Adevěrul, martie 1908 (Anul 21, nr. 6648-6678)

1908-03-01 / nr. 6648

Anul al XX-lea—No. 60-iB FONDATOR Alex. V. Bel di ma nu PUBLICITATEA t OOHCEDHTĂ EXCLUȘI» Agents! da Publicltita CAROL SCHULDER & fio» BUCI BE ȘTI SlbKanțeorgeTld 16-lalelm Z}1 Birourile ziarului: Str. Sărindar No. 11 Sîmbată 30Feb 1908 DIRECTOR POLITIC CONST. MILLE ABomransi Cn *n . ....... Lel » C Inni !•••■••■ u S­t­rand •••••»•« w 4 • lună ........ s LM TELEFONI Pentru Direcțiune No. 14­99 a Capitală „ 1410 a Provincie­­i Străinătate No. 12­40 Apare zilnic cu ultimele știri telegrafice și telefonice de la corespondenții noștri din țară și străinătate "•sista, dar și-a pierdut o bună parte din puterea lui. Cît privește chestiunea guvernatoru­lui, cum Poarta nu-i va admite decît silnic, propunerea Englitezei ar fi­ me­­nită să grupeze puterile safi contra, sau pentru Turcia. Lucrurile n’au ajuns aci, dar considerînd părerile libere și ofi­cioase exprimate în Europa atît asupra propunerei engleze cit și asupra ches­tiunei căilor ferate, se întrevăd grupă­rile următoare: Turcia, Germania și Austria de o parte, Englitera, Rusia, Italia și Franța de alta. Aceasta nu-i încă o realitate diplo­matică, dar în cazul cînd ar fi, rolul Franței, închee „Le Temps“, ar fi un rol de împăciuire. Reclarația d-lui Ionel Brătianu Articol din care se va vedea că d. Ionel Bră­­­tianu a avut nevoie să justifice, la Cameră, măsurile prea exagerate luate în special con­tra presei populare. D. Ionel Brătianu s’a... speriat de interpelarea d-lui C. Olănescu și amintindu-ș­i probabil de vigi­lenta administrație a d-lui G. Gr. Cantacuzino care habar n’a avut de aceea ce s’a frămîntat la țară, d. Ionel Brătianu, zicem, a căzut în cealaltă extremitate, alarmează țara, și chiar streinătatea, prin cele mai exagerate măsuri,­căci minis­trul de interne a mărturisit că a luat măsuri exagerate, o mărturi­sire mai mult sau mai puțin cal­culată, probabil pentru a risipi puțin efectul ce va produce în opi­nia publică o asemenea atitudine din partea unui guvern și a unui partid liberal. Pentru a evita deci o nouă in­terpelare, la Cameră, în felul celei de la Senat a d-lui G. Olănescu, d. Ionel Brătianu a recurs de asta­­dată la concursul d-lui Vasile Mis­­sir și s’a pus cu d-sa de acord să fie interpelat. D. Vasile Missir a fost scurt și anodin. D-sa s’a mărginit să întrebe dacă-i adevărat că este vre­ o agi­tație în țară, dacă este adevărat ceea ce s’a afirmat printr’o cores­pondența din Iași a ziarului „Di­mineață“ că s’ar fi dat ordine ca imediat ce se va semnala vre­ o mișcare la țară să­ se ceară aren­dașilor și personalului străin să părăsească satele. La aceasta s’a mărginit interpe­larea d-lui V. Missir. Leal ar fi fost din partea d-lui Missir dacă adăuga că în „Dimi­neața“ se afirma că știrea e dată sub toată rezerva și leal ar fi fost dacă deputatul guvernamental ar fi relevat și știrile mult mai grave și într’adevăr alarmante din anu­mite ziare de partid,—dar așa sînt politicianii noștri­, nedrepți și fără scrupule cînd guvernul le cere ser­­­­vicii. Dar să relevăm ce a răspuns d. Ionel Brătianu ? țg Că nu e nici o agitație, că inci­dentele cari se semnalează la țară sînt normale acum în ajunul înce­perea muncei, că mai ales acum cînd vin legi noui aceste incidente , sînt explicabile, că sînt și oameni , răi și de dezordine cari pescuesc­­ în apă tulbure și că pentru a pre­veni orice mișcare primejdioasă a luat toate măsurile, chiar exage­rate. Aceasta e declarația d-lui Ionel Brătianu, — plus un apel la toată lumea ca să ajute guvernul, — la ce ? — la potolirea spiritelor. Cu modul acesta d. Ionel Bră­­­­tianu a înlăturat o interpelare din lagărul opoziției care, de­sigur, că nu ar fi fost tocmai așa de ano­dină ca acea a d-lui Vasile Missir. " * * * Pentru ce a crezut însă d. Ionel Brătianu că e absolut necesar să facă repede, și la Cameră, o de­clarație chiar ceva mai domoală de­cît cea de la Senat ? Fiindcă probabil că s’a... speriat singur de măsurile d-sale prea exa­gerate și a voit s’o ia înainte, să le comunice, să declare că regretă, dar că n’are ce face I In realitate însă d. Ionel Bră­tianu a trecut cu toată tăcerea a­­supra tuturor măsurilor cari le-a luat. De­sigur că nimeni nu cere mi­nistrului de interne să arate toate măsurile exagerate ce le-a luat. Dar asupra unei măsuri datora o explicație în parlament. D Ionel Brătianu trebuia să jus­tifice — dacă se mai putea legi­tima — pentru ce a ordonat con­fiscarea ziarelor populare, pentru ce a ordonat era ca la țară, și chiar în unele orașe, să se oprească des­facerea acelor ziare ? Ni s’a comunicat dela ministerul de interne motivul , cu un ziar, »Universul“, a publicat foarte a­­larmante știri din Oltenia, că „Di­mineața“ și „Adevărul“ au publi­cat o știre neexactă din Iași. Nu mai discutăm nci măsura a­­ceasta a confiscărei ziarelor, dacă e constituțională. Este pur și simplu o suprimare a unui drept consti­tuțional de care guvernele noastre s’au cam ferit să se atingă pînă azi. Dar ceea ce voim deocamdată să punem în evidență, e mai ales faptul că prin această măsură con­tra presei se va provoca o agitație la sate, ca și la orașe. Pe de altă parte d. Ionel Bră­tianu a confiscat propriul d-sale discurs de la Senat care nu se va citi nici la sate, nici la orașe, căci în numerele confiscate se afla acel discurs în extenso. Dar întrebăm pe d. Ionel Bră­­tianu dacă a confiscat și Monitorul Oficial ? Nu l-a confiscat? Apoi atunci se va citi în fiecare sat acel manifest incendiar pe­­ care d. C. Olănescu i-a comunicat, în întregime, Se­natului I • Relevăm aceasta pentru a pune in evidență cit de inutile și chiar ridicule sunt măsurile exagerate. In loc dar de asemenea măsuri, ministrul de interne ar proceda cu mult mai mare folos comuni­­cînd zilnic, tuturor ziarelor, toate incidentele din țară și desigur că toate ziarele vor ști și vor găsi forma sub care trebuesc publicate toate aceste știri pentru a nu se alarma lumea. Numai procedînd astfel, iar nu prin adevărate... lovituri de stat contra presei, iar nu în favoarea țărănime!, se va putea liniști opi­nia publică. MAIBIȚII Libertatea presei a. x. Cine nu știe că „presa’i liberă“ In Belgia Orientului ?! Părinții noștri, generația de la pașopt, războiul Independențe?, ilegalitatea, etc. etc. — de ce s’a făcut de cit pentru ca să fie presa liberă ? Asta ne-a fost am­­i­biții de cînd lumea , să fie presa liberă ! [ Poate să laude guvernul, poate fi dest­­­ile m­iniștrilor, poate să r­e­­ducă eWSZ venituri statului și fabrice? de hîrtie ,,Letea“, poate, mai ales, sa se ocupe de balurile costumate și ne­­costumate din saloanele „high-lits“­— nu­mai cuvintele „țăran­*, „agitație1* și „re­forme agrare*­ să nu se publice, nici să se discute asupra lor. Incolo, pentru tot ce nu privește cele 5 milioane de lighioane dela țară, „pre­sa ’i liberă“ în Belgia Orientului ! Pao­ lisris­îM! Âiîi iSsii" Aiîn­îifa [M­­irit partid la legea monopolului circiu­melor n’a mulțumit, se vede, pe ofi­ciosul guvernului. Se vede că pretinde mai mult spi­rit de opozițiune de la d. Take Io­­nescu și partidul acestuia ! E și a­­ceasta o cerere, curioasă, dar, în fine e o cerere, care dacă vine direct de la guvern, ar trebui chiar respectată și satisfăcută poate!... Atîta numai că de cîte ori fie d. Take Ionescu, fie alții au arătat o cut de mică veleitate de a nu admite anumite măsuri și proecte ale gu­vernului, acesta nu numai că nu a „cerutu să i­ se facă opoziție, dar a sărit imediat și a propus „acorduri“. Atunci cum rimează politica a­­ceasta cu plîngerea ziarului guver­namental că partidul conservator de­mocrat nu se „afirmă“ destul ca o­­poziție parlamentară ? Vedeți că „plîngerea* aceasta e destul de comică și că s’ar putea pune mai multă dibăcie în apărarea cau­zelor regimului ? Elles chiar cînd s’a întâmplat de au fost răs­coale țărănești... Guvernul actual a de­clarat că pentru sate nu există liberta­tea presei și ca toate guvernele reacțio­nare, cînd s'a gîndit la ce măsuri să ia, s’a repezit în primul rînd contra liber­­tăței presei. Căci adevărul e acesta : guvernele li­berale se servesc de presă pentru a men­ține ordinea, cele reacționare se tem de lumină și suprimă presa în vremuri a­­g­itate. Ad. Sisalsis din teamn­a TJn ,iar guvernamental a adus știrea cu­ guvernul turcesc voește sa dea o mare lovitură școalelor din Macedonia și anume că vro­­ește să le interzică de a primi aju­toare dela statele interesate. Această măsură a guvernului turc, care pretinde că va suține el din budgetul său școalele națio­nale,­­ se va îndrepta, după știrea ziarului guvernamental, întîiă și intîi contra școalelor românești. De la început trebue stabilit că măsura guvernului turcesc ar în­semna de fapt desființarea școale­lor naționale din Macedonia, căci se știe că guvernul turc n’are bani pentru a’și întreține școalele sale, — dar încă pentru altele... Apoi ce lesne le va fi turcilor să declare că desființează o școală pentru că nu se simte trebuință de dînsa. Dar chiar dacă înlături aceste argumente, ți­ se impune întreba­rea: de ce guvernul turc se gîn­­dește să înceapă cu aplicarea mă­­surei sale la școalele românești? Dacă au fost școale cari si­ se dedea la agitații, cari să fie fo­care de agitații revoluționare, au fost cele grecești, au fost cele bul­gărești, dar nu școlile românești, cari, ca și populațiunea aromind, au fost un element de ordine. Atunci de ce se leagă guvernul turcesc tocmai de școlile românești? Pentru că dela guverne e noastre, in special dela cele liberale, a în­tâmpinat totdeauna cea mai pu­țină rezistență,­ apoi încă poate și pentru că vrea să execite asupra noastră un șantaj, ca să ne stoar­că zece milioane pentru despă­gubirea vacufurilor, său a con­venției consulare și comerciale de­favorabilă nouă. fi a trebui cel­ puțin de astă­pără să facă uz de toată energia sa. E. Guvernul cere opoziție? Intr’o gazetă a guvernului, apă­rută în scopul lăudabil de a repara și evita prostiile fostului oficios cla­sic al partidului liberal, întilnim unele articole cari sînt departe de a sluji acest scop. Din contra, va fi poate nevoe în curînd de intervenția altor foi ale guvernului spre a repara „gafele“ a­­celeea care era menită să slujească mai cu dibăcie politica regimului actual. In adevăr, într’un prim articol al acestui ziar am văzut curioasa acu­zare adusă noului partid conserva­tor democrat că nu se „afirmă“ în parlament. Intervențiunea d-lui Take Ionescu la discuția Casei rurale și a altor reprezentanți din Cameră ai acestui­ ai Autoritatea d-lui Haret D. Haret a dat prilej lumea și în special partidelor de opoziție, să -i aprecieze autoritatea d-saie ministerială. Interpelarea d-lui Iorga asupra conducerea Teatrului Național i-a oferit acest prilej. Presa opoziției, presa partidelor de guvern, se întreabă azi, cu drept cuvînt, ce fel de autoritate minis­terială e aceea cînd un ministru ascultă o interpelare plină de cele mai precise atacuri împotriva u­­nui funcționar dependent de pute­rea sa, se asociază apoi la aceste atacuri, întărindu-le în mod ofi­cial de pe banca mpinisterială și în urmă închee că nu funcționarul atacat și de interpelator și de d-sa trebue schimbat, ci.... legea teatre­lor.­­ Atunci VtvJ CC* ai *c­­­ționat și nu legea? De ce n’ai răs­puns interpelatorului că nu trebuia să atace pe funcționar, ci legea ? De ce n’ai făcut aceasta? Fiindcă ai voit să izbești în func­ționar ? Apoi c­ad de pe banca ministerială ataci un funcționar pe care știi că nu-l vei schimba, fiind­că nu poți să-l schimbi, ce fel de autoritate ministerială mai ai ? D. Vlădescu, cînd a interpelat d. Marghiloman, a apărat actele d-lui Davila; d. Dissescu, cînd l’a interpelat tot în Camera trecută; d. Lascar Antoniu, deputat de Iași, de asemenea a apărat actele d-lui Davila și menținerea directorului Teatrului se explica. Dar d. Haret a atacat și a veștejit actele direc­torului Teatrului și—ce a aștep­tat? Demisia, poate, a d-lui Davila ? Ar fi puerit să se creadă că direc­torul Teatrului va fi așa de puțin ironist în­cit să nu continue a sta în capul Teatrului, mai ales acum, cînd are satisfacția de a rămîne acolo, cu toate atacurile ce i-a a­­dus d. ministru al instrucțiunei de pe banca ministerială. E una din acele plăceri pe cari nu o au mulți și care face să pe­treacă azi o lume întreagă pe so­coteala autorităței și strășnicie! d-lui Haret 1 Alfa­ l­i ș­i Bari­nad. Cei mai mari reacționari din această tara sînt, aceasta se vede acum, neapă­rat liberalii în actuala lor formațiune de guvernămînt. Violenta și lipsa de respect pentru lege, iată ce caracteriza pe cei mai răi reac­ționari, și de violență și lipsă de respect de lege a dat cu prisosință dovadă actu­alul guvern. Reacționarismul lui însă este cu atît mai primejdios, cu cît se ascunde sub mantia liberalismului și a democrației. G». măsurile, nelegale, samavolnice, și violente pe cari guvernul le-a luat con­tra presei populare, a făcut ultima do­vadă că între dînsul și conservatorii re­acționari nu există nici o deosebire. Chiar în ziua în care guvernul a în­­frînt Constituția, a apărut un articol al d-lui Fani, vicepreședinte al Camerei, prin care se ridică împotriva obiceiului guvernelor de a lipsi pe țărani de liber­tățile ce se acordă voios orășenilor. V. Panu se ridică mai ales contra tentati­velor de a lipsi pe țărani de libertatea presei. Și d. Panu adăuga : „Acesta este punctul fundamental de divergență între conservatori și noi. Con­servatorii cred că țăranul nu este încă pregătit a fi inițiat, la viața politică a noastră. „Noi liberalii, din contră, credem că orice clasă socială are dreptul de a se bucura de egale libertăți, indiferent dacă ea este pregătită sau nu, așa cum ne facem noi ideea de pregătire la viața ce­tățenească și bine, acum dovada este făcută că nici acesta nu este un punct fundamental de divergență între liberali și conserva­tori. La guvernul actual a făcut ce n'a făcut niciodată Lascar Catarasu, nici Inii salele? se erase Citiți literatura politică debitată în parlament, dela 15 noembrie tre­cut și pînă an! —­ noi am și ascul­tat’o — și veți vedea că nu este altă temă în cuvîntările oratorilor și în special ale miniștrilor liberali —■ și cu deosebire în acele ale mi­nistrului de interne — decît lamen­tarea asupra primejdiei create prin „prăpastia“ ce s’a pus între sate și orașe. Apropierea satelor de orașe și vice-versa, umplerea acelei prăpăs­tii — iată el trebue urmărit, pas cu pas. Asta e tema cu mii de va­riația« care sa cîntă dela venirea la putere a guvernului actual — și rezultatul se vede. La cea dintî-o mișcare de la sate, declarată normală de însuși minis­trul­­ de interne, același ministru consideră ca cea dintîiă măsură necesară tăerea comunicației — a puținei comunicații ce am ajuns să avem între orașe și sate, grație pă­trunderea unui mic număr de esem­piere a cîtor­va gazete populare ia sate. Gazetele aceste, cari :Mar cînd aduc o știre greșită, au­ putința, ca imediat tot ele s’o rectifice, gaze­tele acestea cari, cu prilejul răs­coalelor, au adus imense servicii operei generale de liniștire — ser­vicii pe cari mai ales guvernul le a putut aprecia — gazetele aceste cari zi cu zi aduc sfaturi bune, a­­rătînd că prin răscoale și ob­­os șire din legalitate țăran­­ nu pot de cit­i", văe-ibs­­­oft , și sa fac“' ,­­ « sleA, 'cAî* tocmai !’.und­ că se ecupă măreți de nevoite țărănime, găsesc la ea as © uitare, s­au văant, ori, de-odată, confiscate șî la orașe și la sate. Dacă la oraș, lumea știe că gu­vernaie iau usao ori măsuri cît de arbitrare, fără nici un rost, apoi la țara o asemenea măsură , în stare să stârnească cine știe 00 năzburți în capul oamenilor. De aceea, nenorocită a fost ideea de ori, chiar de a pornit din cea mai bună intenție. La opera aceasta de apropiere a satelor de orașe și a orașelor de sare, nimeni nu poate lucra cu mai mult folos ca gazetele și în această privință tot ce e minte limpede și deschisă trebue să caute a activa cu­ mai mult acest contact de fie­care zi între lumea de la orașe și cea de la țară. E opera care va lucra mai re­pede ca toate pentru a stârpi în această țară ideea că la oraș tră­ește un popor și la țară altul. Saturn. PargriSa în Orient „Le Tampa“ anunță ca o modificare adincă tinda să se îndeplinească în gru­parea puterilor asupra chestiunilor din Orient. Din 1897, sistemul era următorul: în primul loc, Austria și Rusia, legate printr’un acord special și unite pentru realizarea unu­i program comun da re­forme. In al doilea rind, concertul ma­rilor puteri, în care se produceau­ dizi­­dențe ! Germania făcea parte din ei numai nominal. Englitera găsea pro­gramul de la Muerzsteg neîndestulător. In toamna anului trecut s-a crezut că acțiunea auatro rusă o să devină mai eficace. Crizele lăuntrice de cari sufe­­rea și de mai mulți ani și monarhia dua­listă și imperiul țărilor, se potoliseră. Engliteza sa rali&sa programului din Muerzsteg, cabinetele din Viena și Roma se puseseră de acord la Dosso și Sem­mering. Prin urmare, se părea că de acum înainte concertul puterilor, mai unit, o să fie mai ascultat și că Poarta o să a<? *r’ din ilima du_ janelor Europei. Evenimentele însă s’au întors cu to­tul altfel. Soluția chestiunei macedo­nene n’a făcut nici un pas înainte. Pu­terile care izbutiseră să se pun de a­­cord asupra programului de reformă ju­diciară, nu se mai înțeleg de îndată ce e vorba de a-l impune sultanului. A­­cesta ridică o nouă chestiune asupra situației agenților europeni și turci, în­sărcinați cu executarea reformelor. Ger­mania se încearcă s-o ia pieziș printre stînci și bunăvoință ei încurajează gu­vernul turcesc în împotrivirea lui. Deci, asupra vechilor chestiuni nu există în realitate nici un acord și pro­bleme noul se prezintă, cari amenință mai direct ,sistemul diplomatic actual. Aceste probleme sunt: Chestia liniei ferate austriace Mitro­­vița-Sidonia și propunerea lui Sir­ Ed­­ward Grey, ministrul de externe al En­­gu­lafei, de a se numi un guvernator în Macedonia. Compensarea ce se acordă Rusiei cu linia Dunărea-Adriatica nu-i menită să aducă liniște. Incidentul poate fi con­siderat închis, dar e vădit că în fond, nu mai domnește încredere între Viena și Petersburg Pactul din 1897 tot mai­ ­«Adeveruzii Socialiști Pe ziua de ori cei dela guvern au fost prinși, în fine, în flagrant delict de socialism de către d. Filipescu și amicii d-sale. Se știe că socialismul cel mai roșu constă în confiscarea bunurilor parti­cularilor. Guvernul a început cu confiscarea... gazatelor ! Mai socialiști, cum voiți ? „Salvarea“ Societatea de salvare a comandat un automobil-ambulanță, pentru a sosi mai repede la caz de accidente. Numai pînă să salveze, de n’ar da gata pe alții cu automobilul de sal­vare !... s ® si ! „Ci pandanții“ văzind că nu poate a­­vea o părere în chestia interpelărei a­­supra Teatrului Național, s’a decis să aibă.... două ! D­’aia a publicat aseară două arti­cole asupra acestei chestiuni: unul pentru­ contra d-lui Davila și altul con­­tra­ pentru d. Davila. Și astfel d. Procopiu e convins c'a adun’o subțire din condeiul.... altora !! ftÎQoletto 'iîh&imm anargisié — Scandal ®.!, de la consiliul sanitar superior — Se vorbește de anarh­ie și de ne­cesitatea spiritului de ordine în țara noastră și se acuză luna și soarele, dar nu se vede că pe fie­care zi au­toritatea e aceea care dă exemplul anarh­iei. Ați văzut ce s’a petrecut în sinul consiliului sanitar superior. Un funcționar al statului, subdi­rectorul serviciului sanitar, care e și secretar al consiliului sanitar supe­rior, un vechi­ insultător din coloa­nele „Voinței Naționale“, d-rul Sion, în destul de cunoscut pentru hys­teria sa stilistică, s’a apucat și nici mai mult nici mai puțin a insultat, în calitate de secretar al consiliului sanitar superior, întreg acest consi­­liu prin coloanele ziarului prin care se manifestează de obicei­ accesele sale de hysterie. Acum ș­ase săptămîni, cînd arti­colul a apărut, d. dr. Mirinescu, membru al consiliului, a dat curs indignațiunei generale a membrilor și d. director general al serviciului sanitar a recunoscut că numitul se­cretar al consiliului trebue să retrac­teze cele scrise și să-și ceară iertare tot prin publicitate. Am trecut însă cele ș­ase săptă­mîni și — ca și cum s’ar fi uitat— numitul secretar, fără a fi revenit asupra insultelor sale—s’a prezentat totuși la o ședință a consiliului. A trebuit să se ridice, de astă­­dată, d-rul Rîmniceanu, să veste­jească purtarea sub­alternului, să-l silească să se retragă de la ședință și să declare din nou că consiliul nu-l va admite pînă nu va retracta publicamente insultele, cum le-a și debitat publicamente. Și asta — notați — se petrece în chiar organizația centrală a minis­terului de interne, sub ochii minis­trului și a directorului general al acestui serviciu. Și mai întrebați, de ce avem a­­narh­ie în toate ? S. T. E.­ ­fb CUESTI A ZILEI Persecuțiile Casației Curtea de casație a șters din listele electorale de la Olt pe prensul Griguță. (Ziarele) Cum se amestecă înalta Curte de casație în politică și suprimă la OU pe „șeful“ partidului carpist­­ .... Experiența ultimelor războae a arătat că exercițiile de paradă n’au nici o importanță, nu sunt aproape de nici un folos în cazuri serioase. Armamentul nou, din ce în ce mai rafinat, pretinde dezvoltarea aptitu­­dinelor individuale ale soldatului și mai ales ca el să fie un bun trăgaci. Or, și una și alta e cu ne­putință să se obție în cazarmă nu­mai. Iar exercițiile de paradă, de cari, ce-i drept, nu se scapă lesne, sunt de-a dreptul o piedică pentru dezvoltarea inteligenței, vigilenței, aptitudinilor individuale. In vederea, probabil, a acestor argumente, d. general Averescu a prevăzut prin procesul sau ca un compliment al serviciului de doi ani, ca înainte de a intra în ca­zarmă, tinerii trecuți pe tablourile de recrutare să se exerciteze în trageri la țintă. Numai cu chipul acesta vom avea soldați cari să în­deplinească prima condițiune care este : să fie trăgați buni. Pentru aceleași motive ne-am declarat noi în favoarea instrucțiu­­nei militare, notăm : nu a cazo­­nismului, în școli. Noi n’am în­țeles să se introducă în școli ceea ce se exclude cu încetul din ca­zărmi, exercițiile de paradă, ci ne-am gîndit ca copiii să se obiș­nuiască cu mânuirea armelor și mai ales cu tragerea în țintă. Să sperăm că reforma d-lui ge­neral Averescu va fi realizată în spiritul acela al militarismului mo­dern și luminat,­­ care caută să dezvolte toate calitățile superioare ale omului, pentru că știe că nu­mai din oameni buni se poate face buni soldați. Ep. Msu­­­kdai­ani In numărul nostru de ori am pu­­blicat procesul de lege pentru or­ganizarea armatei elaborat de d. general Averescu, ministrul de răz­­boiu. In afară de diferite alte dispo­ziții de natură mai mult teh­nică, cea mai importantă pe care o pre­vede procetul, este reducerea ser­viciului militar de la trei la doi ani. Hi putem spune că de cînd există acest ziar am cerut reforma a­­ceasta. Am arătat toate motivele de ordin social și economic și chiar cele de ordin militar cari îndrep­tățesc reducerea serviciului mili­tar. Au trebuit însă să treacă ani de zile, pentru ca și în cercu­rile militare să pătrundă convin­gerea despre utilitatea reformei. Linia 0®ärea-ldriafiGa Turnu Saverln—Cladova sau Gruia Badnjevatz ? Declarațiunile baronului Aehrenthal făcute în Delegațiuni cu privire la ob­ținerea itadelor pentru construirea li­niei sangianale, după cum se vede, a avut drept rezultat punerea în discuție — în mod h­otărît — a construirei­­i­tronoice laCrtina Tll nnXw/rn­­ ^ *­> „ #■* Cu toate afirm­ațiunile unei prese interesate, despre neproductivitatea a­­cestei linii — „menită să traverseze — în cea mai mare parte — locuri sterpe și nelocuite“ făcute în scop de a intimida presa franceză, din declara­­țiunile făcute unui ziarist român, de către d. N. Pasici, președintele con­­silului de miniștrii al Serbiei, pare că această chestie a intrat în faza ei de­cisivă, — consorțiul financiar, pentru construirea și exploatațiunea ei, fiind ca și înjghebat.* In articolul nostru „Drang nach Os­ten“, am arătat importanța economică și politică a acestei linii, care consti­­tue o piedică serioasă pentru reali­zarea planurilor pangermaniste ale împăratului Wilhelm prin împingerea Austro Ungariei spre penetrațiunea e­­conomică și apoi militară către Arh­i­pel­ag. Ca astă dată, în cîteva cuvinte, vom arăta netemeinicia acestor din urmă afirmațiuni. Linia Dunărea-Adriatica nu numai că nu va străbate regiuni sterpe, dar, ași putea spune, că va străbate cîteva din regiunile cele mai productive atît ale Serbiei cît și ale Albaniei de nord. Linia Dunărea-Adriatica, traversînd Serbia de la Est spre Vest, va trece prin două din regiunile cele mai fertile: Valea Timocului și Valea Topliței, da­tând bogățiile acestor regiuni spre țăr­muri­ Măreț și deservind, în drumul ei, o mulțime de orașe și comune unele mai mult, altele mai puțin importante . In Turcia, ea va străbate Valea Coso­­va­, una din cele mai fertile. Incepind de la frontiera sîrbească, ea va reda civilizațiunei orașele, încă semibarbara ale Albaniei de nord : Ghilai­, Ipee, Ghiacova, Prizrend, va străbate munții acoperiți cu păduri seculare, pentru a se termina la San Giovani de Medita, dînd pieței internaționale bogățiile Al­baniei. întrevăd, de pe acuma, viitoarea ac­tivitate febrilă a miilor de muncitori ocupați cu întreprinderile forestiere și exploatațiunile miniere, a nenumărate­lor mine bogate în zăcăminte de­­ plumb­­argintifer, aramă, crom, aur, etc. mun­citori cari azi rătăcesc, departe de al lor, în haosul cosmopolit al Americei, pentru a-și agonisi o mizerabilă exis­tență. A sosit vremea se vede ca să fie reluată exploatarea minelor de argint, din muntele Copasnic, altă dată ex­ploatate de romani gi cari sunt azi lă­sate in părăsire. Deci afirmațiunea despre neproduc­tivitatea acestei linii, în raport cu cheltuelile reclamate pentru construcția ei, este nefundată. * * * Dar pentru ca această linie să devie în realitate transbalcanică și să lege Rusia cu Adriatica, are neapărată nevoi să se facă joncțiunea căilor ferate ro­mâne cu cele sîrbești. Consimți­ va statut român la aceasta? „Avantajele pe cari le ar avea țara romînească—prin legătura aceasta—după cum a observat și d. Pasici, ziaristului român care l’a intervievat—sînt așa de evidente, în­cît nici nu e nevoe să le releve cine­va“. Intr’adevăr prin joncțiunea căilor noastre ferate cu cele sîrbești, Romînia capătă deodată eșiri la două mări: Ar­hipelag și Adriatică. In afară de tra­ficul de călători și transit, o mulțime de produse românești și în special: făi­nurile, petrolul și cheresteaua, vor inunda piețele Albaniei și a vechei Ser­bii. In afară de aceste interese mate­riale, însă, cît de mare trebue să fie satisfacția noastră națională cînd, prin această linie, vom fi în contact cu miile An­andoni­n „X „ — Jl ! 4 « _ — — WMARWUW­S vu*»uvy«»| aMU­ JtUU>VW JJ U «VHVH coasta Adriaticei, de la Arta și pînă la cutări ? Iată de ce joncțiunea căilor ferate românești cu cele sîrbești, cred că este în afară de ori­ce discuție. Se pune însă întrebarea: unde să se facă această joncțiune ? Pentru Serbia chestia este definitiv tranșată, la Gruia-Radgevatz-Prahova. La noi însă este încă controversată. In adevăr linia Craiova-Gruia, acum un an, era pe punctul de a fi construită de către județul Dolj. Nu se aștepta de­cît aprobarea parlamentului, cînd depu­tații mehedințeni, sub cuvînt că cons­­truirea acestei linii va aduce decăderea jud. Mehedinți, amenințînd guvernul cu demisia din parlament, au reușit să pa­ralizeze săvîrșirea ei, cerînd în același timp, ca la un moment dat, joncțiunea să se facă la T.-Severin. O linie internațională însă, menită să facă concurența altor linii, in afară de orice alte considerațiuni locale, înainte de toate trebue să fie cît mai scurtă. Ei bine, in afară de alte multe neajunsuri, joncțiunea c. f. r. cu cele sîrbești la T.-Severin-Cladova, ar avea șî pe aceea că linia București-San-Giovani­­ di Medna ar fi mai lungă cu 150 de

Next