Adevěrul, decembrie 1907 (Anul 20, nr. 6563-6590)
1907-12-01 / nr. 6563
Anul al XIX-lea, No. 6563 FONDATOR Alex. V. Beldimanu PUBLICITATEA I «ONCEDITA EXCLUSIV Agenției de Publicitate CAROL SCHULDER , Co. Bucureffi, J j. K’igurgntcl NI.- Tehfon 31* Birourile ziarului: Str. Sărindar No. 11 Simbata 1 Decembrie iffsf DIRECTOR POLITIC CONST. MILLE ABONAHERTE: On an......................................Lai 16 luni.................................. . 63 luni ........ . 6 o lună ....... „ loO în străinătate îndoit Telefon I Pentru Capitală Mo. 14110 „ Provincie și Străinătate No. 12140 Apare zilnic cu ultimele știri telegrafice și telefonice de la corespondenții noștri din țară și străinătate ■ Mimets mmmă mmmegi* Tratativele dintre guvern și opoziție Cura se comentează în cercurile politice tratativele care urmează de două zile între guvern și opoziție pentru stabilirea unui acord asupra reformelor Ceea ce s’a petrecut în secțiile Camerei, — se știe. Deocamdată erî nu s’a mai continuat cu discuțiunea asupra proactelor, fiindcă tratativele dintre opoziție și guvern nu se terminaseră. Pină acum guvernul a dobîndit un succes imediat : a suprimat la Cameră și la Senat discuția asupra mesajului. Pentru a ajunge la acest rezultat, d. Sturdza a fost foarte abil, trebuie s’o recunoaștem, atît la Cameră cît și la Senat. Deși șeful liberalilor nu este un politician, totuși în împrejurări grele, cind încurcătura e mai mare, știe s'o învîrtească în așa fel incit la urma urmei ese o... încurcătură generală ! De erî se poate zice că e o mare zăpăceală în toate cercurile politice. Liberalii sînt divizați în două tabere : vechile cadre primesc compromisul dintre guvern și opoziție, dar parte dintre generoși, foștii socialiștî mai ales, în frunte cu d. C. Stere, fac o via propagandă înpotriva oricărei înțelegeri pe baza unor concesiuni la proectul tocmelilor agricole. Un brătienist, căci sunt și vreo doi brătieniști răzvrătiți, spunea era in culuoarele Senatului. — Am o mare teamă că din înțelegerea aceasta. Ionel Brătianu va fi micșorat și numai el. Dacă cedează asupra punctelor mai principale, dacă cedează în chestia imașurilor, apoi „compromisul“ l'a compromis in primul loc pe el. Se poate dar să se întîmple o spărtură la liberali dacă guvernul pactizează cu opoziția. Cei din vechile cadre nu cred capabili pe generoși de o așa răzvrătire pe chestii de principii, dar se poate ca, cu această ocazie, să se cucerească încă un portofoliu ministerial pentru un generos. In lagărul conservator situația e din cele mai curioase. Junimiștii și cantacuziniștii se tem să nu fie o mare păcăleală din partea d-lui D. Sturdza, care deocamdată a reușit să suprime discuția la mesaj. D. Nicu Filipescu plutește de asemenea într’o mare nesiguranță și e preocupat ca nu cumva o înțelegere intre opoziție și guvern să nu pună în evidență atitudinea d-l ui Take Ionescu și să nu se interpreteze ca un nou succes politic al acestui fruntaș noua întorsătură a lucrarilor. Pe de altă parte faptul că opoziția, fie chiar după propunerea guvernului, a suspendat ostilitățile, poate avea ca rezultat imediat definitiva înmormântare a campaniei începute cam fără concursul tuturor elementelor conservatoare. Da altfel cuvintul hotărîtor care a provocat o așa de bruscă întorsătură în situația politică, nu mai încape îndoială că vine de la rege. D-nnu Sturdza și Ionel Brătianu au dus-o, zilele acestea, numai în apeluri la concordie. La rege au fost pe rînd în audiență d-nlî Take Ionescu, Al. Marghiloman, C. Stoicescu, G. Cantacuzino, etc. Toți au eșit de la palat cu ramura de măslin. Era chiar, răspunzînd comisiunea care i-a prezentat Adresa Camerei, regele a spus că realizarea reformelor „trebue căutată pe tarîmul bunei înțelegeri și al dreptăței, singurele temelii pe cari se poate lucra cu înțelepciune*‘ terminand printr’un apel foarte călduros, „din adîncul inimei“ către toți pentru „o patriotică conlucrare la dezlegarea greutăților ce stau înaintea noastră“. Precum se vede, acesta î noul apel al regelui promis delegațiunea proprietarilor, apel care, desigur, va fi încă odată rostit și la primirea comisiunea Senatului. Se vede clar că acei dintre conservatori cari la început au ignorat apelurile regelui, acum nu mai pot sta nepăsători, nu l mai pot nesocoti. Campania de răsturnare a guvernului pornită cu atîtea mari speranțe de către d. Nicu Filipescu, s’a poticnit. Acum se tratează asupra modalităței înțelegerea dintre opoziție și guvern. Se va vedea ce mai poate ceda guvernul și ce maî rămina din reformele sale. Compromisul, în orice caz, nu poate fi numai în defavoarea guvernului, căci daca reformele vor fi anodine se va ști că așa au eșit din înțelegerea ambelor partide istorice, se va ști că așa au deslegat ambele partide chestia țărănească. Deocamdată însă nu e încă nimic cert, tratativele au continuat aseară. Rămîne de stabilit dacă înțelegerea se face asupra tuturor reformelor sau deocamdată numai asupra proectului tocmelilor agricole. La proectul tocmelilor agricole d. Ionel Brătianu a propus opoziției să renunțe la sancțiunea ce o prevede pentru darea pășunatului, dar această propunere nu e considerată ca serioasă fără o renunțare și la obligativitatea ce se prevede în proest, pentru proprietari, de a da pășunatul. Deci se caută o soluție în sensul de a se lăsa la bunăvoința proprietarilor de-a imașul. Tinerimea liberală s’a răsvrătit însă în contra unei concesiuni asupra acestui punct sub motiv că se distruge reforma întreagă, care era aproape cucerită. ^ ^ ^ ^ R. X. Anulările d M Haret Situațiunea d-lui ministru al instrucțiunei începe să sufere serios pe urma deciziunilor Innaltei Curți de Casație, care s’a pus să anuleze anulările d-lui Ilaret, referitoare la numirile făcute sub predecesorii săi de sub regimul conservator. In adevăr, Contenciosul administrativ—împotriva căruia nimeni nu se mai ridică azi,—a anulat pînă acum trei din „anulările“ d-lui Haret: în cazul profesorului Magheru, in acela al profesorului Niculescu-Slave și în acela al profesorului Miulescu. Iată clar că în zadar au tăburit cei din jurul d-lui Haret și au spart congresul convocat pentru a protesta în contra anulărilor făcute ca măsură generală. Congresul a putut fi spart și s'a putut oferi spectacolul acela care a umilit corpul didactic, dar legea n’a putut fi spartă, nici dreptatea umilită și călcată în picioare. Noi am prevenit pe d. Haret că alăturea de măsuri bune pe cari se ia, e minat de cei cari ’ înconjoară la măsuri arbitrare și anume împotriva profesorilor bănuiți sau cunoscuți a avea alte păreri politice decît ale actualului ministru al instrucțiunei Aci nu negăm că și miniștrii conservatori — tot grație, mai ales celor ce-i înconjurau — luau măsuri arbitrare și nedrepte în contra profesorilor, institutorilor și învățătorilor liberali — și colecția Adevărului e de față pentru a arăta cum am luat apărarea celor loviți, protestînd contra acestor asupriri politice. Suntem deci consecvenți cu noi tușine cînd o facem ți astăzi. Dacă d. Haret se află azi în situațiunea în care îl pun deciziunile Curței de casație — anulîndu-i - se decisiunile ca ilegale—aceasta o datorește, în primul rînd, unor spirite sectare iar au pus stăpînire pe ministrul instrucției și -l vor împinge la acte cari nu sînt de natură nici a mări, nici a menține prestigiul său în învățămînt și în politică. s. V. a ARMISTIȚIUL Eu s’a repetat la Senat in 13 Martie—dar cu o vădită rezervă și timiditate de ambele părți. Nu au mai avut loc îmbrățișări și pupături, nu s’au maî vărsat lăcrimi, ca să nu mai fie atît de caraghioasă revenirea la certurile și atacurile obicinuite , mai ales că de astădată, dacă „pactul“ nu va reuși, certurile trebue reluate după scurt interval. Armistițiul anunțat de d. Kalotescu părea mai mult impus decât spontan. Noul apel la unire, de astădată liric și foarte insistent, făcut de rege prin răspunsul său la adresa Camerei, părea a fi fost mult mai hotărîtor în adoptarea armistițiului decit concesia grabnică a a lui Ionel Brătianu de a renunța la sancțiunile obligativităței cu privire la islazuri. Regele nu vrea opoziția proprietarilor conservatori, sau a conservatorilor-proprietari la reformele agrare, mai bine reforme anodine decît dezacordul partidelor. Cuvintările, sau mai just, scurtele declarațiuni făcute ori la Senat de dnii Gh. Cantacuzino, fostul șef și prim ministru al conservatorilor și de d. Maiorescu, nu lasă îndoială în privința moderărei pînă la desființarea proeotelor guvernului. Nu făgădueli de pămînt, nu servituți, ci combaterea alcoolismului, regularea relațiilor dintre proprietari și țărani, înlesniri pentru a cumpăra pămînt (Banca, nu Casa rurală) și cultură intensivă—aceasta a fost tema precisă a dlui Cantacuzino și de aceea era explicabilă timiditatea și lipsa de entuziasm cu care d. Sturdza a răspuns cuvîntu l Adevĕruri Unanimitate . D. Ionel Brătianu spunea în dispureal sau la mesagiu că opoziția nu mai poate da altceva decit unanimitatea la opera reformelor agrare. Cînd colo armistițiul și tratativele par a arăta că in loc ca minoritatea să dea majorității unanimitatea, e vorba ca majoritatea și guvernul să dea minorităței unanimitatea ! E oarecare deosebire t rînețele In Cameră se discută cu animație acordul intervenit între partide pe chestia finețelor. Un deputat guvernamental a zis că asupra chestiunei finețelor nici prensul Griguță nu poate fi contra. Speranțe... Se știe că chiar înainte de a le putea cunoaște, d. Iorga și-a exprimat speranța ca proectele guvernului să nu fie trunchiate. De ce-i era frică — n’o să scape și e indoeinic dacă o să-și poată ține cuvîntul dat că va vota legile guvernului! In politică nu e bine să anticipezi fiigolleto. Capitularea guvernului asupra reformelor Partidele sembrățișează Reformele agrare primejduite In momentul când scriem aceste rînduri partidele noastre istorice sînt pe punctul de-a cădea de acord asupra reformelor agrare. Nota generală, nota care reese din toate știrile cari circulă în lumea politică este că atît liberalii cît și conservatorii, sub impresiunea palatului se declară gata, ca după șase luni de luptă stearpă, să se înțeleagă—dar că nu va domina nota democrației, că reformele vor purta pecetea reacționară a partidului conservator, a marei proprietăți, care a învins spiritul democratic ce se căznea a se da reformelor. Proectele guvernului bune-rele constituesc ultima sforțare de-a face ceva real pentru țărănime. Mai mult nu va putea el da, peste puținul hărăzit țăranilor nu va mai putea trece. Va fi însă nevoit să dea înapoi, să cedeze pas cu pas, toate reformele, mai accentuate să fie sfîșiate din toate părțile și astfel totalul legilor agrare să devie ceva hibrid, neaplicabil, fără de folos în tot cazul pentru cei interesați în cauză. * * * S’a întîmplat tocmai aceea ce prevedeam că o să se întîmple. Partidul liberal și în special d. I. Brănu și tinerii cari îl înconjoară au avut naivitatea să credă, că vor putea să îmbunătățească soarta unei clase cu interese opuse clasei stăpînitoare, cu ajutorul tocmai al acesteia, care va putea fi convinsă să se sinucidă pentru marea glorie de a salva țara și de a o pune pe noul temelii. Or, această clasă nu este de loc dispusă să cedeze prea mult, din privilegiile ei, atît de mult încît să-și decreteze disparițiunea și iată pentru ce vedem acum cum partidul liberal, simțindu-se slab chiar față de ai săi, face apel la partidul advers pentru a găsi un mijloc de înțelegere. Or, acest mijloc nu poate consta decit în darea înapoi a guvernului, în concesiuni esențiale și îmbrățișarea generală și cu foc bengal care se pune acum la cale, seamănă aidoma, cu scenele de tandreță politică din ziua de 13 Martie trecut, cînd sărutarea politicianilor, a însemnat măcelărirea fără de milă a unsprezece mii de țărani, ororile inutile de pe cari nici un om politic nu îndrăznește să ridice vălul plin de singe și de nedreptate de clasăl * * * Ca o notă a celor ce vor urma după împăcarea partidelor sunt vorbele rostite de către d. Sturdza era la Senat, cînd a declarat, că în realizarea reformelor, bătrînii trebue să aibă cuvintul. A fost și este o legendă că bătrînii sînt înțelepți a fi în tema generală, dar la noi, dacă cineva are o tristă și grozavă răspundere a stărei mizerabile de azi sînt desigur, bătrînii noștrii, caii de cincizeci de ani stânînesc, ca triumfători, acesastă țară, își impart pe rînd prada, dar nu au făcut nimica, absolut nimica, pentru ca țara să fie așezată pe temelii sănătoase, ci din potrivă au dus în dans nebunie vulcanul care fumegă, au împins țara spre prăpastia în care este astăzi căzută.. Bătrînii noștri ce sînt ei oare de cît clasele stăpînitoare ale Romîniei clasa care în timp de o jumătate de veac a ruinat și țara și pe țărani? Și azi, autorii morali și materiali ai dezastrului, azi tot eî cer, ca îndreptarea relelor făntuite de eî ori prinși, să fie îndeplinită tot de dînșii, ca și cînd au putut vedea vreodată, au putut auzi, au putut simți nevoile țărei. Dacă starea de azi este opera bătrînilor și așa este, ce va fi opera de mîine, dacă tot aceiași bătrînî vor fi lăsați să reguleze așa cum știu eî soarta acestei nenorocite țâri? *5] Dacă bătrînii își areagâ acest drept, dacă regele bătrîn și bolnav și pe deasupra însuși el mare proprietar și reacționar în toate—intervine și dînsul între partide,pentru a le pune de acord, e fără îndoială, că reformele trebue considerate ca și înmormîntare. In cazul cesta se pune întrebarea ce vor face tinerii partidului liberal?D Ion Brătianu are asupra sa sîngele nevinovat al țăranilor, de asasinarea cărora d-sa este moralmente răspunzător. Dar d-sa cel puțin pretinde ca să răsplătească această crimă, prin acordarea țărănimei de legi noui și folositoare. In jurul d-sale se adunaseră toți foștii socialiști, împroșcați și ei de singe țărănesc, și cărora din trecutul lor, le-a rămas cel puțin mustrarea de cuget. Ei bine, se pune întrebarea ce va face d. T. Brătianu, ce vor face amicii săi politici, față de sugrumarea reformelor, de către conspirațiunea de la palat înpotriva lor și în unire cu reacțiunea liberală și conservatoare? Bănuim că și de astă dată tinerii vor tăcea. Au tăcut cînd reforma electorală a fost înmormîntată, au tăcut cînd s’a măcelărit satele romînești, au tăcut cînd s’a sfîșiat Constituția și cînd s’a pornit cea mai stupidă reacțiune contra muncitorilor de la orașe, au tăcut cînd Kogălniceanu și Valescu—fuseseră desemnați ca să fie țapii ispășitori ai greșelilor și ai crimelor noastre ale tuturor. Vor tăcea și de astădată căci situațiile politice sînt ademenitoare, portofoliile ministeriale au ademeniri neînțelese pentru oamenii întregi, au ispitiri pentru sufletele mici,vor tăcea și de astădată și își vor lua răspuderea cea mare că au putut salva țara și n’au făcut-o, fiindcă nu au voit să-și îndelinească datoria. F însă întrebarea dacă acordul partidelor ca să zădărnicească reformele, dacă concursul palatului la aceasta și capitularea tinerimei liberale, toate acestea vor fi de natură să poată mulțumi și pe actorul mut—poporul—pe spetele și în dauna căruia se împacă politicianii? Ei bine! aici stă partea grea, cu toții uităm această particularitate, cu toții am dat uitărei momentele de groază de astă primăvară. Ori a nu face nimic, ori prea puțin, a se încerca și de astădată o nouă tragere pe sfoară, este a te juca cu focul, este a făuri o nouă revoluțiune. La această eventualitate, pare că nimeni nu se gîndește. Fiecare crede că e o îndatorire a sa să rupă cît mai mult din drepturile ce era pe cale să se acorde țărănimei, a sosit momentul cînd frica a dispărut și prada iarăși începe să se împartă... Și din nefericire—din toate părțile vedem neantul, întunericul. Deoparte clasele stăpînitoare lacome și oarbe în lăcomia lor, de alta o țărănime incultă și orbită de sărăcie, prada tuturor visurilor și faptelor realizabile și nerealizabile... Aceste două lumi s’au ciocnit odată—și din această ciocnire, nu a eșit pînă acum nici un învățămînt nici pentru o parte, nici pentru alta. Ce se va întîmpla mîine cînd se vor ciocni din nou? CONST. MILLE NAZRITII Armistițiu și tratative După ce s’au făcut reciproc „inconștienți senili“, „nulități“, „cîrd de netrebnici“, cei din „clasa conducătoare“ au fost chemați pe rînd la Palat,i s’a reamintit că s’au pupat și au vărsat rîuri de lacrimi la 13 Martie, ceea ce’i obligă că cu toată dorința de a se mușca și sfîșia pe chestia budgetului, ei trebue să se pupe din nou și să se dedea la „tratative.“ Astfel am avut erî la Senat spectacolul că în loc să-și muște nasurile lu discuția mesagiului, și-au făcut bezele, surîzînd cam galben, și suprimînd discuția, au intrat în chambre-se paree ca să înceapă tocmeala pe socoteala mojivului de la țară. Să știți, dar, că sîntem în armistițiul și că tratăm cum să’l maltratăm mai bine pe acela care a cutezat să ne trateze ca o revoluție în primăvara trecută. Pactul „împăciuitor“ al dlui Cantacuzino, care a vorbit de dorința de înțelegere“ cu guvernul spre a conlucra la reformele agrare. D. Maiorescu a ținut să nu încapă îndoială asupra acestei conlucrării posibile și a luat cuvîntul pentru a precisa bine că ea ar fi cuutință „numai în frintele ideilor, exprimate în numele partidului „conservator de d. Cantacuzino și „fără a se aduce atingere vreuneia din „ele“, adăugind că astfel „de guvern „depinde ca armistițiul să devie „pace“. Așadar, guvernul să cedeze, căci opoziția n’are decedat ! Acesta e înțelesul armistițiului, care a suprimat în Senat discuția mesagiului, dar ale cărui rezultate nu se știe dacă nu vor fi mai dezastroase și mai umilitoare pentru guvern decît rezultatele ce ar fi putut avea lupta. Alfa -V vc*Äi “ flăeș ori țăran de Caro! ? D. Gh. Panu în ultima sa Săptămâna ridică îndoială asupra autenticităței de țăran veritabil a lui Toader Perjezcü, plăeș de sub cetatea Neamțului și care în stil popular și cu mentalitatea lui țărănească, s’a încercat să discute prin Adevărul rostul legilor judecătorești propuse de d. Toma Stelian. E adevărat că noi înainte de a publica articolul pleșului, nu „i-am cerut nici actul de botez și nici bilet de identitate—și n’am făcut'o aceasta deoarece nu ne-a importat prea mult cine scrie clar cum scrie. Nu voim să facem singe ră fi excelentului nostru confrate bisăptăminal de la Săptămâna—aceasta cu atît mai mult cu cit însuși d sa declară că nu de mult s’a împăcat cu Adevărul—și del prieteniile noul om reînoite să menajează. Iată de ce noi concedăm d-lui Panu că Toader Perfercü este un pseudonim, că sub el se ascunde un orășan—deși este foarte cu putință ca peste puțin să descoperim mai de aproape cine este acest Toader Perjeria, care mînuește cu atîta măestrie limba romînească și a intrat, atît de adinc în spiritul țăranului moldovean. Să presupunem dar că Perjeria nu-i țăran propriu zis, că nu merge la plug, că nu-i alegător indirect la colegiul al XlI-lea, ci că slujește pentru a ascunde pe un surtucar de la oraș. Dacă așa ar fi—atunci meritul acestui anonim este și mai mare. Dacă este țăran veritabil desigur că ceea ce a scris dovedește mult talent și dibăcie da a gîndi și de a compune. Dacă însă nu este țăran autentic, țăranul acesta de carnaval, vecin cu satul natal al lui Creangă, Humulești, merită să-i fie urmaș și talentul lui trebue de încurajat, fiindcă a ajuns să se întrupeze în sufletul țărănesc și să-i dea la iveală mentalitatea. Dar încă o dată... puțintică răbdare. A. 13. A apărut No. 52 din senzaționalul roman : Misterele tranziiilor 6 bani, în toată țara Ajutorarea dinastalor — Proeptul de lege al guvernului — Odată cu „tratativele“ începute între guvern și opoziție, după declararea „armistițiului" de către d. Maiorescu, a apărut ori și s-a împărțit la Cameră proectul de lege impus guvernului de pretențiunile ridicate de proprietarii devastați. Este sigur că guvernul a cedat mai puțin motivelor de dreptate și echitate invocate în favoarea devastaților decît mișcării în jurul acestei chestiuni și dorinței de a îmbuna pe proprietarii adversari ai reformelor. Expunerea de motive relevă principiile care cîrmuesc această materie și accentuiază că face aceasta ca nu cumva ajutorul acordat „să fie luat ca un precedent întemeiat pe drept și consacrat ca atare în dreptul românesc“. Ar fi în adevăr acesta un precedent primejdios și o primă de încurajare pentru proprietarii și arendașii împilători, cari ar continua cu regimul cometei și exploatatei ilimitate a țăranului, știind că în cazul cel mai rău, provocarea unei răscoale a țăranilor pe moșia lor—le va aduce despăgubiri pentru eventuale devastări. Economia proectului d-lui ministru de finanțe se bazează și invoacă chiar autoritatea juridică a d-lui Dissescu care într un articol al său a stabilit că „statul nu este dator să dea o despăgubire propriu zisă, ci un simplu ajutor—ajutor ,,mărginit de resursele sale“ și că „ajutorul să fie dat mai mult spre a re„constitui exploatarea agricolă decît ,,pentru valoarea recoltei pierdute“. In acest scop se deschide un credit de 15 milioane, din care s’au și acordat pînă azi 6.156 000 de lei și numai dacă va mai rămîne din cele 15 milioane se vor acorda ajutoare și pentru pierderi de cereale. Expunerea de motive mai relevă că proectul prevede ajutoare și țăranilor dăunați, specificînd că acest drept îl au țăranii „cari au încercat daune, fie din „cauza vicomulului, fie din cauza re,,presiunea, care din nenorocire a dispus câteodată parte din averea țără,nească‘‘. E o cerere pe care am sprijinit’o din primul moment și sperăm că d. ministru de finanțe va face așa ca să se puie toată solicitudinea pentru țăranii astfel dăunați și să nu se aștepte cererile lor de dezdăunare — deoarece mulți ar putea nici să nu afle sau să afle prea târziu că se pot împărtăși din ajutorul de 15 milioane — ci să se facă anchete județene serioase și dacă ajutorul de 15 milioane e, cum arată d. ministru de finanțe așa de larg încît se confundă cu o despăgubire, apoi drept e ca țăranii dăunați să fie cei dintîiu cari să beneficieze de acest ajutor. Silex. CHESTIA ZILEI Armistițiul Tăranii . Iar s'au pupat boerii, iar e pat de capul nostrul Sarafoff și bandele macedonene Sarafoff a murit, asasinat de mina unul macedonean. Pînă tn momentul cînd scriem aceste rînduri nu cunoaștem cauzele cari au determinat pe acel macedonean să asasineze pe faimosul șef de bande bulgărești. Sarafoff nu era singurul șef de bandă, dar el era cel mai popular, acela al cărui trist renume era european. Generalul Zoncef, care era și dânsul un cunoscut șef de bande bulgărești spunea mai anii trecuți că, el și Sarafoff operează în două regiuni cu totul diferite și cu totul independenți unul de altul. Sarafoff comanda în Macedonia occidentală și anume In vilaetul Monastirului, iar Zoncef In Macedonia orientală, în valea Strumei, vilaetul Salonicului. Au avut loc certuri Intre ei, dar in urmă s’au împăcat și și-afi continuat operațiunile, tot fără să aibă vre-o înțelegere intre dinșii. * Sarafoff, fost locotenent in armata bulgară, a demisionat în 1899, pentru a se consacra cu totul revoluțiunei. Foarte popular în Bulgaria, el era adorat de bandiții bulgari din Macedonia. Revoluția macedoneană după cum s’a spus, este o mișcare de emancipațiunepolitică a Macedoniei bulgare și o mișcare de emancipare economică a poporului macedonean. Partea națională a acestei revoluții era condusă de Zoncef, iar partea populară era reprezentată prin Sarafoff. Din cauza acestei nuanțe, a avut loc scisiunea produsă in sinul comitetului central din Sofia, societatea avînd in urmă două comitete, unul dirijat de Sarafoff, sub preșidenția lui Stanișef și altul dirijat de Zoncef, sub preșidenția profesorului Mihailovski. Președinții erau inspiratorii, Zoncef și Sarafoff erau cei cari puneau totul în aplicare și cari organizau bandele și măcelurile. Aceste două comitete au fost dizolvate in 1903 și singura organizațiune care a mai rămas este faimoasa organizațiune interioară, al cărui sediu este în Macedonia și al cărei reprezentanți la Sofia sunt: doctorul Tatarșef și Matros. Sarafoff avea, bineînțeles, legături cu organizațiunea interioară. El nu era însă șeful ei, era tot unul dintre cei mai populari șefi al acelei organizațiuni.• Mai erafi și alți șefi de bandă ln Macedonia, cari lucrau pentru bulgari și anume: Deltcef, care a murit în urma unei campanii, Gruef, Guerdjikof etc. Acesta din urmă a însoțit pe Sarafoff, cind acesta a venit la Paris. Lucru curios. Aflîndu-se la Paris împreună cu colegul sau Guerdjikof, Sarafoff a fost intervieviat de către un ziarist francez. Intre altele multe, Sarafoff și-a manifestat iubirea lui pentru poeziile lui... Victor Hugo și pentru scrierile filosofice ale lui Auguste Comtem Vorbind despre revoluțiunea macedoneană, Sarafoff spunea : „Revoluțiunea m’a cucerit nu numai pentru că ea însemnează acțiune dar pentru că acțiunea sa este și binefăcătoare și moralizatoare. Ea silește pe țăran să reflecteze asupra condițiunei sale. Ea îl face să se emancipeze singur de robia economică cit și de robia morală. Ea îl face să nu mai aștepte libertatea de la un puternic vecin care a doua zi i-ar deveni un atăpin. Ea dă prin urmare omului întreaga lur demnitate de om, care consistă in aceea da a-i face să-și dorească viața“, • „ ‘ In 1902 s’au descoperit lucruri extraordinare, puse la cale de Sarafoff. Sarafoff făcuse planul de a izgoni pe toți turcii din Europa spre a pena bazele unei confederațiuni balcanice. In ziua de 5 Iulie a acelui an, Sarafoff a sosit la Viena într’ascuns. Pe vaporul care-l adusese la Viena se dedese drept un anume Musil. La Viena s-a ascuns sub numele de Alexandroff. Erau ordine — așa se spunea pe atunci—ca Sarafoff să nu fie recunoscut, deoarece atunci ar fi urmat să fie arestat și extrădat Romîniei, a cărei justiția îI condamnase la 20 de ani muncă silnică, în urma crimei la care fusese complice. Cu un curaj nepomenit, Sarafoff se dusese la Viena ca să trateze cu Austria, căreea în schimbul protecțiunei iî promitea Albania. Armele erau pregătite, bulgarii din Macedonia erau gata să se răscoale, dar descoperindu-se depozitar de munițiunî, toate speranțele lui Sarafoff au fost inmormintate. Sarafoff era hotărît în timpul din urmă să renunțe la concursul oricărei puteri. » De cițiva ani încoace in urma măsurilor pe cari le luase puterile europene pentru paza Macedoniei, acțiunea lui Sarafoff aproape încetase și erafi rare bandele bulgare, cari mai încercau să facă prădăciuni. De altfel, chiar și aceste bande lucrau in mod izolat și numele lui Sarafoff pierduse mult din popularitatea lui de odinioară. Guvernul bulgar, impiedicînd acțiunea lui Sarafoff, voise să dovedească puterilor europene, că Bulgaria nu poate să protejeze asemenea bande. Pe de altă parte, se lăsa să se dovedească, că bandele cari tulbură liniștea Macedoniei sunt bandele grecești, iar na cele bulgărești. Bande bulgare izolate au continuat, insă cu prădările și telegramele de zilele trecute aduceau dovadă de activitatea lor. A treia Dumă — Deputații din Basarabia — Citim în „Le Courrier européen“ următoarele caracteristice rînduri: „Nouă deputați reprezintă Basarabia în Duma neagră. Ei sînt : 1) P Crupenski, fost ofițer de cavalerie în armata rusă, originar polonez , opiniune „adevărat rus“. 2) P. Sinadino, medic, grec din insula Chios, primar în Kișinău, „adevărat rus“ foarte bogat. 3) Demianovici, armean îmbogățit repede, negustor și mare proprietar, „adevărat rus“, cunoscut prin inteligența lui foarte mărginită. 4) Smirov, avocat, un adevărat „adevărat rus“, membru al „Uniunea poporului rus“. 5) D. Caravasili, fost deputat „radical“ în Camera romînă, grea din districtul Ismail. 6) V. PurișJcevici, vicepreședinte al comitetului central ale „Ligei poporului rus“, poet execrabil și orator furios foarte orgolios de titlul sau de „adevărat rus“, deși numele sau e jumătate moldovenesc (purice) și jumătate polonez.