Adevěrul, ianuarie 1908 (Anul 21, nr. 6591-6618)

1908-01-01 / nr. 6591

.Anul ai XX-iea—üo. Ö591 FONDATOR Alex. V. Beldimanu PUBLICITATEA: CONCEDATĂ EXCLUSIV Agenției de Publicitate CAROL. SCHULDER & Co. BUC­RE­ȘTI Sili Karageorsoviei 16—Telefon­u[4 Birourile ziarului: Str. Sărindar No. 11 s­ hxan INUI DIRECTOR POLITIC CONST. MIN­E­M ABONAMENTE: î­^ 1 « an t ...... . Lei î6 |7 11 ./ U X499 î 1­ n H * Ajrovincie și Străinătate No. 12[40 Apare zilnic cu ultim­e Știri telegrafice și telefonice de la corespondenții noștri din țară și străinătate Marți 1 Ianuarie 2005 ANULICOȘU — „UN TRĂSNET DIN CER SEM­N“ -I .M __ Prinde am trecut Ț la noapte vom rupe ultima foai a calendarului și cu ea va trece 11­­ judecata istoriei anul 1907. Nume­rele unui ziar zilnic sînt și ele loi o calendar cari nu rămîn însă albe ci locul rezervat notițelor este zi ci zi umplut cu tot ce mișcă, frămîn­tă și pasionează lumea de la un­­ păt al ei la celalt. De aceea in iozi aceasta care apare azi în ulti­­­­ia a anului 1907, să căutăm a^rin­­seama cîte s’au petrecut în­­^cpc.x sul celor 365 de zile și ce a f/ an pentru noi. Zi* m­a După o iarnă grea, nac^VTM­­inte de vreme, lungă, joasă, ca și cum ar fi o primăvara­lizeze o lungă amorțiri f­­ără a-și a trecut neobservată fizionomia imprima bine d­e vară sa de renaștere, m^tîrziu, o toam­­care sa prelungitr^^ nespus de f*ă de ^înTr^etea sa consolatoa­­frumoasă m ~n to tîmple înfier­bîn bH^ — și a sfîrșit abea în a­b, ^­fiterrăciunului straturi de ză­­ganul Grac venit să pună haina ^nevi­ovățieî și peste pătulele nimicite d foc Peste păm­ mte m­in cinari și de la marginea aru­murilor­ Așa au fost anotimpurile acestui an atît de zbuciumat. Toji un an,despre care nu putem­­ H ttă dacă va sluji spre a se so­coti de la el o eră nouă, dar care, d­e­sigur, a încheiat o socoteala ve­che ■ " IV ... "■ V *** Ir ‘An siluit zi cu zi calendarul aces­tui an și mi-am dat seama de ce, nu știu care om politic de la noi a nu­mit răscoalele din Martie „un trăs­net din cer senin“. . h adevăr, la 1 Ianuarie trecut, Rontara intra cu o adorabila sem­­nătu­ă în anul 1907. Incintată de­ succesul expozițiunei jubilare și de excedentul sau, ne mai pomenit la, noi ,le peste 54 de milioane, ca su­! ,r.,, la, m­inuifile ui umplSe la TU äcean primarului Capitalei la Vien. SaSttulul de finante la n Jîn­tâi la tară, statul se prega­­tea să­ dea legiuni de Prevedere tăunului, percepîndui-i o taxa de 5T pentru un fond de rezervă m CTca?ul S^eversulm 5i al trebilor lăuntrice se afla cel mai mare „la­tifundiar“ al țărei și totul mergea de minune în cea mai minunata din­­t­ra lumii cer senin­.*• « , - I’ ni un moment dat, s’a observat o tendință de emigrare la țăranii din Dobrogea, guvernul a expulzat pe un agent de vapoare și a oprit emigrarea. Fenomenul a fost... su­primat. Cînd ai puterea, suprimi orice, chiar și fenomenele sociale! Ceru' continua să fie „senin . Min­strul instrucțiune! găsește ca­­­­ tim­pul să se dea o îndrumare mai serioasă învățămîntului superior, carnul profesoral universitar chia­­r dă sub cutele steagului de revoltă pe studenți și greva generală uni­versitară înlătură proectul, d­upa­ ce fusese luat în considerație de Ca­meră. Puterea universitară, mani­festată sub această formă, învinge puterea legislativă. Nu se schimba îndrumarea învățămîntului superior în schimb însă cerul rămîne „se­nin“ și guvernul... rămîne și el! Fiindcă însă se cerea înființarea u­­nui „titlu“ mai mult, „doctoratul“ în drept a fost înființat acum, ca o dovadă că etichetele triumfă în­totdeauna la noi­.. Un membru al guvernului—­ge­­neralv.1 T.oV,<wMy­ moarei președin­tele Camerei, Gr. Triandafir moare, — cabinetul se complectează cu d.­­dr. Istrati; la președinția Camerei se alege d. Cantacuzino-Pașcanu și cerul continuînd a fi „senin“—­regi­­mul continuă și el—deși după dezor­­dinele din campania și greva uni­versitară și după asasinarea grecu­lui Costandatos la Giurgiu se and murmure contra „anarhiei“ ce dom­nește în țară.« t | * * jr Ca „un trăsnet din cer senin“ so­sește la 25 Februarie*prima știre de­spre o răscoală a țăranilor, în nor­dul Molddovei—și ironia își arată dinții din capul locului. Primul sat răsculat e „Flămânzii“ din Boto­șani: răscoala „flămânzilor“! Secretarul general al ministerului de intern­e pleacă imediat „la fața locului“­ cu 32 de jandarmi din­­„București‘­ Telegrame anunță a doua zi „pacificarea“; adevărată mi­nune. Incendiul e ,,'ocalizat“; pom­pierii sociali se ’ntorc la București j­a și pîni în 24 de ore tot Botoșanii I­e în Răciri, scînteiele purtate de un­­­vînt nebun „pe cerul senin“ au tre­­­­cut la Iași și Vaslui; patru studenți­­ arestați provoacă declarația de gre­ j­i­vă a studenților universităței de Iași; arestații sunt puși în libertate , pe garan­ția unui profesor univer­sitar, iar un manifest studențesc vorbește de clasa cea mai „nume­roasă a tarei care e nesocotită“* 1 Ma'rea izbucnind în fundal ,­eî, ea e clasificată numai de "în 1/„antisemită“. Cercurile parla­­c­itare ezită pînă la 4 Martie, cînd pistrul de interne de azi se urcă [ tribuna Camerei și drept inter­­»elare citește o declarație la fel cu ea citită a doua zi în Senat de pri­­mul-ministru de azi și prin care e cere ,,să se facă ceva contra celor ,care prin arendare acaparează mo­­­șiile și provoacă tulburări țără­­nești“. Șeful guvernului de atunci el mai mare ,,latifundiar“ din ța­­r, pentru a nu turbura seninătatea erului, răspunde că trebue să se fa­că „ceva", dar fără a se nesocoti drepturi cîștigate iar d. Haret re­­plică sub semnătura sa: „Să se știe însă că toate au o mar­ine. Și că, dacă a fost permis ca șin­ele să stropească stradele Capitalei lină și în anul jubilar, pietrele s’ar ri­­s­ca singure să ne lovească dacă am ofera ca alt singe să m;­ plătească și drepturile cîștigate ale lui Mochi Fișer“. Dar cerul e considerat tot destul de senin; ziarele anunță plecarea în­trăinătate a d-lui Ionel Brătianu pentru trei luni; societatea bucu­­eșteană e directată de reprezenta­­iunile d-lui de Férandy de la­ Co­­media franceză—doar socialiștii de a „Romînia muncitoare“ serbează a 18 Martie st. n. aniversarea Co­munei din Paris și vorbesc de răs­­oalele țărănești din nordul Moldo­­ei... Un consiliu de miniștrii însă e­onvocat în grabă și rezultatul e că ezerviștii sunt chemați sub drapel..­­lei 32 de jandarmi din București iar a nu mai fi suficienți, în urma rapoartelor telegrafice ale prefec­­ilor. Odată cu chemarea rezerviș­­ilor se pune în circulație și zvonul de spre demisia cabinetulu în care, nateral, e desmințit. Primul minis­­ru consideră cerul tot senin și în­­ărcinează pe miniștrii de finanțe e­xterne și instrucție cu elaborarea unui proect impotriva­­ trusturilor rendășești".... * * * Rezerviștii însă au fost "fechi­­tați și trupele pornesc. La Vasluiu­le unde în 77 „plecat’au nouă și cu ergentul zece“, acum în 1907 cad primele rînduri de „răsculați“.­.. ,și nu era, zău, nimărul, în piept, ,inima rece“. La 8 Martie se trage­lopotul cel mare; preoții și învă­­ătorii sînt chemați la reședințele de județ și li se dă în mod solemn fătul de a mterge să-șî liniștească la­­ele, iar concentrările de trupe con­­tinuă; trenuri militare trec prin sta*­ii; rezerviștii dau semne de simpa­­te pentru răsculați—și cu accele­­ntul de Vîrciorova și pe linia spre Giurgiu și Turnu Măgurele, călă­­orii trec noaptea printre coloane­le flăcări. Gerul ne mai fiind senin, i roșu și pămîntul roșindu-se și el in ce în ce mai mult, guvernul pre­­rdat de cel mai mare proprietar de pămînt din țară, demisionează pe ziua de 10 Martie; d. Ionel Bră­­tanu e rechemat de peste fruntarie­r la 12 Martie d. Sturdza și noui- miniștrii jură.. Foc și sînge peste toată țara —și 1 15 Martie tunurile cu repetiție bal­i pustiesc Hodivoaia, Stăneștii și Jerii din Vlașca, pentru ca la 19 Martie să fie bombardate patru sate in Mehedinți, este răspunsul nou­ii guvern la zvonul că armate stră­­le vor veni să înnăbușe răscoalele. Petrecerile cam încetează, Eleo­­ora Duse își suspendă reprezenta­­țile și pleacă urîndu-ne zile feni-Ü6 ictr la OcLiixt­iil 6. 3.” Inr maximul tensiunei­ e un chimb de lacrimi și de încurajări, a mijlocul cărora d. Take Ionescu orbește de „jertfe din partea tutu­­or claselor societăței“, iar primul ministru de azi spune: „Nu trebue să uităm i­ă cei rătăciți a­zi fac azi aceste dezordini nu numai , sunt concetățenii noștri, dar num­­esc ca și noi pentru dezvoltarea și rosperitatea țărei—noi cu învățătura și lucațiunea superioară — eî cu munca lănoșului nostru pămînt“..... * * * Se votează o lege pentru starea de sediu, Banca Națională e pusă sub eosebită supraveghere, ordonanțe­le poliției fac apel la cetățenii Ca­­staleî să nu dea crezare svonurilor larmante, presa face același apel și azminte repede toate știrile false— ar panica e m­are, iar d. Carp scrie­­ 10 Martie unui cunoscut al său , Viena: „Răscoalele au­ găsit un sprijin în­ăbiciunea guvernului, care pînă acum a mulțumit a-șî pierde capul. Din ne­­iricire și regele vrea să audă cît mai ațin de o represiune sîngeroasă. Că mtru a face jumări, trebue să strici­dă, multora nu le poate intra în cap“. S’au stricat ouă — ouă multe și­­ [UNK]oaspete cari ar fi putut da pui b­ătușî—s'a făcut jumarî, așa de mite, că „Crucea roșie“ a interve­­it cu un apel pentru răniți.­. Pen­­­­u ceilalți n’au putut interveni nici­­ hoții ca să-i prohodească... La 21 Martie încetează bătaia tu­nului; răsculații cad în genunchi, cer să fie cruțați și aduc, nu numai grînele furate, dar cei m­aî înstăriți vin cu oalele în cari se află sălbile nevestelor și cer să-și „răscumpere“ părinți, bărbați, copii... La oraș lumea răsuflă și în Bucu­rești reapar la reprezentațiunile de operă ale Emel Carelli, De Luca și Schiavazzi, toaletele și pietrele scumpe pe gîturile albe ale frumoa­selor noastre... Se proorocește de pretutindeni o „eră nouă“, străinătatea ne face un curs de morală, iar „Novoe Vre­­mea“ se crede a fi chemată să a­­tace domnia regelui Carol, dinas­tia Hohenzollern, „Camarila“ su­veranului nostru și să-i mustre de ce n’au emancipat pe țărani și (sic!) pe evrei!­.. Represiunea, în bună parte dato­rită și denunțărei de către ziarul nos­tru a „ororilor inutile“ intră din faza militară în cea judiciară: localurile prefecturilor se prefac în temnițe, cele în ființă fiind neîncăpătoare, și dintre intelectuali, fiul lui_ Ko­­gălniceanu e ales ca țap ispășitor la capitolul „instigatorii * . Țara intră în perioada de frămîn­­tare a reformelor — și tocmai a­­tunci moare Vasile Lascar, unul care a reformat cîte ceva în scurta vreme cît a fost ministru de interne. Se vorbește cînd de guvern de coa­liție, cînd de lovitură de stat—ceea ce învederează dificultățile puse în calea reformelor. La cererea de re­forme pentru țărani, se opune ce­rerea de despăgubiri pentru pro­prietari și arendași.^ învierea Mîn­­tuitorului nu e și răsărirea unor vre­muri nouă pentru țărani. Mulți nu cutează de săptămîni de zile să iasă din bordeie..­de frica bătăii tunu­lui. Clopotele din noaptea învierii abea dacă scot din casă pe „răscu­lați“. ■ *_,> ” . Camerele sunt dizolvate la 26 A­­prilie; alegerile generale se fac, în­­ mijlocul apatiei orașelor, iar de sa­­­te nimeni nu cutează a se apropia cum se evită aproprierea de pulbe­rării... De altfel, sentinelele erau încă în jurul... pulberăriilor... Stri­gătul de „amnistie“ începe să răsu­ne, dar nu e satisfăcut de­cît ceva mai tîrziu. La 8 iunie se deschide noul par­lament—din care țăranii „marele interesat“ cum îi numește d­urere— lipsesc cu desăvîrșire. Se alege co­misia parlamentară și începe... va­canța. D. Haret se ocupă cu „anulările“ cari au avut apoi epilogul lor dina­intea Contenciosului administrativ; tot d-sa mai vine cu „anexele“ re­feritoare la rolul preoților și învăță­torilor în răscoale; din politică dis­pare prin sinucidere, fostul minis­tru de justiție și profesor de drept Ștefan Șendrea, din literatură și ar­tă doi luceferi: Hașdeu și Grigores­­cu. Bogățiile noastre petrolifere atrag la București Congresul international de petrol, curtea regală primește vi­zita, puț­in simpatică poporului, a marelui duce Vladimir al Rusiei: partidul conservator inaugurează statuia lui Lascar Catargi și astfel vacanța trece pentru ca redeschide­rea perioadei politice, perioadei „re­formelor“, să fie inaugurată de broșura „1907“ a lui Caragiale, mica dar strălucita lui contribuție la marea chestiune țărănească, care a inundat de altfel vitrinele librăriilor cu sute și mii de „soluțiuni“ în cur­sul acestui an. Anul judiciar a fost și el scos mai în relief de astădată prin discursul de deschidere al primului președin­te al Cursei de apel din­­ București, care ne-a dat prilejul de a reflecta încă odată cum stăm cu justiția în țară. Odată cu întrunirea comisiunei parlamentare chestiunea reformelor a dominat sfîrșitul de an și va do­mina și început celui nou. A trebuit declarațiunea primului ministru de azi că n’a venit la gu­vern spre a se face „gîdele“ conce­tățenilor săi, pentru ca o parte a o­­pozițiunei să înțeleagă că trebue să se resemneze și să lase guvernul de azi să obiie cîteva legi, dintre care două: aceea a învielilor agricole și a judecătorilor ambulanți au fost discutate și votate pînă în ajunul Crăciunului. Ele sînt darul de anul nou, întîia mîngîiere trimisă țăra­nilor noștri, după atîtea focuri de pușcă și ghiulele de tun... De vor găsi, în adevăr, vreo ali­nare prin aceste legi, aceasta se va vedea, că ele nu vor schimba fata­­ țărei, aceasta o știu, tot­­ așa de bi­ne ca și noi—acei cari au căzut la înțelegere ca să le facă... A fost un an de foc și de sînge—un !­ an roșu—­acela p­e care’l încheiem:­­ să fie un an de pace, de cuminte-­j­i­nie și­ de privire, drept în față a rea­­b­i­lităței, anul în care intrăm. I s­EMIL D. FAGURE­­I RAZESTII Plugul Aho, a ho, copil și frați Stați puțin și nu minați Lingă boi v’alăturați Și cuvintul ’mi-ascultați: S’a răsculat mai an Mojicul țăran Și »*; zenit vtnt Uă >­o» pămînt ?i­­ a tot dat­ăn s’a săturat ! Minați, măi, Hăl, hăl ! Iar stuvernul de azi O să dea islaz : Islaz la vite — Tot el să profite! — Ș’o dă­dea „maxim" Să meargă ibrișim Și la „ambulanți* D’ă! cinci la un sfanț Minați, măi Hăl, hăl î e tc. etc. p. conf. Pit. Un om politic serios Guvernul a t­icut, un sfirșit, cunoștin­ța unui om politic serios, a unui bărbat la care principiile, sunt granit și cuvin­­tul otel, într'un cuvint un om de stat, nu pleac!­ă d. Meu F­ipescu, care pînă acum,­­le­și la o virstă destul de coaptă, n'a pu­tut da măsura sa de om politic. Acum însă a avut prilejul și a dato. Guvernul a fost aici de surprins de modul cum d. F­ipescu își îndeplinește rolul său de unul (în delegații „acor­dului­“ asupra chesHei islazurilor vicit a trebuit să izbucnească și să... slăveas­că acest rol prin presa sa. In adevăr, ziarul francez al guvernu­lui constată într'un prim articol al sau că vechea campanie a d-lu­i Flipescu pentru eludarea legei învielilor agricole a fost reluată și anume țăranii sunt puși să semneze decla­rațiuni că renunță la avantagiile legei nouă cu privire la is­lazuri și cer să indice contracte după legea veche. Un alt ziar liberal anunță mai catego­ric că la­­ Brăila d. F­ipescu a dat pro­prietarilor rețele sigure pentru eluda­rea noueti legi. lată dar un convins bărba­t politic, care tratează și redactează definitiv cu guvernul, în numele șefului și partidu­lui sau, o anumită parte a unei legi, pentru ca a doua zi să facă propagandă pentru eludarea eî. Și cu gUîJ.vdt'î­f .tH’' KaeedhM cari risipsc indivizi pentru a nu f i pus in libertate decit in schiimbul unor an­uite sume de bani, prezintă mai mul garanție de soliditate decit acest skt bărbat politic­. " ” Și partidul și șeful se pot numări t­elf Ad. A------------------------------------------­FELICITĂRI Abonaților și cititorilor noștri în I­ asad!” La noi socializmul a produs de toate și oameni cinstiți și cămătari și candidați la ministere și liberali și conservatori și junimiști —în fine a produs și pe prefectul de Covur­­luî care a sfîrșit prin a fi pur și simplu un bandit. Fapte de cav­ ar fo și cel mai re­acționar om din țara romînească, pentru n. Athanasiu sînt acte de energie și are cinismul să se laude cu eie, ba încă a primit și laudele ministrului de interne, căcî a fi un bun prefect este de a nesocoti și legi și Constituție și respectul de sine în prima linie. D. prefect de Covurlui, după ce a aparținut partidului socialist,după ce a fost unul din fruntașii săi, o­­dată trecut la partidul liberal, s’a crezut în drept ca să creadă că a adus cu sine și partidul din care făcuse parte, și nenorocitul s’a înșe­lat, fiindcă mișcarea socialistă a mers înainte și fără de prețioasele sale lumini și fostul conducător s’a văzut izolat în partidul liberal. D Athanasiu n’a putut înțelege și nu s’a putut consola, că a rămas socializm la Galați fără de d sa, căci se vede că nu îngustimea min­­ței sale, identificase socialismul cu pretențioasa­­ sale persoană. Cînd a constatat­­ că s’a înșelat, a pornit cea mai ticăloasă prigonire în­potriva foștilor săi tovarăși, le a dizolvat, mai rău ca în Rusia, sin­dicatele, a oprit întrunirile publice, în­cît azi districtul Covurlui, este asemenea unei gubernii rusești. A protesta contra unui asemenea bandit este aproape inutil, fiindcă nu are cine să te asculte. Munci­torii vor să se adreseze tribunale­lor, pentru a cere osîndirea acestui prefect pentru abuz de putere. Mai sînt însă judecători la Galați? Banditul prefect de Covurlui, nu se teme însă că dacă a transformat județul său în gubernie, se va găsi ca în Rusia, vre­un desperat, care să procedeze cu a­șa cum se pro­cedează acolo, cu gubernatora cari își bat joc de libertățile public ? Noi mai de mult am atras aten­țiunea guvernului că persecutările stupide și fără de rost ale organi­ațiilor muncitorești pot aduce ca rezultat alte organizații secrete și a­narhiste, cari în adevăr ar fi p­rimej­dioase o­pniei publice. Noi le am spus toate acestea, dar cine să te asculte? Bfinx O șarlatanie de bursă Am publicat amănunte asupra șarla­taniei ce s­a făcut la bursa d­in­ Paris pe socoteala petrolului romînesc. A fost o inșert­ciune în toată regula căreia mulți provinciali francezi ’i-au căzut victimă perzîndu­și economiile lor, pentru că n'au avut grijă să se in­tereseze d­e afacerea în care vroiau să 'și angajeze avutul. Ca în­totdeauna în această mică afa­cere, e Si ceva îmbucurător pentru noi, anume încrederea ce au arătat-o deten­­torii de economii, petrolului romînesc. Dar tocmai pentru că încrederea aceas­ta s'a manifestat cu ocazia unei șarla­­tanii, industria noastră petroliferii va suferi mai mult. Pentru un om rău, suferă o sută de oameni buni. Un șarlatan abuzând de încrederea detentorilor de economii francezi, a zdruncinat de­sigur această încredere pentru toate întreprinderile de petrol ce s'ar mai încerca. Aceasta mai ales dacă guvernul nos­­­tru va neglija să facă ceea ce e pe da­toria sa, adică să informeze străinătatea, în special guvernul francez că­­ „So­­cieté des petroles roumains“ nu există t­­­ară și că în nici un fel industria petroliferă romînă n'a fost amestecată în această șarlatanească întreprindere. Căci vroiam să credem că d-nn­ trațt Seceleanu au fost și d-lor niște victirmie. Noi romina avem prea mare respect de streinii cari vin de peste graniță numai pentru cîteva zile. Ori ce american e pentru noi Un miliardar, ori­ce german sau francez un milionar și prea lesne încrezători încheiăm afaceri de milioane cu avonturi de cîteva mii de lei. Vroim deci să v­edem că aceeași oameni cari au păcălit pe francezi, desigur că au surprins și buna credință a industria­șilor rominî. Tocmai pentru aceasta însă e ă e da­toria d-lor frați Seceleanu ca să con­­tribue și eî a lumina s­treinătatea asupra operațiunea ce s’a făcut la bursa din Pa­ris abuzîndu-se de numele român. A. B. Țăranii și reformele votate Un amic din Slobozia ai ziarului nos­tru ne-a trimes mai multe observări pe tearî țăranii de acolo le-au făcut asupra celor două legi ce s’au votat în vederea deslegarei t^iestei agrare. Publicăm aci acele d­isfervați , spune a se ști ce zi p­ despre orgile guvernului. Țăranii au înțeles din lege că e bună pentru eî hotărîrea ca dijma să nu mlaî­­ie la tarla, ci de-a valma. Cu chipul ăsta el nu vor mai fi siliți să muncească săpr­tămînî de arîndul la pogoanele proprie­tarilor și arendașilor, pe cind munca lor s’ar perde pe cîmp. De acum arendaș ȘlU ori proprietarul va avea grija ca munca să se facă cum trebue și la timp atît pentru el cît și pemtru țărani. Țăranii din Ialomița mai sunt mulțu­miți și pentru facerea izlazurilor comu­nale. Ei nădăjduesc că prin ajutorul acelor izlazuri nu vor mai fi nevoiți să facă învoieli grele la arendași și propriet­a­iiî, pentru a putea să aibă și iarbă pentru vitele lor. Dar acei țărani se miră mult cum gu­vernul n’a hotărit și pînă unde va merge dijma,­ căci, zic eî, așa cum a lăsat ier­b ea, proprietarii și arendașii pot să dea Invoeii grele, să ceară de la țăran din patru părți trei, de unde pîn’acum se cerea din trei una sau din două una. Țăranii au mai băgat de seam­ă că pîn’acum guvernul n’a împlinit făgiăr­iui­aia din manifestul regal, ca din mo­rți­le arendate a patra parte să li se dea or; un arendaș să nu poată ține două m­­oșii alături și că acele două moșii să nu treacă pes­te 8000 pogoane amîndouă. I­ăianii sunt încrezători In­­a și nădăj­­luesc că guvernul va îndeplini și acea­stă făgăduială din manifest. Hotărîrea prețului celui mai mic al muncei, nu e văzut cu ochi buni de ărani, pentru că zic el, un cămătar are dă țăranilor bani cu împrumut nainute, poate să treacă în contract că a plăti cu doi lei ziua de muncă, pe ând de fapt, el va plăti num­ai un leu de zi, iar datornicii vor fi su­liți să tacă. Legea judecătoriilor de ocoale n’o srea cunosc încă țăranii, dar din cîte a­u p­uzii nu se pot împăca de fel cu hotă­­îrea ca aceia cari au de primit bani de la el, trebue să le facă proces în co­­nunete unde st­au datornicii. Negustorii ami dedea ti­ țăranilor pe datorie unelte agricole, au spus că nu le vine la soco­­eală să se judece cu țăranii răi de pic­­ă în satele lor și mai bine nu voesc să o dea pe datorie. Iată de ce nu sunt, mulțumiți țăranii de această hotărîre a agei, care de altfel e pusă tocmai spre a fi de folos țăranilor. Amicul din Slobozia ne făgăduește că iie să ne mai trimeată și alte păreri ale franilor ialomițeni, asupra legilor celor toți. Le așteptăm și pe acelea ca la Indul nostru să arătăm lui cei cetitoare , spun și țăranii despre legile ce se ac pentru el, fără să-î întrebe cei cari eginesc. R­P. ■%* Adeveruri9 ®-" Cine sînt ? La Roumanie vorbește de niște infime minorități cari în partidele noastre au rămas la formulele vechi și le compară cu acel cari după revoluția franceză se mai arätau pudrați și cu peruci cu coadă! Cine or fi ăștia? Nomina odiosa! Colinda — Cine e la noi cel mai tare în ale colindelor? — De­sigur că d. Filipescu...... fiind­că a colindat prin toate orașele, pînă să’l aleagă...... Vasluiul! O Indicație — Care e calea cea mai bună pentru a intra cu bine în 1908? — S’o lei pe două cărări ! rîlgoletto CHEST­IA ZÎLEI înnoite de Anul nou Țăranul (oă tre d. Ionel Brătianu, care’î încearcă haina nouă a în­vielilor agricole).— Mulțumesc că te-ai gindit să mă înnoești de Anul nou, dar îmi croi și haina cam strimtă și nu mă încape ! 1907 in străinătate de B. BRANIȘTEANU — Cîteva reflexii asupra celor mai de seamă evenimente — A vorbi despre 1907 în străinătate, ar însemna să vorbești de toate cîte sau întimplat în lumea întreagă în decur­sul acestui an. Ar fi o întreprindere ar­proape irealizabilă dat fiind că cu dez­voltarea mijloacelor de comunicați lumea întreagă” nu mai este un mod de a vorbi ci însemnează o realitate. Va trebui deci să ne oprim la întîmplăr­­ile mai însemnate, cari se ridică ase­menea vîrfurilor dintr’un lanț de munți și ne apar ca evenimente istorice deși nu avem încă perspectiva necesară pen­tru a se cuprinde în întregimea lor. ,■'»­»ser * t ’­­împlare este fără în­doială, lupta eroică ce se dă în Rusia contra țarismului, marea tragedie al că­reia final trebue să fie și va fi prăbu­șirea acestuia. Nu numai locuitorii Ru­siei­ cari trăesc în mijlocul teribilei în­­­căerări, ci și oamenii cari tâ­ Jt­­esc în condițiunile unui stat de ordine au devenit indiferenți, față cu cele ce se petrec în imperiul țarilor. Intr’ade­văr citim zilnic despre atentatele ce se comit și în interesul libertăței și în con­tra lui zilnic citim că tineri entuziaști au fost spînzurațî, bătrîni veterani ai oștirei democratice au fost închiși sau trimeși în Siberia, oameni de aî regimului au fost răpuși, după ce au răpus pe at­îția alții—și toate acestea a­­proape nu n­e mai impresionează. Nu mai avem nici admirațiune pentru acel cari luptă cu prețul libertate­ și viețea lor pentru libertate; și nu mai avem aproape nici indignare pentru faptele „om­ului“ aceluia corupt, care de la adăpost sigur omoară unii și unii­ dint­re cei mai buni fii ai Rusiei, bătrâni și co­pii, bărbați și femei. Zilnic se descoperă noul comploturi; • închisori nouă se um­plu zilnic; Siberia e pe punctul de a se popula, mai bine decit unele regiuni ale Rusiei, cu, o populațiune de elită;— dar­­ continentele civilizate par a nu pricepe lupta ce se dă. Iar marile pu­teri privesc cu nepăsare aparentă a­­ceastă luptă, dar probabil nu fără gîn­­dul că acolo se decide și ceva din soarta lor. Tot așa restul Europei la vreme n’a priceput bine nici revoluția franceză, nici pe moștenitorul ei Napoleon. Nici chiar un Goethe n’a priceput revoluțiia, ei care totuși pe­­ cîmpul de luptă de la Valm­y spusese cuvintele istorice: „De aci și de azi înainte începe o nouă e­­pocă­ în istoria omenirei.“ X * Pe cînd în Rusia bîntuia cel mai te­­ribill război civil pe care omenirea l-a văzut vreodată, la Haga, și iarăși din inițiativa țarului în numele căruia se fac atîtea hecatombe de victime nevi­novate,—țineau ședințe grave diploma­ții tuturor statelor din lume, pen­tru a discuta cum s’ar putea realiza „uto­pia”, altă dat­ă atît de batjocorita, a păcei universale. Dacă un­ diplomat din școala veche s’ar fi pomenit în mijlocul acestei întruniri atît de mărețe—n’ar fi admis niciodată că ea e compusă din diplomați. In vechime arta cea mai m­are a diplomației era tăcerea, ia Haga ea s’a arătat a fi vorbirea. Dar ceva din arta vechei diplomații tot a Wst­ei în această vorbire, anume arta a cu multe vorbe—nimica ,sau—după vor­­ba atribuită cînd lui T­alley țarul, cînd lui Metternich, arta de a întrebuința vorbirea ca sați ascunzi gândirea. Și așa n’am putut afla decit din fraze foarte circumscrise că deși toate guver­nele se tem de războiu, nici unul nu este care­­ să nu se teamă și mai mult de pace. Starea aceasta sufletească e a guvernelor,—­nu însă a popoarelor și, conferința de la Haga dacă a fost un parlament acesta a fost compus cu puține­ excepții, numai din reprezentanți ai Su­­­ver­anilor și guvernanților, guvernații n’au avut cuvîntul. Poate de aceea toc­mai și acest parlament de elită nu ar putea servi ca argument contra acelora cari, deși partizani ai regimului repre­zentativ, văd însă viciul mare al­ par­lamentarismului în faptul că mai mult, vorbește decît, face treabă. Obiectivitatea impune să relevăm că oare­cari măsuri pentru umanizarea războiului tot s’au luat­ la Haga. Nu putem însă să nu observăm că cu per­fecționarea instrumentelor de luptă, răz­boiul a devenit atît de crud, în­cît cu toa­te măsurile de umanitate luate, ră­mîne nesins mai crud decît cele mai crude războaie ale trecutului. Lucrul acesta s-a dovedit îndeajuns războiul ruso-japonez și­­ s-a dovedit așa că nici o putere militară europeană, ori­cît aceasta ar fi o chesitie de sănătate pentru militarizm, nu îndrăznește să pornească un război, dec­ît doar­ contra popoarelor sălbatice sau insuficient înar­mate. Aceasta explică îndeajuns de ce în chestia Marocului, unele puteri au făcut, cum zice neamțul, din nevoie o virtute, și au înlesnit înțelegerea de La Algeciras. Pe cînd guvernanții se frămîntă ast­fel pentru a găsi o eșire din încurcă­tura în care îî prune trebuința de a pleda pe deoparte mereu pentru pace, iar pe de alta de a cere mereu parlamentar pe noul mijloace pentru sporirea l armatelori și perfecționarea armamentului, ti­nă­rul uriaș care singur va putea aa­juni­’o zi cu succes razboiu războiulu­i, proleta­riatul, clasa muncitoare, crește o voită și se oțelește în lupta ce zilnicri duce, ici contra îngustimei sufletești, 2010 contra privilegiilor istorice, dincolo contra șicanelor administrative și tot felul. Anul T-a deschis lupta electorală din Germania. Numărul deputaților socia­liști intrați în Reichstag a scăzut și era mare bucurie în lagărul partidelor­ burgheze. Dar bucuria era efemeră, căci dacă numărul deputaților a scăzut, acel al voturilor, adică al partizanilor a crescut—și doar tocmai Reichstagul ger­man e dovada cea mai vie că nu numă­rul deputaților, ci puterea reală, efec­tivă, pe care eî o reprezintă, decide în, ultima linie. Altfel cum ar triumfa me­­reu guvernul și junicării, decît pentru că încă dețin puterea militară, într’o Ca­meră compusă din elementele'­cele mai deosebite? De altminteri ca lupta pe care socialiștii germani au pornit-o acum pentru schimbarea sistemului electoral prusian,—arată care e adevărata putere a proletariatului german. Pe cînd însă în­ Germania socialiștii sufereau o înfrîngere aparentă, în A­­ustria repurtau o victorie reală. Votul universal s-au cucerit ei și prima alegere sub noul regim electoral îl aducea în Reichsrat­ într’un număr atît de mare în­cît formau al doilea partid al monar­­h­iei Habsburgice. Primul era partidul creștin social, așa că două concepții so­ciale päreau a’șî sta față în fața—cea adevărat creștinească cuprinzînd în dra­goste omenirea întreagă într’un­ tot, re­prezentată prin­ socialiști, cea egoistă, avînd la bază ura de aproapele, usurpă­­toare a numelui creștin, a creștinilor sociali. Și cu toate acestea deosebirea Intre aceste două partide nu e atît de mare cum pare. Oare airi s-a zis anti­semitismului socialismul celor proști, neluminați, și oare Rueger am renunțat de mult să puie, cînd face iÄl­lica se­rioasă, toată greutatea pe chestia anti­semită—redevenind tot mai mult ceea ce a fost la obârșia sa politică, un de­mocrat? ■ I­I Sfîrșitul anului a adus pe tapet ches­tia' MortUe, sau o homosexualitate­ cum sună termenul modern. Harden a comis­­ greșala de a se depărta de la principiul sau ziaristic că tot ce e în jos de buric nu interesează, nu trebuie să intereseze pe ziarist. A dezvăluit deci un scandal, care era atît de cunoscut în Berlin, în­cît am a­­uzit și noi cîte ceva despre­­ Unsul pe cînd ne chinuiam pe acolo pentru ceva „nutrimentum Spiritus“. Că filosoficul și sentimentalul simpozion din Lieben­­berg se ocupa de partea adversă a filo­zofiei, lui Socrate, după cum nu o des­crie Plato dar o interpretează acel ce au nevoie de scuze, poate să fie adevă­rat,—dar motiv de bucurie nu era nici pentru nobilimea franceză, nici pentru alte nobilimi, cari­­ au și ele cîte ceva pe răboj... Pentru un sfîrșit de an Insă In plin secol al două_ze­cilea și regim al stărei a treia, nuanța aceasta satirico-ironică e foarte reușită și face cinste vechei T--»»stre în ale tragicomedie] ce este Is­toria. B Br, parcuri 2 3asmaris LETOP | SITI <£» de CONST. MILLE În curînd în :DIMINEAȚA M1 O SAu JSL. JEH. .Zik. HP’3 O 3S" <« REGELE MACEDONIEI ^ -ti-1­-1 <H«re roman de actualitate» din italienește - \

Next