Adevěrul, iulie 1908 (Anul 21, nr. 6765-6795)

1908-07-01 / nr. 6765

An uiai AX-iea—No. 6765 FONDATOR Alex. V. BeldUmam* PUBLICITATEA: CONCED rí TÄ EXCLUȘI» j, Rgențio« da Publicitate CAROL SCHULDER & Co. BUC REȘIT St*, Kaira^eoi1 sepiei 1«S—13>!®2©îe& Birourile ziarului: Str. Sărindar No. 11 DIRECTOR POLTÎC CONST. MILLS Apare zilnic cu ultimele știri telegrafice și telefonice de la corespondenții noștri din țară și străinătate 1 Julie î sinS­ABORAJ SIlUKTIEi 0a a­n 6 luni 8 luni p­rima • * TELEFON « Pentru Direcțiune No. 14­99 . Capitală „ 1410 „ Provincie­­­i Străinătate Vo. 10140­ 2>m­asticisinul C#rpsis-Comunicatul gsnsr. p^m Comunicatul generalului Manu Campania în chestia militară dusă de „Conservatorul“ este, în fine, aprobată și de d. G. Gr. Cantacu­­zino care se solidarizează cu generalul Manu. „Conservatorul“ a pornit o șam­panie, în chestiile militare, învă­luită de oare­care mister. Nu se știa, la început, cine inspiră această campanie și dacă partidul carpist o aprobă. Faptul că prin ziarul „Conserva­torul“ s’a pornit campania, aceasta însemna cel mult că nuanța can­­tacuzinistă o aprobă. Dar chiar de la primele articole, mai toate avînd ca semnătură o i­­nițială sau... un ofițer în activitate. S’a răspîndit svonul că un general in activitate, cu simpatii pentru li­berali, ar fi autorul articolelor din „Conservatorul“. Peste cîte­va zile a circulat alt svon, că un general în activitate, care ar avea și o înaltă demnitate oficială, ar inspira acele articole trimese ziarului de generalul Manu. In fine cam odată cu aceste svo­­puri a circulat și versiunea că d. Carp n’avea cunoștință de campa­nia din „Conservatorul“, că i s’a iprimat chiar ziarul la Țibănești,­­a să nu vadă că ginerele d-sale e tratat în pretinsul oficios al parti­­dului, ca... spion! Car d. Carp a aflat ceva mai tîr­­ziu că Nababul a pus la dispoziția generalului Manu coloanele „Con­servatorului“ pentru a se duce cam­pania în chestia militară și atunci șeful a interzis, pur și simplu, ca să se atingă măcar, în congresul carpist, această chestiune. Și pe cînd, în culise și în orga­nele carpiste, se alimenta fățiș cam­pania și se exploatau, incidentele militare, unii fruntași carpiști în­­țelegînd atitudinea șefului lor, au început să desaprobe atitudinea acelor cari încercau să.... „unel­tească" în armată, unii pentru a pescui în apă turbure — cum era d. Nicu Filipescu—alții pentru motive de ordin personal, cum este învinuit generalul Manu în unele cercuri militare oficiale. Lucrurile nu s’au încurcat însă în partidul carpist, pe această chos­te. D. Carp a presimțit, se vede, că se poate întîmpla o spărtură dacă va impune tuturor să nu por­nească vre-o campanie în chestiile militare. Disciplina la carpiști nu mai poate fi azi, cum era deprins­ă. Carp s-o vadă înainte de-a fu­­ziona cu cantacuziniștii. Azi Nababul și cantacuziniștii pe de o parte, avînd ca arb­ore-garde­nica dar brava dinastie a genera­lului Manu, se răsfață grozav în partidul d-lui Carp, mai ales din zua în care a plecat d. Take Io­­nescu cu cadrele și vechile organi­­zațiuni ale partidului. Deci șeful nu poate să facă tot­deauna ce vrea. In ajunul congresului a reușit să-și impună voința: să nu se vor­bească nimic de chestiile militare. Dar a doua zi d-sa a părăsit țara și în numele partidului car­pist s’a pornit din nou, campania. * Ce înseamnă comunicatul apărut Sîm­bătă în „Conservatorul“?. Comunicatul l’a provocat „Ade­vărul“, aceasta se înțelege chiar din, citirea lui, se înțelege din ciuda care transpiră, că am silit pe can­­tacuziniști să dea generalului Manu acest comunicat. Deși au trecet multe zile de cînd am înregistrat versiunea că d. Ior­­gu Cantacuzino a adresat regelui și d-lui Sturdza cite o scrisoare prin care deplînge cole d­ gg petrec în armată, scrisori din cu­i reiesă că desaprobă chiar campana dusă de partidul din care face pa­re treși se putea răspunde clar și ,’a­e„Q_ ric, a doua zi, că d. Cantac,zino n’a scris nici o scrisoare rege­nt asupra acestei chestiuni și nici d-lu Sturdza, fără alte comentarii, totuși cantacuziniștii au crezut că nu e bine, nu e abil să se procedeze astfel. O asemenea desmințire ar fi fost poate interpretată ca un fel de a­­vertisment pentru rege că Nababul cu gruparea d-sale se agită în ches­tiile militare. De aceea s-a pus la cale un ast­fel de comunicat, ceva mai solemn și din care să reiasă oare­cum că generalul Manu a reintrat în par­tidul conservator, dar nu sub șefia d-lui Carp ci tot sub acea a fostu­lui șef d. Iorgu Cantacuzino. Ce zice comunicatul? Că toată campania în chestiile militare sunt duse cu voia Naba­bului, care-i de acord cu generalul Manu și cu.... „ceilalți“. Cu alte cuvinte se recunoaște că generalul Manu duce campania prin „Conservatorul“, dar ceea ce nu se știa și trebuia să se știe—generalul Manu avea acest interes—era ca Nababul să fie și el descoperit și aceasta nu s-a putut evita prin co­municat. In toate chestiile mari și im­portante — spune comunicatul — partidul trebue să fie unit, nu trebue să apară destinat, deci în chestia militară partidul nu poate fi contra campaniei genera­lului Manu,—cam aceasta reiesă din faimosul comunicat. Dar ceea ce uită cantacuziniștii e că această chestie mare n’au în­drăznit s’o ridice în congres, n’au îndrăznit s’o agite de cit după ce a plecat d. Carp în străinătate. Și de­sigur că nici comunicatul de care ne ocupăm n’ar fi văzut lumina zilei dacă ar fi fost în țară d. Carp, pentru cuvîntul că orî­ cîte s’ar fi hotărit d. Carp să înghită a­­cum de la cantacuziniștî și de la generalul Manu, n’ar fi înghițit însă un comunicat prin care să se afirme că d. Iorgu Cantacuzino a­­probă, împreună cu generalul Manu campania din „Conservatorul“ care a început prin a denunța, mai in­tim, pe ginerile d-lui Carp, că spion,­—o așa solidaritate n’ar fi primit-o șeful conservatorilor cu nici un preț. De altfel ne așteptăm la oare­­cari surprize în această campanie. Generalul Manu n’a ajuns la nici un rezultat cu atitudinea d-sale războinică. D. Sturdza îl pîndește și așteaptă să se redeschidă, la toamnă, această campanie, să stea față în față, cu d. Carp și cu Nababul și atunci vom avea de abia actul fi­nal al conflictelor militare cari au pasionat atît de mult pe generalul Manu. R. X­ Satelitul Austriei Austria strînsă cu ușa de alianța ruso-engleză, ne face ochi dalei și ne invită să conlucrăm cu ea în macedonia. Pînă acum nici nu vroia să știe de interesele noastre în mun­ții Pindului, iar acum a descoperit că există acolo Interese romînești. Aceasta va säzb­a, cu alte cuvinte, că suntem­ iarăși amenințați ca să scoa­tem pentru alții castanele din foc, cnm de altfel totdeauna am făcut, iar cînd a fost vorba ca să ni se sus­țină și Interesele noastre, aliații s’au făcut că nn and. In special Austria s’a purtat on noi cu cea mai neruși­nată rea credință. Să documentăm , ln prima linie fața de romînii de peste munți, Austria și drăguțul de îm­părat au uitat că la 1848, romînii luptaseră paralel cu Austria contra ungurilor. Pe lîngă aceasta, astăzi ch­iar, el nu este vorba de un conflict intre interesele ungurești și cele ro­mînești, acestea din urmă au fost și sunt sacrificate. Ce să mai vorbim de conflictul bulgaro-romîn, cind de la Viena ni se trimeteau sfaturi, dar nu ni s’a dat nici un concurs efectiv pentru aplanarea conflictului în favoarea noastră. Tot așa cn conflictul în Grecia în care Austria a luat aproape pe față partea adversarilor noștri. Și acum Austria din nou face a­­pel la noi și acest apel va fi ascul­tat cu umilință de rege și de gu­vern căci patriotizmul nostru constă în a face gafă multă, dar nu și de a ln­tra în folosul și pentru vredni­cia țarei. ba această privință, ar trebui să lnăi^ pildă de la greci și de la bul- Savi, tari știu să fie efectiv patrioți, nu patrioți de paradă. Dar ce să mai vorbim de patrio­tism și de vrednicie, cind politica noastră externă e condusă în afară de rege și de d. Dimitrie Sturdza care, după pre­zicea marele Mihail Șogâlniceanu, „îl apucă tremuriciul cînd zărește nasturii galbeni ai unui di­plomat străin“. Sfinx Memoriile ofițerilor — Trebue ele să fie ținute secrete pentru ofițeri ? — de lt.-sol. I. Runescu Publicarea memoriului unui căpi­tan prin „Secolul” a amenințat un moment existența guvernului actual sau cel puțin a ministrului de răz­boi ș­. Ca soldat bătrîn mă vom­ ocupa și eu de această afacere. Mai intim­ ce este un memoriu ? Memoriul e oglinda scrisă a unui ofițer, de la sub.­lt. la general; după această oglindă e apreciat de șefii săi în toate împrejurările și mai ales atuncea cînd nu e cunoscut personal. Ținerea memoriilor și notarea în ele, aparține șefului de corp sau de serviciu. Valoarea notelor e așa de mare, că ea poate periclita viitorul și chiar existența ofițerului. Pînă la venirea la minister a ge­neralului Averescu, notele nu erau un secret pentru ofițeri. In divizia 8-a șefii de corpuri erau obligați a citi notele date o­­fițerilor de șefii erarcbici. Sistemul acesta cu arătarea no­telor, mi s’a părut demn de adevă­ratul ostaș, franebeta ce represintă acest sistem, înalță pe șef față de subalternul sau chiar cînd l’a notat rău; și e o greșeală a crede că a­­ceastă francheță ar putea produce ura într-o instituție care e bazată pe nobilitatea caracterelor. Măsura luată de a ține secret no­tele e o măsură greșită, care dacă nu înlesnește răzbunarea șefilor în contra inferiorilor lor, îi face ade­sea a da note după impresia mo­mentului și deci lipsite de matura chibzuință necesară. Cu­ privește pe ofițer, care e de notat, pentru cel bun cunoașterea notelor e un puternic stimulent de a urma pe calea apucată, iar pen­tru cel greșit e o prea bună rețetă la îndreptarea defectului ce i s’a semnalat, prin notele ce i s’au dat. In tot cazul ar fi o copilărie de a se crede că superiorul ar avea frică să noteze pe ofițer așa cum e, dacă ar fi silit să-i arate cu fran­cheță aprecierile ce merită. Din contră, această lipsă de francheță, acest strașnic secret e condamnabil și nedrept, victimele ce produce n’au putința legală de apărare. * O victimă a acestui nenorocit sis­tem e și subscrisul. Iată cum : In vara anului 1907, am luat parte la voiajul de comandament sub direcția generalului Crăiniceanu, șeful marelui stat major general al armatei. După cîtva timp am pri­mit dela un camarad următoarele rînduri: „Lucrările d-tale sunt perfect a­­preciate și clasate printre cele din­­tîia, întru cit privește apreciarea asupra aptitudinii de cîmp, călărie și rezistență, ești apreciat ca cel mai bine dintre infanteriștii cari au par­­ticipat‘‘. După inspecția comandantului di­viziei, primesc următoarele rînduri de la un camarad aflat in anturajul generalului : „Regimentul d-tale nu numai că a eșit cel mai bine la inspecție, dar că celelalte simt departe de a-l ajunge; generalul îl dă de exemplu de cite ori i se prezintă ocazie“. După inspecția generală coman­dantul de brigadă cu o satisfacție plăcută și de față cu mai mulți ofi­țeri, vorbind de inspecția generală, arată că după informațiile ce are, regimentul comandat de mine a eșit cel mai bine în corpul de armată. Intendentul corpului de armată mă autoriză să scriu că generalul comandant al diviziei i-a arătat că administrez foarte bine regimentul. Ca unul ce mă găseam în capul anuarului armatei și față de cele arătate mai sus, mă așteptam cu drept cuvînt la înaintare. In loc de aceasta, iată ce scri­soare primesc la 1 Martie. No. 113 București 37 Febr. 1908 Domnule Socot.-Colonel In baza raportului d-lui general comandant al corpului 4 de armată, veți fi trecut dela 1 Septembrie în subordine. Vă comunic aceasta pentru c| sg. chibzuiți, dacă nu este mai b­ine jn interesul d­v. să vă înaintați de m­i­siunea. Primiți salutările mele. General Averescu Neînțelegînd nimic, fără vr’o vină, sau alt indiciu cit de mie, care să mă călăuzească, am cerut și obținut audiența la minister, unde însuși ministrul mi-a arătat notele foarte rele date de divizie și însușite de corpul de armată. Atît aceste note cit și raportul re­­suma și tocmai contrariul celor ci­tate mai sus, adică , că nu am cu­noștințele necesare, că conduc ruu regimentul și că trebue să fiu trecut în subordine. Zadarnic au fost toate protestă­rile mele, că acum văd pentru l­a oră aceste note rele, cerînd anche­tarea faptului. Domnul ministru mi-a arătat că aceste sunt de atri­buția comandantului corpului de ar­mată. 8­ngurul iu drept a rectifica o notă nemeritată, că d-sa după lege nu poate nimic și că trebuia să mă adresez la timp corpului de armată. A doua­ zi m­i-am dat de­misia (deși chiar ca lt.-colonel aveam drept a mai sta până la 1911) ne­­putind suporta umilirea ce-mi a­­ducea lovitura tată și pe care, grație secretului, n’am putut’o para la timp. Dar dacă la,aiul secret lipsea, dacă cunoșteam la timp aceste note rele, oare tot ași ar­ fi fost rezulta­tul ? Neapărat ci nu. Mai f­iu­ lipsnd secretul poate n’ași fi fost nota: așa de râu de divizie. Al 2-lea, ași fi putut proba la timp că nu le merit,­­ deci obține rec­tificarea neuti­ sar­ii notelor. Fatalitate a fost acest nenorocit secret. Comandantul chi­pului de armată, singurul în drep după cum am arătat mai sus, 1 rectificare, nu m’a cunoscut, de­orece în curs de 34 de ani, n’am servit nici­odată sub comanda d-săe; și din cauza secretului probabil în loc să mă cheme pe mine, s mă pot justifica asupra invinuirei , mi se aducea, a chemat tot pe comandantul di­viziei care față e notele ce-mi dusa deja, ce pută să mai adaoge în favoarea mea ?Ca consecință am fost condamnat­ă grație secretului, mi s’a răpit și silitul drept de a­­părare, drept cari nu e refuzat nici celui mai mare fu­ător de rele.­­ Cer deci cu inistență ridicarea fatalului secret cap înlesnește pro­ducerea de viețile și deci am­e­nință instituția. Lealitatea și catalerismul ce do­mină în corpul m­etru ofițeresc, nu pot fi lipsite și d francheță. Șefii militari oe oameni cinstiți nu pot lucra de­ci la lumină, fu­gind de întuneriul ce-i produce secretul. Gît privește pudicarea prin jur­nale a memoriilor ofițerilor, aceasta constitue o ofensi pentru întregul corp ofițeresc și poate aduce cel mai mare zdruncji instituției. Looa-col. Benescu FAPTE ȘI OIMDZITIUM =â'D Sărutatul.­ Am citit că în A­_______________merica, poliția a "cT a trebuit să inter­vie față de un obiciu al tinerilor a­­morezați de a și omunica efuziunea sentimentală prin sărutări lungi, inter­minabile, fără a lua în seamă publici­tatea m­anifestațiunilor acestea de dra­goste. Din contră, ca tot ce e ameri­can, și aci se urmărește atingerea re­cordului, așa în­cît trecătorii sunt ne­contenit înfiorați pe străzi și în gră­dinile publice de scene escitante de a­­semenea natură! Cum se vede, sărutatul cu toate că nu toți poeții l’au divinizat ca Rostand în „Cyrano de Bergerac“, e Aparte de a fi un obiceiu în scădere­­aîntăreții pesimismului și cu deosebire misoghi­­nii n’au uitat nic odată să amintească contrastul între gura frumoasă pe care o sărută un tînăr amorezat și rînjetul scheletic care-l va avea aceeași gură ca*11* Tiermiî vor fi distrus carnația bu­­zeei rumene și mărgăritarul șirurilor alete cari însem­neză rîsul.... Toate a­­ceste comp­arațiuni n’am ucis nici ele sărutatul. Medicina duce înă azi o luptă din ce în ce mai învrșunată împotriva sărutatului. T­ I Intr’o recentă teză de doctorat­ a [ unui candidat care mi-a trimes lucra­rea sa, înlocuindu-șî numele printr’un modest X, se consacră cîteva pagini și flagelului.... sărutatului. Se știe, în a­­devăr, că sifilisul extra-genital se trans­mite lesne și foarte mult prin sărutat, din partea persoanelor sifilitice, cu ac­­cidente­ bucale. Teza citează Rusia, unde sarutatul a luat proporții colo­sale, ca una din țările unde contami­narea pe această cale e mai mare. Sînt țări unde răul a început să fie combătut, atîrnîndu-se copiilor plachete de cauciuc cu inscripția: „Vă rog, nu mă sărutați“, căci, și la noi, în mod re­flex, iubitorii de copii sărută pe mi­cuții cari le iesă în cale. Atît sifilisul cît și tuberculoza, fără a mai vorbi de contaminări mai puțin grave, se propagă lesne prin salivă, cu prilejul sărutatului. E poate cam brutal, dar e bine să ne ferim de buze —oricît de seducă­toare ar fi— precum ne ferim, sau ar trebui să ne ferim, de pahare, lingu­rițe, etc. întrebuințate de alții. _ Poezia protestează uneori, dar medi­cina are mai multă dreptate. Emil D. Fagure HA­K BIȚII Gata M are emoție în cercurile nababiste, de cînd prensul a adresat . .. admini­stratorilor moșiilor Nababului lozinca: „Să fim gata !■* Convingerea e făcută că Nababul e gata să reia frînele statului cu devotatul concurs al lui Tănase. Măria Sa­conu Iorgu e de-asemenea gata să reia rotun­jirile suspendate pe la diferite moșii ale sale. Prensul e idem gata a relua furniturile de fîn și ori­ce alte furaje pe la primării și ministere. De-asemenea toți membri dinastiei sunt gata a-și relua formalele și aerele de bărbați gravi și fi.ocupați cu trebile statului. Dinastia e gata, numai de­ar­i gata și șeful dinastiei Hohenzollern s’o chieme la putere!. . . După informațiile noastre, dinastia Nababului riscă să fie întîmpinată cu marșul funebru din „Farmecul unui vals­“ Ah, săraca Dinastie!—care cum se știe a și devenit cîntecul oficial al di­nastiei de Vallois! ------------—ase­­» 33 t­emm ---------­ Pif. M . din «rina micii Marile manevre navale engleze, cari trebue să se distingă anul acesta prin extraordinara lor importanță, ocupă deocamdată publicul întreg prin unele incidente personale de o nediscutabilă gravitate. Telegramele ne-au semnalat conflic­tul care s-a produs între comandantul general amiralul lord Charles Beres­ford și contra­amiralul sir Percy Scott, care a refuzat să se supue superiorului sau pentru a evita o manevră false, care, după dînsul, ar f provocat o ciocnire intre crucișătoarele „Argyll“ si „Good Hope“. Aceasta nu-i prima jignire care s’a produs între cei doi amirali, un inci­dent mai avusese loc cu­­ prilejul ulti­mei vizite a lui Wilhelm al II-lea în Englitera. Dar alături de acest dezacord între cei doi ofțeri superiori există un confict mai grav, care divizează pe sir John Fisher, lordul amiralității și pe lordul Charles Beresford. Acum câteva luni acesta din urmă re­fuzase să ia comanda e­xcadrei de pe canalul Mânecei, pentru că o socotea rău­ aprovizionată și în acel moment­­fusese susținut chiar de o parte a presei. Acuma însă, și admiratorii lordului Beresford sunt de părere că, oricăru ar fi drepturile sale, e un lu­cru care pri­mează totul într’o chestie așa de im­portantă ca marina de războiă, menți­nerea disciplinei. Diferendele dintre sir John Fisher și lordul Charles Beresford sunt în genere explicate prin sentimentul de antipatie care îi divizează. Mai sunt însă și alte motive: acești doi amirali, cari au pecare în parte o individuali­tate puternică și bine hotărâtă, nu s’au înțeles niciodată din punctul de vedere al politicei navale. Sir John Fisher e partizanul unei reduceri de cheltueli și al construirei de vapoare de tipul „Dreadnought“ de cât de crucișătoare sau submarine și el are aprobarea marinarilor de școală veche. Lordul Beresford n’a împărtășit nico­­dată ideile șefului său ierarhic și i-a acut adese observațiuni.­ ­gq Adevăruri . Dar șeful? Oficiosul cantacuzinist anunță că In­tre șeful dinastiei și generalul Manu e a­­cord perfect. Mă rog­, acordul,­ infect și în­ privința nerecunos­­terei de șef a d-lui I8rj­î Ar . bine să se știeM întrebare Foile guvernului anunță că d. Nacu ră­­mîne membru al partidului liberal. Ar putea afirma aceste foi că d. Nacu aprobă politica celor ce dau azi direcția în­ partidul liberal? Simplă întrebare! Disting not... — Cîte locuri crezi c’o să acorde d. Care cantacuziniștilor ? a întrebat un li­­beral pe un junimist­— Locuri e tot ce pot pretinde să li se acorde, cantacuziniștii, fiindcă impor­tanță nu le acordă șeful nostru,, a răspuns junimistul I­ftigoletto CHESTIA ZILEI A­ustrii­­sti In Cominiai Austria ! Vino in brațele mele, căci ingrata Rusie s'a dat cu en­­­glezul.! I t* C1"fc o jpr JL as 3f th || DOMINICA Oricît din ce in ce privilegiile de clasă dispar, totuși ele sunt restabilite din alt punct de vedere. Faptele, bune ori rele, au importantă nu prin ele însele, ci nu­mai gr întîmplărei cine le sînt actorii. La­­ trăsură caii au luat vînt și amenin­ță să vî întîmple atîtea nenorociri. Un pîrlit de "ai"dist se repede înaintea tră­­surei și cu riscul de a fi zdrobit, oprește în loc avîntul nebun al cailor. Pentru a­­ceastă faptă eroică, îi se sacrifică în ziare două rînduri la fapte diverse, iar la ca­zarmă el poate mănîncă și o bătae, că a degradat efectele. Pe o altă stradă același lucru se întîm­­plă. Deosebirea însă între cele două fapte diverse e că cel ce a oprit caii este un om cunoscut, un om politic, un ministru poa­te. Lucrurile se schimbă. Faptul devine foarte important. I­ se consacră coloane întregi, toată lumea este emoționată, ero­ul primește felicitări și toate coloanele sentimentale visează să-l aibă în brațele lor, iar întîmplarea aceasta va fi trecută la posteritate, înflorită, avînd proporția u­­nui mare eveniment. Tot așa și cu crimele. Nu faptul în sine are importanță ci actorii lui. Dacă ei sunt cunoscuți, ori atunci crima pasionea­ză, dă de lucru ziarelor și justiției luni de și aceea ce e banal pentru comunii muri­tori, devine senzațional și prea emoțio­nant. Și pentru ce toate acestea? Fiindcă cei privilegiați se ocupă de soarta celor din jurul vieței lor, fiindcă viața noastră este­ a unei mari mahalale, pentru care ce­le întîmplate mai departe de anume mar­gini nu mai înfierbîntă nici o imaginațiu­­ne, nu mai pasionează aproape de loc... L11N1 Ajuns la hotel la orele 5 dimineața, de­sigur că-e greu să mai poți dormi. Cu fe­reastra deschisă priveam cum se deșteaptă Bîrladul, cînd bătută de ploaia măruntă și rece care acoperea orașul, văzui sosind o trăsură din care se scoborîră două fe­mei, două doamne și un cățel... Figura a­­cestor femei, mi-am amintit’o că am ză­­rit’o la gară, tot pe aceeași ploae... O dis­cuție scurtă urmă între portar și cele două sosite, apoi o nouă urcare în trăsură și birjarul plecă dînd bici m­îrțoagelor ude de ploae... — Dar ce, aveți atîta lume în hotel, că refuzați pasageri? am întrebat mai târziu pe chelner... — Ba, este loc berechet... — Atunci de ce ați refuzat dimineața pe cele două cucoane? — Vezi mata, noi nu primim dame... Sunt de la café-chantant... Dacă am primi de acelea, nu mai veniți dv... desigur vorba de două nenorocite, din np cari societatea le pune anu­me aparat^ pentru VSITM «ț?»rî ,f nu se amestece cu lumea ceaiîl!^." . e1^ru ele casele cinstite sunt interzise, lael?!!!~ rile bane­le sunt închise, pentru a-și găsi un culcuș trebue să colinde întreg ora­șul și să li se refuze adăpostul fiindcă aparțin unei anume categorii de ființe, fac parte dintr’o anume pătură socială, care trebue să trăiască într'un anume loc și să fie însemnate și protocolate la poliție și alte autorități... O asemenea ființă n’are drept»­ să fie egală cu tine, escroc de lumea mare ori prostituată fără de patentă, vouă vă este permis totul, pe cînd ei îi este interzis­otul, e aruncată cu piciorul ca pe o cli­pă, iar portarul otelului cum se cade, ifi refuză intrarea și o măsoară din cap pînă­ în picioare, ca să vadă dacă este una din aleal ‘ MARȚI Mecanicul nostru șef, plecat din străi­nătate copil, mi-a cerut un concediu ca­ l să se ducă în Germania să-și vadă pă­rinții pe cari nu i-a mai văzut de șapte­sprezece ani. De acolo el îmi scrie o scur­tă cartă poștală care m’a înduioșat pînă­ la lacrimi. „Am sosit la mine acasă, toți sînt bucuroși, dar mă simt așa de străin­ în țara mea“. E așa de explicabil, așa der mult vorbește de la sine tristețea acestor rînduri. Cînd a plecat de la el de acasă, era altul—un copil fără de experiență. Azi se întoarce acolo, unde mult nu s’a schim­bat, dar cel sosit este cu totul altul. Șap­tesprezece ani petrecuți în altă țară, cu alți oameni, cu alte obiceiuri, te schimba complect. A plecat un german de acasă, și de­sigur cel ce s’a întors acolo departe în orașul lui, s’a întors un roman. Ei bine,, acest proces inlectual nu poate de­cît să impresioneze pe om, căci el nu și-a dat seama de schimbarea ce s’a făcut în el, a gîndit că a rămas același, pe cînd de fapt mijlocul l’a înrîurit a făcut alt om, din copilul de altă dată... Și pe lîngă aceasta, ce a mai rămas din trecut? Părinții doar și el s’au schimbat, localitatea și dînsa a luat altă înfățișare, iar oamenii nu mai sînt aceiași. Cel bă­­trînî au murit de mult, cei de vîrsta lui s’au împrăștiat și dînșii în lume, căutîn­­du-șî hrana zilnică, iar cel noul, cei noul, sînt pentru el niște necunoscuți, cari îi privesc și ei ca pe un necunoscut, de care nu sînt legați de nici o amintire, de nici o pasiune... Și alții și cei din jurul lui poate au a­­celașî sentiment, de a găsi în cel nou so­sit, pe cineva cu totul altul de­cît tînă­­rul plecat acum șaptesprezece ani și pe cari mulți l’au crezut pierdut, ori așa de departe plecat, că par’că erau siguri că nu, se va mai întoarce. MERCUR! Cînd eșî din pădurea Buciumenilor, de­odată ti se desfășoară înaintea ochilor, una din cele mai frumoase și mai largi ve­deri, este valea Siretului, în preajma Am­­­dului. In aerul cald al amiezei, un fel de ceată străvezie acopere acest peisaj, care în sus se întinde departe, departe, dincolo de Bacău, iar în față se profilează munții Vrancei. De pe malul înalt, jos în vale se vede șerpuind Siretul, cu albia lui cenu­șie și largă, iar în preajma mea, ocolind Adjudul. Trotușul cu apele limpezi, se varsă în Siret. E o frumusețe, o splendoa­re, o impresiune de măreț care te cuprin­de și în același timp ceva nemărginit de1 dulce și de maiestos, în această tăcere și o­­singurătate, în care de abia se aude fîșii­­tul pădure­, zbîrnîitul insectelor de pe..; 'Kri în abureala de căldură a acestui mii­­­no., „ joc de zi. Adorator, mai pre­sus a Siretului, mă simt așa de mic și" «șa neputincios ca să o zugrăvesc și să o cifii, căci nici pensula pictorului nu o poate reda, nici condeiul scriitorului n’o poate­­ zugrăvi. O simți și atîta tot, o guști, te i­­dentifici acestui mijloc, dar să le încîinți cele simțite în forme concrete, îți dai seama­ că ești cu desăvîrșire incapabil. To­tuși fac un vis nebun— căci de ce n’ași visa în acest cadru plin de splendoare?; toate, a vă ei de L­uni, cereți prima mscil Cți^ din M­ușchetari *5 ban­­i în toată țara

Next