Adevěrul, decembrie 1907 (Anul 20, nr. 6563-6590)

1907-12-01 / nr. 6563

A­n­ul al XIX-lea, No. 6563 FONDATOR Alex. V. Beldimanu PUBLICITATEA I «ONCEDITA EXCLUSIV Agenției de Publicitate CAROL SCHULDER , Co. Bucureffi, J­ j. K­’igurgntcl NI.- Tehfon 31* Birourile ziarului: Str. Sărindar No. 11 Simbata 1 Decembrie iffsf DIRECTOR POLITIC CONST. MILLE ABONAHERTE: On an......................................Lai 16­­ luni.................................. . 6­3 luni ........ . 6 o lună ....... „ l­oO în străinătate îndoit Telefon I Pentru Capitală Mo. 14110­­ „ Provincie și Străinătate No. 12140 Apare zilnic cu ultimele știri telegrafice și telefonice de la corespondenții noștri din țară și străinătate ■ Mimets mmmă mmmegi* Tratativele dintre guvern și opoziție Cura se comentează în cercurile politice tratativele care urmează de două zile între guvern și opoziție pentru stabilirea unui acord asupra reformelor Ceea ce s’a petrecut în secțiile Camerei, — se știe. Deocamdată erî nu s’a mai continuat cu discuțiunea asupra proactelor, fiindcă tratativele dintre opoziție și guvern nu se ter­minaseră. Pină acum guvernul a dobîndit un succes imediat : a suprimat la Cameră și la Senat discuția asupra mesajului. Pentru a ajunge la acest rezultat, d. Sturdza a fost foarte abil, trebuie s’o recunoaștem, atît la Cameră cît și la Senat. Deși șeful liberalilor nu este un politician, totuși în îm­prejurări grele, cind încurcătura e mai mare, știe s'o învîrtească în așa fel incit la urma­ urmei ese o... în­curcătură generală ! De erî se poate zice că e o mare zăpăceală în toate cercurile politice. Liberalii sînt divizați în două ta­bere : vechile cadre primesc com­promisul dintre guvern și opoziție, dar parte dintre generoși, foștii so­­cialiștî mai ales, în frunte cu d. C. Stere, fac o via propagandă înpo­­triva oricărei înțelegeri pe baza unor concesiuni la proectul tocmelilor a­­gricole. Un brătienist, căci sunt și vreo doi brătieniști răzvrătiți, spunea era in culuoarele Senatului. — Am o mare teamă că din înțe­legerea aceasta­­. Ionel Brătianu va f­i micșorat și numai el. Dacă ce­dează asupra punctelor mai princi­pale, dacă cedează în chestia imașu­­rilor, apoi „compromisul“ l'a compro­mis in primul loc pe el. Se poate dar să se întîmple o spărtură la liberali dacă guvernul pactizează cu opoziția. Cei din ve­chile cadre nu cred capabili pe ge­neroși de o așa răzvrătire pe chestii de principii, dar se poate ca, cu a­­ceastă ocazie, să se cucerească încă un portofoliu ministerial pentru un generos. In lagărul conservator situația e din cele mai curioase. Junimiștii și cantacuziniștii se tem să nu fie o mare păcăleală din partea d-lui D. Sturdza, care deocamdată a reușit să suprime discuția la mesaj. D. Nicu Filipescu plutește de a­­semenea într’o mare nesiguranță și e preocupat ca nu cumva o înțele­gere intre opoziție și guvern să nu pună în evidență atitudinea d-l ui Take Ionescu și să nu se interpre­teze ca un nou succes politic al a­­cestui fruntaș noua întorsătură a lu­cr­arilor. Pe de altă parte faptul că opo­ziția, fie chiar după propunerea gu­vernului, a suspendat ostilitățile, poate avea ca rezultat imediat de­finitiva înmormântare a campaniei începute cam fără concursul tuturor elementelor conservatoare. Da altfel cuvintul hotărîtor care a provocat o așa de bruscă întor­sătură în situația politică, nu mai încape îndoială că vine de la rege. D-nnu Sturdza și Ionel Brătianu au dus-o, zilele acestea, numai în apeluri la concordie. La rege au­ fost pe rînd în au­diență d-nlî Take Ionescu, Al. Mar­ghiloman, C. Stoicescu, G. Canta­­cuzino, etc. Toți au eșit de la palat cu ramura de măslin. Era chiar, răspunzînd comisiunea care i-a prezentat Adresa Camerei, regele a spus că realizarea reforme­lor „trebue căutată pe tarîmul bunei înțelegeri și al dreptăței, singurele temelii pe cari se poate lucra cu în­țelepciune*‘ terminand printr’un apel foarte călduros, „din adîncul inimei“ către toți pentru „o patriotică con­lucrare la dezlegarea greutăților ce stau înaintea noastră“. Precum se vede, acesta­ î noul apel al regelui promis delegațiunea pro­prietarilor, apel care, desigur, va fi încă odată rostit și la primirea co­misiunea Senatului. Se vede clar că acei dintre con­servatori cari la început au ignorat apelurile regelui, acum nu mai pot sta nepăsători, nu l mai pot neso­coti. Campania de răsturnare a guver­nului pornită cu atîtea mari spe­ranțe de către d. Nicu Filipescu, s’a poticnit. Acum se tratează asupra moda­lităței înțelegerea dintre opoziție și guvern. Se va vedea ce mai poate ceda guvernul și ce maî rămin­a din re­formele sale. Compromisul, în ori­ce caz, nu poate fi numai în defavoarea guver­nului, căci daca reformele vor fi anodine se va ști că așa au eșit din înțelegerea ambelor partide istorice, se va ști că așa au deslegat ambele partide chestia țărănească. Deocamdată însă nu e încă nimic cert, tratativele au continuat aseară. Răm­îne de stabilit dacă înțelege­rea se face asupra tuturor reformelor sau deocamdată numai asupra pro­­ectului tocmelilor agricole. La proectul tocmelilor agricole d. Ionel Brătianu a propus opoziției să renunțe la sancțiunea ce o prevede pentru darea pășunatului, dar această propunere nu e considerată ca se­rioasă fără o renunțare și la obliga­tivitatea ce se prevede în proest, pentru proprietari, de a da pășu­­natul. Deci se caută o soluție în sensul de a se lăsa la bună­voința proprie­tarilor de-a imașul. Tinerimea liberală s’a răsvrătit însă în contra unei concesiuni asu­pra acestui punct sub motiv că se distruge reforma întreagă, care era aproape cucerită. ^ ^ ^ ^ R. X. Anulările d­ M Haret Situațiunea d-lui ministru al ins­­trucțiunei începe să sufere serios pe urma deciziunilor Innaltei Curți de Casație, care s’a pus să anuleze anu­lările d-lui Ilaret, referitoare la nu­mirile făcute sub predecesorii săi de sub regimul conservator. In adevăr, Contenciosul adminis­trativ—împotriva căruia nimeni nu se mai ridică azi,—a anulat pînă a­­cum trei din „anulările“ d-lui Haret: în cazul profesorului Magheru, in acela al profesorului Niculescu-Slave și în acela al profesorului Miule­scu. Iată clar că în zadar au tăburit cei din jurul d-lui Haret și au spart congresul convocat pentru a protesta în contra anulărilor făcute ca mă­sură generală. Congresul a putut fi spart și s'a putut oferi spectacolul acela care a umilit corpul didactic, dar legea n’a putut fi spartă, nici dreptatea umilită și călcată în pi­cioare. Noi am prevenit pe d. Haret că alăturea de măsuri bune pe cari se ia, e minat de cei cari ’­ încon­joară la măsuri arbitrare și anume împotriva profesorilor bănuiți sau cunoscuți a avea alte păreri politice de­cît ale actualului ministru al ins­­trucțiunei Aci nu negăm că și miniștrii con­servatori — tot grație, mai ales celor ce-i înconjurau — luau măsuri arbi­trare și nedrepte în contra profeso­rilor, institutorilor și învățătorilor li­berali — și colecția Adevărului e de față pentru a arăta cum am luat apărarea celor loviți, protestînd con­tra acestor asupriri politice. Suntem­ deci consecvenți cu noi tuș­i­ne cînd o facem ți astăzi. Dacă d. Haret se află azi în sit­ua­­țiunea­ în care îl pun deciziunile Curței de casație — anulîndu-i - se decisiunile ca ilegale—aceasta o da­­torește, în primul rînd, unor spirite sectare iar­ au pus stăpînire pe mi­nistrul instrucției și -l vor împinge la acte cari nu sînt de natură nici a mări, nici a menține prestigiul său în învățămînt și în politică. s. V. a ARMISTIȚIUL Eu­ s’a repetat la Senat in 13 Martie—dar cu o vădită rezervă și timiditate de ambele părți. Nu au mai avut loc îmbrățișări și pupă­turi, nu s’au maî vărsat lăcrimi, ca să nu mai fie atît de caraghioasă revenirea la certurile și atacurile obicinuite , mai ales că de astădată, dacă „pactul“ nu va reuși, certu­rile trebue reluate după scurt in­terval. Armistițiul anunțat de d. Kalo­tescu părea mai mult impus decât spontan. Noul apel la unire, de as­tădată liric și foarte insistent, fă­cut de rege prin răspunsul său la adresa Camerei, părea a fi fost mult mai hotărîtor în adoptarea armisti­țiului decit concesia grabnică a a lui Ionel Brătianu de a renunța la sancțiunile obligativităței cu pri­vire la islazuri. Regele nu vrea opoziția proprie­tarilor conservatori, sau a conser­­vatorilor-proprietari la reformele agrare, mai bine reforme anodine decît dezacordul partidelor. Cuvin­tările, sau mai just, scur­­tele declarațiuni făcute ori la Senat de d­nii Gh. Cantacuzino, fostul șef și prim ministru al conservatorilor și de d. Maiorescu, nu lasă îndoială în privința moderărei pînă la des­ființare­a proeotelor guvernului. Nu făgădueli de pămînt, nu ser­­vituți, ci combaterea alcoolismului, regularea relațiilor dintre proprie­tari și țărani, înlesniri pentru a cumpăra pămînt (Banca, nu Casa rurală) și cultură intensivă—aceasta a fost tema precisă a d­lui Canta­cuzino și de aceea era explicabilă timiditatea și lipsa de entuziasm cu care d. Sturdza a răspuns cuvîntu­­ l Adevĕruri Unanimitate . D. Ionel Brătianu spunea în dispureal sau la mesagiu că opoziția nu mai poate da alt­ceva decit unanimitatea la opera reformelor agrare. Cînd colo armistițiul și tratativele par a arăta că in loc ca minoritatea să dea majorității unanimitatea, e vorba ca majoritatea și guvernul să dea mi­­norităței unanimitatea ! E oare­care deosebire t­­ rînețele In Cameră se discută cu animație a­­cordul intervenit între partide pe ches­tia finețelor. Un deputat guvernamental a zis că asupra chestiunei finețelor nici pren­­sul Griguță nu poate fi contra. Speranțe... Se știe că chiar înainte de a le pu­tea cunoaște, d. Iorga și-a exprimat speranța ca proectele guvernului să nu fie trunchiate. De ce-i era frică — n’o să scape și e indoeinic dacă o să-și poată ține cu­­vîntul dat că va vota legile guvernului! In politică nu e bine să anticipezi­­ fiigolleto. Capitularea guvernului asupra reforme­lor Partidele sem­brățișează Reformele agrare primejduite In momentul când scriem aceste rînduri partidele noastre istorice sînt pe punctul de-a cădea de acord asupra reformelor agrare. Nota ge­nerală, nota care reese din toate ști­rile cari circulă în lumea politică este că atît liberalii cît și conserva­torii, sub impresiunea palatului se declară gata, ca după șase luni de luptă stearpă, să se înțeleagă—dar că nu va domina nota democrației, că reformele vor purta pecetea re­acționară a partidului conserva­tor, a marei proprietăți, care a în­vins spiritul democratic ce se căz­nea a se da reformelor. Proectele guvernului bune-rele constituesc ultima sforțare de-a fa­ce ceva real pentru țărănime. Mai mult nu va putea el da, peste pu­ținul hărăzit țăranilor nu va mai putea trece. Va fi însă nevoit să dea înapoi, să cedeze pas cu pas, toate reformele, mai accentuate să fie sfîșiate din toate părțile și astfel to­talul legilor agrare să devie ceva hibrid, neaplicabil, fără de folos în tot cazul pentru cei interesați în cauză. * * * S’a întîmplat tocmai aceea ce pre­vedeam că o să se întîmple. Parti­dul liberal și în special d. I. Bră­­nu și tinerii cari îl înconjoară au avut naivitatea să credă, că vor pu­tea să îmbunătățească soarta unei clase cu interese opuse clasei stăpî­­nitoare, cu ajutorul tocmai al aces­teia, care va putea fi convinsă să se sinucidă pentru marea glorie de a salva țara și de a o pune pe noul temelii. Or, această clasă nu este de loc dispusă să cedeze prea mult, din privilegiile ei, atît de mult în­cît să-și decreteze disparițiunea și iată pentru ce vedem acum cum partidul liberal, s­imțindu-se slab chiar față de ai săi, face apel la par­tidul advers pentru a găsi un mij­loc de înțelegere. Or, acest mijloc nu poate consta decit în darea îna­poi a guvernului, în concesiuni e­­sențiale și îmbrățișarea generală și cu foc bengal care se pune acum la cale, seamănă aidoma, cu scenele de tandreță politică din ziua de 13 Martie trecut, cînd sărutarea po­li­­ticianilor, a însemnat măcelărirea fără de milă a unsprezece mii de țărani, ororile inutile de pe cari nici un om politic nu îndrăznește să ridice vălul plin de singe și de nedreptate de clasăl * * * Ca o notă a celor ce vor urma du­pă împăcarea partidelor sunt vorbe­le rostite de către d. Sturdza era la Senat, cînd a declarat, că în reali­zarea reformelor, bătrînii trebue să aibă cuvintul. A fost și este o legendă că bătrî­­nii sînt înțelepți­ a fi în tema gene­rală, dar la noi, dacă cineva are o tristă și grozavă răspundere a stărei mizerabile de azi sînt desigur, bă­trînii noștrii, caii de cincizeci de ani stânînesc, ca triumfători, acesas­­tă țară, își impart pe rînd prada, dar nu au făcut nimica, absolut ni­mica, pentru ca țara să fie așezată pe temelii sănătoase, ci din potrivă au dus în dans nebun­ie vulcanul care fumegă, au împins țara spre prăpastia în care este astăzi căzută.. Bătrînii noștri ce sînt ei oare de cît clasele stăpînitoare ale Romîniei clasa care în timp de o jumătate de veac a ruinat și țara și pe țărani? Și azi, autorii morali și materiali ai dezastrului, azi tot eî cer, ca în­dreptarea relelor făntuite de eî ori prin­­și, să fie îndeplinită tot de dînșii, ca și cînd au putut vedea vreodată, au putut auzi, au putut simți nevoile țărei. Dacă starea de azi este opera bă­­trînilor și așa este, ce va fi opera de mîine, dacă tot aceiași bătrînî vor fi lăsați să reguleze așa cum știu eî soarta acestei nenorocite țâri? *­­5] Dacă bătrînii își areagâ acest drept, dacă regele bătrîn și bolnav și pe deasupra însuși el mare pro­prietar și reacționar în toate—in­tervine și dînsul între partide,­pen­tru a le pune de acord, e fără îndo­ială, că reformele trebue conside­rate ca și înmormîntare. In cazul cesta se pune întrebarea ce vor face tinerii partidului liberal?D Ion Bră­tianu are asupra sa sîngele nevino­vat al țăranilor, de asasinarea că­rora d-sa este moralmente răspun­zător. Dar d-sa cel puțin pretinde ca să răsplătească această crimă, prin acordarea țărănimei de legi noui și folositoare. In jurul d-sale se adunaseră toți foștii socialiști, împroșcați și ei de singe țărănesc, și cărora din trecutul lor, le-a ră­mas cel puțin mustrarea de cuget. Ei bine, se pune întrebarea ce va face d. T. Brătianu, ce vor face ami­cii săi politici, față de sugrumarea reformelor, de către conspirațiunea de la palat în­potriva lor și în unire cu reacțiunea liberală și conserva­toare? Bănuim că și de astă dată tinerii vor tăcea. Au tăcut cînd reforma electorală a fost înmormîntată, au tăcut cînd s’a măcelărit satele ro­­mînești, au­­ tăcut cînd s’a sfîșiat Constituția și cînd s’a pornit cea mai stupidă reacțiune contra mun­citorilor de la orașe, au tăcut cînd Kogălniceanu și Valescu—fuseseră desemnați ca să fie țapii ispășitori ai greșelilor și ai crimelor noastre ale tuturor. Vor tăcea și de astădată căci situațiile politice sînt ademe­nitoare, portofoliile ministeriale au ademeniri neînțelese pentru oa­menii întregi, au ispitiri pentru su­fletele mici,­vor tăcea și de astă­dată și își vor lua răspuderea cea mare că au putut salva țara și n’au făcut-o, fiindcă nu au voit să-și în­­deli­nească datoria. F­ însă întrebarea dacă acordul partidelor ca să zădărnicească refor­mele, dacă concursul palatului la aceasta și capitularea tinerimei liberale, toate acestea vor fi de na­tură să poată mulțumi și pe actorul mut—poporul—pe spetele și în dau­na căruia se împacă politicianii? Ei bine! aici stă partea grea, cu toții uităm această particulari­tate, cu toții am dat uitărei momentele de groază de astă primăvară. Ori a nu face nimic, ori prea puțin, a se încerca și de astădată o nouă tragere pe sfoară, este a te juca cu focul, este a făuri o nouă revoluțiune. La această eventualitate, pare că nimeni nu se gîndește. Fiecare cre­de că e o îndatorire a sa să rupă cît mai mult din drepturile ce era pe cale să se acorde țărănimei, a sosit momentul cînd frica a dispă­rut și prada iarăși începe să se îm­partă... Și din nefericire—din toate păr­țile vedem neantul, întunericul. Deoparte clasele stăpînitoare laco­me și oarbe în lăcomia lor, de alta o țărănime incultă și orbită de să­răcie, prada tuturor visurilor și faptelor realizabile și nerealizabi­le... Aceste două lumi s’au ciocnit odată—și din această ciocnire, nu a eșit pînă acum nici un învățămînt nici pentru o parte, nici pentru alta. Ce se va întîmpla mîine cînd se vor ciocni din nou? CONST. MILLE NAZRITII Armistițiu și tratative După ce s’au făcut reciproc „incon­știenți senili“, „nulități“, „cîrd de ne­trebnici“, cei din „clasa conducătoare“ au fost chemați pe rînd la Palat,­­i­ s’a reamintit că s’au pupat și au vărsat rîuri de lacrimi la 13 Martie, ceea ce’i obligă că cu toată dorința de a se mușca și sfîșia pe chestia budgetului, ei trebue să se pupe din nou și să se dedea la „trata­tive.“ Astfel am avut erî la Senat spectaco­lul că în loc să-și muște nasurile lu dis­cuția mesagiului, și-au făcut bezele, su­­rîzînd cam galben, și suprimînd discuția, au intrat în chambre-se paree ca să în­ceapă tocmeala pe socoteala mojivului de la țară. Să știți, dar, că sîntem în armistițiul și că tratăm cum să’l maltratăm mai bine pe acela care a cut­ezat să ne tra­teze ca o revoluție în primăvara trecută. Pac­tul „împăciuitor“ al d­lui Cantacu­­zino, care a vorbit de dorința de înțelegere“ cu guvernul spre a conlucra la reformele agrare. D. Maiorescu a ținut să nu în­capă îndoială asupra acestei conlu­crării posibile și a luat cuvîntul pentru a precisa bine că ea ar fi cu­utință „numai în frintele ideilor, exprimate în numele partidului „conservator de d. Cantacuzino și „fără a se aduce atingere vreuneia din „ele“, adăugind că astfel „de guvern „depinde ca armistițiul să devie „pace“. Așa­dar, guvernul să cedeze, căci opoziția n’are de­cedat ! Acesta e înțelesul armistițiului, care a suprimat în Senat discuția mesagiului, dar ale cărui rezultate nu se știe dacă nu vor fi mai de­­zastroase și mai umilitoare pentru guvern decît rezultatele ce ar fi putut avea lupta. Alfa -V vc*Äi­ “ flăeș ori țăran de Caro! ? D. Gh. Panu în ultima sa Săptămâna ridică îndoială asupra aut­enticităței de țăran veritabil a lui Toader Perjezcü, plăeș de sub cetatea Neamțului și care în stil popular și cu mentalitatea lui țărănească, s’a încercat să discute prin Adevărul rostul legilor judecătorești propuse de d. Toma Stelian. E adevărat că noi înainte de a publica articolul pl­eșului, nu „i-am cerut nici actul de botez și nici bilet de identi­tate—și n’am făcut'o aceasta de­oarece nu ne-a importat prea mult cine scrie clar cum scrie. Nu voim să facem singe ră fi excelentu­lui nostru confrate bisăptăminal de la Săptămâna—aceasta cu atît mai mult cu cit însuși d sa declară că nu de mult s’a împăcat cu Adevărul—și del prie­teniile noul om­ reînoite să menajează. Iată de ce noi concedăm d-lui Panu că Toader Perfercü este un­­ pseudonim, că sub el se ascunde un orășan—deși este foarte cu putință ca peste puțin să descoperim mai de aproape cine este acest Toader Perjeria, care mînuește cu atîta măestrie limba romînească și a intrat, atît de adinc în spiritul țăranului moldovean. Să presupunem dar că Perjeria nu-i țăran propriu zis, că nu merge la plug, că nu-i alegător indirect la colegiul al XlI-lea, ci că slujește pentru a ascunde pe un surtuc­ar de la oraș. Dacă așa ar fi—atunci meritul acestui anonim este și mai mare. Dacă este ță­ran veritabil desigur că ceea ce a scris dovedește mult talent și dibăcie da a gîndi și de a compune. Dacă însă nu este țăran autentic, țăranul acesta de carna­val, vecin cu satul natal al lui Creangă, Humulești, merită să-i fie urmaș și ta­lentul lui trebue de încurajat, fiindcă a ajuns să se întrupeze în sufletul țără­nesc și să-i dea la iveală mentalitatea. Dar încă o dată... puțintică răbdare. A. 13. A apărut No. 52 din senzaționa­lul roman : Misterele tranziiilor 6 bani, în toată țara Ajutorarea dinasta­lor — Proeptul de lege al guvernului — Odată cu „tratativele“ începute între guvern și opoziție, după declararea „ar­mistițiului" de către d. Maiorescu, a a­­părut ori și s-a împărțit la Cameră pro­ectul de lege impus guvernului de pre­tențiunile ridicate de proprietarii de­vastați. Este sigur că guvernul a cedat mai puțin motivelor de dreptate și echitate in­vocate în favoarea devastaților decît miș­­cării în jurul acestei chestiuni și dorin­ței de a îmbuna pe proprietarii adver­sari ai reformelor. Expunerea de motive relevă principiile care cîrmuesc această materie și accen­­tuiază că face aceasta ca nu cumva a­­jutor­ul acordat „să fie luat ca un pre­­­cedent întemeiat pe drept și consa­crat ca atare în dreptul românesc“. Ar fi în adevăr acesta un precedent primejdios și o primă de încurajare pentru proprietarii și arendașii împilă­tori, cari ar continua cu regimul come­tei și exploatatei ilimitate a țăranului, știind că în cazul cel mai rău, provo­carea unei răscoale a țăranilor pe moșia lor—le va aduce despăgubiri pentru even­tuale devastări. Economia proectului d-lui ministru de finanțe se bazează și invoacă chiar au­toritatea juridică a d-lui Dissescu care într un articol al său a stabilit că „sta­tul nu este dator să dea o despăgubire pro­­­priu zisă, ci un simplu ajutor—ajutor ,,mărginit de resursele sale“ și că „aju­­­torul să fie dat mai mult spre a re­­„constitui exploatarea agricolă de­cît ,,pentru valoarea recoltei pierdute“. In acest scop se deschide un credit de 15 milioane, din care s’au și acordat pînă azi 6.156 000 de lei și numai dacă va mai rămîne din cele 15 milioane se vor acorda ajutoare și pentru pierderi de cereale. Expunerea de motive mai relevă că proectul prevede ajutoare și țăranilor dăunați, specificînd că acest drept îl au­ țăranii „cari au încercat daune, fie din „cauza vicomulului, fie din cauza re­­,,presiunea, care din nenorocire a dis­pus câte­odată parte din averea țără­­,­nească‘‘. E o cerere pe care am sprijinit’o din primul moment și sperăm că d. ministru de finanțe va face așa ca să se puie toată solicitudinea pentru țăranii astfel dău­nați și să nu se aștepte cererile lor de dezdăunare — deoarece mulți ar putea nici să nu afle sau să afle prea târziu că se pot împărtăși din ajutorul de 15 milioane — ci să se facă anchete jude­țene serioase și dacă ajutorul de 15 mi­lioane e, cum arată d. ministru de fi­nanțe așa de larg în­cît se confundă cu o despăgubire, apoi drept e ca ță­ranii dăunați să fie cei dintîiu cari să beneficieze de acest ajutor. Silex. CHESTIA ZILEI Armistițiul Tăranii . Iar s'au pupat boerii, iar e pat de capul nostru­­l Sarafoff și bandele macedonene Sarafoff a murit, asasinat de mina unul macedonean. Pînă tn momentul cînd scriem aceste rînduri nu cunoaștem cauzele cari au determinat pe acel ma­cedonean să asasineze pe faimosul șef de bande bulgărești. Sarafoff nu era singurul șef de bandă, dar el era cel mai popular, acela al cărui trist renume era european. Generalul Zoncef, care era și dânsul un cunoscut șef de bande bulgărești spunea mai anii trecuți că, el și Sara­foff operează în două regiuni cu totul diferite și cu totul independenți unul de altul. Sarafoff comanda în Macedonia occidentală și anume In vilaetul Monas­tirului, iar Zoncef In Macedonia orien­tală, în valea Strumei, vilaetul Saloni­cului. Au avut loc certuri Intre ei, dar in urmă s’au împăcat și și-afi continuat o­­perațiunile, tot fără să aibă vre-o înțe­legere intre dinșii. * Sarafoff, fost locotenent in armata bulgară, a demisionat în 1899, pentru a se consacra cu totul revoluțiunei. Foarte popular în Bulgaria, el era ado­rat de bandiții bulgari din Macedonia. Revoluția macedoneană după cum s’a spus, este o mișcare de emancipa­ți­une­politică a Macedoniei bulgare și o mișcare de emancipare economică a poporului macedonean. Partea națională a acestei revoluții era condusă de Zoncef, iar partea po­pulară era reprezentată prin Sarafoff. Din cauza acestei nuanțe, a avut loc scisiunea produsă in sinul comitetu­lui central din Sofia, societatea avînd in urmă două comitete, unul dirijat de Sarafoff, sub preșidenția lui Stanișef și altul dirijat de Zoncef, sub preșiden­ția profesorului Mihailovski. Președin­ții erau inspiratorii, Zoncef și Sarafoff erau cei cari puneau­ totul în aplicare și cari organizau bandele și măcelurile.­­ Aceste două comitete au fost dizol­vate in 1903 și singura organizațiune care a mai rămas este faimoasa organi­­zațiune interioară, al cărui sediu este în Macedonia și al cărei reprezentanți la Sofia sunt: doctorul Tatarșef și Matros. Sarafoff avea, bine­înțeles, legături cu organizațiunea interioară. El nu era însă șeful ei, era tot unul dintre cei mai populari șefi al acelei organiza­­țiuni.• Mai erafi și alți șefi­­ de bandă ln Macedonia, cari lucrau pentru bulgari și anume: Deltcef, care a murit în urma unei campanii, Gruef, Guerdjikof etc. Acesta din urmă a însoțit pe Sa­rafoff, cind acesta a venit la Paris. Lucru curios. Aflîndu-se la Paris îm­preună cu colegul sau Guerdjikof, Sa­rafoff a fost intervieviat de către un ziarist francez. Intre altele multe, Sa­rafoff și-a manifestat iubirea lui pen­tru poeziile lui... Victor Hugo și pen­tru scrierile filosofice ale lui Auguste Comte­­­m Vorbind despre revoluțiunea macedo­neană, Sarafoff spunea : „Revoluțiunea m’a cucerit nu numai pentru că ea însemnează acțiune dar pentru­ că acțiunea sa este și bine­făcă­­toare și moralizatoare. Ea silește pe țăran să reflecteze asupra condițiunei sale. Ea îl face să se emancipeze singur de robia economică cit și de robia morală. Ea îl face să nu mai aștepte liber­tatea de la un puternic vecin care a doua zi i-ar deveni un atăpin. Ea dă prin urmare omului întreaga lur demni­­tate de om, care consistă in aceea da a-i face să-și dorească viața“, • „­ ‘ In 1902 s’au descoperit lucruri extra­ordinare, puse la cale de Sarafoff. Sarafoff făcuse planul de a izgoni pe toți turcii din Europa spre a pena ba­­zele unei confederațiuni balcanice. In ziua de 5 Iulie a acelui an, Sara­foff a sosit la Viena într’ascuns. Pe va­porul care-l adusese la Viena se de­­dese drept un anume Musil. La Viena s-a ascuns sub numele de Alexandroff. Erau ordine — așa se spunea pe a­­tunci—ca Sarafoff să nu fie recunoscut, deoarece atunci ar fi urmat să fie ares­tat și extrădat Romîniei, a cărei justi­ția îI condamnase la 20 de ani muncă silnică, în urma crimei la care fusese complice. Cu un curaj nepomenit, Sarafoff se dusese la Viena ca să trateze cu Aus­tria, căreea în schimbul protecțiunei iî promitea Albania. Armele erau­ pregătite, bulgarii din Macedonia erau­ gata să se răscoale, dar descoperindu-se depozitar de munițiunî, toate speranțele lui Sarafoff au fost in­­mormintate. Sarafoff era hotărît în timpul din ur­mă să renunțe la concursul oricărei pu­teri. » De cițiva ani încoace in urma mă­surilor pe cari le luase puterile euro­pene pentru paza Macedoniei, acțiunea lui Sarafoff aproape încetase și erafi rare bandele bulgare, cari mai încercau să facă prădăciuni. De altfel, chiar și aceste bande lu­crau in mod izolat și numele lui Sara­foff pierduse mult din popularitatea lui de odinioară. Guvernul bulgar, impiedicînd acțiunea lui Sarafoff, voise să dovedească pute­rilor europene, că Bulgaria nu poate să protejeze asemenea bande. Pe de altă parte, se lăsa să se do­­vedească, că bandele cari tulbură lini­ștea Macedoniei sunt bandele grecești, iar na cele bulgărești. Bande bulgare izolate au continuat, insă cu prădările și telegramele de zi­lele trecute aduceau dovadă de activi­tatea lor. A treia Dumă — Deputații din Basarabia — Citim în „Le Courrier européen“ urmă­toarele caracteristice rînduri: „Nouă deputați reprezintă Basarabia în Duma neagră. Ei sînt : 1) P Crupenski, fost ofițer de cava­­lerie în armata r­usă, originar polonez , opiniune „adevărat rus“. 2) P. Sinadino, medic, grec din in­sula Chios, primar în Kișinău, „adevărat rus“ foarte bogat. 3) Demianovici, armean îmbogățit re­pede, negustor și mare proprietar, „a­­devărat rus“, cunoscut prin inteligența lui foarte mărginită. 4) Smirov, avocat, un adevărat „ade­vărat rus“, membru al „Uniunea popo­rului rus“. 5) D. Caravasili, fost deputat „radi­cal“ în Camera romînă, grea din dis­trictul Ismail. 6) V. PurișJcevici, vice­președinte al comitetului central ale „Ligei poporu­lui rus“, poet execrabil și orator furios foarte orgolios de titlul sau de „adevă­rat rus“, deși numele sau e jumătate moldovenesc (purice) și jumătate po­­lonez.

Next