Adevěrul, august 1908 (Anul 21, nr. 6796-6825)
1908-08-01 / nr. 6796
Vifférí 1 August 1908 Tolstoi arată apoi,pentru ce cunoscutuli său Molotschnicow a fost condamnat de Curtea de Casație din Petresburg. In locuința acestuia din Novgorod s'au garat următoarele scrieri ale lui Tolstoi, ce urmau să fie raspindite. ..62 de exemplare din broșura" Cum să eliberez poporul muncitor•“ in care se arată ca masele populare numai atunci își vor orindui cum se cuvine viața lor, cind vor trăi după „voia lui Dumnezeu“, ceea ce vrea să zică după preceptele Evangheliei: Să nu ucidă să nu se certe, să nu devie rebeli, să nu jure nici fată de reprezentanții „justiției“, nici In fața superiorilor și a steagului țarei — să nu pedepsească pe nimeni să nu încarcereze, deporteze și execute pe nimeni. A trăi după „voia Domnului“ înseamnă a avea mai mult frică de Dumnezeu și a I se da mult mai multă ascultare decît șefului bisericei guvernatorului, țarului. Și dacă șeful bisericei, guvernatorul, țarul, cel ceea ce Dumnezeu oprește, atunci celor dîntîiu nu trebue să li se dea ascultare, ci numai lui Dumnezeu. „28 de exemplare din broșura" „Creștinism și datorie militară“ care cuprinde ca idee principală că serviciul militar obligator era contrazicere cu învățăturile lui Christ, căci obligația militară ia bărbaților propria lor voință, silindu-i să facă ceea ce creștinismul oprește, anume să omoare oameni pentru apărarea patriei. Omul trebue odată să se trezească din hipnoza imitărei, în care trăește, și să vadă conștient ce cere dela dînsul statul, și să nu-i dea imediat supunerea de rob, ci mai bine să-și manifeste uimirea și împotrivirea, față de asemenea pretențiuni din partea statului. „15 exemplare din broșurile: „Nu ucide". „O lecție pentru soldați". „O lecție pentru ofițeri" în cari se exprimă ideia ca soldații și ofițerii să refuze serviciul militar, să nu se supună ordinelor superiorilor de a împușca asupra poporului, deoarece fiece omor e oprit de D-zeu. 6 exemplare din broșura „Scrisoare către liberali" în care se arată că viața statului nu e decît un arbitrariu exercitat de un număr de oameni în paguba altora, și de aceea o sumă de oameni cari voiau să trăiască creștinește, și cu chibzuială, s’au smuls de sub jugul ocîrmuirei, refuzînd să participe la serviciul militar și civil. Tolstoi mai citează apoi o serie de broșuri ale lui găsite la Molotsclnkow, care pentru acest motiv, a fost condamnat la un an de zile fortăreață. — „Cînd citești această sentință — continuă marele scriitor rus — nu dai crezare ochilor, ea îți apare ca o răutăcioasă parodie, pusă la cale de cineva. Adevărul însă e că e unul din acele importante documente redactate de oamenii ce se intitulează senatori, judecători, conducători de țară. Ele sunt redactate și alăturate în marele arhive — ca amintire a vecinicei rușini a oamenilor, cari le-au făurit, și a întregei societăți în care se pot petrece asemenea , lucruri“. Articolul în chestiune se termină apoi cu următoarele vorbe: ,Nici una din operele mele nu arată cu atîta claritate și cu așa o nebănuită putere de convingere ca sentința de mai sus — toate grozăviile, toate vicisitudinile acestei alcătuiri ale statului, atît de păgubitoare pentru sufletul omenesc. Ea mai arată la ce grad de decădere morală a ajuns oamenii cari participă la această ordine— și oamenii aceștia sunt cu atît mai decăzuți cu cît se află mai sus pe scara ordinei sociale. Este autoritate polițienească. Acest proect lovindu-se de diferite imposibilități o asemenea comisiune împreună cu sistemul elitic, reglementare a trebuit să râmîie un ideal nerealizabil, lipsindu-i mai cu seamă asentimentul puterilor. Rezultatul fu că în 1883 comisiunea europeană fu prelungita pe termenul de 21 de ani și va fi mereu prelungită din trei în trei ani în mod tacit. Scopul comisiunei europene era Navigabilitatea Dunărei pină la gura ei începînd cu brațul mijlociu de la Sulina, cel mai mic, cu un volum de 1 % dar care era mai propice lucrărilor, din care a rezultat traficul anual de 380000 de tone pe Dunărea de jos în 1857 cu 300 de vapoare a 2.250.000 de tone în 1907, cu 1.250 de vapoare. Canalul are lungimea de 60 km, în loc de 85, lungimea brațului. Comisiunea s'a constituit pe baze solide și și-a creiat un drept special pentru apărarea intereselor sale. Exercitarea acestei autorități internaționale pe un teritoriu suveran nu jignește, întru nimic suveranitatea acestui stat,, deoarece nu se atinge decît de ceea ce privește navigațiunea fluviului și o parte a reglementarei acestuia și nu este decil provizorie după lege: n’are nici personalitate juridică, se bucură insă de împuternicirea de a poseda pînă și vase de războiu. Ce-i drept, situația ei este cam ciudată, dar rolul sau e rodnic și folositor. Deci iată care este propunerea !-lui M. Porumbaru: Să se prelungească funcționarea comisiunei europene, pînă va veni momentul, cînd pe toată întinderea Dunărei va domni libertatea de navigație pentru toate pavilioanele. La o întrebare d. Porumbaru a răspuns că într'adevăr Rusia a lucrat pe brațul internațional al Dunărei dar că această activitate ar fi contribuit, la îmbunătățirea navigațiunei este ceva problematic. Îjntru cît privește Romînia ea, se ocupă cu construirea de diguri pe delta Dunărei și cu diferite secări. După ce președintele rosti cîteva cuvinte în aceeași chestie, propunerea d-lui Porumbaru este primită cu unanimitate. Comisiunea dunăreană — Expunerea d-lui Porumbaru la congresul din Geneva — In ziarele din Geneva găsim publicată cuvîntarea rostită de d. Porumbaru, vice-președintele Camerei la congresul de geografie, cu privire la comisiunea dunăre Ojilă * In darea de seamă despre lucrările ce s’au făcut la gura Dunărei, d. Porumbaru, descrie cele trei basmnuii, succesive ale acestui fluviu insitînd, mai cu deosebire asupra celor două din urmă cari sînt două căi admirabile de navigațiune, observînd însă totdeodată lipsa unei eșiri bune în largul înărei, o administrație statornică și, energică și cea mai de căpetenie, pacea. Libertatea navigațiunei a fost decretată încă din anul 1815 la congresul din Viena. Se naște însă întrebarea, dacă această libertate este aceeași pentru toate națiunile sau numai cele fluviale au dreptul să se bucure de dînsa? „Escautul este supus regimului liberal iar Rinul regimului restrictiv. Tractatul care s’a încheiat la Paris în 1856 și prin care Dunărea a fost admisă în sistemul fluviilor europene, a adoptat Interpretarea largă a congresului vienez, și numind două comisiuni: una europeană compusă din reprezentanții a șapte puteri contractante, însărcinată cu executarea lucrărilor necesare, iar alta a statelor dunărene permanentă investită ca putere se Curierul spectacolelor — Joi 31 iulie — Parcul Oteteleseanu: Trupa lirică romînă sub conducrea d-lui C. Grigoriu va juca: Viata Pariziană, vodevil în 4 acte. Grădina Rașca: Trupa de artiști ai teatrului national va juca: Leacul d-rului Feștelei, comedie in 3 acte. Grădina teatrului Pathé Fréres.— (vis-a-vis de café Bulevard). în fiecare seară reprezentațiuni cinematografice. Grădina terasă a Berăriei și Restaurantului „La Carpați“. In toate serile dela 7—12 și jum. seara și Duminicele de la 5—7 d. a. concert de profesorul Ercole Pifieri de la conservatorul din Milano. Restaurante la carte si met fix 1.60. 4 feluri. Specialitatea casei berea la Pilsen din fabrica Czell. Ancheta de la spitalul din Buzau PV/AV, S0 Iulie. — Ancheta cerută de d. dr. Inuiescu a continuat azi cînd s'a făcut autopsia cadavrului in prezenta d-lui dr. legist N. Minovici. Au asistat la anchetă d-niî: substitut de procuror Traian Otrleanu, locțiitorul judelui de instrucție, Cătuneanu, grefier delegat fiind ă. Struc Constantinescu. Au mai fost de față numeroși medici precum și reprezentanții presei. Cadavrul femeei lirica Diaconu a fost dezgropat la orele I și autopsia a durat pînă la orele 4, urmărită fiind cu un deosebit interes de medici. Cercetările făcute au arătat exact diagnosticul făcut de d. dr. Înoteseu, pneumonie dreaptă, precum și expulzia copiilor datorită paterei gaturilor dip. abdomen, care au aruncat afară, împreună cu copii și placentele lor, literal cu anexele sale și o parte din intestine. Ancheta s'a terminat la orele 4 p. m. La orele 5.20 d. dr. Minovici a plecat la București. . Am obținut un interesant interview cu d. dr. Minovici asupra acestui caz. Sandu Adevărul asupra regelui Izzet-pașa Galați, 30 iulie. — Intr'o convorbire avută cu d. Stavradis, comandantul vaporului englezesc ,,Anadol“, acesta mi-a declarat că e inexact că Izzet pașa ar fi plecat in America. Izzet pașa după ce a cumpărat vaporul „Mariana“ de la armatorul Campbel din Constantinnopol, a plecat spre Nizza. El are asupra sa două milioane și jumătate de franci. De la Nizza, Izzet pașa a plecat la Paris cu tot bagajul său, Rami. Întrevederea de la Isehl ITM îi pomica întîlnirea dintre regele Eduard și împăratul Frantz Iosef Isehl, 50 Iulie Astăzi câteva mumie înainte de ora 16, împăratul Franz Josef plecă la gară, ih stă o trăsură deschisă. Împăratul a fost viu aclamat de mulțime care, cu toată ploaia, staționa pe străzi. La gară se afla arhiducele Joset . Monarhhal purta uniforma de feldmareșal englez cu cordonul cenușiu al ordinului „Jazetierei". Compania de onoare a defilat, în fața suveranului. Monarhia s'a întreținut apoi cu arhiducii prezenți. Precis la ora 10 intră in gară si card special care aducea pe regele Eduard. Muzica a intonat imnul englez. Regele purta Uniforma de feldsmareșal austriac cu eșarfa marei cruci a ordinului Sf. Ștefan. De la fereastra vagonului, regele a foarte mișcat dar ovină o atitudine militărească, saluți pe împărat. Suveranii și-au strâns mâinile cu putere, apoi s'au îmbrățișat și sărutat de două ori. După ce au trecut în revistă compania, de onoare care a prezintat armele, regele. Eduard s'a întreținut, cu principii prezenți. Ambii suverani s'au urcat apoi într'o trăsura deschisă, fiind aclamat cu entuziasm de către public. Cu toată poliția care începuse să cadă, suveranii, în trăsură deschisă, parcurseră drumul, pînă la hotel. Marele mareșal i-a condus în salonul de primire unde erau așteptate de către arhiducese și de mebrii corpului diplomatic. După ce salută pe cei prezenți, regele Eduard se retrase cu împăratul în apartamentele sale. Frantz Iosef rămase cîteva minute acolo, apoi se reîntoarse la vila sa. Peste o oră, regele Eduard insoțit de suita, de onoare, plecă la vila imperială pentru a prezintă împăratului felicitări pentru jubileul, sau de 60 ani de domnie, fiind, aclamat, atit la ducere cît și la întoarcere. La unu fără un sfert, Frantz Iosef veni la hotel spre a lua pe rege la dejun, Ischi, 10 Iulie. Dejunul s’a isprăvit la ora două, după care împăratul a recondus pe rege la hotel, apoi s'a reîntors la vila imperială. La ora patru, Franz Iosef a revenit la hotel, spre a luat la preumblare pe regele Eduard. Preumblarea s'a făcut cu automobilul. Împăratul, s’a urcat astăzi pentru întâia oară Intr’un automobil. Mașina aparține arhiducesei Ghizela. Automobilul a fost condus de un șofeur bavarez. Publicul a făcut ovatiuni colosale împăratului și regelui Eduard. Ministrul de externe austriac baronul Aehrenthal a vizitat la lipici pe ministrul de externe englez, Hardinge, apoi amîndoul s'au reîntors la hotelul celui dinții, continuînd discusiunea. Vremea s'a schimbat de ori. Plouă la intervale scurte. întrevederea dintre cei două suverani Ischl, 30 iulie. Intîlnirea dintre Francisc Iosif și regele Eduard a fost foarte cordială; primirea la gară a avut caracter oficial. Regele Eduard a primit onorurile militare. Suveranii s'au îmbrățișat de două ori; dînșii au fost obiectul unor entuziaste evaziunî pe tot drumul pînă la hotel de către o enormă mulțime. Suveranii au rămas cîtva timp singuri împreună în hotel. In urmă împăratul s-a reîntors la castel, unde a primit vizita regelui Eduard, care a prezentat împăratului , felicitări pentru jubileul său. Regele Eduard a vizitat în urmă pe membrii familiei împărătești și apoi s'a întors la hotel unde împăratul Francisc Iosif s’a dus să-l ia pentru a dejuna la castel. După dejun împăratul a recondus pe oaspete său regal la hotel. Către orele patru cei doi suverani, însoțiți de principesa Gisela și de principele George de Bavaria, au făcut o preumblare în automobil, fiind pretutindeni aclamați de public. D-niî Aehrenthal și Hardinge au schimbat după amiazi vizite și au avut o lungă întrevedere. Prinz de gală in onoarea regelui Eduard Ischl, 30 Iulie.—Astă seară a avut loc un splendid prînz de gală în onoarea regelui Eduard. Au luat parte cei doi suverani, membrii familiei imperiale, suitele, d-nin Aehrenthal și Hardinge, membrii ambasadei engleze, ambasadorul austroungar la Londra, înalții demnitari ai Curtei civili ,și militari împăratul Francisc Iosif a zis: „Sunt cu atât mai mișcat cu cit atî venit în acest an pentru a-mi prezenta personal felicitări cu ocaziunea jubileului suireî pe tron. Văzînd în prezenta Majestăței Voastre nci o nouă și prețioasă probă de raporturile îndelungi și cordiale cari există între noi și casele noastre și cari răspund relațiunile amicale dintre țările noastre, ridic paharul strigînd: Să trăiască Maiestatea Sa regele Eduard!"*, Muzica a intonat imnul englez. Regele Eduard a răspuns: Exprim sincerile mele mulțumiri pentru vorbele binevoitoare cari m'am atins profund,, Este întotdeauna o adevărată bucurie pentru mine de a face o vizită împăratului Francisc Iosif, dar in particular anul acesta in care își serbează jubileul unei domnii de șaizeci de ani. Maiestatea Voastră cunoaște sentimentele de cari am fost întotdeauna inspirat pentru Maiestatea Voastră Și știe că felicitările mele cu ocaziunea acestei importante sărbători vin din toată inima mea. Raporturile dintre țările noastre au fost, Dumnezeu fie binecuvintat, cele mai amicale; dorința mea sinceră este ea să rămîe tot astfel și în viitor și sper că Maiestatea Voastră se va bucura încă mulți ani de cea mai bună sănătate pentru binele popoarelor voastre." Regele Eduard a băut în sănătatea împăratului; muzica a intonat imnul austriac. * Tschl, 30 Iulie — Prînzul de gală de asta seară a avut loc ta Cursaal unde maiestățile lor s'au întrunit împreună cu familiile împărătească și a ducelui de Cumberland; au azistat din Aerenthal și Hardinge și ambasadorii respectivi. După masă suveranii au ținut cerc. A urmat apoi o serenadă a societăței „Wiener Maeinergesangverein“ care a fost foarte aplaudată de suverani. Suveranii aăeși în urmă în balcon, în mijlocul evasiunilor publicului, pentru a vedea iluminațiunea munților cari înconjoară localitatea. După ceaiă suveranii au părăsit Cursaul, împăratul a condus pe rege la hotelul său, și s-a dus în urmă la vila imperială. Chestia situației din rurcia Ischl, 30 Iulie. — întrevederea dintre d-nii Aerenthal și Hardinge a dat loc la schimbarea ideilor lor asupra simafinnei generale a Europei. In particular cei doi bărbați s'au ocupat in conversafiunile lor de starea de lncrumi din Turcia unde acordarea Constituției a creat o nouă situațiune. Se știe că cabinetele marilor puteri, între care cel de la Viena și cel de la Londra, au decis a observa față de această evoluțiune o atitudine simpatică și de așteptare, în speranța că noul regim din Turcia va aduce ameliorarea administrativeni precum și consolidarea unei stări de lucrnr pe care marile puteri au cântat să o asigure în acești din urmă ani. Interview cu subsecretarul de stat Hardinge Viena., 30 Iulie. — Corespondentul din Isehl al ziarului „N. W. Tageblat" comunică ziarului său următoarele: ,,Grafie gentilefei subsecretarutul de stat de la departamentul externelor din Anglia Hardinge sunt în poziție de a comunica asupra evenimentului de astăzi, următoarele detalii din sursă absolut competinte: ,.Scurtimea comunicatului publicat și semnat de către cei doi miniștrii nu prezintă nici o importanță și nu trebue comentată in mod nefavorabil. Scurtimea comunicatului este o urmare naturală a simplicității situației și a faptului că toate marile puteri păstrează o atitudine binevoitoare față de Turcia în speranță că tinerii turci vor reuși să întroneze un sistem liberal real și să obfie ceea ce marile puteri urmăresc de ani de zile, restabilirea raporturilor normale. Intre Austroungaria și Anglia domnește complectă înțelegere în această privință pentru că Austro-Ungaria nu urmărește scopuri particulare și pentru că Anglia ca stat constituțional susține cu plăcere mișcarea tinerilor turci. Noua situație din Turcia a înlăturat cu desăvârșire neînțelegerile născute între Anglia și Austro-Ungaria, care aparțin acum trecutului. Tratativele dintre mine și baronul Aehrenthal au fost din cele mai intime și corespunzătoare vechei amiciții ce ne leagă. Ce s’a discutat la Ischl.— încetarea acțiunei reformelor Viena, 50 iulie.— Ziarului Neue Freie Presse i se comunică din Ischl. In cercurile diplomatice se atribue mare importantă convorbirea de o oră dintre regele Eduard și baronul Aehrenthal. După audientă baronul Aerenthal a avut o lungă consfătuire cu subsecretarul de stat englez Hardinge cu care a discutat în detalii chestiile pe cari le-a discutat în general cu regele Eduard. In aceasta, consfătuirea s'a discutat situația marilor puteri europene, amintindu-se evenimentele ce ar putea surveni în urma transformărei Turciei în stat constituțional. Ambii suverani par a fi de acord că actuala situație nu mai este potrivită pentru continuarea acțiunei reformelor în Macedonia. In timpul consfătuirei s’a dovedit complecta înțelegere între cele două mari puteri, fapt care va avea o influență și asupra raporturilor dintre Anglia și Germania. Confratele nostru Ordinea publică, cu ocazia morței ziaristului francez Ranc, un remarcabil articol de fond, din care extragem următoarele: Ziaristul Arthur Ranc a murit. Director al ziarelor „Radical“ și „Aurore“, acest ilustru minuitor al condeiului nu și-a părăsit decit cîteva zile mnaime de moarte meșteșugul. Ziarist de valoare, polemist neîntrecut, Arthur Ranc, alături de Clemenceau a ridicat nivelul presei și ia dat valoarea și menirea pe care trebuește s’o aibă. Ei sînt părinții unei școli ziaristice noul și numele lor trebue cu ațit mai mult de reținut, cu cît școala ziaristică, pe care am inaugurat'o, ar trebui să fie un model pentru acel cari miouesc condeiul și în țara noastră și se găsesc )n fruntea mișcărei democrate în Franța ca și la noi sunt două politici, una reacționară și naționalistă — naționalism genre Iorga-Cuza — și un curent democrat, reprezentat prin radicalismul tuturor grupărilor, începind de la radicalii raliati pînă la social-democrați. Fiecare politică și fiecare curent își are presa ei și fiecare din aceste prese își are mentalitatea și oamenii ei. E o așa vădită asemănare între aceste prese și curentele presei noastre, se copiază și se imitează cu atita succes amîndouă aceste curente incit par a fi cifruă rupturi din mișcările din Franta. Curentul naionalist-renefionar reprezentat prin „Intransigent“ și ,„Libre Parole“, in special, par a fi o copie fidelă a „Epocei“ noastre, cu in plus talentul unui Drumont și renumele cîștigat al noul Henri Rochefort. Încolo, aceeași obraznică și de șantată pornire de a ponegri și insulta, aceiași patimă iu discutiuui, aceiași nerușinată proză de intrigi și chițibușuri. Numai inventiuni mincinoase, atacuri nefundate, invective la adresa oamenilor politici, adversari, acuzări fără reazăm, de șantaj, de furturi, de mită, același stil brutal, intrecînduse în inventiuni de cuvinte ordinare și batjocoritoare și aceiași necinste iu răspunsuri, aceiași incorectitudine în discutiuni. Presa aceasta n’are tiraj și dacă n’ar fi congregațiile, dacă n’ar fi sume anumite venite din Belgia sau Rusia, de la pretendenții tronului francez, n’ar putea avea ființă. Și uitați-vă și la noi la „Epoca“, cum apare și cu se vinde ! Abia își urăște existența de azi pe miine și asta din resturile care-i sunt date de patronii lor, cari se despart cu greă de niște bani cari știui că sunt aruncați pe fereastră, fără nici un folos. Țipetele desnădăjduite, insultele nesăbuite, sbieretele îngrozitoare, fac efectul reclamei unor negustori și totali gata de a închide magazinul, dind ultimul lor faliment. Și ca și acel prinfi pretendent! la tronul Franței, cari știu că-și joacă ultima carte și că această carte le e fatală și cari subventionind o mișcare in Franța, nu fac decit de a arunca ultimii lor, bani pe fleacuri, așa și pretendenții din fruntea carpismului" cari vînează a mai veni vr’odată la putere, știu că-și aruncă ultimii gologani pe o operă fatală și dinainte perdută. De aceea ii vri vedea căutind a substitui prin alte chipuri banii cari îi aruncă pe politică, Sigeton fura casa grupărei naționaliste, arhimisionarul Cantacuzino ia banii destinați propagandei electorale. Așa și în Franța, așa și la noi. Nu e zi să nu-i vezi, pentru fiecare lucru care le este pus înainte, înjurind ca surugiii, să nu blesteme ca desmățații. Și ciniți ultima litanie și aceea e ca și litania ce le-a fost cîntată în leagăn: o murdărie. Contra acestora a avut Ranc și Clemenceau de luptat, contra acestor despățati au trebuit să tocească condeiul și să înegrească hîrtîa, dar și în potriva lor au triumfat, indepărtindu-I pe zi ce merge și alungindu-I in pleava din care a ieșit. La noi, presa democrată are aceeași menire, are același apostolat. Crontra conservatorismului reacționar, contra acestui carpism filipiscian, care se freacă cot la cot cu naționalismul lui Iorga și antisemitismul lui Polihroniade—presa democrată are menirea de a lupta și datoria de a triumfa. tutorul, a venit imediat personalul ospiciului. Cu mare greutate furibundul a putut fi potolit și pus în cămașă de forță. Victima în stare foarte gravă a fost transportată la ora 1 din noapte, cu o carieră a ospiciului, la spitalul Colțea. După o oră de suferință, și fără ca Ion Lepădatu să fi putut da vreo relație asupra celor întimplate, a încetat din viată. Azi dimineață, un reprezentant al parchetului a fost la ospiciu spre a cerceta cazul. Pe de altă parte, Eforia spitalelor civile a orinduit o anchetă, spre a se stabili împrejurările în cari s’a întîmplat crima. Cota apei pe Dunăre Cota apel in raport cu eloigiul PORTURILE------------------ Observații In ziua de Intimie _______ 33 Iulie 30 Iulie Oltenița. . . 1.76 1.58 Călărași. . . 1.58 1.46 C.-Vodă . . . 1.85 1.70 G.-Ialomiței 2.00 1.85 Galați .... 1.70 1.60 Tulcea. . . . 1.10 105 H #• T.-Severin . 1.19 1.07 Inscăd Calafat. . . . 1.38 1.26 Bechet. . . . 1.39 1.28 „ T.Măgurele 1.34 1.26 „ Giurgiu . . . 1.80 1.60 „ mentalul criminal de la septeiulircula Pacientul Iancu Florea Sureanu. Atentatul asupra paznicului.—La spitalul Colțea. — Moartea vicțimei.— Ancheta. In spitalul Mărcuța se afla internat de cîtva timp, pacientul Iancu Florea Sureanu, epileptic în ultimul gard, și care săvîrșise o crimă pentru care jurații l’au achitat declarîndu-l iresponsabil. Deseori nummtul pacient era cuprins de furii și avea accese epileptice, devenind este odată periculos pentru cei ce se aflau în juru-î, de aceea Sureanu era de aproape supraveghiat și îngrijit. Astă noapte pe la orele 11, lanca Florea Sureanu fu din nou cuprins în somn de boala care nu iartă. După ce trecu criza el se deșteptă, se sculă brusc din pat și ca de obicei începu a face zgomot, a forța ușa celulei, precum și a se lupta cu fiarele de la pat. Paznicul Ion Lepădatu, în a căruia supraveghere era Sureanu, cunoscîndu-I boala, nu dete, pentru moment, atențiune acceselor epileptice. Criza pe care a avut-o pacientul a fost însă mai grea, ca în alte timpuri, ceea ce decise pe Lepădatu să pătrundă în celulă spre a potoli pe furibund. Acesta din urmă reușise să desfacă un fier de la pat, și, în momentul în care paznicul pătrunse în celulă, el primi o puternică lovitură în cap de la pacient. Amețit de tăria loviturei, Lepădatu căzu jos rămînînd în nesimțire și avînd o gravă leziune în partea dreaptă a capului. La alarma dată de însuși aten Ecouri din Turcia Trădători arestați iată lista trădătorilor arestați în Constantinopol: Riza-pașa, ex-ministrul de război tă; Zeki-pașa, ex-mare maistru de artilerie; Meduh-pașa ex-ministru de interne; Tahsin-pașa exprim secretar al sultanului: Raghid-pașa ex-șambelan; Rechidpașa, ex-prefect al orașului; Rami-pașa, ex-ministru al marinei, etc. Toți acești trădători au fost încarcerați și vor fi judecați de o înaltă Curte judecătorească. Cecurile ce s’au găsit asupra lui Rami-pașa au fost încasate. La percheziție s'a găsit un șec de 100 000 de lire și la soția sa 65.000 de lire. Riza-pașa posedă de asemenea 120.000 de lire depuși la o bancă și proprietățile lui sunt evaluate la 500.000 de lire. Zeki-pașa are o avere de 70.000 de lire. Selim-Melhamé are depus la Creditul Lyonnais suma de 2.800.000 de franci, cu ajutorul cărora și-ar fi întocmit probabil un cinematograf. Moștenitorul sultanului iată-ne în măsură de a răspunde la întrebarea ce’țî pun multe persoane: Cine va fi moștenitorul presumptiv al sultanului Abdul Hamid ? In Turcia, cel mai în vîrstă dintre prinți este de drept moștenitorul tronului, adică cel mai în vîrstă după sultanul actual, fie el vărul, nepotul sau fiul acestuia. Or, iată șapte moștenitori, cari după vîrstă au toți dreptul la tron. Mehmet Recad Effendi, fiul lui Abdul-Medjid, născut în 1844. Tousouf Izzedine Effendi, fiul lui Abdul-Aziz, ,născut, la 1857. Suleyman Effendi, fiul lui Abdul-Medjid, născut la 1861. Wahdaddine Effendi, fiul lui Abdul-Medjid, născut la 1861. Salaheddine Effendi, fiul lui Murad V., născut la 1868. Medjid Effendi, fiul lui Abdul- Aziz, născut la 1868. Selim Effendi, fiul lui Abdul- Hamid, născut la 1870. E de remarcat că toți moștenitorii poartă titlul de Effendi, echivalent cu titlul care se dădea în Franța fratelui mai în vîrstă al regelui, cu deosebire că în Turcia îl poartă toți prinții imperiali. Pentru moment, prințul moștenitor al tronului lui Osman nu poate fi decît prințul Mehmet Redad Effendi. Amnistia S-a proclamat amnistia generală pentru toți refugiații politici otomani din Statele Unite. Numărul refugiaților armeni și al altor supuși turci aflători în vasta republică americană, se urcă la cifra formidabilă de 200.000. Marile inundami din Bucovina — Dela corespondentul nostru — CERNĂUȚI, 30 iulie.— Un uragan teribil cu urmări catastrofale s'a dezlănțuit astă noapte asupra orașului și împrejurimea Cernăuțului. Populațiunea îșî mai amintește de asemenea tempeste cari au bîntuit aci înainte cu zeci de ani, capi , însă, n'au fost de o furie analoagă. In decursul zilei de ori a căzut o ploaie care părea că nu mai contenește, ploaie cu grindină și furtună,, așa că puhoaiele de apă nu mai încăpeau în canaluri. Partea din vale a orașului devenise complectamente prada elementului furios al valurilor, cari produceau în goana lor un vițet îngrozitor. La orele 9 seara furtuna și-a ajuns culmea. Puternice tunete și trăznete se succedau cu o uimitoare repeziciune, producînd o panică indescriptibilă. Obloanele au fost trase la pămînt și fiecare era cuprins de teamă trăznetul va cădea în apropierea sa. Intr'o circiumă în pina lui Rudolf, au leșinat mai multe persoane,la auzul descărcaturei trăznetului, care pătrunzind printr'o fereastră, a ocolit masa din circiumă, apoi printr'un perete și-a făcut drum în afară. De aci, trăznetul a pătruns într'o mare prăvălie de manufactură unde a tăiat sîrmele luminei electrice, eșind apoi prin hornul casei. Lumina s'a stins, iscîndu-se cu această ocazie o panică grozavă. In palatul poștelor a pătruns trăznetul printr-un ventilator în sala telegrafistelor și după ce a ocolit aparatele de conducere, a fost condus in aer de către curentul electric. Funcționarul de serviciu, care se afla in acest moment în sală, declară că trăznetul avea mărimea unei mari lămpi electrice și vărsa o lumină ca aceasta. Funcționarele și-au pierdut toate cumpătul în acest moment, fiind cuprinse de o groază nespusă. In apropiere de reședința mitropolitană a căzut de asemenea trâznetul, producînd mari stricăciuni unei case aparținînd unui funcționar inferior al primăriei. Ploaia continuînd să se verse fără întrerupere asupra orașului, era de prevăzut că mahalalele din vale, cari au avut de suferit în urma inundației de acum două săptămini, vor fi iarăși sub apă. Prutul a eșit din matcă semnalînd o ridicare a cotei de 2 metri peste înălțimea normală. Băile Prutului, care cu multă greutate au fost reparate în urma avariilor avute, se află iarăși în cea mai mare nesiguranță. Circulația tramvaielor pe strada Gărei pînă la Prut este deocamdată întreruptă din cauza marei cantități de apă de pe străzi. Apa Prutului s'a lățit în suburbiile învecinate Clocucica și Caliceanca. Lacul din Clocucica unindu-se cu Prutul, și-a revărsat apele, inundind împrejurimile. Pompierii lucrează la strămutarea inundaților din oraș.#■ Din provincie sosesc de asemenea știri alarmante. Rîul Ceremuș și Prutul cresc în mod considerabil. Rîul Vijenca și-a părăsit matca, inundînd 10 case. Șoselele și podurile au suferit pretutindeni avarii. Un funcționar al poștei, anume Kohut, a fost apucat de valuri, unde și-a găsit moartea. Inundațiile din Burdujeni In noaptea de 29 cor. pe la orele 10 seara o furtună groaznică s’a dezlănțuit asupra orășelului nostru și împrejurimi urmată de o ploaie torențială și însoțită de manifestațiuni electrice. Intr’o jumătate de oră totul era inundat. Străzile erau adevarate rîuri. In strada Ștefan cel Mare apa venind în cantitate enormă a inundat casele d-lor A. Braunstein, Leibovicî, Herșcovicî și la altiî; în strada Mitocului apa a inundat casa lui Cornaciu, a mai inundat cooperativa locală. Pagubele sunt mari. Ploaia a ținut două ore și jumătate și apa ajunsese în unele locuri la un metru înălțime. Rîul Suceava revărsîndu-se inundează,totul se întîlnește în cale. In Ițcanî ploaia a fost însoțită și de grindină, inundînd și acolo multe case. In toată Bucovina ploaia de eri a făcut groaznice ravagii, lipsesc amănunte. Porumburile și pomii fructiferi sînt în mare parte distruși. Victime omenești n’avem de înregistrat.— Vex. Din Valea Prahovei Bușteni, 29 Iulie Timpul. — De vreo cîteva zile plouă incontinuu. Bubuituri puternice, al căror zgomot asurzitor înspăimîntă pînă și temperamentele cele mai curagioase, se aud aproape în fiecare moment. Picăturile de apă cade mărimea unor piese de douăzeci de bani, cad necontenit din atmosfera încărcată de nori. Totul este mohorît! Copacii stau aplecați sub greutatea udăturei, iar împrejurul munților se întinde o mantie de culoare cenușie, care oprește ochiul spectatorului de a putea zări înainte farmecul și frumusețea munților. Străzile sunt puțin frecventate, se mulțumește fiecare de a sta pe la locuința sa. Bal. A avut loc astă seară Marți 29 Iulie, în sala eliseului „Valea Cerbului“ feeric luminată și splendid împodobită, balul elevilor de la școala de poduri și șosele, stabiliți aci pentru sezonul vere, in scop de a face însemnate lucrări topografice prin diferite puncte ale localității. Măreția și deplina reușită a acestui bal au procurat ore de veselă petrecere, alesului și mult numerosului public care a asistat la acest bal. Sala era neîncăpătoare față de numărul celora ce au luat parte la acest bal. Au venit vizitatori de prin Predeal, Azuga, Poiana-Țapului și Sinaia. Din numeroasa asistență am remarcat pe d-nele: colonel Anastasiade, Iliescu, Angelescu, Ioan, Georgescu, Girardo, Bilciurescu, Guriță, Clinceanu, Moscana, Chirițescu, Gheorghiu, Orășanu, Avramiu, Marchand, Georgescu, Ștefănescu, Crețoiu, Venera, Mărculescu, Perlman etc. Dintre domnișoare: Sofia Herăscu, Bărbulescu, Brătășanu, Nathalia Georgescu, Moscuna, Spirescu, Lucaci, Ionovici, Bălă A DEVERUL cester, Constantinescu, Angelescu, Antonescu, Elena și Fița Șoiculescu, Drăgulinescu, Brăescu, Cocăneanu, Ionnescu, Rocneanu, Paucescu, Gina Nicolau, Marieta Ioan, Bilciurescu, Suhamela, Perlman. D'ntre domni- Locol, Stoicescu, Săndulescu, Eustațiu, Sublocot. Theodorescu Ion, Iliescu, ing. Niculescu, Pilat, Crisenghy, Mărculescu, Orășanu, frații Dumitrescu, Budrea, Obedeaaru elevi școala de cavalerie, Mihăiță Gheorghiu, George și Grigore Puricescu, Oteteleșanu, Georgescu, Walter, Anghelescu, frați Gădineanu, Iine, Herișescu, pearh, Possa, Niculescu, Ghițescu, Constantinescu, Avramiu, Ghighi Ruban, Negulescu, Paciurea loan, Economu, Vlădărescu,Pancu, Niculae Andronesc. Ionescu. In tot timpul balului a cîntat muzica regimentului 14 Roman, de sub comanda locot. Burseh. In timpul cotilionului a cntat d-na Marchand. Terminând, dn a arăta mulțumirile mele d-lui Iliescu, dirigintele oficiului poștal, pentru bunăvoința și amabilitatea cu care mi-a înlesnit cunoșterea numelor unei bune părți dintre persoanele cari au luat parte la bal. — Se așteaptă, cu mare nerăbdare concertul care va avea loc Vineri 1 August, în sala „Ursul“ și care va fi dat de către, d-ra Drăgulinescu. Desigur că publicul va avea din nou ocazia de a se convinge despre adevărata valoare a talentului cu care d-ra Drăgulinescu este Înzestrată. — Marți 5 August se va da în sala „Ursul“ un concert de către d-ra Kaufman pianistă, cu concursul d-lui Papazoglu, violoncelist. — Splendide tablouri se reprezintă la spectacolele de cinematograf, cari se dau in sala eliseului ,,Valea Cerbului“. Mulțumită aparatelor perfecționate pe care d. Pădeanu, proprietarul, le posedă, publicul care asistă la aceste reprezentații devine din ce în ce mai numeros: r— Grigin. groaznica nenorocire din com. pricești (Prahova) — Doi oameni carbonizați — PLOEȘTI, 31 Iulie. —* Marti, pe cînd lucrătorii Gheorghe Popa și Tănase Petrache, lucrau la sonda No. 2, a societății „Steaua romînă“, din comuna A*ricești, plasa Filipești, au aprins țigările. Fumul de lă țigări, venind în contact cu gazele, s’a produs o explozie. Cei doi oameni, au fost oribil carbonizați, pe tot corpul. In stare muribundă, victimele au fost internate în spitalul din Chppina. . Stav&r Pemitiule pollute ie Ungaria Scriitorul scoțian Scotus Viator a publicat de curînd sub titlul de mai sus o broșură politică în limba engleză, care a fost tradusă în Paris în limba franceză în urma autorizațiunei dată de autor. . . . Broșura nu conține pentru noi nimic nou, dar îșî are importanța sa întru cite menită de a informă străinătatea și mai cu seamă publicul cel mare englez și francez despre ceea ce se petrece în Ungaria în raporturile dintre elementul domnitor maghiar și naționalități. 1 . Broșura despre care vorbim aratft în trăsături concise că este o părere greșită ce o au foarte mulți din apusul Europei, că Ungaria ar fi o națiune cu acelaș titlu cum Italia și Franța sunt națiuni. In realitate însă Ungaria este statul cel mai poliglot din Europa. „Scotus Viator“ spune, că naționalitățile nemaghiare din Ungaria formează azi cam 54% a poporațiunei totale. Se ocupă cu studiarea a două puncte principale: Legile de pressă și reprezentațiunea parlamentară.—Arătă cum se aplică legea de pressă de la 1848 întărită prin articolul 171—ț a codului criminal, vorbește apoi de procesele de pressă contră ziariștilor nemaghiari, de numărul lor și de statistica condamnărilor de la 1886 încoace și spune, că Scopul ocîrmuitorilor din Ungaria este de a reduce la tăcere ori de a nimici pressă nemaghiară și a sugruma astfel orice opoziție naționalistă. Spune,. .că nemaghiarii sunt reduși la neputință prin lipsa totală a dreptului de reuniune și asociațiune in Ungaria. In fine aduce o statistică a proceselor politice contra nemaghiarilor de la 1886—1908. Traducătorul francez al broșurei lui Viator încheie prefața sa scriind: „E motiv de a se crede că oligarhia maghiară care dirijează în acest moment destinele Ungariei, va fi măturată de diferitele naționalități — singure sau ajutate de partidul socialist — spre a afirma drepturile ce după legi le posed în mod egal cu maghiarii. Dar lupta va fi crîncenă. Încercările prin care ele vor trece vor fi penibile. Sprijinul opiniiițnei europene, odată luminate, le va fi prețios. Indiferența ce a dăvedit-o Europa în această cestiune pînă în anii ultimi n’a fost cauzată decît de ignoranța ei...“ 28 FOITA ZIARULUI „ADEVERUL“ MAIL MUL REGĂSIT Mare roman popular " — Cidalise, zise el, în mormîntul acesta de fier în care mă scoborăsem de viu, cea mai mare părere de rău era gîndindu-mă că nu vei mai putea să-mî contemplezî fața... Ai fi murit de durere, sărman suflet iubitor. Trei ore au trecut de cînd fostul droghist a eșit din aceea ce a numit „mormîntul de fier“, pentru a cădea în brațele credincioasei lui Cidalisa. Balul urmează la soții Rocamir, ai căror invitați încep să scoată limba alterată, căci așteaptă ca adevăratele răcoritoare să se succeadă la sfirșit băuturilor incendiare ce Boucbu a preumblat pe tava lui și pe cari le-a băut numai el. Așteptarea dănțuitorilor e zadarnică. Ca și regele August, pentru care, cînd bea, Polonia întreagă era beată, carabinierul, care numai poate sta în picioare, s’a așezat într’un colț al bucătăriei și refuză de a mai duce tava, zicînd: — Destul au îndeajuns puiculițele... sunt betechioare. Fără a ne îngriji să știm dacă nefericiții invitați ai omului cu trompa vor sfirși prin așî liniști puțin, setea, vom părăsi balul pentru a scoborî un etaj și vom pătrunde în apartamentul d-nei Durieux. La ora în care ne strecurăm la proprietăreasă, încîntătoarea femeie și artistul stau în fața unei mese pusă îngă sobă. In ioc de marea spiragerie, Maria și Flora, au preparat masa în budoar așezînd răciturile pe ea, mai înainte d’a se duce la barul Rocamin să dea ajutor. piovis și d-na Durieux sínt sin. guri în apartament, căci cele două servitoare îșî urmează serviciul la fostul droghist. La patru ore punct, așa precum îl a spus Flora cînd a venit artistul proprietăreasa în persoană ,î-a deschis. Scoborită de la bal d’aproape o jumătate de oră, d-na Durieux, înainte d’a primi pe acela pe care ’l invitase la masă, avusese timpul să’șî schimbe costumul. Ea s’a îmbrăcat c’un capot, încîntător, de sus pînă jos în dantele care, orîcît de elegant era, face pe Clovis să ofteze de părere de râu, căci acopere acel umeri albi pe carî tînărul, la bal, mîngîia c’o privire încîntată. Nu vom insista asupra dulcei moleșelî care l-a înstăpînit pe artist aflîndu-se la așa oră și în asemenea situațiune aproape d’aceia care, d’o săptămînă, îî preocupa gîndirea. Deși atribuia aventura lui unui capriciu de femeie frumoasă sau unei fantezii de cochetă care vrea să se amuzeze de el, mirarea lui e atît de mare încît nu s’a risipit după un sfert de oră de cînd s'au reunit. Cînd găsim perechea, convorbirea e începută și d-na Durieux răspunde surîzînd: — Eî bine, da d-le Clovis, pentru că ții mult s’o știi, aflăm din cauza, d-lui Gravoiseau că ți-am impus această tăcere și strîmbătura aceia în timpul cadrilului. Plin de idia că proprietăreasa n’a făcut asta decit pentru ca să înlăture o scenă de gelozie, artistul, auzind răspunsul ăsta pe căre i ia ca o mărturisire a unei legături, strigă pe un ton dureros de surprindere: — Cum el e care e.. dar e bătrîn, urît.... Ah! asta n’așî fi crezut-o niciodată. — Crezut... Ce? — Că... că d-ta să’l iubești. — Oh! oh! d-le Clovis! A fost o așa intonație de imputare în această esclamațiune a văduvei nicit tînărul reia numaidecît cu o iuțeală veselă: Ah! atît mai bine! Mi-a fost frică un moment că pușlamaua asta să nu fie iubit de d-ta... căci trebue să vă spun că e o pușlama fără pereche. — O știu, zise liniștit d-na Durieux, ocupată a tăia o aripă de potirniche. — Cu neputință făcu gravorul zăpăcit de cele două vorbe. — Ce vezi oare așa extraordinar în aceea că știu că d. Gravoiseau este un mizerabil? — Nimic în aceea că știu... dar că știind îi încredințezi intersele, — nu pricep. — Da, asta pare imprudent din parte-mî, nu e așa? — Oh! n’ar fi nimic dacă ar părea numai... dar este în realitate cea mai mare imprudență. — Da, așa este, dar... — Dar? repetă Clovis văzînd pe ’tînăra femee ezitînd a urma. In loc de așî complecta fraza, d-na Durieux se prefăcu că rîde și întinse paharul către artist zicindu-i... — Știi, domnule invitat, că ești puțin prevenitor cu o biată femee care a jucat trei ceasuri fără ca să fi trecut pe lingă ea nici o înghețată sau sirop... mor de sete. Te rog dar toarnă-mi să beau. Departe d’a se grăbi s’ascul’te, tînărul ia încetișor paharul din mina ei și ținîndu-l într’aluî, privind pe văduvă în ochi, o întrebă c’o cove mișcată: — Cum te numești din botez? — Oh! ce curiozitate, făcu d-na Durieux, care prefăcindu-se că rîde, se simte turburată d’o dată de actul și accentul artistului. — Nu, nu e curiozitate... dar îmi pare că zicîndu-tî pe nume voi fi mai convingător și maî elocinte... Așî crede că te cunosc de mult și presupunînd intimitatea asta, așî avea îndrăzneala să-țî spun aceea ce respectul îmi oprește pe buze. Proprietarea sa a devenit caro, palidă. Dacă Clovis ar fi fost maî liniștit, ar fi băgat de seamă tremurătura ușoară a mîinei pe care o ține în’tr’a lu’. In sfîrșit c’o voce pe care se silește a o stăpîni, văduva răspunse: — Mă numesc Celestina. In același timp cînd pronunță numele ăsta, tînăra femee c’o privire pe furiș și neliniștită, întreabă în fața artistului ca și cum s'ar fi temut d’a citi o emoțiune subită. Dar, fără ca înfățișarea lui să trădeze ceva, gravorul reluă: — Ascultă-mă Celestino. Ești frumoasă, tînără, bogată, sunt la d-ta la patru ore de dimineața. Dac’așî fi prost și îngîmfat, mi-așî închipui că d-ta care ești înconjurată de admiratori, te aî ,amorezat d’odată de păcătoasa mea individualitate. Din fericire știu ce să cred de mine, și atribui adevăratului motiv curioasa întîlnire care ne pune față în față. — Și care e motivul acesta? întrebă Celestina e'un ton pe care oricît ar fi voit să-l stăpînească, dă de gol o curiositate temătoare. — La început m’am înșelat, urmă Clovis, am crezut că e un capriciu crud de cochetă care voia să se amuze întorcîndu-mi capul, pentru că în urmă să mă trimiți, rîzînd la mansarda mea. N’o mai crezi acu?. — Nu, căci de cînd sînt aci, ascultîndu-te și studiîndu-te, mi s’a făcut convingerea asupra cauzei care ne a întrunit. — Și cauza asta? — Ai să-mi ceri un serviciu. La răspunsul acesta, un surîs ușor, pe care nu-l vede Clovis, trece pe buzele femeei care mai asigurată, strigă repede: — Eu.... un serviciu? — Da, un serviciu pe care nu îndrăznești să-l ceri oamenilor din lumea d-tale... de la unul din suspinători, de exemplu... căci ar fi să-i creezi un drept amorului lui. — Munci acest pretins serviciu care, după d-ta, mă tem să-l reclam de la acela pe care-l numești un suspinător, crezi că pot să-l cer de la d-ta fără scrupule? — Fără îndoială. — Ceea ce-mi spui nu e măgulitor pentru d-ta... nici pentru mine. Acestea face să se presupue sau că mă crezi incapabilă ca să-țî inspir o pasiune, sau că nu te cred demn de amorul meu... Căci, în sfîrșit, pentru ce nu m'așî teme de asemenea de d-ta ca serviciul acesta să tî creeze, după cum o spui, drepturi asupra inimei mele? — Oh! cu mine, un artist fără gologan chior, nu e periculos. I se cere un serviciu, și apoi se crede cineva 3-chitar plătindu-l. D. Rocamir a venit foarte bine și mi-a oferit șaizeci de bani pentru ca să joc cu nepasta, lui. Celestina izbucnește în vis la această din urmă frază apoi adăogă: — N’așî fi așa de generoasă ca d. Rocamir, căci făcîndu-mi serviciul, n’așî îndrăzni să vin să-țî plătesc. — După, nu... și asta pentru bunul motiv, apasă Clovis căruia ii trecu o idee prin cap d’o dată. — Ce motiv bun? — Nu vei avea să-mî plătești în urmă, pentru că ai obiceiul ca să plătești înainte. Liniștea pe care d-na Durieux o regăsise păru că se tulbură din nou și răspunde cu un ton scurt. — Nu te înțeleg. — Dacă îmi dai voia ca să mă scol de la masă și să fac trei pași, voi ști să fac a fi înțeles. — Fă și șase pași. Artistul se scoală și se îndreaptă spre o mobilă mică pe care e pus tamponul cu sugativa de cerneală d’asupra. Deschide cartonul și scoate un plic pe care-l miroase. Apoi, cu plicul în mină, vine la d-na Durieux care, mută și cam trenuiîndă, i'a urmărit cu ochii. Va urmai.