Adevěrul, septembrie 1908 (Anul 21, nr. 6826-6855)

1908-09-01 / nr. 6826

"ffont 1 Septembrie 1908 B si Bliofe­ 20­5 Hoei Strie­erí. C­omisiunea compusă din reprezentanții Camerelor de Comerciu din BUCUREȘTI, IAȘI, BRAIDS, CRAIOVA și CONSTANȚA va face în public în c­hirilir frați ACORDATE GRATUIT abonaților ziarului „Hl Mim­ața“ In valoare de peste 35.00 © și cari se compun din: DOUA CORPURI de CASE în strada Teilor, 208 Mare­e Bazar cu Mobile fcîarco Dattelkremsr,, La Centrala“ București, Strada Carol, No. 62 SODA POLIȚI de ASIGURARE pe VIAȚA. (ZESTRE) în valoare de LEI 4000 ale Soc. de Asigurare „ ACíII ÍCOL DOUA TRUSOURI în valoare de IREI J­OO lucrate în Atelierele Speciale de Trusouri pentru Mirese ale Casei J**. KORAUS & SßCÄGIü, „La ftpSiresdita“ — Calea Victoriei Ho. 34­ — O MASINA de "SCRIS „STOEWER“ cu scrisul vizibil, ultima pefecțiune, premiate la concursurile din Berlin, Aachen, etc., in valoare de LK1 700 de la magazinul „KOSMOS“ casă specială pentru mașini de scris. Furnituri pen­tru toate sisteme e da Mașini de scris Multiplicat, etc. 1Girou de copiat acte, București, Str. Sm­îrdan, 49 O MAȘINALE CUSUT SISTEMUL CEL MAI PERFECȚIONAT Cu aparat de brodat, ultima invențiiune, fabricațiune garantată, din :I . , ■ M­IMStrtBCHîn stst BJ București, Bulev. Elisabeta 5 Magazinul I (Hngă Băile Eforiei) DOUA CEASORNICE DE AUR de la Marele Magazinu de Bijuterie și Horologerie LEON WEISBLUTH. București, Calea Victoriei, No. 40 UN PAT DE COPIL — bogat ornamentat cu bronz, cu rețele pe margini — UN ELEGANT PORT-UMBRELE DE BRONZ de la­­ INDUSTRIA «UI­TMCI N­ABC ® — —SOCIETATE IN COMANDITĂ— Bulevardul Elisabeta 8 (vis-a-vis de Eforie) unde se pot vedea expuse O BICICLETA 100 ABONAMENTE la Ziarul „ADEVERUL“ Costul Abonamentului. Pe un an Lei 30, dînd dreptul la 15 Cupoane de participare la premii; Pe 6 luni Lei 11, dînd dreptul la 7 Cupoane ; Pe 3 luni Lei 6, dînd dreptul la 3 Cu­poane. arca LIBERE DE ORI­CE SARCINĂ Toate camerile complect mobilate și montate de mărirea timpului muncei, nenoro­cirile și nelegiuirile cresc mereu în imperiul acesta al foametei. Mișcarea muncitorilor socialistă si este aproape deprimată sau s’a as­­­cuns în subterane,­­sau stă pe loc la nedumer­ită, inactivă, în zilele a­­­t­este de reculegere. Poporul țărănesc, la prima ve­­d­ere, spre marea bucurie a mul­­țitora, după epoca „exaltărilor săl­batice“ a recăzut în apatia, sa, Apa­r numai la prima vedere. Țara­­ imaseasCă de la sate­lin de la viața­­ nouă, dar­ nu se prea avîntă de fi teama „șefilor țărănești“, celor [13000 de autocrate mici. Iar dacă pfctualmente ea păstrează pasivî­­[2]]], ferecată de șefi, și armata S întreagă de­­ strajnici (jandarmii Șar­urați),­­ apoi amânările refor­­­im­elor agrare și neglijarea intere­­s­elor țărănești în­deobște, apro­­îipiază inevitabil o mare răscoală Ba­ Rusiei agricole și mărește ne­­ste antenit zăpăceala generală, d­­e momentul de față, vine și bi­­în cîul lui Dumnezeu­ — holera. Din ju­date colțurile țarei sosesc vești­i îngrijitoare. E destul să spunem­­ că regiunile cuprinse deja de a­­­­ceastă epidemie, ocupă suprafața 8 Româniî!... Am arătat cum păturile culte ale Rusiei se află în stare de apatie, subfunsă, însă la culme, încep să se l­ ivească fenomene, cari prevestesc in sch­imbări radicale. Inteligența j­ musească, în momentul de față, ■simte mai mult decit privind că , Jimi se poate găsi o eșire sănătoasă pâb­ încurcătura actuală istorică, [idecît prin­­ idealizmul înflăcărat­­ SS prin bărbăția personală; că a­­­fară de ele nu e salvare, nu e ,‘speranță. Unii prezic chiar reîn­toarcerea apropiată a timpurilor , neuitate de acuma 3—4 ani și a oamenilor idealiști gata ele sacri­­*ficia. I. hi general, părerea tuturor dia­ Șmnosticianilor politice din Rusia­­ tete, că ne aflăm în ajunul schim­bărilor­ noul și serioase. Frica bes­­tală trece. Elementele liberale și aiadicale sunt gata să ridice gla­­­sat. Dizidentele, puțin cite puțin, dispar înaintea problemei de dez­legat, celei mari, liberatoare. Se fand tentativele nouă de organi­­zezare și de unire. Țfe>ă de curentele protestante se­­­[jîis b­ărbătează cu gândul că ad­­v­­ersarii lor nu emit nici o idee ală, sunt betegi în domeniul tespacităței, talentelor și muncei. GSS Buma trebue să priceapă, în sistlrșit, unde a ajuns corabia , sto­­pa­fea cu politica ultimilor 2 ani. 'pătrateum ar fi, Duma este totuși o bneprezentațiun­e națională și nu­­ poate trece, cu vederea primejdia Junei catastrofe nouă. " "De acțiunea, ajungînd la culme, [i se devoră pe sine însăși. Eveni­mentele din Turcia au­ o influență colosală, cu toate că ziarele gu­vernamentale și huligănești nu spun nimica despre Constituția turcească. Dar totul are o margine — și răbdarea omenească de asemenea, iar rușii au avut o răbdare de în­geri ! Presiunea fiind ne­mai­su­ferită, îngerii se vor uni și vor zgudui din temelie statul acesta absurd, statul din evul mediu­, dar care nici atunci la epoca lui Ivan cel Cumplit n’a știut /.000 de pedepse cu moarte. Se apropie lupta decizivă, care va avea fără îndoială, ca ultim sfîrșit, dezrobirea unui mare po­por din""'lanțurile sălbăticiei de veacuri. Părerea generală est­e­ că vine ziua cînd cetățenii Rusiei se vor deștepta și vor saluta soa­rele unei vremi nouă, vreme­ de libertate. Aiexis Noai Curierii­ spectacolelor — Duminică 31 A­țipi st — * »»VU4 VitUO» tcțf t» JUI, ttli „ lirică sub conducerea d-lui G. I. Grigoriu va juca: Farmecul unui vals, operetă în 4 acte. Grădina Rașca. — Se va juca ; Mache Somnambulul, comedie lo­calizată de d. Em. D. Fagure. Grădina teatrului Pathé Fréres.— (vis-a-vis de café Bulevard), în fie­care seară reprezentațiuni cinema­tografice. Grădina terasă a Berăriei și res­taurantului „La Garpați“. In toate serile dela 7—12 și jum. seara și Duminicile dela 5—7 d. a. concert de profesorul Escure Pifferi de la conservatorul din Milano. Restaurant­e la carte și preț fix 1­60, 4 feluri. Specialitatea casei be­re ă la Pilsen din fabrica Czell. In Capitală. — Repetițiile de la Teatrul Național au început cu ma­re activitate și pe la 27—28 Sep­tembrie vor începe și reprezenta­țiile. La teatrele de vară vor mai fi cîteva reprezentații atît cît­ va dura timpul cel bun. Londra. Două piese noul ocupă în acest­ moment întreaga mențiu­ne a publicului englez. Prima este o comedie a d-rului J. M. Barrie, intitulată: Ce que sais toute femme, „Ceea ce știe ori ce femee“, și care fu jucată­ la „Duk­e of York’s Theatre“ cu un succes nebun. Este o lucrare originală, de o fantezie puțin cam americanească. Interpretarea a fost excelentă și rare­ori s-a văzut o premieră pri­mită cu așa frenetice aplauze. Cealaltă piesă care a făcut sen­zație este Faust de poetul Step­hen Philipps ale cărei decoruri, mașinărie și întreaga miză în scenă întrece tot ce s’a văzut pînă acum la Londra. Prologul, care se petrece sub cerul liber este admirabil prezen­tat, mai cu seamă scena în care Mefisto, spre a seduce pe Faust pocăit, face să apară dinaintea lui cele mai celebre frumuseți din toate timpurile: Cleopatra, Mesa­­lina, etc. D-niul Tree, care joacă rolul lui Mefisto, e admirabil ca în­tot­deauna și foarte vesel tovarăș, Milan.— In curînd se va redes­chide teatrul Dal Ferne reprezen­tând două nouă drame lirice: Tess, de Erlanger, și Fasia de Ro­­tella. O operă asupra Ma­riei-Antoa­­neta.— Anul trecut, compozitorul Puccini formase proectul părăsit de atunci, de a scri asupra prin­cipalelor evenimente din viața Măriei Antoaneta. Un compozitor milanez, Giusep­pe Galli a scris de curînd o ope­ră asupra Măriei Antoaneta, al cărei libret este de Pasquale de Luca. Lucrarea a fost supusă directo­rului conservatorului din Peters­burg, care se afla în trecere la Milano, și acesta a cumpărat o­­pera. Marie Antoaneta tradusă in ru­sește, se va reprezenta la teatrul conservatorului din Petersburg In iarna viitoare. — Duminică, 31 August, trupa Grigoriu va juca: Farmecul unui vals, operetă în 4 acte. Gaia ințerege plebea Constituie hranei — Cîteva curiozități . De la acordarea constituției în Turcia poporul benchetuește și manifestează. Din rondurile cele mai îndepărtate ale Macedoniei, Epirului, Albaniei, pleacă zilnic, trenuri de plăcere cari duc­ mai de escursioniști la Salonic, unde li se fac primiri entuziaste, se mănîncă și se bea­ în sunetul mu­zicilor militare, serbîndu-se ast­fel libertatea, egalitatea și frater­nitatea. * Salonicul acuma se prezintă ca un oraș în plină expoziție unde de obiren­ și vin vizitatori din cele mai diferite țări și popoare." Așa de 'un a W4 este contrastul costumelor diferitelor naționali­tăți din Turcia. Romînii în togi lungi albe, al­banezii de nord în haine de postav negre, amestecați cu albanesii, îmbrăcați cu fustanele albe, mișu­nă printre evreii din Salonic cu anteree.­­Căciulile albe, se amestecă cu fesurile roșii și pălăriile miilor de străini din Salonic.. . Acești oameni cari pînă eri se dușmăneau­ de moarte, azi ben­­tinetuesc la­o­laltă sărbătorind a­­cordarea Constituției. Dar ce este Constituția? știe oa­re toată această plebe venită din fândurile imperiului și care nu se poate despărți, nici un singur moment de pușca Mauser și de iatagan ? Iată ce a dorit să știe corespon­dentul unui ziar. In acest scop el face cunoștința unui creștin din Debra, o locali­tate locuită de unul din cele mai crude triburi albaneze, căruia îi pune­ întrebarea aceasta: — înțeleg acești oameni semi­sălbatici, ce este Constituția ? — Există cste unul care cam pricepe ceva. Restul nu știe ni­mic.’ Bey-i’, adică căpeteniile, se înțelege că știu, dar lor le vine greu­ să explice poporului. Tot ce aui făcut a fost că au adunat fie­care triburile respective și le-au spus că pe viitor trebue să înce­teze orice neorînduială, căci alt­fel va fi rău de dînșie. Majoritatea crede că se va pu­ne în aplicare o lege străveche numită „șeriat“. Știți ce e șe­­riat? Este o lege religioasă, un fel de biblie, care zice: acela care va fi prins furind î se va tăia mina: cine omoară va fi spînzu­­rat; cine incendiază i se vor scoa­te ochii. Iată ce înțelege plebea prin Constituție: — Dar aud că oamenii aceștia erau obicinuiți a trăi­ din tilhänil; ce fac acuma? — Ce să facă, s’au resemnat. Așa bună­oară cînd veneam, în tren, unul din foștii bandiți înce­pu să murmure contra creștini­lor, îndată a fost înhățat, dat jos din tren la prima stație și predat comitetului. Se înțelege că va fi pedepsit. Așa în­cât, prin teroare, vor înțelege că Constituția însem­nează egalitate pentru toți. Dacă comitetul va continua pe calea apucată, constituția­,­ chiar a­­șa cum este înțeleasă de plebe, va da roade binefăcătoare. Urn Carlsbad Teatru-muzică. — Sîmbătă s’a jucat aci, la Stadt­theater, cunos­cuta operetă a lui Oscar Straus, „Ein Waltzertraum“, cu Lolla Ebel, prima donă la Karl Thea­ter, în rolul prințesei Elena, și cu Mimi Schmitz, o altă stea a tea­trului din Viena, in rolul Franzil diri­gintea orchestrei de dame. Subiectul acestei operete e m deajuns de cunoscut la noi, spre a’l mai reaminti. In ce privește interpretația, mărturisesc că nu mă așteptam la cev­a, mai bine ca la noi; — însă cu mîndrie trebue să recunosc că artiștii noștri de­, la parc sunt cu mult superiori a­se obține din ESENȚA de OȚET PU­R 80' din Fabrica PRINCIPELUI C. ȘTIR8EV, în Dărmănești Comenzile a se adresa: Repozltul Distileriei CS lEîflR Bănești la București, Calea Victoriei, 123 celora de aci, cari reprezint eli­ta artei vieneze. Astfel prima dona Loll­a­ Ebei ne-a arătat că are toalete foarte frumoase și bogate — în special aceeia de mireasă din actul întîi e o splendoare, — ca voce însă soprană legeră — nu are destulă căldură și tm­­pune destul senti­ment in rolul așa de delicat al prințesei Elena. Astfel, aria „Ich hab­ einen Mann“ (eu am un bărbat) din actul întîi, a cîntat-o rece, fără farmec, cu o voce voa­lată, cu joc de scenă aproape nul. In actele următoare — acelaș lu­cru. Cită diferență, de la căldura și sentimentul, cu care d-na Apatea­­nu cîntă la noi la „parc“ același rol! Rolul Franzil (Lola Ebei) a fost interpretat aci aproape la fel ca d-n­a. Ionașcu la București, cu deo­sebirea că, jocul de scenă, în mo­mentul cînd Ei­arizii vede pe iu­bitul ei că dansează cu asta, e redat mai pronunțat. Atunci, Franzil se’ncruntă, tremură și, orbită de mânie, trîntește vioara de pă­m­înt, se repede din pavilion smulge pe Niki din brațele rivalei sale, apoi, — triumfătoare — dan­sează ea cu dânsul! Scena aceasta a fost bine reda­tă. Otto Warbek (Locot. Niki) nici nu poate fi comparat cu simpati­­cul nostru Leonard. Avînd o fi­gură bătă­nicioasă, gros și scurt, cu o voce închisă și, pe lingă toa­te acestea, fiind și răcit, — ușor se poate înțelege ce impresie a putut lăsa... Mă gîndeam, unde e simpati­cul și fercheșul nostru Leonard, să arate el cum se prezintă „Niki al nostru“... De asemenea, unde e Ca­russi, să evite el „o! dhe arme Dinastie!­ (vai! săraca dinastie) să se tăvălească nemții de ris... înainte de­ a termina, țin să re­­levez și interpretația ultimei sce­ne din actul III-lea, cu care se sfîrșește opereta. In această scenă Lola Ebei are un joc admirabil, deosebit redat ca la noi. Ea (Franzi) după ce împacă pe Niki cu prințesa și-i prinde de mină pe amândoi, — se retrage încet privindu-i un moment cu drag cît de fericiți sunt, apoi, se întristează și, cu durerea’n suflet, ese din scenă, imbrățișîndu-și vi­oara. In acel moment — cortina cade. De remarcat Încă, decoruri ad­mirabile și orchestra bună sub conducerea maestrului Artur Schweiger. de Sindac ECOURI Cassa Luca P. Niculescu București Aduce la cunoștința onor­ di Jor ofițeri precum și fami­liilor lor, că în urma înch­eerei contractului cu onor, atelie­rul central de h­aine ofițerești din București și conform pu­blica­țiunilor din „Monitorul Oastel“ No. 32 din 14 iulie 1908, va furnisa, cu prețuri speciale, conform angajamen­tului, d-lor ofițeri din servi­ciul activ al armatei române, toate articolele prevăzute în a­­cel contract, precum și ori­ce alte articole ca : confecțiuni, ru­fă­rie pentru d-ne și copii, co­voare preșuri, etc., în magazi­nul instalat special în Calea Moșilor No. 1, colț cu piața Sf. Anton, (fost localul Dimi­­trie Petrescu). Inscrierile la școlil e­see. „Sprijinul“ înscrierile la școalele de lucru, adulte și infirmiere ale asociațiu­­nei femeilor române „Sprijinul“, se vor face dela 1 —15 Septembrie, intre orele 10 —12 a. m., la sediul societăței din strada Barbu Catar­­giu 16. La școala de lucru se admit eleve de naționalitate romînă cu 4 clase primare. Taxa școlară este de un leu lunar. La școala de adulte se pot în­sori, atît d-nele cari nu știu carte, cît și acelea cari doresc să-șî com­­plecteze cunoștințele neterminate in­ clasele primare, sau să învețe limba franceză sau germană. Nu se cere nici o limită de vîrstă și nici o taxă. Pentru școala de infirmiere tre­bue ca d-nele să poseadă cu­noștințele cîtorva clase primare, sau cel puțin să știe a­ citi și seri­­etatea între 25 și 40 ani. Pot fi și văduve. Congresul studențesc Un comunicat al studenților „Se aduce la cunoștința studen­ților universitari că președinții societăților de medicină, litere științe, teologie și farmacie, în ur­ma decisiunei luate în seara de 30 August de a participa la con­gresul studențesc din 7 Septem­brie, vor alcătui liste de studenții facultăților respective, cari doresc să ia parte la congres. In același timp studenții de la drept sînt înștiințați că se pot înscrie pe lista încredințată d-lor Sofia, Brătăușanu și Țancovici. Inscrierele se pot face sau tri­mite la societatea studenților in medicină palatul Eforiei în fie­care zi pentru orice facultate în­­cepînd de astăzi pînă la 4 Sep­tembrie inclusiv, orele 4 p. m. Se vor desființa inspectorii agricoli? Ziarele conservatorilor car­­piști au publicat de mai multe ori știrea că guvernul ar fi hotărît să desființeze posturile de inspectori agricoli, apoi au afirmat că acea știre se confir­mă în cercurile guvernamen­tale. Am căutat să aflăm care es­te adevărul în această privin­ță și iată ce ni s’a spus la lo­curile competente . — Este cu totul inexactă știrea că inspectorii agricoli vor fi desființați. Acea știre a fost publicată în mod intenți­onat de aceia cari nu se pot împăca cu rolul important ce-l au­­ inspectorii agricoli în aplicarea legei învoelilor a­­gricole. Știrea a avut de scop să inti­mideze pe inspectorii agricoli cari tocmai lucrau la revizui­rea preturilor de arenzi și ale muncilor agricole. Dar inspectorii n'au luat în seamă acea știre tendențioasă și au continuat să-și facă da­toria. Trebue să se știe că țărăni­mea a dobîndit mare încrede­re în inspectorii agricoli, fiind pătrunsă de nepărtinirea cu cari el procedează la stricta aplicare a legei învielilor a­­gricole. E posibil însă ca, din cau­­­za multor atribuțiunî ce li s' au dat inspectorilor agricoli, numărul lor să fie sporit pen­tru a fi cite doi în județele cu terenuri agricole întinse. * Publicăm acestea atît pen­­­tru liniștirea acelor inspectori cari ar fi luat în serios știrea tendențioasă a unor ziare, cit și pentru liniștirea populației rurale care are multă încre­dere în inspectorii agricoli. K. F. Mm­iE ös­tiiftri steft­tesI Societatea, și evenimentele din­­­urci­a.—Aromînii în pericol de grecizare. — înființarea eforiilor D escursiune la Salonic Brs la orele 2 după amează a a­­vut loc o nouă adunare a consi­liului de 35 al consiliului de cultu­ră macedo-romînă. Această adunare a fost motivată prin faptul că rîndul trecut con­siliul nefiind în număr n’a putut da­ta nici o hotărîre. Trebue să spunem că aceste a­­dunări au un caracter extraor­dinar. Ele sînt convocate din iniția­tiva membrilor consiliului, puțin chiar contra dorinței comitetului, și­­ anume pentru a se discuta si­tuația romînilor din Macedonia față de noua eră care s-a deschis în Turcia prin acordarea Consti­tuției. Dată fiind importanța evenimen­telor și rolul ce poporul român este chemat a juca, dacă va fi bine organizat, consiliul a hotă­rât ca la adunarea de e­l să ia parte și toți profesorii din Mace­donia aflători în Capitală. Așa bună­oară am remarcat pe d. N. Maimuca, efor al comunită­­ței din Bitolia, d. Costică Cos­­mescu, profesor la liceul român din Bitolia.; d. S. Savu și G. Cica, profesori la școala comercială din Salonic, precum și cîțiva români din Sofia și mai mulți macedo­neni din Capitală.­­Prima chestie care s’a discutat a fost aceea a unei excursiuni în Macedonia, pentru a se prezenta felicitări turcilor pentru acorda­rea constituției. Se știe că ase­menea excu­­­siuni au făcut bulga­rii, grecii și turcii. Toată lumea a fost de acord că o excursiune este foarte oportună, fiindcă pe lingă entusiasmul ce va provoca, pr esența romînilor din țară, prin­tre romînii din Macedonia, apoi vor fi măguliți și turcii cari au fost rău impresionați de faptul ca numai romînii nu s’au dus sa-I felicite, cu toate că pun mare preț pe amiciția lor. S’a hotărît a se sonda guver­nul dacă nu vede cu ochii răi o asemenea excursiune, din punct de vedere politic, și în caz favo­rabil a cere­­ d-lui ministru de lu­crări publice să pue la dispozi­ția excursioniștilor un tren spe­cial pînă la Constanța și un vapor pînă la Salonic. Chestiunea crearei eforiilor Dezbaterea cea mai importantă a fost aceea a oportunitate! cre­­ierei eforiilor. La această chestie a luat cuvânt și d. A. Maimuca, fost timp de 30 de ani profesor în Macedonia și actualmente efor. Cunjtmtul d-sale, grație lungei sale experiențe și a faptului că vine de dincolo și deci stă între nevoile poporului, a produs cea mai adi­ica impresie și a mișcat pa toată asistența. D-sa a spus că dacă lucrurile vor merge tot așa, apoi în 4—5 ani de zile romînii din Macedonia vor fi grecizați. Aceasta din cauza sistemului greșit de a se ține poporul la dis­tanță, iar inspectorii să fie fac totum. La noi, zice d. Maimuca, poporul are o tradiție: aceea de a se ad­ministra singur. Așa fac toate na­ționalitățile, își aleg erori cari controlează mersul instituțiunilor, și supraveghează corpul didactic spre a nu se abate de la datoriile lui. C­a la noi însă la nimeni. S’a dat traista cu grăunțe la doi trei inși­, iar aceștia ca să se poată înfrupta în liniște, îndepărtează poporul. De aceea dacă sistemul nu se va schimba, a terminat a. Maimuca, sîntem­ pierduți, căci poporul ne ocolește. D. dr. Leonte a spus că e bine ca pe viitor budgetul să fie îm­părțit pe localități și să fie ad­ministrat de efori, iar inspectorii să aibe numai controlul. D-sa și-a exprimat dorința ca mai intim să se formeze, în acest scop, e­­forii. D. Maimuca a explicat atunci că eforii există, dar că ele sunt nesocotite cu toate ca există și un regulament elaborat pentru funcționarea lor și cu toate că crearea lor este prevăzută și prin firman. In sfârșit, s'a hotărît ca societa­tea să intervie pe lingă­ guvern pentru ca să dea eforiilor drep­turile acordate de firman, pentru ca romînii să fie puși în stare de a se organiza și a lucra pen­tru propășirea romînismului. După ridicarea ședinței cei pre­zenți au continuat a discuta des­pre halul disperat în ca­re se gă­sește chestia criticând atitudinea guvernului care s’a încrezut în cîteva persoane cari i-au speculat buna credință și in fruntea că­rora se află d. Papiniu ministrul la Constantinopole. Cu această ocazie s’a pus punc­tul Pe i și s’.a.a spus q .m­u­lțime de’fapte precise, despre care vom­­ avea ocazia a mai vorbi. Bis Miine va începe la școala de razboiü examenul de absolvire al ofițerilor elevi cari au terminat cei doi­ ani de studiu.­­Comisiunea examinatoare se compune din d-nul general Crăi­­nicean­u și locot.-coloneii Gaisea­­mu, Anastasiu, Cristescu și Filotti. Noua serie de ofițeri, cari au­ fost admiși în școala de război și, vor începe cursurile la 1 Oc­tombrie. Cîteva zile au mai rămas pînă la închiderea concursului de frumu­sețe , organizat de revista ilustrată Vilegiatura printre vizitatoarele sta­țiunilor noastre balneare și climate­rice. Fotografiile se primesc la re­dacția revistei, Bulevardul Carol 5, București. Numărul pe August al acestei re­viste se anunță splendid. Va fi îm­podobit cu două­zeci și cinci de ilu­­strațiuni și va conține o materie bogată și foarte interesantă. La 1 Septembrie a. c. se va redeschide serviciu­­l chirurgical din spitalul Filantropia. In lipsa d-lui dr. Nanu G., a­­­flat în concediu, serviciul va fi condus de d. dr. Bejan, chirurg secundar. Cu ocazia sărbătorei Sf. Ale­xandru, d. Bădărău, care se află la moșie, a primit nenumărate telegram­e­ de felicitare de la nu­meroșii săi prieteni din localitate, cît și din țară. Atragem atențiunea, autorități­lor asupra halului de infecție în care, ,se­ af­lă de cîtva timp hala Ghica. Aerul este încărcat de miasmele, exalate de brânzeturi și diferite­ produse alimentare ani­male, cari se află în stare de pu­trefacție prin gheretele din jurul halei. La 1 Septembrie se vor deschide cu­ solemnitatea obicinuită cursu­rile școalelor primare din toată țara. Domnul doctor Ph. Margulies, specialist în boala de nas, gît, u­­rech­i și genito-urinare s’a reîntors în Capitală și și-a reluat consulta­­țiunile str. Batiște No. 23. Zi cu zi succesul lui Mache Somnambulul crește la Reșce, sttvnind i­îsete homerice și aplauze furtunoase. Niculescu- Buzău e neprețuit în rolul lui Mache și cupletele cu re­frenul : „Mache, fii energic, frate, luptă pentru libertate“ se bisează în mijlocul unor adevărate ovați. Astă seară, Duminică pentru a 6 a oară , Mache Somnambulul și de sigur că numai cei ce-șî vor re­zerva locuri de cu zi, la cassa gră­dinei, vor putea rîde deseară la Bagea. Supliment gratuit de 2 pagini o­­feră cititorilor și cititoarelor sale No. . 35 al revistei literare, de fami­lie, „DUMINECA“, apărut astăzi 31 August. Pagina s­a reprezintă o intere­santă figură a Odobești­ului, iar materia acestui număr : numeroase nuvele și poezii, schițe, impresii, cuge­tări, concurs de frumusețe, for­mează una din cele mai variate și interesante lecturi. Astăzi are loc în sala Clubului liberal din Focșani, un banchet oferit de membrii partidului li­beral, în onoarea d-lui N. N. Să­­veanu, secretarul general al mi­nisterului de interne, fost deputat și prefect de Putna. Ele au fost­­ aduși in Capi­tală rămășițele pământești ale lui Barastaru fost ,comptabil­ șef al direcțiunei închisorilor, care s-a sinucis la T.­Severin. Corpul sinucisului a fost trans­portat la capela mortuară a cimi­tirului Bellu. Azi va avea loc înmormînta­­rea. 1§ 9 £ 9i ut­a,incom­ spiadiix ca moștenitor testamentar pe San Thiery. Principele de Venedig și con­siliul comunal al orașului hotă­­riră cu decretul dela 14 Ma­i 1661 de a se plăti lui Thiery și moș­tenitorului acestuia, dobînzile ca­pitalului de 800 de mii taleri cru­­ceri. Thiery, supus francez, moa­re și el. In Veneția la 1676. Ca moștenitori ai săi el a indicat pe frații săi sau copiii acestora. Și dacă frații lui n’au copil moșteni­rea să treacă asupra unchilor săi Claude și Pierre. Testamentul lui Tripaldi, și cel al lui Thiery au fost date în păs­trare în anul 1682 notarului pari­zian Trubert, împreună cu alte patrusprezece acte. Actualul pro­prietar al cancelariei numitului notar e Mr. Labouret. La 1607, regele Franței reven­dică moștenirea lui Thiery, inte­m­­ein­du-se pe legea că moșteniri­le supușilor francezi care nu gă­sesc moștenitori vrednici a fi con­siderați ca­­ atare, se cuvin rege­lui. In realitate, moștenitorii lui Thiery intentară mereu la pro­cese pentru averea lăsată, iar tribunalele nu ajunseră să dez­lege așa iute problema împărți­rea averei. Cînd revoluția izbuc­ni, procesul era de abia la înce­putul S.U.. * " A trecut aproape un veac, și la 10 Februarie 1791, adunarea na­țională hotărî ca tribunalul pri­mului arondisment din Paris să resolve cît mai iute chestiu­nea, iar regele să poarte grija ca sentința justiției să se execute conform legilor dreptăței. Cinci anii mai tîrziu­, 1796, Di­rectoratul ordonă generalului Bo­naparte să scoată de la banca din Veneția suma prevăzută în testa­mentul Thiery. Banca refuză în­să să facă plata cuvenită. Activul acestei moșteniri se ri­dicase considerabil în acest inter­val. Un taler crucer valora 12 lei și 40­ bani, așa că 800 de mii taleri cu dobînzî și cu procentele do­­bînzilor, reprezentau suma de 20 de milioane franci. Directoratul dispuse ca generalul Bonaparte să intre în posesiunea­­ acestei moșteniri și să o întrebuințeze la cheltuelile făcute în războae. Napoleon a îndeplinit aceasta, iar restul de bani rămas l-a­ tri­mis la Paris. De atunci statul francez a rămas în posesiunea a­­verei Thierry. In timpul acesta, tribunalul de Seine a­ recunoscut dreptul moște­nitorilor adevărați, prin sentințele de la 1822, 1826, 1831, 1838, și sen­tințe cu aceiași dispoziție au fost dat de tribunalul de Epinal In a­­nul 1874. Cu toate acestea moște­nitorii reali nu căpătară nici un ban. Iată că acum apare madame Jetten: Dtnsa a dovedit în mod legal cialita­tea sa d­e moștenitoare a lui Jean Tierry și cere acum prin tribunal, plata moștenirei. Pre­tențiile ei față de statul francez sunt bazate pe faptul că de la 1797, Franța se află în stăpinirea co­losalei averi. Pretențiile sale către statul ita­lian și cel austriac sunt întemeia­te pe următoarele considerente: Orașul Venezia a intrat în stăpi­nirea Austriei pe la 1779 și în stăpinirea Italiei pe la 1866. Am­bele aceste state s’au folosit de averea comunei și sunt deci răs­punzătoare pentru datoriile orașu­lui, precum și pentru eliberarea averei Thierry. Plingerea contra băncei „La Ze­cea“ care dăinuește încă, e bazătă pe faptul, că banca aceasta încă n’a încetat de a fi datornica a­­verei lui Thierry. Tuturor împricinaților li s’a trimis în același timp citațiile prin cari sunt somați să compare înaintea tribunalului. D-na Cot­ton, acuzatoare, va fi reprezenta­tă prin avocatul Henri Goul­m. Elois ’ T­eatru-Muzică Teatru Edison.—Aseară a avut loc prima reprezentațiune cinemato­grafică a societăței „Luminri“. Un public numeros a asistat la a­­ceastă primă reprezentație răsplă­tind cu numeroase aplauze frumoase­le proiecțiuni ne mai văzute pînă azi în Romînia. S’a remarcat un program bogat și variat, în special au plăcut mult scenele luate după natură și re­date cu exactitate și frumusețe ui­mitoare. Numerosul public ce a asistat la această reprezentație a plecat foarte mulțumit și satisfăcut. Pentru astă seară Duminică 31 cor., se anunță două mari repre­­zentațiuni. La orele 3 p. m. mati­ned cu program special iar seara la orele nouă mare reprezentație moa­­stră. Prețurile fiind foarte reduse e de prevăzut o mare afluență și pentru astă seară. ________ Informațiuni Ziarul guvernamental I­n­­dépendance Roumaine afir­mă că se va deschide o an­chetă asupra denunțărilor d­­lui A. C. Cuza cu privire la magistrații din Iași, dar că a­­cea anchetă nu va începe de­cît peste opt zile, cînd d. Ste­­lian se va înapoia din conce­diu. Independența ocupînd­u-se de discursul ținut de d. Filipescu la Brăila, îl persiflează pe acesta pentru afirmația că­ junimiștii nu vor face cartel cu liberalii, și le amintește de cartelurile de la Vas­lui și Putna. Trei guverne date judecăței — Un proces monstru care durează de 232 ani, pentru 20,000,000 milioane franci — Guvernele Franței, Italiei și al Austriei precum și banca vene­­ziană „l,a Zecea“ au fost invitate de­­­ tribunalul de Seine (Paris) ca să apară c­a acuzați în fața justiției. Acuzatoare e d-na .Cot­ton. E vorba de moștenirea Thiery, care­­ rela anul 1676 a provocat un șir f­oarte lung de procese, me­­reu anihriate, din nou­ judecate, dar la un rezultat nu s’a ajuns.­­x­ La 16 Maiul 1624, un anume A­­nastasio Tripaldi a încheiat un contract cu dogele Veneției, Fran­cesco Contarini. Prin acest con­tract, Tripaldi se obliga a da în păstrarea băn­cei veneziene „La Zecea“ suma de 800.000 taleri cru­­cer­i cu dobînda de 3 la sută, dar cu dreptul de a lua iar în primire acest capital ori­cînd va găsi cu cale. ADEWEfíUL K Maip și elilr militare Eri a apărut decizia ministe­rială cu privire la admiterea mai multor tineri ca elevi in școalele militare de infanterie, cavalerie, artilerie și geniu. Au fost primiți în școalele mili­tare de infanterie, cavalerie, arti­lerie și geniu și numiți elevi pe ziua de 1 Sept. 1908 în cadru bu­d­­getar: La școala militară de infanterie In anul I-au de studiu. a) Tinerii: Georges­cu T. R., Ma­­covei D., Strat D., Berthea Ăi., Căpitănescu C., Frunzetti C., Stro­­e­­cu L. Manolescu D„ care se promovează ca absolvenți ai școa­­lei fiilor de militari de la Iași. b) Tinerii reușiți la concursul de admitere: Haneș V. Gh., Sat­­dinescu P. Aurel, Arisian Gh. Gh., Zidaru M. Toma, Focșa M. Vic­tor, Ghibănescu D. Aurel, Sipt­­oianu T. I., Arghiropol Epaminon­­da, Radulescu I. D., Epure M. Barbu, Stănescu P­­C., R­ud­arca­­nu Anton, Ghițulescu Teodor, Diii-In curind „Adevĕrul” va publica în foiță: FECIOARA PRIGONITA — Roman dramatic de mare senzație FOIȚA ZIARULUI „ADEVERUL“ 58 kHlblRftUR REGĂSIT Mare roman popular — parte­r ne mai avîr­d nici­­ [UNK]tea mai mică temere de acest in­­forg ă­t pe care-l întâlnește pentru o primă oară la proprietăreasă, ♦ ©ravoiseau, după cîteva vorbe ♦schimbate cu Abricotina și Zu­­rema, s’a apropiat de d. Maugrain­­ ic’j o politeță resemnată, ascultă di­­’nagațiunile lui Rocamir care nu­­-i mai el vorbește. Omul cu trompa,vorbește de co­­­ «nerț și probabil că d. Maugrain ■A-a spus că-și a ciștigat averea b­ea seul, căci clatină din cap cu un [cer aprobator zicând: ț — Seul! Bună partidă, cu seul ■Nc­ineva face­ mit... dar mai pu­țin insă de­­c­ît cu drogurile, care t­e aur mi altceva. . Vorbind astfel, soțul Cicalizeî s s se ridică, cu mlndiie, în vinilii Bioarelor, apoi se lasă să cadă tocuri adăogind cu o voce sa­— Iată ceea ce numesc un co­merț ! — Da, dar d-ta d-le Rocamir, ești o inteligență de merit, pro­nunță cu seriozitate Clovis. Ai fi izbutit în ori­ce ți-ar fi plă­cut, să Încerci. Ambasadă, bucătă­rie, geometrie, mănuși de Suedia, astronomie, dirigia­rea baloanelor sau tinichigeria, toate ar fi fost o vină de aur pentru d-ta, orice ramură ar fi voit să exploatezi. — Oh! mă măgulești! miorlă­­ește droghistul, roșiu de satisfac­­țiune. — Nu fii modest, căci este a te calomnia d-ta însuți, apasă gra­vorul. Nu vei putea să negi inte­ligența supremă care strălucește în privirea d-tale magnetică... căci nu vei îndrăzni să susții că nu ai o privire magnetică... Mă mir chiar că a’ai profitat pentru ca să ridici ultimile văluri cari ,ascunde se­cretele științei. — Cum­ presupui c’ași putea să magnetizez? strigă Rocamir. Pe cinstea mea, nu m’am gîndit nici odată să încerc. —­­Atunci ești foarte vinovat d'a fi lăsat astfel să doarmă ne­folositor tot fluidul d-tale puter­nic. Permite-mi această imputare aspră. Cînd natura te-a înzestrat cu asemenea d­a­r, e mai mult de­cît o greșeală, a nu-i fi întrebu­ințat, e o crimă. — Adevărat! am fost criminal fără să știți, mărturisește cu nai­vitate caraghiosul. — N’ai văzut oare pe nimeni în­­chizînd ochii în fața privirei du­­mitale ? — Da, nevasta mea, de exem­plu... Seara, cînd suntem­ numai amîndoi lingă foc... dar credeam că e o nevoe de somn. — Era­ influența magnetismului. Uite, în momentul acesta, e si­gur că, dacă ai voi, ori cît de deș­teaptă e d-na Rocamir, aî cufun­da-o în somnul magnetic numai cu cîteva mișcări. — Dar nu știți ce mișcări tre­bue să fac pentru ca să arunc fluidul, răspunde idiotul care a și fost convins. — Oh! mișcările­ astea sunt foar­te simple: începi în , direcțiunea subiectului d-talel prin a arun­ca brațele înainte ca și cum ai voi să respingi un elefant care ți-ar ședea pe stomac. — Bine. Apoi? Întreabă dro­­ghistul atent. — Apoi scuturi repede mîinile ca un om care ar avea câte un rac prins de fiecare deget. — In urmă? — Atunci, cu acea voință băr­bătească și energică... pe care am desfășurat-o cu drogheria... or­doni subiectului ca să doarmă. — Și doarme ? — Da, sub influența irezisti­bilă a fluidului magnetic pe ca­re-l ai în așa mare cantitate. Văzând pe artist rîzind de o­­mul lui, Gravoiseau, cu mare greutate, își stăpînește visul pî­­nă la finele scenei. Făcindu-se a­­tunci tovarășul lui Clovis, întrea­bă cu un ton curios: — Pentru ce, d-le Rocamir, n’ai încerca prima, experiență in fața noastră? — Da, d.a. Încearcă, strigară în cor bărbiereasa și modista. — Eh! eü ași dori-o­, dar asu­pra­ cui? răspunde timpulul. Și întorcîndu-se spre nevasta lui: — Tu consimți, Cicaliza, să-mi servești de subiect. — Dacă asta își poate face plă­cere, scumpul meu Oscar, se gră­bește a­ răspunde binevoitoare so­ția. Apoi își ia pozițiune pe foto­liul ei adăugind cu o veselie bat­jocoritoare: — Mă îndoesc cu ai să poți să mă adormi, căci t­e previn că sunt foarte resolută ca să rezist la Huidui­tău­ magnetic. D Rocamir se depărtează cu trei pași de scaunul nevestei lui, înaintează piciorul drept și-șî sprijină corpul de piciorul stîrig într’o atitudine atît de caraghioa­să în ‘cit- Gravoiseau, pentru ca să nu izbucnească să-i rîdă în nas, se întoarce ziduri: — Avem să ne amuzăm bine. Toată societatea s’a­ înșiruit în­dată într’un cerc in mijlocul că­ruia se află mag­netisatorul și somnambula lui. — Mi-am luat poziția bine? în­treabă­ fostul droghist pe artist. — Perfect. Frumos și grațios în același timp. — Te rog să aibi bunătatea ca să-mi reamintești mișcările tre­buincioase.... Eu, le voi executa dupa spusă: -- Fie, zice Clovis. Ia seama! Ești gata? — Da, răspunde dobitocul miș­cat­ de tot. — Una, două, trei, respinge e­lefantul... Bun... Scutură mâinile a­pișcate de raci... Bun. Arun­că Huidui. — Pfiü! face Rocamir pînă-și pierde răsuflarea, deschizînd o­­chii peste măsură de mari. Credem inutil să insistăm asu­pra pi­anetei ce simte Gravoiseau, în timpul scenei, care cu spatele tot întors, își înăbușise rîsul cu batista. Din nefericire, ilaritatea lui încetează d’o dată, căci, d’o dată, aude pe Rocanr zicînd c’o voce care arată cea mai mare surprindere: — Uite, doarme! îți toți invitații repetă. — Doarme! Intr’o secundă, gigantul se în­toarce și încremenit vede pe Ci­daliza nemișcată, cu capul spri­jinit pe spatele fotoliului. —­­Continuă să-și bată joc de curcanul ăsta, se gândește el con­vins că se prelungește gluma. Droghistul e încremenit cu totul de izbinda lui și contemplînd pe nevasta lui c’o privire zăpăcită, repetă: — Ah! nu credeam să am un a­­semene fluid. Cu toate acestea, este adevărat­ că dorm­e! — Dacă te îndoiești, întreab­ o, propune Clovis, — Da, da, intreab o, reia mo­dista. . . ‘ T’ •*Aer'',s*._ D. Rocamb­ puindu-șî amîndoi mîinile la gură în formă de tub șușuește la urechea artistului. — Grozav a­ și vrea să o întreb dacă va fi băiat sau fată? — Se poate! In fața­ a­cestei lumi! Acestea sunt amănunte ale unei vieți private. — Atunci ce întrebări să-î pui? Artistul n’are timpul să-î răs­undă, căci Gravoiseau care-și închipue că asista la o comedie ale cărei incidente au fost regu­late dinainte, crede s’o facă mai hazlie desorganizînd-o și strigă: .—­ Nu, să nu se poată presupune o conivență între d. și d-na Roca­mir cari ar fi convenit asupra întrebărilor și răspunsului, între­bările să fie puse d’o a treia per­soană. Zidind acestea, preumblă privi­rea asupra societăței și se oprește, asupra d-lui Maugrin. «—numite, adaogă el, d. care nu e d’aî casei și nu poate să fie acu­zat că este unit,.... Așa­dar d-sa să conducă întrebările ce d. Roca­mir va transmite apoi adormitei. Convins bine că va încurca căr­țile, girantul se instalează pe un scaun zicînd: — Să vedem cum farsorii aceș­tia vor eși din încurcătură acum după ce le am pus băț în roate. Cu totul mulțumit de el însuși, Gravoiseau, n’a observat ochirea schimbată între d. de Rochegris și gravor, cînd a propus pe noul venit ca să pue întrebările. — De i s’ar fi făcut lecție pun­gașului acesta, și nu putea să se­ conducă mai bine, se gîndi Clovis. D. Maugrain se învoește cu bu­nătate la rolul ce i­ s’a deferit și s’a­propie de Rocamir, zicindu-î surîzbund: — Binevoește a ruga pe d-na să examineze bine persoanele cari compun societatea. — Auzi? bonbonico... examinea­ză, scumpa, mea, examinează, or­donă bărbatul. — Examinez, răspunde som­nambula Care-și păstrează nemiș­carea. — Bine, urmează d. Maugrain. Spune-mi atunci aceia ce vezi? In mijolcul profundei tăceri a asistentei d-na. Rocamir pare a face sforțări dureroase pentru ca să descopere a ceea ce-I prodnă să caute l­a urma/

Next