Adevěrul, ianuarie 1908 (Anul 21, nr. 6591-6618)
1908-01-01 / nr. 6591
.Anul ai XX-iea—üo. Ö591 FONDATOR Alex. V. Beldimanu PUBLICITATEA: CONCEDATĂ EXCLUSIV Agenției de Publicitate CAROL. SCHULDER & Co. BUCREȘTI Sili Karageorsoviei 16—Telefonu[4 Birourile ziarului: Str. Sărindar No. 11 s hxan INUI DIRECTOR POLITIC CONST. MINEM ABONAMENTE: î^ 1 « an t ...... . Lei î6 |7 11 ./ U X499 î 1 n H * Ajrovincie și Străinătate No. 12[40 Apare zilnic cu ultime Știri telegrafice și telefonice de la corespondenții noștri din țară și străinătate Marți 1 Ianuarie 2005 ANULICOȘU — „UN TRĂSNET DIN CER SEMN“ -I .M __ Prinde am trecut Ț la noapte vom rupe ultima foai a calendarului și cu ea va trece 11 judecata istoriei anul 1907. Numerele unui ziar zilnic sînt și ele loi o calendar cari nu rămîn însă albe ci locul rezervat notițelor este zi ci zi umplut cu tot ce mișcă, frămîntă și pasionează lumea de la un păt al ei la celalt. De aceea in iozi aceasta care apare azi în ultiia a anului 1907, să căutăm a^rinseama cîte s’au petrecut în^cpc.x sul celor 365 de zile și ce a f/ an pentru noi. Zi* ma După o iarnă grea, nac^VTMinte de vreme, lungă, joasă, ca și cum ar fi o primăvaralizeze o lungă amorțiri fără a-și a trecut neobservată fizionomia imprima bine de vară sa de renaștere, m^tîrziu, o toamcare sa prelungitr^^ nespus de f*ă de ^înTr^etea sa consolatoafrumoasă m ~n to tîmple înfierbîn bH^ — și a sfîrșit abea în ab, ^fiterrăciunului straturi de zăganul Grac venit să pună haina ^neviovățieî și peste pătulele nimicite d foc Peste păm mte min cinari și de la marginea arumurilor Așa au fost anotimpurile acestui an atît de zbuciumat. Toji un an,despre care nu putem H ttă dacă va sluji spre a se socoti de la el o eră nouă, dar care, desigur, a încheiat o socoteala veche ■ " IV ... "■ V *** Ir ‘An siluit zi cu zi calendarul acestui an și mi-am dat seama de ce, nu știu care om politic de la noi a numit răscoalele din Martie „un trăsnet din cer senin“. . h adevăr, la 1 Ianuarie trecut, Rontara intra cu o adorabila semnătuă în anul 1907. Incintată de succesul expozițiunei jubilare și de excedentul sau, ne mai pomenit la, noi ,le peste 54 de milioane, ca su! ,r.,, la, minuifile ui umplSe la TU äcean primarului Capitalei la Vien. SaSttulul de finante la n Jîntâi la tară, statul se pregatea să dea legiuni de Prevedere tăunului, percepîndui-i o taxa de 5T pentru un fond de rezervă m CTca?ul S^eversulm 5i al trebilor lăuntrice se afla cel mai mare „latifundiar“ al țărei și totul mergea de minune în cea mai minunata dintra lumii cer senin.*• « , - I’ ni un moment dat, s’a observat o tendință de emigrare la țăranii din Dobrogea, guvernul a expulzat pe un agent de vapoare și a oprit emigrarea. Fenomenul a fost... suprimat. Cînd ai puterea, suprimi orice, chiar și fenomenele sociale! Ceru' continua să fie „senin . Minstrul instrucțiune! găsește ca timpul să se dea o îndrumare mai serioasă învățămîntului superior, carnul profesoral universitar chiar dă sub cutele steagului de revoltă pe studenți și greva generală universitară înlătură proectul, dupa ce fusese luat în considerație de Cameră. Puterea universitară, manifestată sub această formă, învinge puterea legislativă. Nu se schimba îndrumarea învățămîntului superior în schimb însă cerul rămîne „senin“ și guvernul... rămîne și el! Fiindcă însă se cerea înființarea unui „titlu“ mai mult, „doctoratul“ în drept a fost înființat acum, ca o dovadă că etichetele triumfă întotdeauna la noi.. Un membru al guvernului—generalv.1 T.oV,<wMy moarei președintele Camerei, Gr. Triandafir moare, — cabinetul se complectează cu d.dr. Istrati; la președinția Camerei se alege d. Cantacuzino-Pașcanu și cerul continuînd a fi „senin“—regimul continuă și el—deși după dezordinele din campania și greva universitară și după asasinarea grecului Costandatos la Giurgiu se and murmure contra „anarhiei“ ce domnește în țară.« t | * * jr Ca „un trăsnet din cer senin“ sosește la 25 Februarie*prima știre despre o răscoală a țăranilor, în nordul Molddovei—și ironia își arată dinții din capul locului. Primul sat răsculat e „Flămânzii“ din Botoșani: răscoala „flămânzilor“! Secretarul general al ministerului de interne pleacă imediat „la fața locului“ cu 32 de jandarmi din„București‘ Telegrame anunță a doua zi „pacificarea“; adevărată minune. Incendiul e ,,'ocalizat“; pompierii sociali se ’ntorc la București ja și pîni în 24 de ore tot Botoșanii Ie în Răciri, scînteiele purtate de unvînt nebun „pe cerul senin“ au trecut la Iași și Vaslui; patru studenți arestați provoacă declarația de gre jivă a studenților universităței de Iași; arestații sunt puși în libertate , pe garanția unui profesor universitar, iar un manifest studențesc vorbește de clasa cea mai „numeroasă a tarei care e nesocotită“* 1 Ma'rea izbucnind în fundal ,eî, ea e clasificată numai de "în 1/„antisemită“. Cercurile parlacitare ezită pînă la 4 Martie, cînd pistrul de interne de azi se urcă [ tribuna Camerei și drept inter»elare citește o declarație la fel cu ea citită a doua zi în Senat de primul-ministru de azi și prin care e cere ,,să se facă ceva contra celor ,care prin arendare acaparează moșiile și provoacă tulburări țărănești“. Șeful guvernului de atunci el mai mare ,,latifundiar“ din țar, pentru a nu turbura seninătatea erului, răspunde că trebue să se facă „ceva", dar fără a se nesocoti drepturi cîștigate iar d. Haret replică sub semnătura sa: „Să se știe însă că toate au o marine. Și că, dacă a fost permis ca șinele să stropească stradele Capitalei lină și în anul jubilar, pietrele s’ar risca singure să ne lovească dacă am ofera ca alt singe să m; plătească și drepturile cîștigate ale lui Mochi Fișer“. Dar cerul e considerat tot destul de senin; ziarele anunță plecarea întrăinătate a d-lui Ionel Brătianu pentru trei luni; societatea bucueșteană e directată de reprezentaiunile d-lui de Férandy de la Comedia franceză—doar socialiștii de a „Romînia muncitoare“ serbează a 18 Martie st. n. aniversarea Comunei din Paris și vorbesc de răsoalele țărănești din nordul Moldoei... Un consiliu de miniștrii însă eonvocat în grabă și rezultatul e că ezerviștii sunt chemați sub drapel..lei 32 de jandarmi din București iar a nu mai fi suficienți, în urma rapoartelor telegrafice ale prefecilor. Odată cu chemarea rezervișilor se pune în circulație și zvonul de spre demisia cabinetulu în care, nateral, e desmințit. Primul minisru consideră cerul tot senin și înărcinează pe miniștrii de finanțe externe și instrucție cu elaborarea unui proect impotriva trusturilor rendășești".... * * * Rezerviștii însă au fost "fechitați și trupele pornesc. La Vasluiule unde în 77 „plecat’au nouă și cu ergentul zece“, acum în 1907 cad primele rînduri de „răsculați“... ,și nu era, zău, nimărul, în piept, ,inima rece“. La 8 Martie se tragelopotul cel mare; preoții și învăătorii sînt chemați la reședințele de județ și li se dă în mod solemn fătul de a mterge să-șî liniștească laele, iar concentrările de trupe continuă; trenuri militare trec prin sta*ii; rezerviștii dau semne de simpate pentru răsculați—și cu accelentul de Vîrciorova și pe linia spre Giurgiu și Turnu Măgurele, călăorii trec noaptea printre coloanele flăcări. Gerul ne mai fiind senin, i roșu și pămîntul roșindu-se și el in ce în ce mai mult, guvernul prerdat de cel mai mare proprietar de pămînt din țară, demisionează pe ziua de 10 Martie; d. Ionel Brătanu e rechemat de peste fruntarier la 12 Martie d. Sturdza și noui- miniștrii jură.. Foc și sînge peste toată țara —și 1 15 Martie tunurile cu repetiție bali pustiesc Hodivoaia, Stăneștii și Jerii din Vlașca, pentru ca la 19 Martie să fie bombardate patru sate in Mehedinți, este răspunsul nouii guvern la zvonul că armate străle vor veni să înnăbușe răscoalele. Petrecerile cam încetează, Eleoora Duse își suspendă reprezentațile și pleacă urîndu-ne zile feni-Ü6 ictr la OcLiixtiil 6. 3.” Inr maximul tensiunei e un chimb de lacrimi și de încurajări, a mijlocul cărora d. Take Ionescu orbește de „jertfe din partea tutuor claselor societăței“, iar primul ministru de azi spune: „Nu trebue să uităm iă cei rătăciți azi fac azi aceste dezordini nu numai , sunt concetățenii noștri, dar numesc ca și noi pentru dezvoltarea și rosperitatea țărei—noi cu învățătura și lucațiunea superioară — eî cu munca lănoșului nostru pămînt“..... * * * Se votează o lege pentru starea de sediu, Banca Națională e pusă sub eosebită supraveghere, ordonanțele poliției fac apel la cetățenii Castaleî să nu dea crezare svonurilor larmante, presa face același apel și azminte repede toate știrile false— ar panica e mare, iar d. Carp scrie 10 Martie unui cunoscut al său , Viena: „Răscoalele au găsit un sprijin înăbiciunea guvernului, care pînă acum a mulțumit a-șî pierde capul. Din neiricire și regele vrea să audă cît mai ațin de o represiune sîngeroasă. Că mtru a face jumări, trebue să stricidă, multora nu le poate intra în cap“. S’au stricat ouă — ouă multe și [UNK]oaspete cari ar fi putut da pui bătușî—s'a făcut jumarî, așa de mite, că „Crucea roșie“ a interveit cu un apel pentru răniți.. Penu ceilalți n’au putut interveni nici hoții ca să-i prohodească... La 21 Martie încetează bătaia tunului; răsculații cad în genunchi, cer să fie cruțați și aduc, nu numai grînele furate, dar cei maî înstăriți vin cu oalele în cari se află sălbile nevestelor și cer să-și „răscumpere“ părinți, bărbați, copii... La oraș lumea răsuflă și în București reapar la reprezentațiunile de operă ale Emel Carelli, De Luca și Schiavazzi, toaletele și pietrele scumpe pe gîturile albe ale frumoaselor noastre... Se proorocește de pretutindeni o „eră nouă“, străinătatea ne face un curs de morală, iar „Novoe Vremea“ se crede a fi chemată să atace domnia regelui Carol, dinastia Hohenzollern, „Camarila“ suveranului nostru și să-i mustre de ce n’au emancipat pe țărani și (sic!) pe evrei!.. Represiunea, în bună parte datorită și denunțărei de către ziarul nostru a „ororilor inutile“ intră din faza militară în cea judiciară: localurile prefecturilor se prefac în temnițe, cele în ființă fiind neîncăpătoare, și dintre intelectuali, fiul lui_ Kogălniceanu e ales ca țap ispășitor la capitolul „instigatorii * . Țara intră în perioada de frămîntare a reformelor — și tocmai atunci moare Vasile Lascar, unul care a reformat cîte ceva în scurta vreme cît a fost ministru de interne. Se vorbește cînd de guvern de coaliție, cînd de lovitură de stat—ceea ce învederează dificultățile puse în calea reformelor. La cererea de reforme pentru țărani, se opune cererea de despăgubiri pentru proprietari și arendași.^ învierea Mîntuitorului nu e și răsărirea unor vremuri nouă pentru țărani. Mulți nu cutează de săptămîni de zile să iasă din bordeie..de frica bătăii tunului. Clopotele din noaptea învierii abea dacă scot din casă pe „răsculați“. ■ *_,> ” . Camerele sunt dizolvate la 26 Aprilie; alegerile generale se fac, în mijlocul apatiei orașelor, iar de sate nimeni nu cutează a se apropia cum se evită aproprierea de pulberării... De altfel, sentinelele erau încă în jurul... pulberăriilor... Strigătul de „amnistie“ începe să răsune, dar nu e satisfăcut decît ceva mai tîrziu. La 8 iunie se deschide noul parlament—din care țăranii „marele interesat“ cum îi numește durere— lipsesc cu desăvîrșire. Se alege comisia parlamentară și începe... vacanța. D. Haret se ocupă cu „anulările“ cari au avut apoi epilogul lor dinaintea Contenciosului administrativ; tot d-sa mai vine cu „anexele“ referitoare la rolul preoților și învățătorilor în răscoale; din politică dispare prin sinucidere, fostul ministru de justiție și profesor de drept Ștefan Șendrea, din literatură și artă doi luceferi: Hașdeu și Grigorescu. Bogățiile noastre petrolifere atrag la București Congresul international de petrol, curtea regală primește vizita, puțin simpatică poporului, a marelui duce Vladimir al Rusiei: partidul conservator inaugurează statuia lui Lascar Catargi și astfel vacanța trece pentru ca redeschiderea perioadei politice, perioadei „reformelor“, să fie inaugurată de broșura „1907“ a lui Caragiale, mica dar strălucita lui contribuție la marea chestiune țărănească, care a inundat de altfel vitrinele librăriilor cu sute și mii de „soluțiuni“ în cursul acestui an. Anul judiciar a fost și el scos mai în relief de astădată prin discursul de deschidere al primului președinte al Cursei de apel din București, care ne-a dat prilejul de a reflecta încă odată cum stăm cu justiția în țară. Odată cu întrunirea comisiunei parlamentare chestiunea reformelor a dominat sfîrșitul de an și va domina și început celui nou. A trebuit declarațiunea primului ministru de azi că n’a venit la guvern spre a se face „gîdele“ concetățenilor săi, pentru ca o parte a opozițiunei să înțeleagă că trebue să se resemneze și să lase guvernul de azi să obiie cîteva legi, dintre care două: aceea a învielilor agricole și a judecătorilor ambulanți au fost discutate și votate pînă în ajunul Crăciunului. Ele sînt darul de anul nou, întîia mîngîiere trimisă țăranilor noștri, după atîtea focuri de pușcă și ghiulele de tun... De vor găsi, în adevăr, vreo alinare prin aceste legi, aceasta se va vedea, că ele nu vor schimba fata țărei, aceasta o știu, tot așa de bine ca și noi—acei cari au căzut la înțelegere ca să le facă... A fost un an de foc și de sînge—un ! an roșu—acela pe care’l încheiem: să fie un an de pace, de cuminte-jinie și de privire, drept în față a reabilităței, anul în care intrăm. I sEMIL D. FAGUREI RAZESTII Plugul Aho, a ho, copil și frați Stați puțin și nu minați Lingă boi v’alăturați Și cuvintul ’mi-ascultați: S’a răsculat mai an Mojicul țăran Și »*; zenit vtnt Uă >o» pămînt ?i a tot datăn s’a săturat ! Minați, măi, Hăl, hăl ! Iar stuvernul de azi O să dea islaz : Islaz la vite — Tot el să profite! — Ș’o dădea „maxim" Să meargă ibrișim Și la „ambulanți* D’ă! cinci la un sfanț Minați, măi Hăl, hăl î e tc. etc. p. conf. Pit. Un om politic serios Guvernul a ticut, un sfirșit, cunoștința unui om politic serios, a unui bărbat la care principiile, sunt granit și cuvintul otel, într'un cuvint un om de stat, nu pleac!ă d. Meu Fipescu, care pînă acum,leși la o virstă destul de coaptă, n'a putut da măsura sa de om politic. Acum însă a avut prilejul și a dato. Guvernul a fost aici de surprins de modul cum d. Fipescu își îndeplinește rolul său de unul (în delegații „acordului“ asupra chesHei islazurilor vicit a trebuit să izbucnească și să... slăvească acest rol prin presa sa. In adevăr, ziarul francez al guvernului constată într'un prim articol al sau că vechea campanie a d-lui Flipescu pentru eludarea legei învielilor agricole a fost reluată și anume țăranii sunt puși să semneze declarațiuni că renunță la avantagiile legei nouă cu privire la islazuri și cer să indice contracte după legea veche. Un alt ziar liberal anunță mai categoric că la Brăila d. Fipescu a dat proprietarilor rețele sigure pentru eludarea noueti legi. lată dar un convins bărbat politic, care tratează și redactează definitiv cu guvernul, în numele șefului și partidului sau, o anumită parte a unei legi, pentru ca a doua zi să facă propagandă pentru eludarea eî. Și cu gUîJ.vdt'îf .tH’' KaeedhM cari risipsc indivizi pentru a nu f i pus in libertate decit in schiimbul unor anuite sume de bani, prezintă mai mul garanție de soliditate decit acest skt bărbat politic. " ” Și partidul și șeful se pot numări telf Ad. A------------------------------------------FELICITĂRI Abonaților și cititorilor noștri în I asad!” La noi socializmul a produs de toate și oameni cinstiți și cămătari și candidați la ministere și liberali și conservatori și junimiști —în fine a produs și pe prefectul de Covurluî care a sfîrșit prin a fi pur și simplu un bandit. Fapte de cav ar fo și cel mai reacționar om din țara romînească, pentru n. Athanasiu sînt acte de energie și are cinismul să se laude cu eie, ba încă a primit și laudele ministrului de interne, căcî a fi un bun prefect este de a nesocoti și legi și Constituție și respectul de sine în prima linie. D. prefect de Covurlui, după ce a aparținut partidului socialist,după ce a fost unul din fruntașii săi, odată trecut la partidul liberal, s’a crezut în drept ca să creadă că a adus cu sine și partidul din care făcuse parte, și nenorocitul s’a înșelat, fiindcă mișcarea socialistă a mers înainte și fără de prețioasele sale lumini și fostul conducător s’a văzut izolat în partidul liberal. D Athanasiu n’a putut înțelege și nu s’a putut consola, că a rămas socializm la Galați fără de d sa, căci se vede că nu îngustimea minței sale, identificase socialismul cu pretențioasa sale persoană. Cînd a constatat că s’a înșelat, a pornit cea mai ticăloasă prigonire înpotriva foștilor săi tovarăși, le a dizolvat, mai rău ca în Rusia, sindicatele, a oprit întrunirile publice, încît azi districtul Covurlui, este asemenea unei gubernii rusești. A protesta contra unui asemenea bandit este aproape inutil, fiindcă nu are cine să te asculte. Muncitorii vor să se adreseze tribunalelor, pentru a cere osîndirea acestui prefect pentru abuz de putere. Mai sînt însă judecători la Galați? Banditul prefect de Covurlui, nu se teme însă că dacă a transformat județul său în gubernie, se va găsi ca în Rusia, vreun desperat, care să procedeze cu așa cum se procedează acolo, cu gubernatora cari își bat joc de libertățile public ? Noi mai de mult am atras atențiunea guvernului că persecutările stupide și fără de rost ale organiațiilor muncitorești pot aduce ca rezultat alte organizații secrete și anarhiste, cari în adevăr ar fi primejdioase opniei publice. Noi le am spus toate acestea, dar cine să te asculte? Bfinx O șarlatanie de bursă Am publicat amănunte asupra șarlataniei ce sa făcut la bursa din Paris pe socoteala petrolului romînesc. A fost o inșertciune în toată regula căreia mulți provinciali francezi ’i-au căzut victimă perzînduși economiile lor, pentru că n'au avut grijă să se intereseze de afacerea în care vroiau să 'și angajeze avutul. Ca întotdeauna în această mică afacere, e Si ceva îmbucurător pentru noi, anume încrederea ce au arătat-o detentorii de economii, petrolului romînesc. Dar tocmai pentru că încrederea aceasta s'a manifestat cu ocazia unei șarlatanii, industria noastră petroliferii va suferi mai mult. Pentru un om rău, suferă o sută de oameni buni. Un șarlatan abuzând de încrederea detentorilor de economii francezi, a zdruncinat desigur această încredere pentru toate întreprinderile de petrol ce s'ar mai încerca. Aceasta mai ales dacă guvernul nostru va neglija să facă ceea ce e pe datoria sa, adică să informeze străinătatea, în special guvernul francez că „Societé des petroles roumains“ nu există tară și că în nici un fel industria petroliferă romînă n'a fost amestecată în această șarlatanească întreprindere. Căci vroiam să credem că d-nn trațt Seceleanu au fost și d-lor niște victirmie. Noi romina avem prea mare respect de streinii cari vin de peste graniță numai pentru cîteva zile. Ori ce american e pentru noi Un miliardar, orice german sau francez un milionar și prea lesne încrezători încheiăm afaceri de milioane cu avonturi de cîteva mii de lei. Vroim deci să vedem că aceeași oameni cari au păcălit pe francezi, desigur că au surprins și buna credință a industriașilor rominî. Tocmai pentru aceasta însă e ă e datoria d-lor frați Seceleanu ca să contribue și eî a lumina streinătatea asupra operațiunea ce s’a făcut la bursa din Paris abuzîndu-se de numele român. A. B. Țăranii și reformele votate Un amic din Slobozia ai ziarului nostru ne-a trimes mai multe observări pe tearî țăranii de acolo le-au făcut asupra celor două legi ce s’au votat în vederea deslegarei t^iestei agrare. Publicăm aci acele disfervați , spune a se ști ce zi p despre orgile guvernului. Țăranii au înțeles din lege că e bună pentru eî hotărîrea ca dijma să nu mlaîie la tarla, ci de-a valma. Cu chipul ăsta el nu vor mai fi siliți să muncească săprtămînî de arîndul la pogoanele proprietarilor și arendașilor, pe cind munca lor s’ar perde pe cîmp. De acum arendaș ȘlU ori proprietarul va avea grija ca munca să se facă cum trebue și la timp atît pentru el cît și pemtru țărani. Țăranii din Ialomița mai sunt mulțumiți și pentru facerea izlazurilor comunale. Ei nădăjduesc că prin ajutorul acelor izlazuri nu vor mai fi nevoiți să facă învoieli grele la arendași și proprietaiiî, pentru a putea să aibă și iarbă pentru vitele lor. Dar acei țărani se miră mult cum guvernul n’a hotărit și pînă unde va merge dijma, căci, zic eî, așa cum a lăsat ierb ea, proprietarii și arendașii pot să dea Invoeii grele, să ceară de la țăran din patru părți trei, de unde pîn’acum se cerea din trei una sau din două una. Țăranii au mai băgat de seamă că pîn’acum guvernul n’a împlinit făgiăriuiaia din manifestul regal, ca din morțile arendate a patra parte să li se dea or; un arendaș să nu poată ține două moșii alături și că acele două moșii să nu treacă peste 8000 pogoane amîndouă. Iăianii sunt încrezători Ina și nădăjluesc că guvernul va îndeplini și această făgăduială din manifest. Hotărîrea prețului celui mai mic al muncei, nu e văzut cu ochi buni de ărani, pentru că zic el, un cămătar are dă țăranilor bani cu împrumut nainute, poate să treacă în contract că a plăti cu doi lei ziua de muncă, pe ând de fapt, el va plăti numai un leu de zi, iar datornicii vor fi suliți să tacă. Legea judecătoriilor de ocoale n’o srea cunosc încă țăranii, dar din cîte au puzii nu se pot împăca de fel cu hotăîrea ca aceia cari au de primit bani de la el, trebue să le facă proces în conunete unde stau datornicii. Negustorii ami dedea ti țăranilor pe datorie unelte agricole, au spus că nu le vine la socoeală să se judece cu țăranii răi de pică în satele lor și mai bine nu voesc să o dea pe datorie. Iată de ce nu sunt, mulțumiți țăranii de această hotărîre a agei, care de altfel e pusă tocmai spre a fi de folos țăranilor. Amicul din Slobozia ne făgăduește că iie să ne mai trimeată și alte păreri ale franilor ialomițeni, asupra legilor celor toți. Le așteptăm și pe acelea ca la Indul nostru să arătăm lui cei cetitoare , spun și țăranii despre legile ce se ac pentru el, fără să-î întrebe cei cari eginesc. RP. ■%* Adeveruri9 ®-" Cine sînt ? La Roumanie vorbește de niște infime minorități cari în partidele noastre au rămas la formulele vechi și le compară cu acel cari după revoluția franceză se mai arätau pudrați și cu peruci cu coadă! Cine or fi ăștia? Nomina odiosa! Colinda — Cine e la noi cel mai tare în ale colindelor? — Desigur că d. Filipescu...... fiindcă a colindat prin toate orașele, pînă să’l aleagă...... Vasluiul! O Indicație — Care e calea cea mai bună pentru a intra cu bine în 1908? — S’o lei pe două cărări ! rîlgoletto CHESTIA ZÎLEI înnoite de Anul nou Țăranul (oă tre d. Ionel Brătianu, care’î încearcă haina nouă a învielilor agricole).— Mulțumesc că te-ai gindit să mă înnoești de Anul nou, dar îmi croi și haina cam strimtă și nu mă încape ! 1907 in străinătate de B. BRANIȘTEANU — Cîteva reflexii asupra celor mai de seamă evenimente — A vorbi despre 1907 în străinătate, ar însemna să vorbești de toate cîte sau întimplat în lumea întreagă în decursul acestui an. Ar fi o întreprindere arproape irealizabilă dat fiind că cu dezvoltarea mijloacelor de comunicați lumea întreagă” nu mai este un mod de a vorbi ci însemnează o realitate. Va trebui deci să ne oprim la întîmplările mai însemnate, cari se ridică asemenea vîrfurilor dintr’un lanț de munți și ne apar ca evenimente istorice deși nu avem încă perspectiva necesară pentru a se cuprinde în întregimea lor. ,■'»»ser * t ’împlare este fără îndoială, lupta eroică ce se dă în Rusia contra țarismului, marea tragedie al căreia final trebue să fie și va fi prăbușirea acestuia. Nu numai locuitorii Rusiei cari trăesc în mijlocul teribilei încăerări, ci și oamenii cari tâ Jtesc în condițiunile unui stat de ordine au devenit indiferenți, față cu cele ce se petrec în imperiul țarilor. Intr’adevăr citim zilnic despre atentatele ce se comit și în interesul libertăței și în contra lui zilnic citim că tineri entuziaști au fost spînzurațî, bătrîni veterani ai oștirei democratice au fost închiși sau trimeși în Siberia, oameni de aî regimului au fost răpuși, după ce au răpus pe atîția alții—și toate acestea aproape nu ne mai impresionează. Nu mai avem nici admirațiune pentru acel cari luptă cu prețul libertate și viețea lor pentru libertate; și nu mai avem aproape nici indignare pentru faptele „omului“ aceluia corupt, care de la adăpost sigur omoară unii și unii dintre cei mai buni fii ai Rusiei, bătrâni și copii, bărbați și femei. Zilnic se descoperă noul comploturi; • închisori nouă se umplu zilnic; Siberia e pe punctul de a se popula, mai bine decit unele regiuni ale Rusiei, cu, o populațiune de elită;— dar continentele civilizate par a nu pricepe lupta ce se dă. Iar marile puteri privesc cu nepăsare aparentă această luptă, dar probabil nu fără gîndul că acolo se decide și ceva din soarta lor. Tot așa restul Europei la vreme n’a priceput bine nici revoluția franceză, nici pe moștenitorul ei Napoleon. Nici chiar un Goethe n’a priceput revoluțiia, ei care totuși pe cîmpul de luptă de la Valmy spusese cuvintele istorice: „De aci și de azi înainte începe o nouă epocă în istoria omenirei.“ X * Pe cînd în Rusia bîntuia cel mai teribill război civil pe care omenirea l-a văzut vreodată, la Haga, și iarăși din inițiativa țarului în numele căruia se fac atîtea hecatombe de victime nevinovate,—țineau ședințe grave diplomații tuturor statelor din lume, pentru a discuta cum s’ar putea realiza „utopia”, altă dată atît de batjocorita, a păcei universale. Dacă un diplomat din școala veche s’ar fi pomenit în mijlocul acestei întruniri atît de mărețe—n’ar fi admis niciodată că ea e compusă din diplomați. In vechime arta cea mai mare a diplomației era tăcerea, ia Haga ea s’a arătat a fi vorbirea. Dar ceva din arta vechei diplomații tot a Wstei în această vorbire, anume arta a cu multe vorbe—nimica ,sau—după vorba atribuită cînd lui Talley țarul, cînd lui Metternich, arta de a întrebuința vorbirea ca sați ascunzi gândirea. Și așa n’am putut afla decit din fraze foarte circumscrise că deși toate guvernele se tem de războiu, nici unul nu este care să nu se teamă și mai mult de pace. Starea aceasta sufletească e a guvernelor,—nu însă a popoarelor și, conferința de la Haga dacă a fost un parlament acesta a fost compus cu puține excepții, numai din reprezentanți ai Suveranilor și guvernanților, guvernații n’au avut cuvîntul. Poate de aceea tocmai și acest parlament de elită nu ar putea servi ca argument contra acelora cari, deși partizani ai regimului reprezentativ, văd însă viciul mare al parlamentarismului în faptul că mai mult, vorbește decît, face treabă. Obiectivitatea impune să relevăm că oarecari măsuri pentru umanizarea războiului tot s’au luat la Haga. Nu putem însă să nu observăm că cu perfecționarea instrumentelor de luptă, războiul a devenit atît de crud, încît cu toate măsurile de umanitate luate, rămîne nesins mai crud decît cele mai crude războaie ale trecutului. Lucrul acesta s-a dovedit îndeajuns războiul ruso-japonez și s-a dovedit așa că nici o putere militară europeană, oricît aceasta ar fi o chesitie de sănătate pentru militarizm, nu îndrăznește să pornească un război, decît doar contra popoarelor sălbatice sau insuficient înarmate. Aceasta explică îndeajuns de ce în chestia Marocului, unele puteri au făcut, cum zice neamțul, din nevoie o virtute, și au înlesnit înțelegerea de La Algeciras. Pe cînd guvernanții se frămîntă astfel pentru a găsi o eșire din încurcătura în care îî prune trebuința de a pleda pe deoparte mereu pentru pace, iar pe de alta de a cere mereu parlamentar pe noul mijloace pentru sporirea l armatelori și perfecționarea armamentului, tinărul uriaș care singur va putea aajuni’o zi cu succes razboiu războiului, proletariatul, clasa muncitoare, crește o voită și se oțelește în lupta ce zilnicri duce, ici contra îngustimei sufletești, 2010 contra privilegiilor istorice, dincolo contra șicanelor administrative și tot felul. Anul T-a deschis lupta electorală din Germania. Numărul deputaților socialiști intrați în Reichstag a scăzut și era mare bucurie în lagărul partidelor burgheze. Dar bucuria era efemeră, căci dacă numărul deputaților a scăzut, acel al voturilor, adică al partizanilor a crescut—și doar tocmai Reichstagul german e dovada cea mai vie că nu numărul deputaților, ci puterea reală, efectivă, pe care eî o reprezintă, decide în, ultima linie. Altfel cum ar triumfa mereu guvernul și junicării, decît pentru că încă dețin puterea militară, într’o Cameră compusă din elementele'cele mai deosebite? De altminteri ca lupta pe care socialiștii germani au pornit-o acum pentru schimbarea sistemului electoral prusian,—arată care e adevărata putere a proletariatului german. Pe cînd însă în Germania socialiștii sufereau o înfrîngere aparentă, în Austria repurtau o victorie reală. Votul universal s-au cucerit ei și prima alegere sub noul regim electoral îl aducea în Reichsrat într’un număr atît de mare încît formau al doilea partid al monarhiei Habsburgice. Primul era partidul creștin social, așa că două concepții sociale päreau a’șî sta față în fața—cea adevărat creștinească cuprinzînd în dragoste omenirea întreagă într’un tot, reprezentată prin socialiști, cea egoistă, avînd la bază ura de aproapele, usurpătoare a numelui creștin, a creștinilor sociali. Și cu toate acestea deosebirea Intre aceste două partide nu e atît de mare cum pare. Oare airi s-a zis antisemitismului socialismul celor proști, neluminați, și oare Rueger am renunțat de mult să puie, cînd face iÄllica serioasă, toată greutatea pe chestia antisemită—redevenind tot mai mult ceea ce a fost la obârșia sa politică, un democrat? ■ II Sfîrșitul anului a adus pe tapet chestia' MortUe, sau o homosexualitate cum sună termenul modern. Harden a comis greșala de a se depărta de la principiul sau ziaristic că tot ce e în jos de buric nu interesează, nu trebuie să intereseze pe ziarist. A dezvăluit deci un scandal, care era atît de cunoscut în Berlin, încît am auzit și noi cîte ceva despre Unsul pe cînd ne chinuiam pe acolo pentru ceva „nutrimentum Spiritus“. Că filosoficul și sentimentalul simpozion din Liebenberg se ocupa de partea adversă a filozofiei, lui Socrate, după cum nu o descrie Plato dar o interpretează acel ce au nevoie de scuze, poate să fie adevărat,—dar motiv de bucurie nu era nici pentru nobilimea franceză, nici pentru alte nobilimi, cari au și ele cîte ceva pe răboj... Pentru un sfîrșit de an Insă In plin secol al două_zecilea și regim al stărei a treia, nuanța aceasta satirico-ironică e foarte reușită și face cinste vechei T--»»stre în ale tragicomedie] ce este Istoria. B Br, parcuri 2 3asmaris LETOP | SITI <£» de CONST. MILLE În curînd în :DIMINEAȚA M1 O SAu JSL. JEH. .Zik. HP’3 O 3S" <« REGELE MACEDONIEI ^ -ti-1-1 <H«re roman de actualitate» din italienește - \