Adevěrul, iunie 1908 (Anul 21, nr. 6735-6764)
1908-06-01 / nr. 6735
Anul al XX-lea—-No. 6735 WÉBBBSBSBE' FONDATOR Alex. V. Beldimanu PUBLIOITATEAl f cohceohtA exclusiv ^ Agenției de Publicitate % CAROL SCHULDER & Co. BUOI BEȘTI ■tv. KirateatftTlcl IC—Teletem e Birourile ziarului: Str. Sărindar No. 11 DamînicS I Iunie 1008 DIRECTOR POLITIC CONST. MILLS ▲BO* AMENTE I Oban < • Inuit • Inni I • Inni • ee • e TELEFONI Pentru Direcțiune No. 14100 . Capitali . 1410 a Provinciei Străinătate No. 1140 Apare zilnic cu ultimele știri telegrafice și telefonice de la corespondenții noștri din țară și străinătate m Argumentarea d-lui larg iiloman.Amenințările d-lui Nicu Filipescu cinste, împușcați în marginea drumului fără lege și fără judecată. Guvernamentalii au răspîndit atunci un zvon: răscoala va avea cel puțin o urmare bună, sîngele nevinovat nu va fi curs în zadar, fața țarei se va schimba. Am zîmbit atunci sceptici! Cunoșteam prea bine țara și moravurile ei politice. Cunoșteam prea bine împrejurările în cari se guvernează la noi. Chiar dacă credeam în buna credință a unora dintre tinerii liberali — nu a tuturor, ținem s’o spunem — știam însă că mai tari decît dînșii vor fi împrejurările. Și nu ne-am înșelat ! In lupta pentru marea operă de reformă guvernamentalii s’au arătat din capul locului slabi. Țăranii n'au fost ascultați ! La alegeri nu li s’a lăsat libertatea votului nici chiar la colegiul al treilea ! In parlament guvernul, sub teroarea unei revoluțiuni a marei proprietăți, — s a mulțumit a preface Camerile într'un corp consultativ, care exprimă doleanțe, dar nu ia măsuri energice... Vedeam dezastrul cu ochii. Dar guvernanții tot mai cereau credit. Legile trebuiesc aplicate. Ei bine, legile se aplică acum și rezultatul se vede. Țara e tot acolo unde a fost. Partidele — vorba doctorului Cantacuzino — tot încătușate de interesele egoiste de clasă sunt. Metodele politice aceleași au rămas. Politicanii se încriminează reciproc de cele mai utile fapte, de parcă toți ar fi o ceată de lipsiți de conștiință și cinste... Țărănimea continuă a suferi, ea continuă a fi exploatată și asuprită, iar conciliul superior agricol, care avea să-i aducă salvarea, a ajuns să fie atacat într’o dulce armonie de presa brătienistă și de aceea a dlui Nicu Filipescu. Nu s’a schimbat fața țarei ! Nu sunt mărețe urmările zilelor rrevoluționare‘ din Martie 1907 ? A. B. -3* Adeveruri**— Ilaritate In notele stenografice ale discursului d-lui Filipescu la Buzău, citiu textual: „Vă mulțumesc pentru bunăvoința măgulitoare pe care mi-o arătați și pe care o merit (Ilaritate). Văzând că cel de față nud, d. Filipescu, tot după notele stenografice, a adăugat: „O merit, d-lor, fără glumău. Cel de față aț luat’o visă tot in glumă și au aplaudați! Fr. natural Ziarele relatează că ’la Buhuși ajutorul de primar d-aus.... Țipă a făcut scandal la un bat. Tot ce poate fi mai firesc din partea d-lui.... Țipă! Astu numai că tot el dă și tot el... Sf. Treime — De ce aț ales junimiștii Sf. Treime pentru a ține congresul ? — Ca să arate d, Filipescu că nu e vorba de dualismul Carp-Cantacuzino, ci de treimea Carp-Cantacuzino-Filipașcu - Rigoletto menințările d-ln Ilieu Filipescu D. Nicu Filipescu a recurs, din nou, la vechea tactică de a amenința și insulta pe adversari, crezînd că dacă nu-i va teroriza cel puțin va provoca diversiuni în polemicele politice. .D. Nicu Filipescu nu mai are nitru d. Marghiloman, dar a impresmic de perdut politicește. A perdut totul din momentul ce s’a văzut silit, grație abilei sale atitudini, să renunțe pentru totdeauna la ambițiunea sa de a ajunge șef al partidului conservator. D. Filipescu își dă azi perfect seama că nu mai poate avea această veleitate, că a devenit imposibil la conservatori, că nu mai poate avea în acest partid alt rol decât acel de provocator de scandal, de turbură,tot de stradă, de agitator fără scrupule, fiindcă omul care a semănat ura și vrajba într’un partid nu se mai poate niciodată înălța la conducerea acelui partid. Dar d. Filipescu a recunoscut singur ce situație și-a crezat și cînd sa mai văzut, la un moment dat, izolat chiar de rudele sale din dinastia Cantacuzino, nu i-a mai rămas altceva decît să profite de gruparea junimistă la care se alipise și să pornească cea mai turbată acțiune de răzbunare în potriva aceluia care nu s’a făcut cu nimica vinovat că d. Filipescu a dat în gropi, în potriva d-lui Take Ionescu, întreaga atitudine a d-lui Nicu Filipescu, de la alipirea sa de junimiști, nu are altă țintă, nu are alt rost decît de a se pune în calea d lui Take Ionescu și a-î stingheri acțiunea sa politică. Dar cu cît a fost mai pătimașă lupta d-lui Filipescu, cu cît au fost mai mari sforțările sale de a crea situațiuni dificile d-lui Take Ionescu, cu atît mai repede și mai sigur înainta spre izbîndă șeful conservatorilor democrați. , IT-4. <?2 in Hî 3. Nicu Filipescu, toate injuriile grosolane, toate amenințările și fanfaronadele cari se debitează verbal și în scris,— toate sunt pornite dintr’o colosală sete de răzbunare în potriva d-lui Take Ionescu. Cine Ta auzit vorbind pe d. Filipescu la banchetul de la Buzau, iu cine s’a uitat în ochii lui, de sigur că a rămas cu impresia aceasta. Filipescu a devenit dușmanul de moarte al lui Take Ionescu Sînt ani de zile pe cînd d. Filipescu se agită în lagărul carpist. N’a existat pentru d. Filipescu un moment altă preocupare de cit sa urmărească, zi cu zi, ce face, ce zice, cum se mișcă d. Take Ionescu și mai ales să afle ce are de gînd să mai facă. De ani de zile partidul liberal își a asigurat, la guvern și în opoziție, sprijinul d-lui Nicu Filipescu, sau mai bine zis d. Filipescu imploră de ani de zile concursul liberalilor nu numai în alegeri, dar mai ales în luptele interne ale conservatorilor, în campania sa contra d-lui Take Ionescu. Liberalii sunt încîntațî de această atitudine a d-lui Filipescu și cînd îl văd alergînd disperat, într’o campanie oarecare, ei îi dau concursul pe care-l imploră, căci ce urmăresc altceva liberalii decit paralizarea tuturor forțelor opozițiunea și sleirea lor în asemenea lupte. D. Nicu Filipescu a mai fost rot de o mică ambițiune și anume de a vedea pe mai mulți fruntași junimiști, și în special pe d. Al. Marghiloman, cum s’ar zice la cuțite cu d. Take Ionescu. D. Marghiloman a fost bănuit, pînă mai dăunăzi, pînă în ajunul lui 9 ianuarie, că conspiră cu d. Take Ionescu, că pune la cale o împăcare a takiștilor cu junimiștii în contra cantacuziniștilor și cum avea dreptate .d Filipescu. De aceia s’a hotărît repede să clarifice, situația d-lui Marghiloman. Atunci s’a aranjat... sub șefia acestuia, atunci Nababul a fost pus să descrie ce strălucită perspectivă i se deschide în partid, atunci i s’a anunțat marele Sacrificiu ce s’a hotărît d. Filipescu să-l facă, adică să prepare șefia... altuia, d-lui Marghiloman. Acest cuvînt l’a așteptat d. Marghiloman și numai după ce a primit asigurări formale, a intrat in acțiune. Repede, foarte repede însă, și după ce s’a adîncit bine ruptura cu takiștii, d. Filipescu și cantacuziniștii au bine-voit să alimenteze campania în chestia expropriere. Sub-șeful junimist a simțit lovitura și a recunoscut chiar, la banchetul din Buzäu, că a fost lovit. D. Marghiloman n’a avut ce face și s’a... cfasat cîtva timp și imediat a profitat d. Nicu Filipescu pentru a se arunca pe primul plan al luptei, s’a proclamat șef al Capitalei, chiar în casa d-lui Marghiloman, — așa se aranjase a doua... expropriere — și de cînd e șef al Capitalei , Filipescu atacă cu o furie nebunească pe takiști pentru a se simți că d-sa a întrat în scenă. La banchetul de la Buzau — la acel banchet de reabilitare — d. Filipescu n’a zis o vorbă bună pencat pe d. Take Ionescu cu cele mai grosolane injurii, l’a atacat într’adevăr cu ura unui dușman de moarte. De ce această nouă, furioasă și nebunească eșire a d-lui Nicu Filipescu contra d-lui Take Ionescu ? Fiindcă deși i-a convenit campania contra d-lui Marghiloman, totuși pentru a pregăti... atmosfera congresului carpist, pentru a imprima o notă mai violentă cuvîntărilor de la acest congres, a izbit cu furie în d. Take Ionescu. Diversiunea a fost rostul violențelor d-lui Filipescu. Un lucru a obținut d. Filipescu, trebue s’o recunoaștem, sub-șeia d-lui Marghiloman a zburat la cel d’Intíiü atac. In privința aceasta va recunoaște și d. Filipescu că pretendentul la șefia liberală d. Ionel Brătianu, stă mai bine decît d. Al. Marghiloman, stă mai bine fiindcă nu poate r •’t'c.-ține chestiuni de punere. Mai are însă nevoe d. Filipescu și de alte multe lovituri ca să poată apoi opera mai la largul lui în contra d-lui Take Ionescu, mai are nevoe să asmute și pe alți fruntași cari n’au atacat personal, pînă acum, pe șeful conservatorilor. In special e cultivat în această direcție d. loan Lahovary, după ce se pare că zadarnice au rămas stăruințele ce s’au pus pe lingă d. Costică Arion. In sfîrșit în aceasta constă acum noua și turbata acțiune a l-lui Filipescu. La banchetul de la Buzău n’a uitat nici „Adevărul“, a reeditat răsuflata infamia că servim interese străine, fiindcă am dejucat toate manoperile „prensului“ Griguță, și desigur și ale d-lui Filipescu, caii urmareau să servim interesele lor prin acapararea acțiunilor „Adevărului“,— asalt care n’a reușit și nu va reuși nimănui. Disperata acțiune a a-lui Nicu Filipescu nu prinde și nu provoacă nici o diversiune, fiindcă la injuriile și furiile d-sale d. Take Ionescu nu consimte de loc să răspundă, fiindcă șeful conservatorilor democrați și-a tras se vede o linie de conduită politică de la care nu se abate. D. Take Ionescu urmărește ca pretutindeni să-și concentreze toate forțele de care dispune și după ce va avea pretutindeni partidul complect organizat, va avea ocaziunea să dea la toamnă o nouă luptă electorală, în Capitală, și cum atunci d. Nicu Filipescu de sigur că are să reediteze injuriile și atacurile,—nu va fi prea tirziu pentru a fi relevate. I&. expro MAZRIȚII Furtul de la lauou Kioulchou Nici reporterii, nici serviciul de siguranță n’au voit să știe despre senzaționalul furt, al cărui erou a fost mult simpaticul Iancu Niculescu, raman acum cînd face la Rașca pe „prezidentul de tribunal“ în „La Răcoare“ ! In una din serile trecute vreun vechiu client al Văcăreștilor, care se vede că DÎndise pe Niculescu, sări în odaia, sa ele culcare și I șterpeli punga cu 180 de lei. Surprins de strigătul lui Niculescu care se trezise din somn, pungașul și-a lăsat carta de vizită, nu persoana, ca să zicem așa, a unei pălani și a unui baston de „operații“. Iancu Niculescu duse corpurile delicte la poliție, dar nici pînă azi autorul complicatului furt n’a putut fi descoperit. Se așteaptă, desigur, sosirea lui Sherlok Holmes, ca să-l descopere ! Numai de nu l’ar bănui poliția pe Nae Mac-Mahon din „La Răcoare“, care se știe că poartă Simbetele prezidentului pe care-l joacă Niculescu! Te pomenești că Brezeanu mijlocește pe lingă poliție arestarea lui Nae Mac- Mahon, ca autor al furtului de la Iancu Niculescu! E singurul mijloc ca poliția sa se miște și să iasă cei 180 de lei. Fac ? S’a schimbat fața țârei ? Pentru doctorul Cantacuzino și răposatul doctor Radovici, zilele din Martie 1907 au fost zile revoluționare ! Așa își pierd chiar și cei mai inteligenți capul cînd cerul se roșește de flacăra razbunărea și lupta fratricidă cu pușcă și tun se pornește! După zilele revoluționare a urmat reacțiunea. O represiune sălbatecă, odioasă, care nu respectă nimic care execută oameni nevinovați, care se pune în slujba celor vinovați, a urmat. Noroc,că există în această țară acest ziar, căci cu toată gălăgia ce făcuse d. lorga înainte de răscoale, cu toată broșura d-lui Haret, cea cu pietrele ce se vor ridica din drum, —, țara aceasta părea rușinea ireparabilă ca barbariile comise să rămîe fără protest . Părea rușinea ca copiii să nu poată striga în lume durerea luide a și fi văzut părinții îmbătimiți în ffacerea Sturdza dr. Bănea Articol din care se va vedea cum privesc ungurii și sîrbii acțiunea trinităței Bunea-Iorga-Bianu Am promis să dovedim pentru ce canonicul dr. A. Bunea din Blaj a bine meritat excluderea sa din sinul membrilor ordinari ai Academiei române. Ne ținem de cuvînt și sperăm că cititorii noștri se vor convinge pe deplin din rîndurile de mai jos ciă dreptate aveam de a demasca acțiunea nefastă a trinităței Bunea- Iorga-Bianu. O mai elocventă dovadă nu poate fi decit opinia cercurilor conducătoare de peste munți în privința campaniei nedrepte întreprinsă de d-rui Bunea, fără nici un folos național sau științific, împotriva bisericei ortodoxe, precum și în privința consecințelor ei fatale și extrem de grave, după cum se va vedea-Ne servim deocamdată de părerea unui distins publicist de peste munți, d. Teodor Păcățianu, autorul importantei lucrări ,,Cartea de aur a neamului romînesc“ și director al ziarului ,,Telegraful român din Sibiu, organul Mitropoliei romînilor ortodoxi din Transilvania și Ungaria. Iată cum se exprima in această privință d. Păcățianu într’o scrisoare adresată subsemnatului Sibiu, 8 Maiu 1908 Iubite amice. Am citit cu plăcere articolul din Adevărul, întitulat „Chestia religioasă și Academia romînă“ și regret că nu-1 pot reproduce, deoarece chestia e tratată dintr’un punct de vedere care interesează numai pe cei din Romînia. E bine însă că se dă semnalul de alarmă din vreme. Intr’adevăr, pentru biserica ortodoxă romînă canonicul Bunea, din Blaj e un om foarte periculos și lovitură mai mare n’ar fi putut să se dea bisericei noastre decit prin alegerea lui ca membru ordinar al Academiei. De cînd d-rul Bunea a eșit în publicitate cu noua sa teorie că, pînă la Mihaiu-Viteazul, noi n’am avut nici o organizație bisericească și că viața adevărat bisericească-națională a poporului român de aici începe abia de la unirea cu mama Roma, noi nu mai avem manuale de istorie bisericească pentru a putea fi propus acest studiu în școale, deoarece guvernul unguresc le-a oprit și confiscat pe toate, sub pretexctul că știința istorică, prin nouii săi reprezentanți Bunea și Iorga, a constatat că sunt neadevăruri cele crezute de noi. Am fost îndrumați deci de autoritățile maghiare să ne facem manuale de istoriie bisericească cu falsificarea adevărului istoric, fiindcă așa zice d. Bunea că e bine, iar ungurilor le convine de minune lucrul, pentru că dacă n’am avut organizație bisericească în trecutul îndepărtat, nu am putut juca nici vreun rol mai însemnat în statul acesta. Și apoi încă ceva, mai grav. Mitropolia noastră ortodoxă are mai multe procese cu sîrbii pentru mînăstiri, procese în valoare de vreo treizeci milioane de coroane. Aceste mănăstiri sînt înființate în mare parte de noi, încă pe vremea cînd în Ungaria nu se afla nici suflet de sîrb. Știi cu ce se apără sîrbii în procesele acestea? Cu afirmațiile canonicului Bunea! Ei spun că Bunea a constatat că pînă la data cutare noi nu am avut nici o organizare bisericească, nu am avut mitropolit, nici chiar episcopi, deci cum se poate să fie înființate de noi mînăstirile din proces? Inchipuește-ți acum că Bunea reușia să fie ales membru ordinar al Academiei române! Nu era oare aceasta o confirmare a punctului de vedere pe care l’au pus sîrbii ? Faptul că Bianu lucrează de mulți ani ca să-și bage prietenul de la Blaj printre membrii ordinari ai Academiei, pe noi nu ne supără. Bianu are datorii față de Blajul, care l-a preluat și ca unitiatorii și față de biserica sa. Trebue să-î promoveze interesele unde poate. Dar ținem să accentuăm că pentru d. D. Sturdza este rușinos să se facă unealta lui Bianu și să î citească propunerea referitoare la alegerea prietenului sau în secția istorică (cum s’a întîmplat), întocmai ca si cum ar citi un mesaj regal. La noi știe toată lumea că propunerea pentru alegerea lui Bunea, nu d. Sturdza, ci Bianu a făcut’o. Intr’adevăr, Bianu a dat propunerea spre a o citi în secția istorică lui Ion Bogdan, dar acesta a spus din capul locului că are să cază, deci el nu se blamează. Atunci Bianu a înduplecat pe d. Sturdza ca, cu autoritatea sa, să propună și să se interpună. Insă, cum ști, a pățit’o, propunerea cu candidatul unit a căzut. Faptul că la vot, Bogdan a mers cu d. Sturdza, nu ne surprinde. Cimul acesta nu are un pic de simt ortodox. Ne mirăm însă și ne-am mirat de Onciul, pe care nu-l socoteam așa de mameluc fată de d. Sturdza, cum s’a prezentat de astădată. Nici chiar in interesul patriei sale, în interesul Bucovinei, n’a îndrăznit să-și deschidă gura, numai ca să nu supere pe d. Sturdza și pe Bianu !... Te salut cu dragoste . T. V. Păcățianu Din citirea acestor rîndurî nu va scăpa de sigur nimănui gravitatea deosebită a faptelor descrise de d. Păcățianu, ca consecință a relei acțiuni întreprinsă de canonicul dr. Bunea în contra bisericei ortodoxe a fraților noștri de dincolo. Aceste sunt urmările funeste ale campaniei nedrepte pornită de d-rul Bunea într’un acces de exagerat fanatism catolic, acumulat în celebrul institut Propaganda fide din Roma. Judece acum cititorii noștri imparțiali dacă d-nii Iorga și Bianu comit o faptă bună, secundînd, încurajînd și proteguind, în vremurile grele prin cari trece neamul nostru, reaua acțiune a d-nului Bunea, care nu vede interesele mari ale romînismuluî decît prin prisma turbare a catolicismului, atît de redus azi în splendoarea și puterea de altădată. LB A. Argumentarea d-lui Marghiloman Știam că la nou drept suprem tirziu pentru calitatea de om de stat și bărbat poetici se cita și acesta : — E cinstit ! Peste tot locul, intre oameni civilizați, se înțelege, că orice om trebue sa fie cinstit și de așa ceva nici nu se vorbește. Peste tot locul faptul că un om e cinstit nu ar face pe nimeni să creadă că atîta ajunge pentru a’l bombarda bărbat de stat și fruntaș politic. Dar ca la noi la nimeni și trebuie să fie motive că se face dintr’o datorie ce-i incumbă fiecărui om,— un merit și un titlu. Prin discursul d-sale rostit la banchetul din Buzău, d. Marghiloman a mai adus însă la cunoștința lumei uimite ceva titluri cari fac din d-sa și ar face și din oricine altul un mare bărbat de stat. Unul din aceste titluri sună: .,Mi-am venerat întotdeauna părinții“. Și d. Marghiloman a desvoltat această afirmațiune adăugînd că dacă inima nu te îndeamnă să asculți porunca Decalogului, cel puțin mintea trebuie s-o facă... Curioasă teorie în gura moștenitorului unor părinți foarte bogați, dar in sfîrșit și ea o teorie. Alt titlu pentru a putea fi bărbat de stat, sună după d. Marghiloman: „Pe mine nimeni nu m’a întrebat de unde’mi vin banii”. E drept că d. Marghiloman a beneficiat în această privință de o mare favoare, căci cine în această țară a rămas nebănuit ! Dar lumea știa că d. Marghiloman a fost moștenitorul unei averi mari și renunțase de a mai cerceta originile acestei averi, cum se renunță la cercetarea originei oricărei averi mari, deși cum am mai spus origina acestei averi nu se pierde în negura vremilor. Dar totuși nu odată s’am relevat operațiuni financiare ale d-lui Marghiloman cari arătau că nu e tocmai tocmad scrupulos în sporirea avutului sau venitului d-sale și ultima afacere a expropiereî curtei d sale a dovedit că nu are atît de mare durere de banul public, sau mai bine zis că e foarte parcimonios cu banul public cînd e vorba să fie dat altuia, însă nu cînd e vorba să-l ia d sa. In sfîrșit d. Marghiloman s’a referit la timpul cit a fost ministru și a declarat că nimeni nm i a făcut vreo imputare. Și pe cină spunea aceasta d. Marghiloman avea lingă d-sa sa, în fața d-sale pe d. Nicu Filipescu. Trebuia să fi fost pentru amîndoi un moment penibil. D. Nicu Filipescu care atacă totdeauna cu curaj și violență n’a calificat oare pe d. Marghiloman pe cină era ministru de justiție cu epitetul, banditul de la justiție? încă odată, discursul d-lui Marghiloman rostit la Buzău, a fost cel puțin o greșală de tact. El a arătat că d. Marghiloman se simte sinius cu ușa, că simte nevoia de a se spăla, fie și cu șampanie, că nu se simte deloc atît de sigur pe cit afecta ! D. Filipescu ce i drept a fost mai abil. D-sa știe din diversele d sale dueluri că cea mai bună paradă e atacul. Și a atacat cu aceeași violență care a făcut ca nimeni să nu-l mai ia în serios. Altfel cum ar mai fi putut sta d. Filipescu la aceeași masă cu d. Marghiloman și cu d. Vlădescu pe cari i-a atacat și înfuriat în modul care-i încă în amintirea tuturor. Ind. cursul in extenso ne-o arată—a precizat (!) la Buzău cum e susținut partidul conservator deitoorat cu banii străinilor, apoi pe partidul acesta nu l susține Adevărul și Adevărul nu e vindut străinilor ? Iată dovada făcută. Să nu rîdeți, căci d. Filipescu prinde astfel doi epuri: înjură și pe d. Take Ionescu și ne Înjură și pe noi. Un singur lucru Însă nu vede d. Filipescu, că de vre o doisprezece ani ne înjură astfel și pe măsură ce ne Înjură mai cu parapon, Adevărul intră tot mai adînc În păturile noul și populare ale țărei, pe cînd politica d-sale devine tot mai disperată. Și mai uită un lucru d. Filipescu, pe care însă nu-l uită opinia publică. Uită asalturile banditești ce a dat pentru a pune mina pe acest ziar „vîndut străinilor“ ; uită că nici grevele polițienești organizate de d sa contra noastră, nici devastările haimanalelor pe care le trimetea să ne spargă geamurile, nici coalițiile cele mai monstruoase ce a înjghebat înpotriva Adevărului, nu au putut să ne clintească convingerea ce avem că demascîndu-1 la fiecare pas, facem un real serviciu democrației și o operă de adevărată asanare morală. Și mai uită d. Filipescu că nu sînt doi ani împliniți de cînd, după ce asaltul său în cartel cu dinastia Brătianu, contra Adevărului, suferise dezastrul știut, a dat mina cu dinastia Cantacuzino și d. George Cantacuzino; acela care apela la Fischer ca să cumpere o hipotecă pentru a-i scăpa o rudă, același d. Cantacuzino, împins de d. l Filipescu, punea jos una sută mii de lei%și alerga la d. Bî. Ferichide, doar o putea pune u na pe hipoteca asupra palatului „Adevărului“, sporind că astfel politica Filipescu- Cantacuzino va putea să cîștige concursul acestui ziar:... „vîndut străinilor“ ! ! Președintele Camerei de azi, d. Mihail Ferichide, cunoaște mai bine ca oricine exactitatea acestor fapte și de atfel faptul e de notorietate publică. Și d. Filipescu se mai îndoește că lumea înțelge de ce ne înjură la toate ocaziile... „solemne“ ? Dar n’a încercat d-sa să forțeze mina d-lui Take Ionescu, ca acesta să se pună luntre și punte și de batirul acestuia să nu mai demascam politica filpescistă ? Reușita ? S’o spuie, o știe mai bine ca noi ! Căci trebue să mărturisim că punem mai mai presus „antifilipescismul“ nostru de olt... „takismul“ nostru. Asta o știe d. Filipescu și nu ne-o iartă. Dacă ar ști însă cum ne priesc înjurăturile sale — ar fi în stare să-și muște degetele, dar să nu ne mai înjure. Ad. Ne înjură și ia banchete! D Filipescu nu ne-a uitat la banchetul din Buzău, cum nu ne uită la nici o ocazie mai de seamă. E o dovadă că suvenirurile ce am lăsat acestui politician sunt trainice. Cînd însă d. Filipescu ne înjură cum ne-a înjurat la Buzău, să știți că iar a pierdut o carte mare — și azi, după patru luni, se știe de toți că a pierdut definitiv cartea pe care a riscat-o, cu impetuozitatea cunoscută, la 9 ianuarie. Cînd spuneam mai alaltă ori că d sa e omul tuturor îndrăznelilor, nu citisem încă in extenso discursul său de la Buzău, care era și mai la locul său dacă îl rostea la Făurei. • in adevăr, d. Filipescu spune că de cîte ori se gândește la d. Take Ionescu—și veți conveni că se gindește cam des !—își aduce aminte de piesa lui Augier: „derușinații“. Nu l așa că sună bine această injurie din gura omului tuturor îndrăznelilor ? Dar fiind că discursul d-lui Filipescu are ca supremă nerușinare afirmația că al treilea partid din aceasta țară—acela al conservatorilor democrați —■ e susținut cu banii străinilor, să vedem cum o dovedește d. Filipescu această afirmare. Căci sa știți, degeaba îl somează presa conservatorilor democrați să precizeze fapte. d. Filipescu — dls CHESTIA ZILEI Intrarea d-lui Djuvara în guvern „D. Djuvara a eșit din guvern, acum cițiva ani, fără să mă previe și acum vrea să intre, tot fără să mă prefie*. (Conil MitițăJ C. Ionil Bratianu (către d. Al. Djuvara) : Alecule, nu zici nop, pînă nu-i săriți Cereți astăzi No. 20 din senzaționalul roman: Mile Curiei din Peking sau Zidul Harților 5 bani fascicola în toată țara Intîlnirea de la Renal — Un demers important. — Ce se spune în Rusia, Germania și Enginteza — Suveranii Englitezei și Rusiei au schimbat primele salutări și vizite obbligatorii, pe cînd diplomații din suita lor au luat contact. Va trece vreme urită pînă să știm pozitiv motivele și rezultatele acestei călătorii așa de brusc hotărite și pe care regele Eduard al VII-lea ar fi putut-o evita. Toasturile schimbate între cei doi suverani sunt cele de rigoare ; ele nu spun nimic sau ceva prea vag. Ele lasă joc la comentariie cele mai curioase, la presupunerea, dacă nu a unor evenimente necunoscute, dar a unor negocieri misterioase. Noi vom constata numai faptele și nota împresiunile celorlalți. — Un demers important Rügele Englilerel e însoțit de o suită excepțional de numeroasă in care se disting sir Charles Hardinge, sir Arthur Nicolson, amiralul Gr John Fisher, care a fost de curînd amestecat în niște polemici vii privitoare la noua organizație a marinei de război, generalul sir John French, care trece a fi consilierul militar obicinuit al regelui, Lord Home și Lord Hamilton of Dalzell, cari sunt renumiți pentru competința lor în chestiunile Indul Ocebentale, sir Archibald Ermondstone, care a îndeplinit misiuni diplomatice in Persia, lord Erlington, care a fost prins secretar de ambasadă la Petersbur, maiorul Ponsorsly și căpitanul Seymour. Fortino deia secretariatul particular și trei personagii actualmente atașate la ambasada din Petersburg și chemata anume la Londra de vreo cincisprezece zile: căpitanul Stanley, atșat naval, colonelul Wyndham, atașat militar și d. O’Revine, însărcinat de afaceri. Rămîi frapat de o asemenea desfășurare de suită și de calitatea acestor personagii, cînd cunoști obicinuita simplicitate a regelui la călătorie. De obiceiu, el nu-i însoțit decit de doi secretari. Se trage deci încheerea în chip firesc că regele nu îndeplinește un demers ordinar și fără Însemnătate Asupra acestui punct nu încape nici o contestare. Toată presa e de acord. Părerea in Rusia în Rusia, afară de grupurile înaintate ale Dumei, ce privește în genere această întrevedere cu bunăvoință. Organul oficios al guvernului ,,Rossya“ asigură in termenii următori Geumania: „Salutăm cu mare bucurie vizita regelui Eduard în Rusia și vedem în ea o nouă garanție de consolidare a păcei universale, pe care Rusia se silește din toate puterile s’o sprijine. „Deși Rusia socoate de mare însemnătate să aibe relații prietenești cu toate puterile, în deosebi cu puterea limitrofa, Germania, de care e legată prin numeroase și vechi legături, ea respinge în momentul actual orice noul alianțe, oricari ar fi etaj ca neoportune. »Se găsesc în opinia publică unele voci, cari ar voi să împingă Rusia să contracteze noul alianțe politice. Nu putem decit să refuzăm de-a ne asocia la această mișcare. Aceleași fol iau, în același timp, Germania ca țintă a atacurilor lor statornice și cirje și ii atribue In toate chestiunile de politică internațională mașinațiuni polfice, deși nu aduc nici o dovadă la sprijinul aaorțiunilor lor,