și aceasta nu se poate face decit încetind de a face administrație cin­stită și făcînd politică așa cum se înțelege azi politica la noi, adică să împărți favoruri la dreapta și la stingă, să-ți cumperi susținerea cu mijloace neoneste... Punctul acesta nimeni nu a bine­voit să-l explice și să-l lumineze și el este tocmai acela care dacă nu va fi rezolvat, tot ce se va face va fi urme de copii pe nisip. A. B. Guvernatorii d-lui Carp — Ce se spune despre înființarea g­uvernămintelor — Ideia d-lui Carp de a împărți țara în 8 guvernăminte și a da guverna­torilor puteri aproape discreționare se discută mult in cercurile politice. Părerile sînt împărțite. Astfel libe­ralii, începînd cu d. Sturdza, spun că țara n’are șase oameni cari să fie guvernatori, fără a fi politician­,­­fără a profita de situația ce li s’ar da, spre a-și satisface interesele po­litice și pe cele materiale. Liberalii mai socotesc că ideea d-lui Carp ar fi un truc politic, spre a ademeni de pe acum pe acei con­servatori cari aspiră la portofolii ministeriale și cari, bine­înțeles, că ar conveni să devină guvernatori. * Amb­ii d­ în­ Carp cred însă serios 174 periodice ale opoziției au suferit amenzi in sumă de 112.150 ruble pen­tru „apologia crimelor“, după cum sună circulara ministerială din 3 iunie 1907» A devenit­ Discuția la mesagiu Se știe că guvernul a mai reușit o­­dată să suprime discuția la mesagiu — și poate că va reuși și de astă­ dată. Cine ar voi poate să suprime, dar nu mai poate suprima discuția la me­­sagiul să fi­­e ... d. Carp, care a încă­put pe mine.... executivului comitet! Nădej­dea.. O foaie surdo-muta întitulează un articol al ei: „Nădejdea opoziției“. Mai bine ar vedea de... Nădejde a gu­vernului !! Pol de același calibra Ioină Nădejde constată că N. Iorga a ajuns în fine la ideea că liberalii se poartă ciaunat cu țăranii, dar îi re­proșează că nu e modest de oare­ce spune că dacă nu era el și „Neamul romînesc“ nu se făcea nimic! Ar trebui să înceteze „combaterile“ acestea și roină să se unească cu Ni­­colae, căci amîndoi sînt de forță în politică și uniți ar face minuni ! Rigoletto D. Stordza și avocații In jurul proectului d-lui Stelian Proectul d-lui Stelian, privitor la ju­decătoriile de ocoale, a provocat în finul Comisiei parlamentare o... grevă foarte semnificativă. S’au pus în grevă juriștii din comi­siune. D. P­erechide nici nu vine pe la comisiune ; d. Al. Djuvara a apărut ori pentru a face act de prezență ; d. C. Nacu a urmărit cîtva timp discuția ; d. C. Stoicescu a luat parte la ședință dar n’a­ rostit un cuvînt, iar d. Al. Constan­­tinescu a cerut o serie de modificări care au indispus pe ministrul justiției. Această atitudine a juriștilor din co­misiune e viu comentată și d. Stelian simțind demonstrațiunea ar fi zis: — Dacă se rîvnește portofoliul meu, sunt gata să mă retrag. Cuvintele acestea au avut însă darul de a îndîrji și mai mult pe unii, nede­prinși cu asemenea... amenințări, tocmai f­iindcă de obicei nu se îndeplinesc ! • D. Sturdza sa supărat și d­­a­că toc­mai avocații se manifestează la o reformă judecătorească printr'un mutism demon­strativ. Șeful liberalilor e in fiecare zi la pos­tul său, sprijinind pe rînd proectele și pe miniștrii respectivi pentru cari pune mereu în funcțiune degetul său..... mag­netic ! Erî văzîmd că d. Stelian e cam hăr­țuit s’a supărat și a executat cu vehe­mență, chiar cu oarecare dispreț, pe a­­vocațî. Avocații prezenți nu au relevat atacu­rile domnului Sturdza, dar s’au hotă­rît — așa se spune — ca să nu’șî spună acum părerea asupra proectului d-lui Ste­lian, ci să intervină în discuție în par­lament. In ședința de eli nu s'a putut discuta de­cît două capitole din proectul mi­nistrului justiței, n. s. !»!il reprisinir la isis — Doi ani da „Constituție“ — Caî doi anî cari au urmat promulga­rea „Constituției“ în Busk (17 Octom­brie 1905—17 Octombrie 1907) au fost Însemnați printr’o nemiloasă represiune guvernamentală, care n’a fost egalată niciodată, mai înainte, în perioadele de tulburări așa de dese în istoria Rusiei. Condamnări la moarte : 3022, dintre cari 1444 da Curțile marțiale și 1573 de consiliile de războiu. Executări: 1780. Muncă silnică: 3268 de cetățeni au fost condamnați la un total de 29522 de ani de muncă silnică și 605 la muncă silnică pe viață. Totalul condamnărilor se ridică la 3873. Deportări pe viață : 502. închisori: 5751 condamnări la 4236 de ani de închisoare corecțională, 2586 la 4136 ani de închisoare centrală, 1538 la 3110 ani de companii de disciplină și 1307 la 1680 de ani fortăreață. 14624 de victime ale represiunei, a­­dică 80 la sută din total, au fost lovite pentru „participarea activă la mișcarea revoluționară a maselor, 1923 sau 10.5 la sută pentru atentate teroriste și 1652 sau 9.1 la sută pentru fapte diferite politica. Ansamblul infracțiunilor politice de natură felurită dă în total 75 de con­damnări sau 0.4 la sută. 1114 directori de ziare au fost urmă­riți pe cale, judiciară. 978 de ziare și reviste au fost supri­mate din ordin administrativ sau ju­diciar. Seisla perliBH și... lilnd­e In Comisia parla­mentară un de mem­bru a întrebat dacă găinele sătenilor vor trebui ținute afară sau în coteț.Ziarele Aceasta­ î chestia importantă Chestia cea mai de preț. Găinele pot sta și afară Sau doar închise în coteț? Și cel ce-a ridicat chestiunea Să mai întrebe drept era: Cam cîte ouă de azi 'nainte, Au drept găinele n­oua ? Am vrea să ni se spuie nouă Putea-va ori și ce țăran Cînd va avea—aicea-i totul ! Să dea pe varză un curcan ? Și ce se va mai face omul Cînd va avea trei bibiloi ? Dar cînd va f­i ca să îl moară O bunătate de rățoi ?! ...S'a discutat mult­ mult pe seama Găinilor lui nea Ion Cînd el nici o puicuță n'are , La curte le a trimis plocon! Maxim RUTE ȘI Olimpii! --------------===^—a~c) Acum că Spori și prăel­ îlsi ^deschis­­­a O stagiune de operă italiană va fi interesant de știut cum se prezenta la noi opera, acum șeasezeci de ani, sub domnia lui Știr­­b­ei-Vodă. Cercetînd dăună și chestiunea comi­siei agrare dela 1­ 349, am dat și peste unele interesante amănunte asupra or­­ganizărei Operei sub domnia lui Știrbei. Se vede că chestia pasiona mult stă­­pînirea și fie directorul teatrului, căci se dau ordine strașnice și se pun con­diții cari da cari mai dificile impresa­rului, care era celebrul Papanicola. Așa, de pildă, se prevede că „banii „abonamentului nu se vor lua înainte „de cele trei reprezentații“ de la înce­put—ca abonații să nu fie păcăliți. Probabil că, dată fiind insuficiența soliștilor, a corurilor, orchestrei și de­corurilor, se faceau mari tăeturi prin partițiuni. De aceea se pune impresa­rului condiția că „din textul muzical al pieselor ce se vor da, din toate de­­scorilor lor și din orice ține de dîn­­„cele nu se va putea retranșa nimic“. Se mai pune lui Papanicola condiția că din 16 opere ce se vor da, 12 pot fi din acele ce s’au mai cîntat, dar pa­tru trebue să fie din acele ce nu s’au mai reprezentat, iar directorul îi cere apoi ca­­ să fie opere nereprezentate încă în București. Și i se mai pun o serie de alte condiții teh­nice : anumite în­locuiri între membrii orchestrei, anga­jarea unui anumit tenor, care văzînd că e cerut, cere și el impresarului pa­rale mai multe, etc. etc. Papanicola e dezolat și face o scri­soare de-a dreptul către­ Vodă Știrbei, în care se plînge amar că i se impun condiții imposibile, contra contractu­lui, că prea se amestecă direcția tea­trului în daraverile sale de impresar al operei, că a pierdut destule parale, că are un deficit de 18.132 de „Zwan­zigers“ și cere lui Vodă Știrbei un a­­jutor și avansarea unei jumătăți din subvenție, căci trebue să plece în Ita­lia pentru angajamente. Tot­odată pro­testează că se cere să aibă pregătite două trupe, pentru a putea înlocui toate elementele în caz cînd n’ar place !.... Sînt ș­ase­ zeci de ani de atunci—și tocmai mult n’am progresat în materie de operă. Am făcut chiar un regres: în con­tractul lui Papanicola se prevede că „trebue să ridice negreșit cortina la ora arătată de 7 și jum“. Iată la ce ași subscrie cu amîndouă mîinile, pentru ca recenzenții de azi să nu se mai culce la 2 noaptea. Emil D. Fagure CHEST­A ZIL­E ! Dela comitetul executiv Cam ce „senzație“ au făcut proectele d-lui Carp, cînd depunîndu-le, , șef­ul“ a zis adio și s'a retras!! SCRISORI DIN VIENA Situația paliei la Austria Modul cum barazul Beck, primul ministru austriac, a reușit să rezolve criza ministerială și să-șî asigure o majoritate în Cameră Viena, pe Octombrie.­ Baronul Beck, președintele consiliului de miniștrii din Austria, este cel mai genial samsar al zilelor noastre. Aceasta a dovedit-o el în toate împrejurările mari, de cînd e în fruntea guvernului acestei țări de compromisuri. Și aceste împrejurări nu s’au lăsat așteptate. De altminteri, nici nu putea fi altfel într’o țară, în care trăesc alăturea atî­­tea popoare cu aspirații atît de deosebi­te, cu dorințe așa de variate, cu caracte­re atît de disparate. Cînd se discuta introducerea sufragiu­lui universal, baronul Beck a întrebu­ințat atîta dibăcie în aplanarea neînțe­legerilor, în acomodarea partidelor și popoarelor, în acordarea unor concesi­uni pentru a putea respinge celelalte, în­cît cu toate enormele greutăți cari se puneau în calea reformei, el a știut s’o aducă la îndeplinire. Cu acea ocazie s’a văzut încă odată de cîtă nevoi­e în Austria de un prim-mi­­nistru, în afară de partide, și care să servească de mijlocitor între ele. Par­lamentul se compune din multe partide, deosebite nu numai prin idei, ci și prin națiunea, gintea, religia membrilor ei. Nu există minister care să poată avea o majoritate sigură, stabilă. Datoria gu­vernului este să caute să obție cît mai multe partide pentru fiecare caz aparte, aci guvernul nu poate avea majoritate stabilă ci numai ,,de la caz la caz“, cum e termenul parlamentar. Și pentru obținerea acestei majorități, e nevoe de tratative lungi și de dibăcie din partea „samsarului“. D-lui Beck nu i-a lipsit dibăcia nici la reforma electorală, nici la încheerea compromisului cu Ungaria, nici acuma pentru rezolvarea crizei ministeriale de care am vorbit în corespondența trecu­tă. Pentru primul ministru Beck rezol­virea acestei crize avea un singur scop: Obținerea unei majorități care să-­ vo­teze compromisul cu Ungaria. Și din a­­cest punct de vedere criza era bine-veni­­tă, căci altfel majoritatea aceia­­ era foar­te îndoelnică. Creștinii a­sociali, partidul cel mai puternic, cu 96 membrii, păs­trase rezerva. Șeful lor, doctorul Lueger, declarase la luarea legei în considerație, sau cum se spune ab­ea la prima lectu­ră, că partidul sau își rezervă dreptul de a vota pentru sau contra după expli­cațiile pe cari le va da guvernul la dis­cuția pe articole (a doua lectură). Socialiștii erau contra, agrarienii ger­mani de asemenea, o parte din cecil­iar așa. Prin urmare guvernul se pu­tea aștepta la o surpriză neplăcută. De aceia baronul Beck a căutat să pue oare și cum la mezat portofoliile mi­nisteriale. Pentru aceasta a căutat să se foloseas­că pe de o parte de ambițiile personale, pe de alta de curentele principale din parlament. Astfel se știe că agrarienii, deși nu au o singură asociațiune mare, sînt foarte puternici, ca fiind împărțiți în toate partidele. De aceea In alcătuirea noului minister d. Beck a dat mare importanță agrarienilor, primind 3 de­putați agrarieni declarați în minister. In același timp, ca să satisfacă și parti­dele constituite a căutat ca acești­a să facă parte din partide diferite. In ade­văr, unul e ceh­, altul face parte din uniunea națională germană și un al treilea e creștin social. Bine­înțeles că pentru agrarieni ministerul agriculturel e cel mai important, de aceia îl vroiau și ceh­ii și germanii. D Beck a reușit să-l împace, dîndu-i unui al III-lea, creștin-socialului Ebenbach­, personal un om extrem de drept, și membru al unui partid care, deși german, nu e însă naționalist german, ci patriotic aus­triac. Dar creștinii sociali nu se mulțumeau­ numai cu un portofoliu. De aceea s-a decis înființarea unui nou minister, al muncii sau al lucrărilor publice —încă nu se știe sigur—și care va fi acordat tot lor. Lucrul acesta a fost primit cu mare entuziazm de acest partid, de­oa­rece el face o politică tare asemănătoa­re cu­ cea balcanică—o politică de per­­soane.­ Atît la comună, cit și în dieta Austriei de jos unde au ei puterea, tendințele creș­­tinilor­ sociali sînt să acapareze cît mai multe slujbe cu partizani, pe cari să-î asigure cît mai bine, asigurîndu-și-î ast­fel lor însu­și. Ei merg pînă acolo, că cer, de pildă, de la normaliștî, declara­ția că nu vor face parte nici odată din partidul socialist sau naționalist, pen­tru ca să-l numească în slujba de învăță­tori. Spiritul acesta de politician­ și nu de oameni politici a fost foarte satisfă­cut la auzul că se va înființa un minis­ter nou. In Austria mai toți funcționa­rii, fiind inamovibili, creștini,­socialii ar trebui să lase la locurile lor pe func­ționari, sind este vorba de un minister, nou, ei vor putea numi pe cine vor vroi și așa vor avea ocazia să-și căpătuiască un mare număr de partizani. Ceehilor li s’a mai lăsat, ca al doilea portofoliu, acela al comerțului la care ei țineau­ mult, pentru că de acest mi­nister ține serviciul poștelor la care e rost de căpătuială pentru conaționali. Deja în tot imperiul, poșta e împănată de cechi; dacă mai rămîne iarăși un cech la ministerul de comerț, această cechizare va face încă mai mari progre­se, și nu spre folosul publicului. Astfel deputatul Grigorovici vrea să interpeleze guvernul în privința situației de la poșta din Cernăuți unde fiind nu­mit un diriginte ceh­, acesta a făcut tot posibilul de și-a adus numeroși cona­ționali, cari nu știa nici romînește, nici rutenește, nici nemțește, așa că nu se pot înțelege cu publicul. * Un lucru pe care baronul Beck n’a ne­­glijent să-l practice a fost și satisface­rea ambițiilor personale. Nu era de a­­juns să satisfacă ambițiile partidelor; oamenii contează mult și în Austria, nu numai în Romînia. La aceasta se adaugă că în Austria a fi ministru e bine nu numai pentru folosul moral, ci și pentru cel material. Aic­ea oricine a fost minstru mai mult de 6 săptămînî are dreptul la o pensie de 8000 coroane anual pe toată viața. Și astfel alcătuirea acestui minister a satisfăcut multe ambiții. In prima linie trebue numit consilierul Gessmann poreclit feld­mareșalul partidului creș­­tin-social. Un om de o ambiție fără mar­gini. Aceștia a schimbat în tinerețe cîteva partide, de la cel radical, trecînd pe la cel progresist la cel creștin-social. In acest partid el era întotdeauna în frun­tea agitatorilor, organizatorul mișcări­lor de stradă și, la bătrînețe, teoreticia­nul partidului. in această calitate el a fost raportor al diverselor legi impor­tante de dietă și președinte al comite­tului­ școlar al țărei. In timpul alegeri­lor generale de astă-primăvară el a fost conducătorul campaniei electorale și se spune că de atunci există oareșicare ră­ceală între el și Lueger, pentru că aces­ta din urmă fiind grav bolnav în acel timp, Gessmann începuse să-și­ cam ia rolul de moștenitor la șefie înainte de vreme. Celalt creștin social intrat în minis­ter, am spus că e Ebenboch­, agrarian declarat și care a luat portofoliul agri­­culturei. Din privința c­ehilor, am spus că mi­nisterul de comerț le-a rămas și de acum înainte. In locul ministrului Forst, va veni însă un altul, tot june ceh­ și care va fi designat mîine de comitetul execu­tiv al acestui partid într o ședință ple­nară ce se va ține la Praga. Celalt ceh­ este agrarianul Prasek, iarfe neputînd fi numit la agricultură, din cauza opoziției germanilor, a fost numit ministru național­ ceh­. A­ceastă numire este cea mai eclatantă dovadă că am avut dreptate mai sus cînd am spus că

Next