Adevěrul, noiembrie 1907 (Anul 20, nr. 6533-6562)
1907-11-01 / nr. 6533
A Amil al XlX-lea — No. 6633 FONDATOR Alex. V. Bel di mami PUBUOITATEA: CONCEDRTÄ EXCLUSIV Hgențiet da Publicitate CAROL SCHULDER & Co. Bucuiajtr, Sir, Bjragtsrjti’lîl M.-Te/afon 3/4 Birourile ziarului: Str. Sărindar No. 11 Un an . . ........................Sol 18 6 luni 3 luni o lună In străinătate îndoit ( Pentru Capitală No. Teieîn .. Provincie și Apare zilnic cu ultimele știri telegrafice și telefonice de la corespondenții noștri din țară și străinătate Jóul 1 Noemorie în. DIRECTOR POLITIC .____, CONST. MILLE ABO X AISEitf TE: 1/ •••••••• H 8 £ț\ ::::::: \ \â 14110 Străinătate No. 1240 d -lui Carp.2). 1Sturdza și aviația Contra-procetele d-lui Carp Cum se comentează în cercurile politice proectele d-lui Carp și declarațiunile ce s’au făcut în comitetul executiv conservator Guvernamentalii jubilează ! Tactica politică a guvernului a reușit pe deplin. In vacanță și pînă în ajunul convocărei Comisiunei parlamentare, ziarele liberale făceau apeluri ditirambice la fruntașii conservatori ca să vină în Comisiunea parlamentară să discute reformele guvernului. Asupra opiniei publice de sigur că a făcut impresie faptul că liberalii insistau mereu pe lingă conservatori ca să rezolve împreună chestiunile la ordinea zilei. D. Garp și cîțîva amici ai d-sale, cari nu s’au angajat prin nici o declarațiune la 13 Martie trecut, au refuzat categoric orice concurs. Dar d-niî Take Ionescu și Ioan Lahovary probabil că s’ar fi dus la comisiune, ori cum s’ar fi interpretat această atitudine a lor, dacă ar fi fost încredințați că într’adevăr guvernul urmărește o comună conlucrare la reformele agrare. Guvernul însă, vorbim în special de d-nii Sturdza și Ionel Brătianu, n’au mai făcut absolut nici un demers pe lângă fruntașii conservatori, n’au mai schimbat o vorbă cu nici unul din cei aleși în Comisia parlamentară, nu și-au manifestat dorința nici un moment ca vre-unul din reprezentanții conservatorilor să colaboreze la alcătuirea proectelor, n’au comunicat nici unuia măcar principiile de cari sunt călăuziți la facerea proectelor. Natural că această atitudine a guvernului a fost mai mult decît o indicație și pentru acei conservatori cari erau dispuși să vină la comisie, că liberalii se dispensează de concursul lor și că chiar se feresc să-l dobindească! Și acum, după cele petrecute în urma prezentării de către d. Carp a contra proectelor d-sale, guvernamentalii sînt și mai încîntați, căci în loc ca aceste proecte să fie opuse proectelor liberale și discutate în Comisia parlamentară, ele sînt supuse unor critice în sînul chiar a comitetului executiv conservator și nu se știe dacă și cum vor ajunge înaintea parlamentului. Iată clar că din capul locului tactica politică liberală a fost superioară : guvernamentalii s’au debarasat de concursul conservatorilor după o serie de apeluri platonice prin cari simulau dorința unei comune conlucrări și acum conservatorii sunt într’un desacord asupra proectelor d-lui Carp, desacord care poate avea consecințe grave pentru partidul lor. Prin urmare situația guvernului și partidului liberal poate fi considerată cu începere de erica întărită și cu tendința de a se întări și mai mult,—grație „loviturei“ d-lui Carp ! . Cum a procedat d. Carp ? Se știa de mult că șeful conservatorilor va veni înaintea parlamentului și acolo își va desfășura programul sau pentru rezolvarea chestiei țărănești. Dar se vede că procedarea guvernului a avut o mare înrurire asupra dlui Carp. Guvernul a lucrat pe tăcute, in vacanță, la alcătuirea proectelor sale Nimic nu transpira și chiar miniștrii între ei nu-șî comunicau proectele, ca nu cumva să li se... fure ideile. S’a aflat numai că la unele proecte au colaborat d-niî Mateiu Corbescu, Alimăneșteanu, Stere, Creangă, etc. Atunci d. Carp ar fi însărcinat cu redactarea proectelor sale pe d-nii C. Hiotu, N. Filipescu și Al. Marghiloman, — tot în taina cea mai mare ca nu cumva să afle guvernul ideile d-lui Carp și să i le fure. După ce s’a asigurat că aceasta nu se mai poate întîmpla, că reformele guvernului sutre în discuția Comisiei parlamentare, s’a hotărît și d. Carp să dea la iveală și proectele d-sale. Dar pentru a le publica natural că nu se putea să ignoreze existența comitetului executiv conservator, ori cît de puțin formalist ar fi șeful conservatorilor. Deoarece însă membrii acestui comitet, în marea lor majoritate, și mai ales fruntașii cari nu pot fi ignorați, habar n’aveau de ceea ce a lucrat d. Carp cu redactorii proceselor d-sale, era de prevăzut că chiar la prezentarea proectelor se vor face și oarecare declarațiunî. Așa s’a întîmplat, cu toate că d. Carp a încercat să evite o discuție in comitetul executiv și s’o transporte în sinul reprezentanților conservatori din parlament. Declarațiile d-lor Take Ionescu și loan Lahovary n’au putut fi evitate. Proectele d-lui Carp au încărcat și mai mult atmosfera din partidul conservator. Fruntașii conservatori nu sunt de loc înțeleși asupra proectelor d-lui Carp. D. loan Lahovary combate majoratul și partea cea mai gravă este că d. Take Ionescu a declarat că nicî în principiu hm admite proectul de reorganizare administrativă cu crearea dregătoriilor, etc. Dacă s’au declarat dar așa de adîncî deosebiri de vederi în partidul conservator, apoi e de prevăzut că suntem în ajunul isbucnirea unei mari crize în sînul acestui partid. A. V. discuție pentru a se da răspunsul la mesagerul d-lul Carp nu știm pînă acum , dar că s’ar putea face și că s’ar putea în absența „suveranului“ să i se aducă persoana în discuție— de oarece nici suveranul tarei nu prea scapă de așa ceva — aceasta iar se poate. Nu e nevoe să fim însă profeți, pentru a prezice că exercitarea în acest sens a șefiei sale nu va duce pe d. Carp la scopul de a guverna cu actualul partid conservator. Pentru nu maî știm a câta oră, se va spune dlui Carp : — Nu așa se conduce un partid de oameni neobicșnuițî a cugeta numai cu capul altuia, nu așa se cîștigă încrederea și devotamentul unui partid politic, D. Carp se condamnă, din nou, la sterilitate și o să vadă că așa e. Alfa MAZRITII Liberalii și portofoliile Un liberal, „spirit practic“, ne adresează o scrisoare cu privire la opiniile exprimate de noi era in acest loc, asupra reformei d-luî Carp, zis și omul cu 14 portofolii. D-le Pac. Dă’mi voe să cutez a te combate, oricît de autorizate ar fi opiniile d-tale în chestiile la ordinea zilei. D-ta crezi că cele 14 portofolii ale d-luî Carp, atinse prin crearea a încă 6 miniștrii gubernatori vor face să treacă cel puțin trei sferturi din partidul liberal la d. Carp. Te înșeli ! Nu dăm vrabia din mînă pentru cioara din par , mai ales de cînd am văzut ce procopsează e... Nădejde ! Nu dăm noul portofolii creat de conu Mitiță pe cele gease create de conu Petrache , pentru motivul foarte simplu că portofoliul creat de conu Mitiță se va realiza, pe cînd cele 6 ala d-lui Carp o să rămînă un vis, mult dorit dar irealizabil. De aceea, noi liberalii preferăm să fim 14 pe un portofoliu, decît unul chiar pe cele șease ala d-lui Carp, fac așa l Cordial. Un liberal practic Poate că nu e tocmai prost „practicul“ liberal II p. conf. Pap. în posibilitatea realizarea reformei propusă de șef. Un fost ministru conservator spunea eri seară într’un cerc de cunoscuți, privitor la guvernatorii d-lui Carp. — Se vor găsi oameni pentru cele șase posturi și de nu se vor găsi, apoi trebue să punem cruce independenței noastre. Guvernatorii pe cari îi va numi Carpați să fie inamovibili. Ei se vor ocupa cu administrarea guvernămintelor respective și nu vor avea să țină seamă de influențele politice. Cu modul acesta administrația își va vedea în liniște de datorie; alegerile se vor face în deplină libertate, iar parlamentele vor fi adevărata expresiune a țărei. % — Viseroze, îi răspundea un liberal. Eu nu-l cred pe Carp atît de naiv încît să dea pe seama guvernatorilor toata puterea administrativă, că pî atunci rolul ministrului de interne și al altor miniștrii, devine fără rost. — Trebue să vă convingeți cu toții, a adăugat un democrat din partidul liberal, că fără lărgirea dreptului de vot, n’o să se facă nimic trainic, n’o să scăpăm de jugul politicianismului.* S’au despărțit, rămînînd fiecare cu ideea ce o avea de mai înainte, iar discuția asupra guvernatorilor d-lui Carp are să urmeze, pentru că dacă d. Carp n’are noroc să facă reforme trainice, are însă darul să pue în discuție idei interesante. .............................. R. P. Ororile inutile La Craiova se instruește o crimă făptuită de trei proprietari pe timpul răscoalelor și de abia acum descoperită. Acești criminali, au plecat din Craiova și drept răzbunare că li se devastase conacul, s’au instituit ei în curte marțială și au împușcat șase săteni. Zadarnic rudele celor morți au reclamat,—toate plîngerile au rămas fără de răsunet,—cînd un sfîrșit ordin a venit din București, parchetul s’a mișcat, cei trei vinovați au fost depuși, tribunalul le-a confirmat mandatul și în acest moment ei sînt în apel înaintea Camerei de punere sub acuzare care va hotărî dacă mandatele de depunere trebue de confirmat sau nu. E vorba aici iarăși de un episod tragic al ororilor inutile pe cari noi nu le cunoaștem decît în parte. Dacă ele s’ar fi făptuit în fundul întunecos al Gongului, tot mai ușor eșeau la lumină decît se poate descoperi, fiind făcute în țara romînească, la cîteva seci de kilometrii de capitala Olteniei și știute poate de toată lumea la Craiova, dar despre cari justiția nu auzise încă, fiindcă nu voise parchetul să audă. Și ce să vorbim de acest caz, cînd în parlament ministrul nostru de interne a recunoscut că s’au făptuit orori inutile, și a făgăduit că le va cerceta, dar pînă acuma nimic n'a eșit la iveală ? Va fi nevoe ca Presa să intarve încă odată pentru ca lumină să se facă și cei vinovați să fie cel puțin supărați, dacă nu și pedepsiți. In adevăr, cum o să sperăm ca membrii consiliilor de razboiu din țară să osîndească pe ofițerii cari s'au făcut vinovați de crime, cînd, după o intelectualitate nenorocită, o astfel de osîndire compromite armata ? Totuși va trebui să se facă lumină și ea se va face, ori ce ar fi, ori și ce s’ar întîmpla! M. — ♦ <B»»«Kani Mesagiil d-lui Carp D. Carp a venit buni după aceasă la comitetul executiv, cum vine regele la deschiderea Camerelor , și-i rostit mesagiul prin care anunță o serie de proecte de lege, apoi s’a acoperit și a plecat. Se zice că ar fi spus că... „e foarte cald“ în sala unde se ținea ședința comitetului executiv , iar alții spun că pusese la cale cu unii membrii ai comitetului ca proectele să nu se discute în plin comitet, care e prea numeros, ci numai dinaintea reprezentanților conservatori din parlament, cari au și nevoe să cunoască proectele în mod amănunțit pentru a le putea opune adversarilor în discuțiunile din parlament. Impresiunea lăsată de acest fel al „șefului“ de a... „discuta“ cu pomi tetral executiv a fost din cele mai stranii, ca să nu zicem, din cele mai desastroase. D. Carp avea aerul să spună : — Dacă vă plac aceste proecte bine, dacă nu, atîta pagubă! Multă vorbă nu fac cu d voastră. Așa e. Mesagiile se anunță, se citesc, dar suveranul după ce l’a citat, se acopere și pleacă. Treaba muritorilor din Camere, să le discute și să redacteze răspunsul. D Carp a ținut să arate parlamentului partidului sau — comitetului executiv —că așa ara de gînd să și exercizeze șefia , dând mesagiu foarte frumos. Decît, la masagii ei dau răspunsuri și răspunsurile sa discută și în discuțiunile la mesagiu se cam face procesul intregei politici. Bacă în parlamentul partidului conservator — în comitetul executiv — se va face sau nu o asemenea fies* politica? D. I. Brătianu crede că făcînd să voteze parlamentul legile sale agrare și administrative, ele vor fi mai tari decit obiceiurile și atotputernicia claselor privilegiate. Tot așa și d. P. Carp socoate că împărțind țara în șase gubernii, luînd puterea politică și administrativă, dela centru și dînd-o acestor șase viceregî, iarăși lucrurile se vor îndrepta și clasa țărănească, va merge bine și va fi fericită. Uita însă și d. I. Brătianu, uită și d. P. Carp că înainte de toate, un guvern, trebue să trăiască și să trăiască prin corpul electoral. Or, cînd în această massă electorală toată puterea stă în colegiul I și în Senat, nu se întreabă oare dînșiî cum se va putea împăca, chipul lor de a face administrație cinstită, cu interesele clasei privilegiate ? E oare, posibil fie ca prefecții de inline ale lui I. Brătianu, fie guvernatorii d-lui Carp, să facă administrație cinstită, cînd vor fi nevoiți să facă și politică, și cînd pentru a face politică estî silit să susții interesele cutărui politician mare proprietar, ori reprezentantul cutăror exploatatori neiniiogi ? Cu timp prefectul, ori guvernatorul va fi silit să dea guvernului majorități în parlament, el va fi nevoit să facă tîrg în județul său, și aceasta nu se poate face decit încetind de a face administrație cinstită și făcînd politică așa cum se înțelege azi politica la noi, adică să împărți favoruri la dreapta și la stingă, să-ți cumperi susținerea cu mijloace neoneste... Punctul acesta nimeni nu a binevoit să-l explice și să-l lumineze și el este tocmai acela care dacă nu va fi rezolvat, tot ce se va face va fi urme de copii pe nisip. A. B. Guvernatorii d-lui Carp — Ce se spune despre înființarea guvernămintelor — Ideia d-lui Carp de a împărți țara în 8 guvernăminte și a da guvernatorilor puteri aproape discreționare se discută mult in cercurile politice. Părerile sînt împărțite. Astfel liberalii, începînd cu d. Sturdza, spun că țara n’are șase oameni cari să fie guvernatori, fără a fi politician,fără a profita de situația ce li s’ar da, spre a-și satisface interesele politice și pe cele materiale. Liberalii mai socotesc că ideea d-lui Carp ar fi un truc politic, spre a ademeni de pe acum pe acei conservatori cari aspiră la portofolii ministeriale și cari, bineînțeles, că ar conveni să devină guvernatori. * Ambii d în Carp cred însă serios 174 periodice ale opoziției au suferit amenzi in sumă de 112.150 ruble pentru „apologia crimelor“, după cum sună circulara ministerială din 3 iunie 1907» A devenit Discuția la mesagiu Se știe că guvernul a mai reușit odată să suprime discuția la mesagiu — și poate că va reuși și de astă dată. Cine ar voi poate să suprime, dar nu mai poate suprima discuția la mesagiul să fie ... d. Carp, care a încăput pe mine.... executivului comitet! Nădejdea.. O foaie surdo-muta întitulează un articol al ei: „Nădejdea opoziției“. Mai bine ar vedea de... Nădejde a guvernului !! Pol de același calibra Ioină Nădejde constată că N. Iorga a ajuns în fine la ideea că liberalii se poartă ciaunat cu țăranii, dar îi reproșează că nu e modest de oarece spune că dacă nu era el și „Neamul romînesc“ nu se făcea nimic! Ar trebui să înceteze „combaterile“ acestea și roină să se unească cu Nicolae, căci amîndoi sînt de forță în politică și uniți ar face minuni ! Rigoletto D. Stordza și avocații In jurul proectului d-lui Stelian Proectul d-lui Stelian, privitor la judecătoriile de ocoale, a provocat în finul Comisiei parlamentare o... grevă foarte semnificativă. S’au pus în grevă juriștii din comisiune. D. Perechide nici nu vine pe la comisiune ; d. Al. Djuvara a apărut ori pentru a face act de prezență ; d. C. Nacu a urmărit cîtva timp discuția ; d. C. Stoicescu a luat parte la ședință dar n’a rostit un cuvînt, iar d. Al. Constantinescu a cerut o serie de modificări care au indispus pe ministrul justiției. Această atitudine a juriștilor din comisiune e viu comentată și d. Stelian simțind demonstrațiunea ar fi zis: — Dacă se rîvnește portofoliul meu, sunt gata să mă retrag. Cuvintele acestea au avut însă darul de a îndîrji și mai mult pe unii, nedeprinși cu asemenea... amenințări, tocmai fiindcă de obicei nu se îndeplinesc ! • D. Sturdza sa supărat și dacă tocmai avocații se manifestează la o reformă judecătorească printr'un mutism demonstrativ. Șeful liberalilor e in fiecare zi la postul său, sprijinind pe rînd proectele și pe miniștrii respectivi pentru cari pune mereu în funcțiune degetul său..... magnetic ! Erî văzîmd că d. Stelian e cam hărțuit s’a supărat și a executat cu vehemență, chiar cu oarecare dispreț, pe avocațî. Avocații prezenți nu au relevat atacurile domnului Sturdza, dar s’au hotărît — așa se spune — ca să nu’șî spună acum părerea asupra proectului d-lui Stelian, ci să intervină în discuție în parlament. In ședința de eli nu s'a putut discuta decît două capitole din proectul ministrului justiței, n. s. !»!il reprisinir la isis — Doi ani da „Constituție“ — Caî doi anî cari au urmat promulgarea „Constituției“ în Busk (17 Octombrie 1905—17 Octombrie 1907) au fost Însemnați printr’o nemiloasă represiune guvernamentală, care n’a fost egalată niciodată, mai înainte, în perioadele de tulburări așa de dese în istoria Rusiei. Condamnări la moarte : 3022, dintre cari 1444 da Curțile marțiale și 1573 de consiliile de războiu. Executări: 1780. Muncă silnică: 3268 de cetățeni au fost condamnați la un total de 29522 de ani de muncă silnică și 605 la muncă silnică pe viață. Totalul condamnărilor se ridică la 3873. Deportări pe viață : 502. închisori: 5751 condamnări la 4236 de ani de închisoare corecțională, 2586 la 4136 ani de închisoare centrală, 1538 la 3110 ani de companii de disciplină și 1307 la 1680 de ani fortăreață. 14624 de victime ale represiunei, adică 80 la sută din total, au fost lovite pentru „participarea activă la mișcarea revoluționară a maselor, 1923 sau 10.5 la sută pentru atentate teroriste și 1652 sau 9.1 la sută pentru fapte diferite politica. Ansamblul infracțiunilor politice de natură felurită dă în total 75 de condamnări sau 0.4 la sută. 1114 directori de ziare au fost urmăriți pe cale, judiciară. 978 de ziare și reviste au fost suprimate din ordin administrativ sau judiciar. Seisla perliBH și... lilnde In Comisia parlamentară un de membru a întrebat dacă găinele sătenilor vor trebui ținute afară sau în coteț.Ziarele Aceasta î chestia importantă Chestia cea mai de preț. Găinele pot sta și afară Sau doar închise în coteț? Și cel ce-a ridicat chestiunea Să mai întrebe drept era: Cam cîte ouă de azi 'nainte, Au drept găinele noua ? Am vrea să ni se spuie nouă Putea-va ori și ce țăran Cînd va avea—aicea-i totul ! Să dea pe varză un curcan ? Și ce se va mai face omul Cînd va avea trei bibiloi ? Dar cînd va fi ca să îl moară O bunătate de rățoi ?! ...S'a discutat mult mult pe seama Găinilor lui nea Ion Cînd el nici o puicuță n'are , La curte le a trimis plocon! Maxim RUTE ȘI Olimpii! --------------===^—a~c) Acum că Spori și prăel îlsi ^deschisa O stagiune de operă italiană va fi interesant de știut cum se prezenta la noi opera, acum șeasezeci de ani, sub domnia lui Știrbei-Vodă. Cercetînd dăună și chestiunea comisiei agrare dela 1 349, am dat și peste unele interesante amănunte asupra organizărei Operei sub domnia lui Știrbei. Se vede că chestia pasiona mult stăpînirea și fie directorul teatrului, căci se dau ordine strașnice și se pun condiții cari da cari mai dificile impresarului, care era celebrul Papanicola. Așa, de pildă, se prevede că „banii „abonamentului nu se vor lua înainte „de cele trei reprezentații“ de la început—ca abonații să nu fie păcăliți. Probabil că, dată fiind insuficiența soliștilor, a corurilor, orchestrei și decorurilor, se faceau mari tăeturi prin partițiuni. De aceea se pune impresarului condiția că „din textul muzical al pieselor ce se vor da, din toate descorilor lor și din orice ține de dîn„cele nu se va putea retranșa nimic“. Se mai pune lui Papanicola condiția că din 16 opere ce se vor da, 12 pot fi din acele ce s’au mai cîntat, dar patru trebue să fie din acele ce nu s’au mai reprezentat, iar directorul îi cere apoi ca să fie opere nereprezentate încă în București. Și i se mai pun o serie de alte condiții tehnice : anumite înlocuiri între membrii orchestrei, angajarea unui anumit tenor, care văzînd că e cerut, cere și el impresarului parale mai multe, etc. etc. Papanicola e dezolat și face o scrisoare de-a dreptul către Vodă Știrbei, în care se plînge amar că i se impun condiții imposibile, contra contractului, că prea se amestecă direcția teatrului în daraverile sale de impresar al operei, că a pierdut destule parale, că are un deficit de 18.132 de „Zwanzigers“ și cere lui Vodă Știrbei un ajutor și avansarea unei jumătăți din subvenție, căci trebue să plece în Italia pentru angajamente. Totodată protestează că se cere să aibă pregătite două trupe, pentru a putea înlocui toate elementele în caz cînd n’ar place !.... Sînt șase zeci de ani de atunci—și tocmai mult n’am progresat în materie de operă. Am făcut chiar un regres: în contractul lui Papanicola se prevede că „trebue să ridice negreșit cortina la ora arătată de 7 și jum“. Iată la ce ași subscrie cu amîndouă mîinile, pentru ca recenzenții de azi să nu se mai culce la 2 noaptea. Emil D. Fagure CHESTA ZILE ! Dela comitetul executiv Cam ce „senzație“ au făcut proectele d-lui Carp, cînd depunîndu-le, , șeful“ a zis adio și s'a retras!! SCRISORI DIN VIENA Situația paliei la Austria Modul cum barazul Beck, primul ministru austriac, a reușit să rezolve criza ministerială și să-șî asigure o majoritate în Cameră Viena, pe Octombrie. Baronul Beck, președintele consiliului de miniștrii din Austria, este cel mai genial samsar al zilelor noastre. Aceasta a dovedit-o el în toate împrejurările mari, de cînd e în fruntea guvernului acestei țări de compromisuri. Și aceste împrejurări nu s’au lăsat așteptate. De altminteri, nici nu putea fi altfel într’o țară, în care trăesc alăturea atîtea popoare cu aspirații atît de deosebite, cu dorințe așa de variate, cu caractere atît de disparate. Cînd se discuta introducerea sufragiului universal, baronul Beck a întrebuințat atîta dibăcie în aplanarea neînțelegerilor, în acomodarea partidelor și popoarelor, în acordarea unor concesiuni pentru a putea respinge celelalte, încît cu toate enormele greutăți cari se puneau în calea reformei, el a știut s’o aducă la îndeplinire. Cu acea ocazie s’a văzut încă odată de cîtă nevoie în Austria de un prim-ministru, în afară de partide, și care să servească de mijlocitor între ele. Parlamentul se compune din multe partide, deosebite nu numai prin idei, ci și prin națiunea, gintea, religia membrilor ei. Nu există minister care să poată avea o majoritate sigură, stabilă. Datoria guvernului este să caute să obție cît mai multe partide pentru fiecare caz aparte, aci guvernul nu poate avea majoritate stabilă ci numai ,,de la caz la caz“, cum e termenul parlamentar. Și pentru obținerea acestei majorități, e nevoe de tratative lungi și de dibăcie din partea „samsarului“. D-lui Beck nu i-a lipsit dibăcia nici la reforma electorală, nici la încheerea compromisului cu Ungaria, nici acuma pentru rezolvarea crizei ministeriale de care am vorbit în corespondența trecută. Pentru primul ministru Beck rezolvirea acestei crize avea un singur scop: Obținerea unei majorități care să- voteze compromisul cu Ungaria. Și din acest punct de vedere criza era bine-venită, căci altfel majoritatea aceia era foarte îndoelnică. Creștinii asociali, partidul cel mai puternic, cu 96 membrii, păstrase rezerva. Șeful lor, doctorul Lueger, declarase la luarea legei în considerație, sau cum se spune abea la prima lectură, că partidul sau își rezervă dreptul de a vota pentru sau contra după explicațiile pe cari le va da guvernul la discuția pe articole (a doua lectură). Socialiștii erau contra, agrarienii germani de asemenea, o parte din ceciliar așa. Prin urmare guvernul se putea aștepta la o surpriză neplăcută. De aceia baronul Beck a căutat să pue oare și cum la mezat portofoliile ministeriale. Pentru aceasta a căutat să se folosească pe de o parte de ambițiile personale, pe de alta de curentele principale din parlament. Astfel se știe că agrarienii, deși nu au o singură asociațiune mare, sînt foarte puternici, ca fiind împărțiți în toate partidele. De aceea In alcătuirea noului minister d. Beck a dat mare importanță agrarienilor, primind 3 deputați agrarieni declarați în minister. In același timp, ca să satisfacă și partidele constituite a căutat ca aceștia să facă parte din partide diferite. In adevăr, unul e ceh, altul face parte din uniunea națională germană și un al treilea e creștin social. Bineînțeles că pentru agrarieni ministerul agriculturel e cel mai important, de aceia îl vroiau și cehii și germanii. D Beck a reușit să-l împace, dîndu-i unui al III-lea, creștin-socialului Ebenbach, personal un om extrem de drept, și membru al unui partid care, deși german, nu e însă naționalist german, ci patriotic austriac. Dar creștinii sociali nu se mulțumeau numai cu un portofoliu. De aceea s-a decis înființarea unui nou minister, al muncii sau al lucrărilor publice —încă nu se știe sigur—și care va fi acordat tot lor. Lucrul acesta a fost primit cu mare entuziazm de acest partid, deoarece el face o politică tare asemănătoare cu cea balcanică—o politică de persoane. Atît la comună, cit și în dieta Austriei de jos unde au ei puterea, tendințele creștinilor sociali sînt să acapareze cît mai multe slujbe cu partizani, pe cari să-î asigure cît mai bine, asigurîndu-și-î astfel lor însuși. Ei merg pînă acolo, că cer, de pildă, de la normaliștî, declarația că nu vor face parte nici odată din partidul socialist sau naționalist, pentru ca să-l numească în slujba de învățători. Spiritul acesta de politician și nu de oameni politici a fost foarte satisfăcut la auzul că se va înființa un minister nou. In Austria mai toți funcționarii, fiind inamovibili, creștini,socialii ar trebui să lase la locurile lor pe funcționari, sind este vorba de un minister, nou, ei vor putea numi pe cine vor vroi și așa vor avea ocazia să-și căpătuiască un mare număr de partizani. Ceehilor li s’a mai lăsat, ca al doilea portofoliu, acela al comerțului la care ei țineau mult, pentru că de acest minister ține serviciul poștelor la care e rost de căpătuială pentru conaționali. Deja în tot imperiul, poșta e împănată de cechi; dacă mai rămîne iarăși un cech la ministerul de comerț, această cechizare va face încă mai mari progrese, și nu spre folosul publicului. Astfel deputatul Grigorovici vrea să interpeleze guvernul în privința situației de la poșta din Cernăuți unde fiind numit un diriginte ceh, acesta a făcut tot posibilul de și-a adus numeroși conaționali, cari nu știa nici romînește, nici rutenește, nici nemțește, așa că nu se pot înțelege cu publicul. * Un lucru pe care baronul Beck n’a neglijent să-l practice a fost și satisfacerea ambițiilor personale. Nu era de ajuns să satisfacă ambițiile partidelor; oamenii contează mult și în Austria, nu numai în Romînia. La aceasta se adaugă că în Austria a fi ministru e bine nu numai pentru folosul moral, ci și pentru cel material. Aicea oricine a fost minstru mai mult de 6 săptămînî are dreptul la o pensie de 8000 coroane anual pe toată viața. Și astfel alcătuirea acestui minister a satisfăcut multe ambiții. In prima linie trebue numit consilierul Gessmann poreclit feldmareșalul partidului creștin-social. Un om de o ambiție fără margini. Aceștia a schimbat în tinerețe cîteva partide, de la cel radical, trecînd pe la cel progresist la cel creștin-social. In acest partid el era întotdeauna în fruntea agitatorilor, organizatorul mișcărilor de stradă și, la bătrînețe, teoreticianul partidului. in această calitate el a fost raportor al diverselor legi importante de dietă și președinte al comitetului școlar al țărei. In timpul alegerilor generale de astă-primăvară el a fost conducătorul campaniei electorale și se spune că de atunci există oareșicare răceală între el și Lueger, pentru că acesta din urmă fiind grav bolnav în acel timp, Gessmann începuse să-și cam ia rolul de moștenitor la șefie înainte de vreme. Celalt creștin social intrat în minister, am spus că e Ebenboch, agrarian declarat și care a luat portofoliul agriculturei. Din privința cehilor, am spus că ministerul de comerț le-a rămas și de acum înainte. In locul ministrului Forst, va veni însă un altul, tot june ceh și care va fi designat mîine de comitetul executiv al acestui partid într o ședință plenară ce se va ține la Praga. Celalt ceh este agrarianul Prasek, iarfe neputînd fi numit la agricultură, din cauza opoziției germanilor, a fost numit ministru național ceh. Această numire este cea mai eclatantă dovadă că am avut dreptate mai sus cînd am spus că