Adevěrul, august 1908 (Anul 21, nr. 6796-6825)

1908-08-01 / nr. 6796

Vifférí 1 Augu­st 1908 Tolstoi arată apoi,pentru ce cu­­noscutuli său­ Molotschnicow a fost­­ condamnat de Curtea de Casație din Petresburg. In locuința ace­­­­stuia din Novgorod s'au garat­­ următoarele scrieri ale­­ lui Tol­­­stoi, ce urmau să fie ra­spindite. ..62 de exemplare din broșura" Cum­ să­ eliberez poporul munci­tor•“ in care se arată ca masele populare numai atunci își vor orindui cum se cuvine viața lor, cind vor trăi după „voia­ lui Dum­nezeu­“, ceea ce vrea să zică după preceptele Evangheliei: Să nu ucidă să nu se certe, să nu devie rebeli, să nu jure­ nici fată de reprezentanții „justiției“, nici In fața superiorilor și a stea­gului țarei — să nu pedepsească pe nimeni să nu încarcereze, de­porteze și execute pe nimeni. A trăi după „voia Domnului“ în­seamnă a avea mai mult frică de Dumnezeu­ și a­ I se da mult mai multă ascultare de­cît șefului bi­­sericei guvernatorului, țarului. Și dacă șeful bisericei, guvernato­rul, țarul, cel ceea ce Dumnezeu­ oprește, atunci celor dîn­tîi­u nu trebue să li se dea ascul­tare, ci numai lui Dumnezeu­. „28 de exemplare din broșura" „Creștinism și datorie militară“ care cuprinde ca idee principală că serviciul militar obligator era contrazicere cu învățăturile lui Christ, căci obligația militară ia bărbaților propria lor voință, si­­lindu-i să facă ceea ce creștinis­mul oprește, anume să omoare oameni pentru apărarea patriei. Omul trebue odată să se trezeas­că din hipnoza imitărei, în care trăește­, și să vadă conștient ce cere dela dînsul statul, și să nu-i dea imediat supunerea de rob, ci mai bine să-și manifeste uimi­rea și împotrivirea, față de ase­menea pretențiuni din partea sta­tului. „15 exemplare din broșurile: „Nu ucide". „O lecție pentru sol­dați". „O lecție pentru ofițeri" în cari se exprimă idei­a ca sol­dații și ofițerii să refuze servi­ciul militar, să nu se supună or­dinelor superiorilor de a împuș­ca asupra poporului, de­oarece fiece omor e oprit de D-zeu. 6 exemplare din broșura „Scri­soare către liberali" în care se arat­ă că viața statului nu­ e de­cît un arbitrariu exercitat de­ un număr de oameni în paguba al­tora, și de aceea o sumă de oa­meni cari voiau să trăiască creș­tinește, și cu chibzuială, s’au smuls de sub jugul ocîrmuirei, refuzînd să participe la serviciul militar și civil. Tolstoi mai citează apoi o serie de broșuri ale lui găsite la Mo­­lot­sclnk­ow, care pentru acest motiv, a fost condamnat la un an de zile fortăreață. — „Cînd citești această sentin­ță — continuă marele scriitor rus — nu dai crezare ochilor, ea îți apare ca o răutăcioasă paro­die, pusă la cale de cineva. Ade­vărul însă e că e unul din acele importante documente redactate de oamenii ce se intitulează se­natori, judecători, conducători de țară. Ele sunt redactate și alătu­rate în marele arh­ive — ca a­­mintire a vecinicei rușini a oa­menilor, cari le-au făurit, și a în­­tregei societăți în care se pot petrece asemenea , lucruri“. Articolul în chestiune se termi­nă apoi cu următoarele vorbe: ,Nici una din operele mele nu arată cu atîta claritate și cu așa o nebănuită putere de convingere ca sentința de mai sus — toate grozăviile, toate vicisitudinile a­­cestei alcătuiri ale statului, atît de păgubitoare pentru sufletul o­­menesc. Ea mai arată la ce grad de de­cădere morală a ajuns oamenii cari participă la această ordine— și oamenii aceștia sunt cu atît m­ai decăzuți cu cît se află mai sus pe scara ordinei sociale. Este autoritate polițienească. Acest proect lovindu-se de di­ferite imposibilități o asemenea comisiune împreună cu sistemul eli­tic,­ reglementare a trebuit să râmîie un ideal nerealizabil, lip­­­sindu-i mai­ cu seamă asentimen­tul puterilor. Rezultatul fu că în 1883 comi­­siunea europeană fu prelungita pe termenul­ de 21 de ani și va­ fi m­ereu prelungită din trei în trei ani în mod tacit. Scopul comisiunei europene era Navigabilitatea Dunărei pină la gura ei începînd cu brațul mij­lociu de la Sulina, cel mai mic, cu un volum de 1 % dar care era mai propice lucrărilor, din care a rezultat traficul anual de 380000 de tone pe Dunărea de jos în 1857 cu 300 de vapoare a 2.250.000 de tone în 1907, cu 1.250 de va­poare. Canalul are lungimea de 60 km, în loc de 85, lungimea bra­țului. Comisiunea s'a constituit pe ba­ze solide și și-a creiat un drept special pentru apărarea interese­lor­ sale. Exercitarea acestei au­torități internaționale pe un teri­toriu suveran nu jignește, întru nimic suveranitatea acestui stat,, deoarece nu se atinge de­cît de ceea ce privește navigațiunea flu­viului și o parte a reglementarei acestuia și nu este dec­il provizo­rie după lege: n’are nici perso­nalitate juridică, se bucură insă de împuternicirea de a poseda pînă și vase de războiu­. Ce-i drept, situația ei este cam ciu­dată, dar rolul sau e rodnic și folositor. Deci iată care­ este propunerea !-lui M. Porumbaru: Să se prelungească funcționa­rea comisiunei europene, pînă va veni momentul, cînd pe toată întinderea Dunărei va domni li­bertatea de navigație pentru toate pavilioanele. La o întrebare d. Porumbaru a răspuns că într'adevăr Rusia a lucrat pe brațul internațional al Dunărei dar că această activitate ar fi contribuit, la îmbunătățirea navigațiunei este ceva problema­tic. Îjntru cît privește Romînia ea, se ocupă cu construirea de diguri pe delta Dunărei și cu di­ferite secări. După ce președintele rosti cî­­teva cuvinte în aceeași chestie, propunerea d-lui Porumbaru este primită cu unanimitate. Comisiunea dunăreană — Expunerea d-lui Porumbaru la congresul din Geneva — In ziarele din Geneva găsim publicată cuvîntarea rostită de d. Porumbaru, vice-președintele Ca­merei la congresul de geografie, cu privire la comisiunea dună­re Ojilă * In darea de seamă despre lu­crările ce s’au făcut la gura Dunărei, d. Porumbaru, descrie cele trei basmnuii, succesive ale acestui fluviu insitînd, mai cu deosebire asupra celor două din urmă cari sînt două căi admira­bile de navigațiune, observînd însă tot­deodată lipsa unei eșiri bune în largul înărei, o admi­nistrație statornică și, energică și ce­a mai de căpetenie, pacea. Libertatea navigațiunei a fost decretată încă din anul 1815 la congresul din Viena. Se naște însă întrebarea, dacă această li­bertate este aceeași pentru toate națiunile sau numai cele flu­viale au dreptul să se bucure de dînsa? „Escautul este supus regimului liberal iar Rinul regimului res­trictiv. Tractatul care s’a înche­iat la Paris în 1856 și prin care Dunărea a fost­­ admisă în siste­mul fluviilor europene, a adop­tat Interpretarea largă a congre­sului vienez, și numind două co­­misiuni: una europeană compu­să din reprezentanții a șapte pu­teri contractante, însărcinată cu executarea lucrărilor necesare, iar alta a statelor dunărene permanentă investită c­a putere se­ Curierul spectacolelor — Joi 31 iulie — Parcul Oteteleseanu: Trupa lirică romînă sub conducrea d-lui C. Grigoriu va juca: Viata Pariziană, vodevil în 4 acte. Grădina Rașca: Trupa de artiști ai teatrului national va juca: Lea­cul d-rului Feștelei, comedie in 3 acte. Grădina teatrului Pathé Fréres.— (vis-a-vis de café Bulevard). în fie­care seară reprezentațiuni cinema­tografice. Grădina terasă a Berăriei și Restaurantului „La Carpați“. In toate serile dela 7—12 și jum. seara și Duminicele de la 5—7 d. a. concert de profesorul Ercole Pifieri de la con­servatorul din Milano. Restaurant­e la carte si m­et fix 1.60. 4 feluri. Specialitatea casei bere­a la Pilsen din fabrica Czell. Ancheta de la spitalul din Buzau PV­/AV, S0 Iulie. — Ancheta cerută de d. dr. Inuiescu a con­tinuat azi cînd s'a făcut autop­sia cadavrului in prezenta d-lui dr. legist N. Minovici. Au asistat la anchetă d-niî: substitut de procuror Traian Otrleanu, locții­torul judelui de instrucție, Cătu­­neanu, grefier delegat fiind ă. Struc Constantines­cu. Au mai fost de față numeroși medici pre­cum și reprezentanții presei. Cadavrul femeei lirica Diaconu a fost dezgropat la orele I și au­topsia a­ d­urat­ pînă la orele 4, urmărită fiind cu un deosebit interes de medici. Cercetările făcute au arătat e­­xact diagnosticul făcut de d. dr. Înot­eseu, pneumonie dreaptă, precum și expulzia copiilor dato­rită paterei gaturilor dip. abdo­men, care au aruncat afară, îm­preună cu copii și placentele lor, literal cu anexele sale și o parte din intestine. Ancheta s'a terminat la orele 4 p. m. La orele 5.20 d. dr. Minovici a plecat la București. . Am obținut un interesant inter­view cu d. dr. Minovici asupra acestui caz. Sandu Adevărul asupra rege­­lui Izzet-pașa Galați, 30 iulie. — Intr'o con­vorbire avută cu d. Stavradis, comandantul vaporului englezesc ,,Ana­dol“, acesta mi-a declarat că e inexact că Izzet pașa ar fi plecat in America. Izzet pașa după ce a cumpărat vaporul „Mariana“ de la armato­rul Campbel din Constantinnopol, a plecat spre Nizza. El are­ asupra sa două milioane și jumătate de franci. De la Nizza, Izzet pașa a plecat la Paris cu tot bagajul său, Rami. Întrevederea de la Isehl ITM îi pomica întîlnirea dintre regele Eduard și împăratul Frantz Iosef Isehl, 50 Iulie Astăzi câteva mumie înainte de ora 16, împă­ratul Franz Josef plecă la gară, ih­ stă o trăsură deschisă. Împăratul a fost­ viu­ aclamat de m­ulțime care, cu toată ploaia, staționa pe străzi. La gară se afla­ arh­iducele Jo­set . Monarhhal purta uniforma de feldmareșal englez cu cordonul cenușiu al ordinului „Jazetierei". Compania de onoare a defilat, în fața suveranului. Monarh­ia s'a întreținut apoi cu arh­iducii prezenți. Precis la ora 10 intră in gară si card special care aducea pe regele Eduard. Muzica a intonat imnul englez. Regele purta Uni­forma de feldsmareșal austriac cu eșarfa marei cruci a ordinului Sf. Ștefan. De la fereastra vago­nului, regele a foarte mișcat dar ovină o atitudine militărească, saluți­ pe împărat. Suveranii și-au strâns mâinile cu putere, apoi s'au îmbrățișat și sărutat de două ori. După­ ce au trecut în revistă compania, de onoare care a pre­­zintat armele, regele. Eduard s'a întreținut, cu principii prezenți. Ambii­ suverani s'au urcat apoi într'o trăsura deschisă, fiind a­­clamat cu entuziasm de către pu­blic.­­ Cu toată poliția care începuse să cadă, suveranii, în trăsură deschisă, parcurseră drumul, pînă la hotel. Marele mareșal i-a con­dus în salonul de primire unde erau așteptate de către arh­idu­­cese și de mebrii corpului diplo­matic. După ce salută pe cei prezenți, regele Eduard se retrase cu îm­păratul în apartamentele sale. Frantz Iosef rămase cîteva mi­nute acolo, apoi se reîntoarse la vila sa. Peste o oră, regele Eduard in­so­țit de suita, de onoare, plecă la vila imperială pentru a pre­zintă împăratului felicitări pentru jubileul, sau de 60 ani de dom­nie, fiind, aclamat, atit la ducere cît­ și la întoarcere. La unu fără un sfert, Frantz Iosef veni la hotel spre a lua pe rege la dejun, Ischi, 10 Iulie.­­ Dejunul s’a isprăvit la ora două, după care împăratul a recondus pe rege la hotel, apoi s'a reîntors la vila imperială. La­ ora patru, Franz Iosef a re­venit la hotel, spre a luat la pre­umblare pe regele Eduard. Preumblarea s'a făcut cu auto­mobilul. Împăratul, s’a urcat as­tăzi pentru întâia oară Intr’un automobil.­­ Mașina aparține arh­iducesei Ghizela. Automobilul a fost con­dus de un șofeur bavarez. Publicul a făcut ovatiuni co­losale împăratului și regelui E­­dua­rd. Ministrul de externe austriac baronul Aehrenthal a vizitat la lipici pe ministrul de externe en­glez, Hardinge, apoi amîndoul s'au reîntors la hotelul celui din­ții, continuînd discusiunea. Vremea s'a schimba­t de ori. Plouă la intervale­­ scurte. întrevederea dintre cei două suverani Ischl, 30 iulie.­ Intîlnirea din­tre Fran­cisc Iosif și regele Eduard a fost foarte cordială; primirea la gară a avut caracter oficial. Regele Eduard a primit onorurile militare. Suveranii s'au îmbrățișat de două ori; dînșii au fost obiectul unor entuziaste evaziunî pe tot drumul pînă la hotel de către o enormă mulțime. Suveranii au rămas cîtva timp singuri împreună în hotel. In urmă împăratul s-a reîntors la­ cas­tel, unde a primit vizita regelui E­­duard, care a prezentat împăratu­lui , felicitări pentru jubileul său. Regele Eduard a vizitat în urmă pe membrii familiei împărătești și a­­poi s'a întors la hotel unde împăra­tul Francisc Iosif s’a dus să-l ia pentru a dejuna la castel. După dejun împăratul a recondus pe oas­­pete său regal la hotel. Către orele patru cei doi suverani, însoțiți de principesa Gisela și de principele George de Bavaria, au făcut o pre­umblare în automobil, fiind pretu­­tin­deni aclamați de public. D-niî Aehrenthal și Hardinge au schim­bat după amiazi vizite și au avut o lungă întrevedere. Prinz de gală in onoarea regelui Eduard Ischl, 30 Iulie.—Astă seară a avut loc un splendid prînz de gală în onoarea regelui Eduard. Au luat parte cei doi suverani, membrii fa­miliei imperiale, suitele, d-nin Aehrenthal și Hardinge, membrii ambasadei engleze, ambasadorul au­stroungar la Londra, înalții dem­nitari ai Curtei civili ,și militari împăratul Francisc Iosif a zis: „Sunt cu atât mai mișcat cu cit atî venit în acest an pentru a-mi pre­zenta personal felicitări cu ocaziu­­nea jubileului suireî pe tron. Vă­­zîn­d în prezenta Majestăței Voa­stre nci o nouă și prețioasă probă de raporturile îndelungi și cordiale cari există între noi și casele noa­stre și cari răspund relațiunile a­­micale dintre țările noastre, ridic paharul strigînd: Să trăiască Ma­iestatea Sa regele Eduard!"*, Muzi­ca a intonat imnul englez. Regele Eduard a răspuns: Ex­prim sincerile mele mulțumiri pen­tru vorbele binevoitoare cari m'am atins profund,, Este în­totdeauna o adevărată bucurie pentru mine de a face o vizită împăratului Fran­cisc Iosif, dar in particular anul acesta in care își serbează jubileul unei domnii de șaizeci de ani. Ma­iestatea Voastră cunoaște sentimen­tele de cari am fost în­totdeauna inspirat pentru Maiestatea Voastră Și știe că felicitările mele cu oca­­ziunea acestei importante sărbători vin din toată inima mea. Rapor­turile dintre țările noastre au fost, Dumnezeu fie binecuvintat, cele mai amicale; dorința mea sinceră este ea să rămîe tot astfel și în vi­itor și sper că Maiestatea Voastră se va bucura încă mulți ani de cea mai bună sănătate pentru binele popoarelor voastre." Regele Eduard a băut în sănătatea împăratului; muzica a intonat imnul austriac. * Tschl, 30 Iulie — Prînzul de gală de asta seară a avut loc ta Cursaal unde maiestățile lor s'au întrunit împreună cu familiile împărătească și a ducelui de Cumberland; au a­­zistat d­in­ Aerenthal și Hardinge și ambasadorii respectivi. După ma­să suveranii a­u ținut cerc. A urmat apoi o serenadă a societăței „Wie­ner Maeinergesangverein“ care a fost foarte aplaudată de suverani. Suveranii aă­eși în urmă în bal­con, în mijlocul evasiunilor publi­cului, pentru a vedea iluminațiunea munților cari înconjoară localitatea. După ceaiă suveranii au părăsit Cursaul, împăratul a condus pe rege la hotelul său, și s-a dus în ur­mă­ la vila imperială. Chestia situației din­­ rurcia Ischl, 30 Iulie. — întrevederea dintre d-nii Aerenthal și Hardinge a dat loc la schimbarea ideilor lor asupra sim­afinnei generale a Eu­ropei. In particular cei doi bărbați s'au ocupat in conversafiunile lor de starea de lncrumi din Turcia unde acordarea Constituției a creat o nouă situațiune. Se știe că cabinetele ma­rilor puteri, între care cel de la Vi­ena și cel de la Londra, au decis a observa față de această evoluțiune o atitudine simpatică și de aștep­tare, în speranța că noul regim din Turcia va aduce ameliorarea admi­­nistrativeni precum și consolidarea unei stări de lucrnr­ pe care marile puteri au cântat să o asigure în a­­cești din urmă ani. Interview cu subsecreta­rul de stat Hardinge Viena., 30 Iulie. — Coresponden­tul din Isehl al ziarului „N. W. Tageblat" comunică ziarului său următoarele: ,,Grafie gentilefei subsecreta­­­rutul de stat de la departamentul externelor din Anglia Hardinge sunt în poziție de a comunica asu­pra evenimentului de astăzi, ur­­mătoarele detalii din sursă abso­­lut competinte: ,.Scurtimea comunicatului pu­blicat și semnat de către cei doi miniștrii nu prezintă nici o im­portanță și nu trebue comentată in­ mod nefavorabil. Scurtimea comunicatului este o urmare na­turală a simplicității situației și a faptului că toate marile puteri păstrează o atitudine binevoitoa­re față de Turcia în speranță că tinerii turci vor reuși să întrone­ze un sistem liberal real și să ob­­fie ceea­ ce marile puteri urmă­­­re­sc de ani de zile, restabilirea raporturilor normale. Intre Austroungaria și Anglia domnește complectă înțelegere în această privință pentru că Aus­­tro-U­ngaria nu urmărește scopuri particulare și pentru că Anglia ca stat constituțional susține cu plă­cere mișcarea tinerilor turci. Noua situație din Turcia a în­lăturat cu desăvârșire neînțelege­rile născute­ între Anglia și Aus­­tro-Ungaria, care aparțin acum trecutului. Tratativele dintre mine și baro­nul Aehrenthal au fost din cele mai intime și corespunzătoare ve­­chei amiciții ce ne leagă. Ce s’a discutat la Ischl.— încetarea acțiunei re­formelor Viena, 50 iulie.— Ziarului Neue Freie Presse i se comunică din Ischl. In cercurile diplomatice se atri­­bue mare importantă convorbirea de o oră dintre regele Eduard și baro­nul Aehrenthal. După audientă baronul Aerenthal a avut o lungă consfătuire cu sub­secretarul de stat englez Hardinge cu care a discutat în detalii chestii­le pe cari le-a discutat în general cu regele Eduard. In aceasta, consfătuirea s'a dis­cutat situația marilor puteri euro­pene, amintindu-se evenimentele ce ar putea surveni în urma transfor­­mărei Turciei în stat constituțional. Ambii suverani par a fi de acord că actuala situație nu mai este po­trivită pentru continuarea acțiunei reformelor în Macedonia. In timpul consfătuirei s’a dovedit complecta înțelegere între cele două mari puteri, fapt care va avea o in­fluență și asupra raporturilor dintre Anglia și Germania. Confratele nostru Ordinea pu­blică, cu ocazia m­orței ziaristu­lui francez Ranc, un remarcabil articol de fond, din care extra­gem următoarele: Ziaristul Arthur Ranc a murit. Direc­tor al ziarelor „Radical“ și „Aurore“, acest ilustru minuitor al condeiului nu și-a părăsit decit cîteva zile mnaime de moarte meșteșugul. Ziarist de valoare, polemist neîntrecut, Arthur Ranc, ală­turi de Clemenceau a ridicat nivelul presei și i­a dat valoarea și menirea pe care trebuește s’o aibă. Ei sînt pă­rinții unei școli ziaristice noul și nu­mele lor trebue cu ațit mai mult de reținut, cu cît școala ziaristică, pe care am inaugurat'o, ar trebui să fie un model pentru acel cari miouesc con­deiul și în țara noastră și se găsesc )n fruntea mișcărei democrate­ în Franța ca și la noi sunt două po­litici, una reacționară și naționalistă — naționalism genre Iorga-Cuza — și un curent democrat, reprezentat prin radicalismul tuturor grupărilor, înce­­pind de la radicalii raliati pînă la so­­cial­-democrați. Fiecare politică și fie­care curent își are presa ei și fiecare din aceste prese își are mentalitatea și oamenii ei. E o așa vădită asemănare între aces­te prese și curentele presei noastre, se copiază și se imitează cu atita succes amîndouă aceste curente in­cit par a fi cifruă rupturi din mișcările din Franta. Curentul naionalist-renefionar repre­zentat prin­ „Intransigent“ și ,„Libre Parole“, in special, par a fi o copie fidelă a „Epocei“ noastre, cu in plus talentul unui Drumont și renumele cî­­știgat al noul Henri Rochefort. Încolo, aceeași obraznică și de șantată por­nire­­ de a ponegri și insulta, aceiași patimă iu discutiuui, aceiași nerușinată proză de intrigi și chițibușuri. Numai inventiuni mincinoase, atacuri nefunda­­te, invective la adresa oamenilor poli­tici, adversari, acuzări fără reazăm, de șantaj, de furturi, de mită, același stil brutal, intrecînduse în inventiuni de cuvinte ordinare și batjocoritoare și a­­ceiași necinste iu răspunsuri, aceiași incorectitudine în discutiuni. Presa aceasta n’are tiraj și dacă n’ar fi congregațiile, dacă n’ar fi sume a­­numite venite din Belgia sau Rusia, de la pretendenții tronului francez, n’ar putea avea ființă. Și uitați-vă și la noi la „Epoca“, cum apare și cu­ se vinde ! Abia își u­răște existența de azi pe miine și asta din resturile care-i sunt date de patronii lor, cari se despart cu greă de niște bani cari știui că sunt aruncați pe fereastră, fără nici un folos. Țipetele desnădăjduite, insultele nesăbuite, sbie­­retele îngrozitoare, fac efectul­­ reclamei unor negustori și totali gata de a închi­de magazinul, dind ultimul lor faliment. Și ca și acel prinfi pretendent! la tro­nul Franței, cari știu că-și joacă ul­tima carte și că această carte le e fatală și cari subventionind o mișcare in Franța, nu fac de­cit de a arunca ultimii lor, bani pe fleacuri, așa și pre­tendenții din fruntea carpismului" cari vînează a mai veni vr’odată la putere, știu că-și aruncă ultimii gologani pe o operă fatală și dinainte perdută. De aceea ii vr­i vedea căutind a sub­stitui prin alte chipuri banii cari îi a­­runcă pe politică, Si­geton fura casa grupărei naționaliste, arhimisionarul Cantacuzino ia banii destinați propa­gandei electorale. Așa și în Franța, așa și la noi. Nu e zi să nu-i vezi, pentru fiecare lucru care le este pus înainte, înjurind ca surugiii, să nu blesteme ca desmă­­țații. Și ciniți ultima litanie și aceea e ca și litania ce le-a fost cîntată în leagăn: o murdărie. Contra acestora a avut Ranc și Cle­­menceau de luptat, contra acestor des­­pățati au trebuit să tocească condeiul și să înegrească hîrtîa, dar și în potri­va lor au triumfat, indepărtindu-I pe zi ce merge și alungindu-I in pleava din­ care a i­­eșit. La noi, presa democrată are aceeași menire, are același apostolat. Crontra conservatorismului reacționar, contra a­­cestui carpism filipiscian, care se frea­că cot la cot cu naționalismul lui Iorga și antisemitismul lui Polihroniade—pre­sa democrată are menirea de a lupta și datoria de a triumfa. tutorul, a venit imediat personalul ospiciului. Cu mare greutate furibundul a putut fi potolit și pus în cămașă de forță.­­ Victima în stare foarte gravă a fost transportată la ora 1 din noapte, cu o carieră a ospiciului, la spitalul Colțea. După o oră de suferință, și fără ca Ion Lepădatu să fi putut da vreo relație asupra celor în­timplate, a încetat din viată. Azi dimineață, un reprezentant al parchetului a fost la ospiciu spre a cerceta cazul. Pe de altă parte, Eforia spitalelor civile a orinduit o anchetă, spre a se stabili împrejurările în cari s’a întîmplat crima. Cota apei pe Dunăre Cota apel in raport cu eloigiul PORTURILE------------------ Observații In ziua de Intimie _______ 33 Iulie 30 Iulie Oltenița. . . 1.76 1.58 Călărași. . . 1.58 1.46 C.-Vodă . . . 1.85 1.70 G.-Ialomiței 2.00 1.85 Galați .... 1.70 1.60 Tulcea. . . . 1.10 105 H #• T.-Severin . 1.19 1.07 In­scăd Calafat. . . . 1.38 1.26 Bechet. . . . 1.39 1.28 „ T.­Măgurele 1.34 1.26 „ Giurgiu . . . 1.80 1.60 „ mentalul criminal de la septeiul­ircula Pacientul Iancu Florea Sureanu. Atentatul asupra paznicului.—La spitalul Colțea. — Moartea vicți­mei.— Ancheta. In spitalul Mărcuța se afla in­ternat de cîtva timp, pacientul Ian­cu Florea Sureanu, epileptic în ul­timul gard, și care săvîrșise o cri­mă pentru care jurații l’au achi­tat declarîndu-l iresponsabil. Deseori numm­tul pacient era cu­­prins de furii și avea accese epilep­tice, devenind este odată periculos pentru cei ce se aflau în juru-î, de aceea Sureanu era de aproape su­­praveghiat și îngrijit. As­tă noapte pe la orele 11, lan­ca Florea Sureanu fu din nou cu­prins în somn de boala care nu iartă. După ce trecu criza el se deș­teptă, se sculă brusc din pat și ca de obicei începu a face zgomot, a forța ușa celulei, precum și a se lupta cu fiarele de la pat. Paznicul Ion Lepădatu, în a că­ruia supraveghere era Sureanu, cu­­noscîndu-I boala, nu dete, pentru moment, atențiune acceselor epilep­tice. Criza pe care a avut-o pacientul a fost însă mai grea, ca în alte­­ timpuri, ceea ce decise pe Lepădatu să pătrundă în celulă spre a potoli pe furibund. Acesta din urmă reu­șise să desfacă un fier de la pat, și, în momentul în care paznicul pătrunse în celulă, el primi o pu­ternică lovitură în cap de la pa­cient.­­ Amețit de tăria loviturei, Lepă­da­tu căzu jos rămînînd în nesimțire și avînd o gravă leziune în partea dreaptă a capului. La alarma dată de însuși aten­ Ecouri din Turcia Trădători arestați iată lista trădătorilor arestați în Constantinopol: Riza-pașa, ex-ministru­l de răz­boi tă; Zeki-pașa, ex-mare maistru de artilerie; Meduh-pașa ex-minis­­tru de interne; Tahsin-pașa ex­prim secretar al sultanului: Ra­­ghid-pașa ex-șambelan; Rechid­­pașa, ex-prefect al orașului; Ra­­mi-pașa, ex-ministru al marinei, etc. Toți acești trădători au fost în­carcerați și vor fi judecați de o înaltă Curte judecătorească. Cecurile ce s’au găsit asupra lui Rami-pașa au fost încasate. La percheziție s'a găsit un șec de 100 000 de lire și la soția sa 65.000 de lire. Riza-pașa posedă de asemenea 120.000 de lire depuși la o bancă și proprietățile lui sunt evaluate la 500.000 de lire. Zeki-pașa are o avere de 70.000 de lire. Selim-Melhamé are de­pus la Creditul Lyonnais suma de 2.800.000 de franci, cu ajutorul cărora și-ar fi întocmit probabil un cinematograf. Moștenitorul sultanului iat­ă-ne în măsură de a răspun­de la întrebarea ce’țî pun mul­te persoane: Cine va fi moștenito­rul presumptiv al sultanului Ab­dul Hamid ? In Turcia, cel mai în vîrstă dintre prinți este de drept moște­nitorul tronului, adică cel mai în vîrstă după sultanul actual, fie el vărul, nepotul sau fiul a­­cestuia. Or, iată șapte moștenitori, cari după­ vîrstă au toți dreptul la tron. Mehmet Rec­ad Effendi, fiul lui Abdul-Medjid, născut în 1844. Tousouf Izzedine Effendi, fiul lui Abdul-Aziz, ,născut, la 1857. Suleyman Effendi, fiul lui Ab­dul-Medjid, născut la 1861. Wahdaddine Effendi, fiul lui Abdul-Medjid, născut la 1861. Salaheddine Effendi, fiul lui Murad V., născut la 1868. Medjid Effendi, fiul lui Abdul- Aziz,­ născut la 1868. Selim Effendi, fiul lui Abdul- Hamid, născut la 1870. E de remarcat că toți moșteni­torii poartă titlul de Effendi, e­­chivalent cu titlul care se dădea în Franța fratelui mai în vîr­stă al regelui, cu deosebire că în Turcia îl poartă toți prinții im­periali. Pentru moment, prințul moște­nitor al tronului lui Osman nu poate fi decît prințul Mehmet Red­ad Effendi. Amnistia S-a proclamat amnistia genera­lă pentru toți refugiații politici otomani din Statele­ Unite. Numă­rul refugiaților armeni și al al­tor supuși turci aflători în vasta republică americană, se urcă la cifra formidabilă de 200.000. Marile inundami din Bucovina — Dela corespondentul nostru — CERNĂUȚI, 30 iulie.— Un uragan teribil cu urmări catastrofale s'a dez­lănțuit astă noapte asupra orașului și împrejurimea Cernăuțului. Popu­­lațiunea îșî mai amintește de ase­menea tempeste cari au bîntuit aci înainte cu zeci de ani, capi , însă, n'au fost de o furie analoagă. In decursul zilei de ori a căzut o ploaie care părea că nu mai con­tenește, ploaie cu grindină și furtună,, așa că puhoaiele de apă nu mai încă­peau în canaluri. Partea din vale a orașului devenise complectamente prada elementului furios al valuri­lor, cari produceau în goana lor un vițet îngrozitor. La orele 9 seara furtuna și-a a­­juns culmea. Puternice tunete și trăznete se succedau cu o uimitoare repeziciune, producînd o panică in­descriptibilă. Obloanele au fost tra­se la pămînt și fiecare era cuprins de teamă trăznetul va cădea în apropierea sa. Intr'o circiumă în pin­a lui Ru­dolf, au leșinat mai multe persoa­ne,la auzul descărcaturei trăznetu­­lui, care pătrunzind printr'o fereas­tră, a ocolit masa din circiumă, a­­poi printr'un perete și-a făcut drum în afară. De aci, trăznetul a pătruns într'o mare prăvălie de manufactu­ră unde a tăiat sîrmele luminei electrice, eșind apoi prin hornul ca­sei. Lumina s'a stins, iscîndu-se cu a­­ceastă ocazie o panică grozavă. In palatul poștelor a pătruns trăz­netul printr-un ventilator în sala te­­legrafistelor și după ce a ocolit a­­paratele de conducere, a fost con­dus in aer de către curentul elec­tric. Funcționarul de serviciu, care se afla in acest moment în sală, declară că trăznetul avea mărimea unei mari lămpi electrice și vărsa o lumină ca aceasta. Funcționarele și-au pierdut toate cumpătul în acest moment, fiind cuprinse de o groază nespusă. In apropiere de reședința mitropo­litană a căzut de asemenea trâzne­­tul, producînd mari stricăciuni u­­nei case aparținînd unui funcționar inferior al primăriei.­­ Ploaia continuînd să se verse fără întrerupere asupra orașului, era de prevăzut că mahalalele din vale, cari au avut de suferit în ur­ma inundației de acum două săp­­tămini, vor fi iarăși sub apă. Prutul a eșit din matcă semnalînd o ridi­care a cotei de 2 metri peste înăl­țimea normală. Băile Prutului, c­are cu multă greutate au fost repara­te în urma avariilor avute, se află ia­răși în cea mai mare nesiguranță. Circulația tramvaielor pe strada Gărei pînă la Prut este deocamdată întreruptă din cauza marei canti­­tăți de apă de pe străzi. Apa Pru­­tului s'a lățit în suburbiile înveci­nate Clocucica și Caliceanca. Lacul din Clocucica unindu-se cu Prutul, și-a revărsat apele, inun­­dind împrejurimile. Pompierii lucrează la strămuta­rea inundaților din oraș.­­#■ Din provincie sosesc de asemenea știri alarmante. Rîul Ceremu­ș și Prutul cresc în mod considerabil. Rîul Vijenca și-a părăsit matca, inundînd 10 case. Șoselele și po­durile au suferit pretutindeni ava­rii. Un fun­cționar al poștei, anume Kohut, a fost apucat de valuri, unde și-a găsit moartea. Inundațiile din Burdujeni In noaptea de 29 cor. pe la orele 10 seara o furtună groaznică s’a dez­lănțuit asupra orășelului nostru și împrejurimi urmată de o ploaie to­rențială și însoțită de manifestați­­uni electrice. Intr’o jumătate de oră totul era inundat. Străzile erau a­­devara­t­e rîuri. In strada Ștefan cel Mare apa ve­nind în cantitate enormă a inundat casele d-lor A. Braunstein, Leibo­­vicî, Herșcovicî și la altiî; în s­trada Mitocului apa a inundat casa lui Cornaciu, a mai inundat cooperativa locală. Pagubele sunt mari. Ploaia a ținut două ore și jumăta­te și apa ajunsese în unele locuri la un metru înălțime. Rîul Suceava revărsîndu-se inundează,totul se în­­tîlnește în cale. In Ițcanî ploaia a fost însoțită și de grindină, inundînd și acolo multe case. In toată Buco­vina ploaia de eri a făcut groaznice ravagii, lipsesc amănunte. Porumburile și pomii fructiferi sînt în mare parte distruși. Victime omenești n’avem de înre­gistrat.— Vex. Din Valea Prahovei Bușteni, 29 Iulie Timpul. — De vreo cîteva zile plouă incontinuu. Bubuituri pu­ternice, al căror zgomot asurzi­tor înspăimîntă pînă și tempera­mentele cele mai curagioase, se aud aproape în fiecare moment. Picăturile de apă ca­de mărimea unor piese de două­zeci de bani, cad necontenit din atmosfera în­cărcată de nori. Totul este mo­­horît! Copacii stau aplecați sub greutatea udăturei, iar împreju­rul munților se întinde o mantie de culoare cenușie, care oprește ochiul spectatorului de a putea zări înainte farmecul și frumuse­țea munților.­ Străzile sunt puțin frecventate, se mulțumește fie­care de a sta pe la locuința sa. Bal.­­ A avut loc astă seară Marți 29 Iulie, în sala eliseului „Valea Cerbului“ feeric luminată și splendid împodobită, balul e­­levilor de la școala de poduri și șosele, stabiliți aci pentru sezo­nul vere, in scop de a face în­semnate lucrări topografice prin diferite puncte ale localității. Măreția și deplina reușită a a­­cestui bal au procurat ore de ve­selă petrecere, alesului și mult numerosului public care a asis­tat la acest bal. Sala era neîncă­pătoare față de numărul celora ce au luat parte la acest bal. Au venit vizitatori de prin Predeal, Azuga, Poi­ana-Țapului și Sinaia. Din numeroasa asistență am re­marcat pe d-nele: colonel Ana­­stasiade, Iliescu, An­gelescu, Ioan, Georgescu, Girardo, Bilciurescu, Guriță, Clinceanu, Moscana, Chi­­rițescu, Gheorghiu, Orășanu, A­­vramiu, Marchand, Georgescu, Ștefănescu, Crețoiu, Venera, Măr­­culescu, Perlman etc. Dintre domnișoare: Sofia He­­răscu, Bărbulescu, Brătășanu, Nathalia Georgescu, Moscuna, Spirescu, Lucaci, Ionovici, Bălă­ A DEVERUL cester, Constantinescu, Angelescu, Antonescu­, Elena și Fița Șoicu­­lescu, Drăgulinescu, Brăescu, Co­­căneanu, Ionnescu, Rocneanu, Paucescu, Gina Nicolau, Marieta Ioan, Bilciurescu, Su­hamela, Perlman. D'ntre domni- Locol, Stoicescu, Sănd­ulescu, Eustațiu, Sublocot. Theodorescu Ion, Iliescu, ing. Niculescu, Pilat, Crisenghy, Măr­­culescu, Orășanu, frații Dum­i­­trescu, Budrea, Obedeaaru elevi școala de cavalerie, Mihăiță Gheorghiu, George și Grigore Pu­­ricescu, Oteteleșanu, Georgescu, Walter, Anghelescu, frați Gădi­­neanu, Iine, Herișescu, pearh, Possa, Niculescu, Ghițescu, Con­­stantinescu, Avramiu, Ghighi Ru­­ban, Negulescu, Paciurea loan, Economu, Vlădărescu,Pancu, Ni­­culae Andronesc. Ionescu. In tot timpul balului a cîntat muzica regimentului 14 Roman, de sub comanda locot. Burseh. In timpul cotilionului a c­ntat d-na Marchand. Terminând, d­n a arăta mulțu­mirile mele d-lui Iliescu, dirigin­tele oficiului poștal, pentru bună­voința și amabilitatea cu care mi-a înlesnit cunoșterea numelor unei bune părți dintre persoa­nele cari au luat parte la bal. — Se așteaptă, cu mare nerăb­dare concertul care va avea loc Vineri 1 August, în sala „Ursul“ și care va fi dat de către, d-ra Drăgulinescu. De­sigur că pu­blicul va avea din nou ocazia de a se convinge despre adevă­rata valoare a talentului cu care d-ra Drăgulinescu este Înzestrată. — Marți 5 August se va da în sala „Ursul“ un concert de către d-ra Kaufman pianistă, cu con­cursul d-lui Papazoglu, violon­celist. — Splendide tablouri se repre­zintă la spectacolele de cinema­tograf, cari se dau in sala eliseu­lui ,,Valea Cerbului“. Mulțumită aparatelor perfecționate pe care d. Pădeanu, proprietarul, le po­sedă, publicul care asistă la a­­ceste reprezentații devine din ce în ce mai numeros: r— Grigin. groaznica nenorocire din com­. pricești (Prahova) — Doi oameni carbonizați — PLOEȘTI, 31 Iulie. —* Marti, pe cînd lucrătorii Gheorghe Popa și Tănase Pe­­trache, lucrau la sonda No.­ 2, a socie­­tății „Steaua romînă“, din comuna A*­ricești, plasa Filipești, au aprins țigă­­rile. Fumul de lă țigări, venind în con­­tact cu gazele, s’a produs o explozie. Cei doi oameni, au fost oribil carbo­nizați, pe tot corpul. In stare muribundă, victimele au fost internate în spitalul din Ch­ppina. . Stav&r Pemitiule pollute ie Ungaria Scriitorul scoțian Scotus Via­tor a publicat de curînd sub ti­tlul de mai sus o broșură politică în limba engleză, care a­­ fost tra­dusă în Paris în limba franceză în urma autorizațiunei dată de autor. . . . Broșura nu conține pentru noi nimic nou, dar îșî are importanța sa întru cit­e menită de a informă străinătatea și mai cu seamă pu­blicul cel mare englez și francez despre ceea ce se petrece în Un­garia în raporturile dintre ele­mentul domnitor maghiar și na­ționalități. 1 . Broșura despre care vorbim a­­ratft în trăsături concise că este o părere greșită ce o au foarte mulți din apusul Europei, că Un­garia ar fi o națiune cu acelaș titlu cum Italia și Franța sunt națiuni. In realitate însă Unga­ria este statul cel mai poliglot din Europa. „Scotus Viator“ spu­ne, că naționalitățile nemaghiare din Ungaria formează azi cam 54% a poporațiunei totale. Se ocupă cu studiarea a două puncte principale: Legile de pressă și reprezenta­­țiunea parlamentară.—­Arătă cum se aplică legea de pressă de la 1848 întărită prin articolul 171­—ț a codului criminal, vorbește apoi de procesele de pressă contră zia­riștilor nemaghiari, de numărul lor și de statistica condamnărilor de la 1886 încoace și spune, că Sco­pul ocîrmuitorilor din Ungaria este de a reduce la tăcere ori de a nimici pressă nemaghiară și a sugruma astfel orice opoziție naționalistă. Spune,. .că nema­­ghiarii sunt reduși la neputință prin lipsa totală a dreptului de reuniune și asociațiune in­ Unga­ria. In fine aduce o statistică a pro­ceselor politice contra nemaghia­­rilor de la 1886—1908. Traducătorul francez al broșurei lui Viator în­cheie prefața sa scriind: „E motiv de a se crede că oli­garhia maghiară care dirijează în acest moment destinele Unga­riei, va fi măturată de diferitele naționalități — singure sau aju­tate de partidul socialist — spre a afirma drepturile ce după legi le posed în mod egal cu ma­ghiarii. Dar lupta va fi crîncenă. Încercările prin care ele vor trece vor fi penibile. Sprijinul opiniiiț­­nei europene, odată luminate, le va fi prețios. Indiferența ce­ a­­ dă­­vedit-o Europa în această cestiu­­ne pînă în anii ultimi n’a fost cauzată decît de ignoranța ei...“ 28 FOITA ZIARULUI „ADEVERUL“ MAIL MUL REGĂSIT Mare roman popular " — Cidalise, zise el, în mormîn­­tul acesta de fier în care mă scoborăsem de viu, cea mai mare părere de rău­ era gîndindu-mă că nu vei mai putea să-mî contem­­plezî fața... Ai fi murit de du­rere, sărman suflet iubitor. Trei ore a­u trecut de cînd fos­tul droghist a eșit din aceea ce a numit „mormîntul de fier“, pentru a cădea în brațele credin­cioasei lui Cidalisa. Balul urmea­ză la soții Rocamir, ai căror in­vitați încep să scoată limba al­terată, căci a­șteaptă ca adevăra­tele răcoritoare să se succeadă la sfirșit băuturilor incendiare ce Boucbu a preumblat pe tava lui și pe cari le-a băut numai el. Așteptarea­ dănțuitorilor e za­darnică. Ca și regele August, pentru care, c­înd bea, Polonia întreagă era beată, carabinierul, care numai­ poate sta în picioare, s’a așezat într’un colț al bucătă­riei și refuză de a mai duce ta­va, zicînd: — Destul­ au în­deajuns puicu­­lițele... sunt bete­chioare. Fără a ne îngriji să știm dacă nefericiții invitați ai omului cu trompa vor sfirși prin așî liniști puțin, setea, vom părăsi balul pen­tru a scoborî un etaj și vom pătrunde în apartamentul d-nei Durieux. La ora în care ne strecurăm la proprietăreasă, încîntătoarea fe­meie și artistul stau în fața unei mese pusă îngă sobă. In ioc de marea spiragerie, Maria și Flo­ra, au preparat masa în budoar așezînd răciturile pe ea, mai îna­inte d’a se duce la barul Rocamin să dea ajutor. piovis și d-na Durieux sínt sin. guri în apartament, căci cele două servitoare îșî urmează serviciul la fostul droghist. La patru ore punct, așa precum îl a spus Flora cînd a venit artistul proprietă­­reasa în persoană ,î-a deschis. Scoborită de la bal d’aproape o jumătate­ de­­ oră, d-na Durieux, înainte d’a primi pe acela pe care ’l invitase la masă, avusese tim­pul să’șî schimbe costumul. Ea s’a îmbrăcat c’un capot, în­­cîntător, de sus pînă jos în dan­tele care, orîcît de elegant era, face pe Clovis să ofteze de pă­rere de râu, căci acopere acel u­­meri albi pe carî tînărul, la bal, mîngîia c’o privire încîntată. Nu vom insista asupra dulcei moleșelî care l-a­ în­stăpînit pe artist aflîndu-se la așa oră și în asemenea situațiune aproape d’a­­ceia care, d’o săptămînă, îî preo­­cupa gîndirea. De­și atribuia a­­ventura lui unui capriciu de fe­meie frumoasă sa­u unei fan­tezii de cochetă care vrea să se amuzeze de el, mirarea lui e atît de mare încît nu s’a risipit după un sfert de oră de cînd s'au re­unit. Cînd găsim perechea, convor­birea e începută și d-na Durieux răspunde surîzînd: — Eî bine, da d-le Clovis, pen­tru că ții mult s’o știi, află­m din cauza, d-lui Gravoiseau că ți-am impus această tăcere și strîmbă­­tura aceia în timpul cadrilului. Plin de idia că proprietăreasa n’a făcut asta decit pentru ca să înlăture o scenă de gelozie, ar­­tistul, auzind răspunsul ăsta pe căre i ia ca o mărturisire a unei legături, strigă pe un ton du­reros de surprindere: — Cum­ el e care e.. dar e bă­­trîn, urît.... Ah! asta n’așî fi cre­zut-o niciodată. — Crezut... Ce? — Că... că d-ta să’l iubești. — Oh! oh! d-le Clovis! A fost o așa intonație de impu­tare în această esclama­țiune a văduvei nicit tînărul reia numai­decît cu o iuțeală veselă: Ah! atît mai bine! Mi-a fost frică un moment că pușlamaua asta să nu fie iubit de d-ta... căci trebue să vă spun că e o pușlama fără pereche. — O știu, zise liniștit d-na Du­rieux, ocupată a tăia o aripă de potirniche. — Cu neputință făcu gravorul zăpăcit de cele două vorbe. — Ce vezi oare așa extra­ordinar în aceea că știu că d. Gravoiseau este un mizerabil? — Nimic în aceea că știu... dar că știind îi încredințezi intersele, — nu pricep. — Da, asta pare imprudent din parte-mî, nu e așa? — Oh! n’ar fi nimic dacă ar pă­rea numai... dar este în realitate cea mai mare imprudență. — Da, așa este, dar... — Dar? repetă Clovis văzînd pe ’tînăra femee ezitînd a urma. In loc de așî complecta fraza, d-na Durieux se prefăcu că rîde și întinse paharul către artist zicin­­du-i... — Știi, domnule invitat, că ești puțin prevenitor cu o biată femee care a jucat trei ceasuri fără ca să fi trecut pe lingă ea nici o îngheța­tă sau sirop... mor de sete. Te rog dar toarnă-mi să beau. Departe d’a se grăbi s’ascul’te, tî­­nărul ia încetișor paharul din mi­na ei și ținîndu-l într’aluî, privind pe văduvă în ochi, o întrebă c’o cove mișcată: — Cum te numești din botez? — Oh! ce curiozitate, făcu d-na Durieux, care prefăcindu-se că rîde, se simte turburată d’o dată de ac­tul și accentul artistului. — Nu, nu e curiozita­te... dar îmi pare că zicîndu-tî pe nume voi fi mai convingător și maî elocinte... Așî crede că te cunosc de mult și presupunînd intimitatea asta, așî a­­vea îndrăzneala să-țî spun aceea ce respectul îmi oprește pe buze. Proprietarea sa a devenit c­aro, pa­lidă. Dacă Clovis ar fi fost maî li­niștit, ar fi băgat de seamă tremu­­rătura ușoară a mîinei pe care o ține în’tr’a lu’. In sfîrșit c’o voce pe care se silește a o stăpîni, vă­duva răspunse: — Mă numesc Celestina. In același timp cînd pronunță nu­mele ăsta, tînăra femee c’o privire pe furiș și neliniștită, întreabă în fața artistului ca și cum s'ar fi te­mut d’a citi o emoțiune subită. Dar, fără ca înfățișarea lui să trădeze ceva, gravorul reluă: — Ascultă-mă Celestino. Ești fru­moasă, tînără, bogată, sunt la d-ta la patru ore de dimineața. Dac’așî fi prost și îngîmfat, mi-așî închipui că d-ta care ești înconjurată de ad­miratori, te aî ,amorezat d’odată de păcătoasa mea individualitate. Din fericire știu ce să cred de mine, și atribui adevăra­tului motiv cu­rioasa întîlnire care ne pune față în față. — Și care e motivul acesta? în­trebă Celestina e'un ton pe care ori­cît ar fi voit­ să-l stăpînească, dă de gol o curiositate temătoare. — La început m’am înșelat, urmă Clovis, am crezut că e un capri­ciu crud de cochetă care voia să se amuze întorcîndu-mi capul, pen­tru că în urmă să mă trimiți, rîzînd la mansarda mea. N’o mai crezi acu?. — Nu, căci de cînd sînt aci, ascul­­tîndu-te și studiîndu-te, mi s’a făcut convingerea asupra cauzei care ne a întrunit. — Și cauza asta? — Ai să-mi ceri un serviciu. La răspunsul acesta, un surîs u­­șor, pe care nu-l vede Clovis, trece pe buzele femeei care mai asigura­tă, strigă repede: — Eu.... un serviciu? — Da, un serviciu pe care nu îndrăznești să-l ceri oamenilor din lumea d-tale... de la unul din suspi­­nători, de exemplu... căci ar fi să-i creezi un drept amorului lui. —­ Munci acest pretins serviciu care, după d-ta, mă tem să-l rec­lam de la acela pe care-l numești un suspinător, crezi că pot să-l cer de la d-ta fără scrupule? — Fără îndoială. — Ceea ce-mi spui nu e măguli­tor pentru d-ta... nici pentru mine. Acestea face să se presupue sau că mă crezi incapabilă ca să-țî inspir o pasiune, sau că nu te cred demn de amorul meu... Căci, în sfîrșit, pentru ce nu m'așî teme de asemenea de d-ta ca serviciul acesta să­ tî cre­eze, după cum o spui, drepturi asu­pra inimei mele? — Oh! cu mine, un artist fără gologan chior, nu e periculos. I se cere un serviciu, și apoi se crede ci­neva 3-chita­r plătindu-l. D. Rocamir a venit foarte bine și mi-a oferit șaizeci de bani pentru ca să joc cu nepasta, lui. Celestina izbucnește în vis la a­­ceastă din urmă frază apoi adăogă: — N’așî fi așa de generoasă ca d. Rocamir, căci făcîndu-mi servi­ciul, n’așî îndrăzni să vin să-țî plă­tesc. — După, nu... și asta pentru bu­nul motiv, apasă Clovis căruia ii trecu o idee prin cap d’o dată. — Ce motiv bun? — Nu vei avea să-mî plătești în urmă, pentru că ai obiceiul ca să plă­tești înainte. Liniștea pe care d-na Du­rieux o regăsise păru că se tulbură din nou și răspunde cu un ton scurt. — Nu te înțeleg. — Dacă îmi dai voia ca să mă scol de la masă și să fac trei pași, voi ști să fac a fi înțeles. — Fă și șase pași. Artistul se scoală și se îndreaptă spre o mobilă mică pe care e pus tamponul cu sugativa de cerneală d’asupra. Deschide­ cartonul și scoa­te un plic pe care-l miroase. Apoi, cu plicul în mină, vine la d-na Du­rieux care, mută și cam trenu­i­îndă, i'a urmărit cu ochii.­ ­Va urmai.

Next