Adevěrul, iunie 1908 (Anul 21, nr. 6735-6764)

1908-06-01 / nr. 6735

Anul al XX-lea—-No. 6735 WÉBBBSBSBE' FONDATOR Alex. V. Beldimanu PUBLIOITATEAl f cohceohtA exclusiv ^ Agenției de Publicitate % CAROL SCHULDER & Co. BUOI BEȘTI ■tv. KirateatftTlcl IC—Teletem e Birourile ziarului: Str. Sărindar No. 11 DamînicS I Iunie 1008 DIRECTOR POLITIC CONST. MILLS ▲BO* AM­ENTE I Ob­an < • Inui­t • Inni I • Inni • e­e • e TELEFONI Pentru Direcțiune No. 14100 . Capitali . 14­10 a Provincie­­i Străinătate No. 11­40 Apare zilnic cu ultimele știri telegrafice și telefonice de la corespondenții noștri din țară și străinătate m Argumenta­rea d-lui larg­ iiloman.­Amenințările d-lui Nicu Filipescu cinste, împușcați în marginea drumului fără lege și fără judecată. Guvernamentalii au răspîndit atunci un zvon: răscoala va avea cel puțin o urmare bună, sîngele nevinovat nu va fi curs în zadar­, fața țarei se va schimba. Am zîmbit atunci sceptici! Cunoșteam prea bine țara și moravur­ile ei politice. Cunoșteam prea bine împrejurările în cari se guvernează la noi. Chiar dacă credeam în buna credință a unora din­tre tinerii liberali — nu a tuturor, ți­nem s’o spunem — știam însă că mai tari decît dînșii vor fi împrejurările. Și nu ne-am înșelat ! In lupta pentru marea operă de re­­formă guvernamentalii s’au arătat din capul locului slabi. Țăranii n'au fost as­cultați ! La alegeri nu li s’a lăsat li­bertatea votului nici chiar la colegiul al treilea ! In parlament guvernul, sub te­roarea unei revoluțiuni a marei proprie­tăți, — s a mulțumit a preface Camerile într'un corp consultativ, care exprimă doleanțe, dar nu ia măsuri energice... Vedeam dezastrul cu ochii. Dar guvernanții tot mai cereau cre­dit. Legile trebuiesc aplicate. Ei bine, legile se aplică acum și rezultatul se vede. Țara e tot acolo unde a fost. Par­tidele — vorba doctorului Cantacuzino — tot încătușate de interesele egoiste de clasă sunt. Metodele politice aceleași au rămas. Politicanii se încriminează reci­proc de cele mai utile fapte, de par­că toți ar fi o ceată de lipsiți de conștiință și cinste... Țărănimea continuă a suferi­, ea continuă a fi exploatată și asuprită,­ iar conciliul superior agricol, care avea să-i aducă salvarea, a ajuns să fie ata­cat într’o dulce armonie de presa bră­­tienistă și de aceea a d­lui Nicu Fili­pescu. Nu s’a schimbat fața țarei ! Nu sunt mărețe urmările zilelor rrevoluționare‘ din Martie 1907 ? A. B. -­3* A­deveruri**— Ilaritate In notele stenografice ale discursului d-lui Filipescu la Buzău, citiu­ textual: „Vă mulțumesc pentru bunăvoința mă­gulitoare pe care mi-o arătați și pe care o merit (Ilaritate). Văzând că cel de față nud, d. Fili­pescu, tot după notele stenografice, a adăugat: „O merit, d-lor, fără glumău. Cel de față aț luat’o visă tot in glumă și au aplaudați! Fr. natural Ziarele relatează că ’la Buhuși aju­­torul de primar d-aus.... Țipă a făcut scandal la un bat. Tot ce poate fi mai firesc din partea d-lui.... Țipă! As­tu numai că tot el dă și tot el... Sf. Treime — De ce aț ales junimiștii Sf. Treime pentru a ține congresul ? — Ca să arate d, Filipescu că nu e vorba de dualismul Carp-Cantacuzino, ci de treimea Carp-Cantacuzino-Fili­­pașcu - Rigoletto menințările d-ln Ilieu Filipescu D. Nicu Filipescu a recurs, din­ nou, la vechea tactică de a amenința și insulta pe adversari, crezînd că dacă nu-i va teroriza cel puțin va provoca diver­­siuni în polemicele politice. .D. Nicu Filipescu nu mai are ni­­tru d. Marghiloman, dar a impres­­mic de perdut politicește. A perdut totul din momentul ce s’a văzut si­lit, grație abilei sale atitudini, să renunțe pentru totdeauna la ambi­țiu­nea sa de­ a ajunge șef a­l parti­dului conservator. D. Filipescu își dă azi perfect sea­ma că nu mai poate avea această veleitate, că a devenit imposibil la conservatori, că nu mai poate a­­vea în acest partid alt rol decât acel de provocator de scandal, de turbu­ră,tot de stradă, de agitator fără scrupule, fiindcă omul care a semă­­n­at ura și vrajba într’un partid nu se mai poate nici­odată înălța la conducerea acelui partid. Dar d. Filipescu a recunoscut singur ce situație și-a crezat și cînd s­a mai văzut, la un moment dat, izolat chiar de rudele sale din di­nastia Cantacuzino, nu i-a mai ră­mas altceva de­cît să profite de gruparea junimistă la care se alipi­se și să pornească cea mai turbată acțiune de răzbunare în potriva a­­celuia care nu s’a făcut cu nimica vinovat că d. Filipescu a dat în gropi, în potriva d-lui Take Io­nesc­u, întreaga atitudine a d-lui Nicu Filipescu, de la alipirea sa de ju­nimiști, nu are altă țintă, nu are alt rost de­cît de a se pune în calea d­ lui Take Ionescu și a-î stingheri acțiunea sa politică. Dar cu­ cît a fost mai pătimașă lupta d-lui Filipescu, cu cît au fost mai mari sforțările sale de a crea situațiuni­ dificile d-lui Take Ione­scu, cu atît mai repede și mai sigur înainta spre izbîndă șeful conserva­torilor democrați. , IT-4. <?2 in­ Hî 3. Nicu Fili­pescu, toate injuriile grosolane, toa­te amenințările și fanfaronadele cari se debitează verbal și în scris,— toate sunt pornite dintr’o colosală sete de răzbunare în potriva d-lui Take Ionescu. Cine Ta auzit vorbind pe d. Fi­lipescu la banchetul de la Buzau, iu cine s’a uitat în ochii lui, de si­gu­­r că a rămas cu impresia aceasta. Filipescu a devenit dușmanul de moarte al lui Take Ionescu Sînt ani de zile pe cînd d. Fili­­pescu se agită în lagărul carpist. N’a existat pentru d. Filipescu un moment altă preocupare de cit sa urmărească, zi cu zi, ce face, ce zice, cum se mișcă d. Take Ionescu și mai ales să afle ce are de gînd să mai facă. De ani de zile partidul liberal își a asigurat, la guvern și în opoziție, sprijinul d-lui Nicu Filipescu, sau mai bine zis d. Filipescu imploră de ani de zile concursul liberalilor nu numai în alegeri, dar mai ales în luptele interne ale conservatori­lor, în campania sa contra d-lui Take Ionescu. Liberalii sunt încîntațî de aceas­tă atitudine a d-lui Filipescu și cînd îl văd alergînd disperat, într’o cam­panie oarecare, ei îi dau concursul pe care-l imploră, căci ce urmăresc altceva liberalii de­cit paralizarea tuturor forțelor opozițiunea și slei­rea lor în asemenea lupte. D. Nicu Filipescu a mai fost rot de o mică ambițiune și anume de a vedea pe mai mulți fruntași ju­nimiști, și în special pe d. Al. Mar­ghiloman, cum s’ar zice la cuțite cu d. Take Ionescu. D. Marghiloman a fost bănuit, pînă mai dăunăzi, pînă în ajunul lui 9 ianuarie, că conspiră cu d­. Take Ionescu, că pune la cale o împăcare a takiștilor cu junimiștii în contra cantacuziniștilor și cum avea dreptate .d Filipescu. De aceia s’a hotărît repede să cla­rifice, situația d-lui Marghiloman. Atunci s’a aranjat... sub­ șefia aces­tuia, atunci Nababul a fost pus să­­ descrie ce strălucită perspectivă i se deschide în partid, atunci i s’a anunțat marele Sacrificiu ce s’a ho­­tărît d. Filipescu să-l facă, adică să prepare șefia... altuia, d-lui Mar­ghiloman. Acest cuvînt l’a așteptat d. Mar­ghiloman și numai după ce a pri­mit asigurări formale, a intrat in acțiune. Repede, foarte repede însă, și după ce s’a adîncit bine ruptura cu takiștii, d. Filipescu și cantacu­­ziniștii au bine-voit să alimenteze campania în chestia expropriere­. Sub-șeful junimist a simțit lovi­tura și a recunoscut chiar, la ban­chetul din Buzäu, că a fost lovit. D. Marghiloman n’a avut ce face și s’a... cfasat cîtva timp și ime­diat a profitat d. Nicu Filipescu pentru a se arunca pe primul plan al luptei, s’a proclamat șef al Ca­pitalei, chiar în casa d-lui Marghi­loman, — așa se aranjase a doua... expropriere — și de cînd e șef al Capitalei , Filipescu atacă cu o furie nebunească pe takiști pentru a se simți că d-sa a întrat în scenă. La banchetul de la Buzau — la acel banchet de reabilitare — d. Filipescu n’a zis o vorbă bună pen­cat pe d. Take Ionescu cu cele mai grosolane injurii, l’a atacat într’ade­­văr cu ura unui dușman de moarte. De ce această nouă, furioasă și nebunească eșire a d-lui Nicu Fili­pescu contra d-lui Take Ionescu ? Fiindcă de­și i-a convenit cam­pania contra d-lui Marghiloman, totuși pentru a pregăti... atmosfera congresului carpist, pentru a im­prima o notă mai violentă cuvîntă­­rilor de la acest congres, a izbit cu furie în d. Take Ionescu. Diversiunea a fost rostul violen­țelor d-lui Filipescu. Un lucru a obținut d. Filipescu, trebue s’o recunoaștem, sub-șe­ia d-lui Marghiloman a zburat la cel d’Intíiü atac. In privința aceasta va recunoaște și d. Filipescu că pretendentul la șefia liberală d. Ionel Brătianu, stă mai bine de­cît d. Al. Marghilo­man, stă mai bine fiindcă nu poate r­ •­’t­'c.-ți­ne chestiuni de punere. Mai are însă nevoe d. Filipescu și de alte multe lovituri ca să poată apoi opera mai la largul lui în con­tra d-lui Take Ionescu, mai are nevoe să asmute și pe alți fruntași cari n’au atacat personal, pînă a­­cum, pe șeful conservatorilor. In special e cultivat în această direcție d. loan Lahovary, după ce se pare că zadarnice au rămas stăruințele ce s’au pus pe lingă d. Costică A­­rion. In sfîrșit în aceasta constă acum noua și turbata acțiune a­­ l-lui Fi­lipescu. La banchetul de la Buzău n’a ui­tat nici „Adevărul“, a reeditat ră­suflata infamia că servim interese străine, fiindcă am dejucat toate manoperile „prensului“ Griguță, și desigur și ale d-lui Filipescu, caii urmareau să servim interesele lor prin acapararea acțiunilor „Adevă­rului“,— asalt care n’a reușit și nu va reuși nimănui. Disperata acțiune a a-lui Nicu Filipescu nu prinde și nu provoa­că nici o diversiune, fiindcă la in­juriile și furiile d-sale d. Take Io­­nescu nu consimte de loc să răspun­dă, fiindcă șeful conservatorilor democrați și-a tras se vede o linie de conduită politică de la care nu se abate. D. Take Ionescu urmărește ca pretutindeni să-și concentreze toate forțele de care dispune și după ce va avea pretutindeni partidul complect organizat, va avea ocazi­­unea să dea la toamnă o nouă luptă electorală, în Capitală, și cum a­­tunci d. Nicu Filipescu de sigur că are să reediteze injuriile și atacu­rile,—nu va fi prea tirziu pentru a fi relevate. I&. expro­ MAZ­RIȚII Furtul de la lauou Kioulchou Nici reporterii, nici serviciul de si­guranță n’au­ voit să știe despre senza­ționalul furt, al cărui erou a fost mult simpaticul Iancu Niculescu, raman acum cînd face la Rașca pe „prezidentul de tribunal“ în „La Răcoare“ ! In una din serile trecute vreun vechiu client al Văcăreștilor, care se vede că DÎndise pe Niculescu, sări în odaia, sa ele culcare și I șterpeli punga cu 180 de lei. Surprins de strigătul lui Ni­culescu care se trezise din som­n, pun­gașul și-a lăsat carta de vizită, nu per­soana, ca să zicem așa, a unei pălani și a unui baston de „operații“. Iancu Niculescu duse corpurile delicte la poliție, dar nici pînă azi autorul com­plicatului furt n’a putut fi descoperit. Se așteaptă, desigur, sosirea lui Sh­erlok Holmes, ca să-l descopere ! Numai de nu l’ar bănui poliția pe Nae Mac-Mahon din „La Răcoare“, care se știe că poartă Simbetele preziden­tului pe care-l joacă Niculescu! Te pomenești că Brezeanu mijlocește pe lingă poliție arestarea lui Nae Mac- Mahon, ca autor al furtului de la Iancu Niculescu! E singurul mijloc ca poliția sa se miște și să iasă cei 180 de lei. Fac ? S’a schimbat fața țârei ? Pentru doctorul Cantacuzino și răpo­satul doctor Radovici, zilele din Martie 1907 au fost zile revoluționare ! Așa își pierd chiar și cei mai inteligenți ca­pul cînd cerul se roșește de flacăra raz­­bunărea și lupta fratricidă cu pușcă și tun se pornește! După zilele revoluționare a urmat re­­acțiunea. O represiune sălbatecă, odi­oasă, care nu respectă nimic care exe­cută oameni nevinovați, care se pune în slujba celor vinovați, a urmat. Noroc,că există în această țară acest ziar, căci cu toată gălăgia ce făcuse d. lorga înainte de răscoale, cu toată broșura d-lui Ha­­ret, cea cu pietrele ce se vor ridica din drum, —, țara aceasta părea rușinea i­­reparabilă ca barbariile comise să ră­­mîe fără protest . Părea rușinea ca copiii să nu poată striga în lume durerea lui­de a și fi văzut părinții îmbătim­iți în ffacerea Sturdza dr. Bănea Articol din care se va vedea cum privesc ungurii și sîrbii acțiunea trinităței Bunea-Iorga-Bianu Am promis să dovedim pentru ce canonicul dr. A. Bunea din Blaj a bine meritat excluderea sa din si­nul membrilor ordinari ai Acade­miei române. Ne ținem de cuvînt și sperăm că cititorii noștri se vor convinge pe deplin din rîndurile de mai jos ci­ă dreptate aveam de a demasca acți­unea nefastă a trinităței Bunea- Iorga-Bianu. O mai elocventă dovadă nu poate fi de­cit opinia cercurilor conducă­toare de peste munți în privința campaniei nedrepte întreprinsă de d-rui Bunea, fără nici un folos na­țional sau științific, împotriva bi­­sericei ortodoxe, precum și în pri­vința consecințelor ei fatale și­­ ex­trem de grave, după cum se va ve­dea-Ne servim deocamdată de păre­rea unui distins publicist de peste munți, d. Teodor Păcățianu, au­torul importantei lucrări ,,Cartea de aur a neamului romînesc“ și director al ziarului ,,Telegraful ro­mân din Sibiu, organul Mitropo­liei romînilor ortodoxi din Tran­silvania și Ungaria. Iată cum se exprima in această privință d. Păcățianu într’o scri­soare adresată subsemnatului Sibiu, 8 Maiu 1908 Iubite amice. Am citit cu plăcere articolul din Adevărul, întitulat „Chestia religi­oasă și Academia romînă“ și regret că nu-1 pot reproduce, deoarece chestia e tratată dintr’un punct de vedere care interesează numai pe cei din Romînia. E bine însă că se dă semnalul de alarmă din vreme. Intr’adevăr, pentru biserica or­todoxă romînă canonicul Bunea, din Blaj e un om foarte periculos­­ și lovitură mai mare n’ar fi pu­tut să se dea bisericei noastre de­cit prin alegerea lui ca membru ordinar al Academiei. De cînd d-rul Bunea a eșit în pu­blicitate cu noua sa teorie că, pînă la Mihaiu-Viteazul, noi n’am avut nici o organizație bisericească și că viața adevărat bisericească-naționa­­lă a poporului român de aici începe abia de la unirea cu mama Roma, noi nu mai avem manuale de isto­rie bisericească pentru a putea fi propus acest studiu în școale, de­oarece guvernul unguresc le-a o­­prit și confiscat pe toate, sub pre­­texctul că știința istorică, prin nouii săi reprezentanți Bunea și Iorga, a constatat că sunt neadevăruri cele crezute de noi. Am fost îndrumați deci de autoritățile maghiare să ne facem manuale de istoriie biseri­cească cu falsificarea adevărului istoric, fiindcă așa zice d. Bunea că e bine, iar ungurilor le convine de minune lucrul, pentru că dacă n’am avut organizație bisericească în trecutul îndepărtat, nu am­ pu­tut juca nici vreun rol mai însem­nat în statul acesta. Și apoi încă ceva, mai grav. Mi­tropolia noastră ortodoxă are mai multe procese cu sîrbii pentru mî­­năstiri, procese în valoare de vreo treizeci milioane de coroane. Aces­te mănăstiri sînt înființate în mare parte de noi, încă pe vremea cînd în Ungaria nu se afla nici suflet de sîrb. Știi cu ce se apără sîrbii în pro­cesele acestea? Cu afirmațiile cano­nicului Bunea! Ei spun că Bunea a constatat că pînă la data cutare noi nu am avut nici o organizare bisericească, nu am avut mitropo­lit, nici chiar episcopi, deci cum se poate să fie înființate de noi mînăstirile din proces? Inchipuește-ți acum că Bunea reușia să fie ales membru ordinar al Academiei române! Nu era oare aceasta o confirmare a punctului de vedere pe care l’au pus sîrbii ? Faptul că Bianu lucrează de mulți ani ca să-și bage prietenul de la Blaj printre membrii ordi­nari ai Academiei, pe noi nu ne supără. Bianu are datorii față de Blajul, care l-a preluat și ca unit­iatorii și față de biserica sa. Trebue să-î promoveze interesele unde poate. Dar ținem să accen­tuăm că pentru d. D. Sturdza este rușinos să se facă unealta lui Bia­nu și să­ î citească propunerea refe­ritoare la alegerea prietenului sau în secția istorică (cum s’a întîmp­­lat), întocmai ca si cum ar citi un mesaj regal. La noi­ știe toată lumea că propu­nerea pentru alegerea lui Bunea, nu d. Sturdza, ci Bianu a făcut’o. Intr’adevăr, Bianu a dat propune­rea spre a o citi în secția istorică lui Ion Bogdan, dar acesta a spus din capul locului că are să cază, deci el nu se blamează. Atunci Bianu a înduplecat pe d. Sturdza ca, cu autoritatea sa, să propună și să se interpună. Insă, cum ști, a pățit’o, propunerea cu candidatu­l unit a căzut. Faptul că la vot, Bogdan a mers cu d. Sturdza, nu ne surprinde. Ci­mul acesta nu are un pic de simt ortodox. Ne mirăm însă și ne-am mirat de Onciul, pe care nu-l socoteam așa de mameluc fată de d. Sturdza, cum s’a prezentat de astădată. Nici chiar in interesul patriei sale, în interesul Bucovinei, n’a îndrăznit să-și deschidă gura, numai ca să nu supere pe d. Sturdza și pe Bi­anu !... Te salut cu dragoste . T. V. Păcățianu Din citirea acestor rîndurî nu va scăpa de sigur nimănui gravitatea deosebită a faptelor descrise de d. Păcățianu, ca consecință a relei ac­țiuni întreprinsă de canonicul dr. Bunea în contra bisericei ortodoxe a fraților noștri de dincolo. Aceste sunt urmările funeste ale campa­niei nedrepte pornită de d-rul Bu­nea într’un acces de exagerat fana­tism catolic, acumulat în celebrul institut Propaganda fide din Ro­ma. Judece acum cititorii noștri im­parțiali dacă d-nii Iorga și Bianu comit o faptă bună, secundînd, în­curajînd și proteguind, în vremu­rile grele prin cari trece neamul nostru, reaua acțiune a d-nului Bunea, care nu vede interesele mari ale romînismuluî de­cît prin prisma turbare a catolicismului, a­­tît de redus azi în splendoarea și puterea de altădată. LB­ A. Argumentarea d-lui Marghiloman Știam că la nou drept suprem tir­ziu pentru calitatea de om de stat și bărbat poetici se cita și acesta : — E cinstit ! Peste tot locul, intre oameni civi­lizați, se înțelege, că ori­ce om trebue sa fie cinstit și de așa ceva nici nu se vorbește. Peste tot locul faptul că un om e cinstit nu ar face pe ni­meni să creadă că atîta ajunge pen­tru a’l bombarda bărbat de stat și fruntaș politic. Dar ca la noi la nimeni și tre­buie să fie motive că se face dintr’o datorie ce-i incumbă fie­cărui om,— un merit și un titlu. Prin discursul d-sale rostit la ban­chetul din Buzău, d. Marghiloman a mai adus însă la cunoștința lumei uimite c­e­va titluri cari fac din d-sa și ar face și din ori­cine altul un mare bărbat de stat. Unul din aceste titluri sună: .,Mi-am venerat în­totdeauna pă­rinții“. Și d. Marghiloman a des­­voltat această afirmațiune adăugînd că dacă inima nu te îndeamnă să asculți porunca Decalogului, cel pu­țin min­tea trebuie s-o facă... Curioasă teorie în gura moștenitorului unor părinți foarte bogați, dar in sfîrșit și ea o teorie. Alt titlu pentru a putea fi bărbat de stat, sună după d. Marghiloman: „Pe mine nimeni nu m’a întrebat de unde’mi vin banii­”. E drept că d. Marghiloman a beneficiat în această privință de o mare favoare, căci cine în această țară a rămas nebănuit ! Dar lumea știa că d. Marghiloman a fost moștenitorul unei averi mari și re­nunțase de a mai cerceta originile acestei averi, cum se renunță la cer­cetarea originei oricărei averi mari, deși cum am mai spus origina aces­tei averi nu se pierde în negura vre­­milor. Dar totuși nu odată s’am re­levat operațiuni financiare ale d-lui Marghiloman cari arătau că nu e tocmai­ tocmad scrupulos în sporirea avutului sau venitului d-sale și ul­tima afacere a expropiereî curtei d sale a dovedit că nu are atît de mare durere de banul public, sau mai bine zis că e foarte parcimonios cu banul public cînd e vorba să fie dat altuia, însă nu cînd e vorba să-l ia d sa. In sfîrșit d. Marghiloman s’a re­ferit la timpul cit a fost ministru și a declarat că nimeni nm i a fă­cut vreo imputare. Și pe cină spu­nea aceasta d. Marghiloman avea lingă d-sa sa, în fața d-sale pe d. Nicu Filipescu. Trebuia să fi fost pen­tru amîndoi un moment penibil. D. Nicu Filipescu care atacă totdeauna cu curaj și violență n’a calificat oare pe d. Marghiloman pe cină era mi­nistru de justiție cu epitetul, ban­ditul de la justiție­? încă odată, discursul d-lui Mar­ghiloman rostit la Buzău, a fost cel puțin o greșală de tact. El a arătat că d. Marghiloman se simte sinius cu ușa, că simte nevoia de a se spăla, fie și cu șampanie, că nu se simte de­loc atît de sigur pe cit afecta ! D. Filipescu ce i drept a fost mai abil. D-sa știe din diversele d sale dueluri că cea mai bună paradă e atacul. Și a atacat cu aceeași vio­lență care a făcut ca nimeni să nu-l mai ia în serios. Altfel cum ar mai fi putut sta d. Filipescu la aceeași masă cu d. Marghiloman și cu d. Vlădescu pe cari i-a atacat și înfu­­riat în modul care-i încă în amin­tirea tuturor. Ind.­ cursu­l in extenso ne-o arată—a pre­cizat (­!) la Buzău cum e susținut par­tidul conservator dei­toorat cu banii străinilor, apoi pe partidul acesta nu l susține Adevărul și Adevărul nu e vindut străinilor ? Iată dovada făcută. Să nu rîdeți, căci d. Filipescu prinde astfel doi epuri: înjură și pe d. Take Ionescu și ne Înjură și pe noi. Un singur lucru Însă nu vede d. Filipescu, că de vre o doi­spre­zece ani ne înjură astfel și pe măsură ce ne Înjură mai cu parapon, Adevărul intră tot mai adînc În păturile noul și populare ale țărei, pe cînd poli­tica d-sale devine tot mai dispe­rată. Și mai uită un lucru d. Filipescu, pe care însă nu-l uită opinia pu­blică. Uită asalturile banditești ce a dat pentru a pune mina pe acest ziar „vîndut străinilor“ ; uită că nici grevele polițienești organizate de d sa contra noastră, nici devastă­rile haimanalelor pe care le trime­tea să ne spargă geamurile, nici coa­lițiile cele mai monstruoase ce a în­jghebat în­potriva Adevărului, nu au putut să ne clintească convingerea ce avem că demascîndu-1 la fiecare pas, facem un real serviciu demo­crației și o operă de adevărată asa­nare morală. Și mai uită d. Fili­pescu că nu sînt doi ani împliniți de cînd, după ce asaltul său în car­tel cu dinastia Brătianu, contra A­­devărului, suferise dezastrul știut, a dat mina cu dinastia Cantacuzino și d. George Cantacuzino; acela care apela la Fischer ca să cumpere o hipotecă pentru a-i scăpa o rudă, același d. Cantacuzino, împins de d. l Filipescu, punea jos una sută mii de lei%și alerga la d. Bî. Ferichide, doar o putea pune u na pe hipoteca a­­supra palatului „Adevărului“, spo­rind că astfel politica Filipescu- Cantacuzino va putea să cîștige con­cursul acestui ziar:... „vîndut străi­nilor“ ! ! Președintele Camerei de azi, d. Mi­hail Ferichide, cunoaște mai bine ca ori­cine exactitatea acestor fapte și de a­tfel faptul e de notorietate pu­­blică. Și d. Filipescu se mai îndoește că lumea înțe­lge de ce ne înjură la toate ocaziile... „solemne“ ? Dar n’a încercat d-sa să forțeze mina d-lui Take Ionescu, ca acesta să se pună luntre și punte și de ba­tirul acestuia să nu mai demascam politica fi­lpescistă ? Reușit­a ? S’o spuie, o știe mai bine ca noi ! Căci trebue să mărturisim că pu­nem ma­i mai pre­sus „anti­filipes­­cismul“ nostru de olt... „takismul“ nostru. Asta o știe d. Filipescu și nu ne-o iartă. Dacă ar ști însă cum ne priesc înjurăturile­­ sale — ar fi în stare să-și muște degetele, dar să nu ne mai înjure. Ad. Ne înjură și ia banchete! D Filipescu nu ne-a uitat la ban­chetul din Buzău, cum nu ne uită la nici o ocazie mai de seamă. E o do­vadă că suvenirurile ce am lăsat a­­cestui politician sunt trainice. Cînd însă d. Filipescu ne înjură cum ne-a înjurat la Buzău, să știți că iar a pierdut o carte mare — și azi, după patru luni, se știe de toți că a pierdut definitiv cartea pe care a riscat-o, cu impetuozitatea­­ cu­noscută, la 9 ianuarie. Cînd spuneam mai alaltă ori că d sa e omul tuturor îndrăznelilor, nu ci­tisem încă in extenso discursul său de la Buzău, care era și mai la lo­cul său dacă îl rostea la Făurei. • in adevăr, d. Filipescu spune că de cîte ori se gândește la d. Take Ionescu—și veți conveni că se gin­­dește cam des !—își aduce aminte de piesa lui Augier: „d­erușinații“. Nu l așa că sună bine această injurie din gura omului tuturor îndrăznelilor ? Dar fiind­ că discursul d-lui Fili­pescu are ca supremă nerușinare a­­firmația că al treilea partid din a­ceasta țară—acela al conservatori­lor­ democrați —■ e susținut cu banii străinilor, să vedem cum o dove­dește d. Filipescu această afirmare. Căci sa știți, de­geaba îl somează presa conservatorilor democrați să precizeze fapte. d. Filipescu — dls­ CHESTIA ZILEI Intrarea d-lui Djuvara în guvern „D. Djuvara a eșit din gu­vern, acum ci­țiva ani, fără să mă previe și acum vrea să intre, tot fără să mă prefie*. (Conil MitițăJ C. Ionil Bratianu (către d. Al. Djuvara) : Alecule, nu zici nop, pînă nu-i săriți Cereți astăzi No. 20 din senzaționalul roman: Mile Curiei din Peking sau Zidul Harților 5 bani fascicola în toată țara Intîlnirea de la Renal — Un demers important. — Ce se­­ spune în Rusia, Germania și­­ Engintez­a — Suveranii Englitezei și Rusiei au­ schimbat primele salutări și vizite ob­bligatorii, pe cînd diplomații din suita lor au luat contact. Va trece vreme ur­ită pînă să știm pozitiv motivele și rezultatele acestei călătorii așa de brusc h­otărite și pe care regele Eduard al VII-lea ar fi putut-o evita. Toasturile schimbate între cei doi suverani sunt cele de ri­goare ; ele nu spun nimic sau ceva prea vag. Ele lasă joc la comentarii­e cele mai curioase, la presupunerea, dacă nu a unor evenimente necunoscute, dar a unor negocieri misterioase. Noi vom constata numai faptele și nota împresiunile celorlalți. — Un demers important Rügele Englilerel e însoțit de o­­ suită excepțional de nu­meroasă in care se disting sir Charles Hardinge, sir Arthur Nicolson, amiralul Gr John Fisher, care a fost de curînd amestecat în niște polemici vii privitoare la noua organizație a marinei de război­, gene­ralul sir John French, care trece a fi consilierul militar obicinuit al regelui, Lord Home și Lord Hamilton of Dalzell, cari sunt renumiți pentru competința lor în chestiunile Indul Ocebe­ntale, sir Archibald Ermondstone, care a în­deplinit misiuni diplomatice in Persia, lord Erlington, care a fost prins secre­tar de ambasadă la Petersbu­r, maio­rul Ponsorsly și căpitanul Seymour. Fortino deia secretariatul particular și trei personagii actualmente atașate la ambasada din Petersburg și chemata anume la Londra de vre­o cincispre­zece zile: căpitanul Stanley, at­șat na­val, colonelul Wyndham, atașat militar și d. O’Revine, însărcinat de afaceri. Rămîi frapat de o asemenea desfă­șurare de suită și de calitatea acestor personagii, cînd cunoști obicinuita sim­plicitate a regelui la călătorie. De obi­­ceiu, el nu-i însoțit decit de doi se­cretari. Se trage deci încheerea în chip fi­resc că regele nu îndeplinește un de­mers ordinar și fără Însemnătate Asu­pra acestui punct nu încape nici o con­testare. Toată presa e de acord. Părerea in Rusia în Rusia, afară de grupurile înain­tate ale Dumei, ce privește în genere această întrevedere cu bună­voință. Organul oficios al guvernului ,,Rossya“ asigură in termenii următori Geu­­mania: „Salutăm cu mare bucurie vizita re­gelui Eduard în Rusia și vedem în ea o nouă garanție de consolidare a păcei universale, pe care Rusia se silește din toate puterile s’o sprijine. „Deși Rusia socoate de mare însem­nătate să aibe relații prietenești cu toate puterile, în deosebi cu puterea limitrofa, Germania, de care e legată prin numeroase și vechi legături, ea respinge în momentul actual orice noul alianțe, oricari ar fi etaj ca neoportune. »Se găsesc în opinia publică unele voci, cari ar voi să împingă Rusia să contracteze noul alianțe politice. Nu putem decit să refuzăm de-a ne asocia la această mișcare. Aceleași fol iau, în același timp, Germania ca țintă a ata­curilor lor statornice și cirje și ii a­­tribue In toate chestiunile de politică internațională mașinațiuni polfice, deși nu aduc nici o dovadă la sprijinul a­­aorțiunilor lor,

Next