Adevěrul, octombrie 1908 (Anul 21, nr. 6856-6885)
1908-10-01 / nr. 6856
Ann! al XX-tea—Nt). 6856 fondator Alex. V. Beîdimami PUBLICITATEA I CONCEDATA EXCLUSIV Agenției de Publicitate CAROL SCHULDER & Co. BUCUREȘTI Str. Harage ovid II— Telefon 314 Birourile ziarului: Str. Sărindar No. 11 Apare zilnic cu ultimele știri telegrafice și telefonice de la corespondenții noștri din țară și străinătate Mercur? 1 Octombrie 1908 DIRECTOR POLITIC CONST. MILLE A«G,> AMESTE : P“ ........................Le! lí • l,unIr..........................a 8 8 lunt 4 ® «Uli# ••eeeee*> 1.50 • a t elefon. Pentru Direcțiune No. 14/99 , Capitală . 14/10 a Provincie și Străinătate No. 12/40 Ce compensații acordă Austria ît amînie în moieri non fii Boiíoiei Serbiei și Sirii! Austria simțind atmosfera ostilă din Romînia, caută s’o împace oferindu-i insula Adakale, iar Serbiei și Bulgariei cîte un loc în comisia europeană a Dunărei Deși atitudinea oficială a guvernului român, față de modul cum a procedat Austria în ultimele evenimente din Balcani, nu poate întru nimic îngriji pe cei de la Viena, totuși se vede că guvernul austriac a primit informațiuni că s-a produs un reviriment în opinia publică din Rchinia cu totul ostil Austriei. La Viena se simte că Romînia își dă acum perfect seamă de politica perfidă a Austriei față de statul nostru nu numai în evenimentele cari se desfășură dar și din trecut. Desigur că la Viena a produs oarecare sdruncinare ostilitatea care s’a manifestat, zilele acestea, în opinia publică românească. Austriei nu-i poate conveni să aibă în Balcani numai pe bulgari în favoarea lor și pe amiciția bulgară ea nu poate conta decît momentan și cu timp se vor menține la ordinea zilei conflictele din Orient. Deocamdată situația Austriei în Ră de ani este încurcată, cu toată lovitura care i-a reușit. Turcia, Romînia și Serbia nu pot consacra procedarea Austriei, aceasta e cert. Așa se explică pentru ce baronul d.'Aehrenthal a căutat să liniștească azit pe romînî cit și pe sîrbi cu oarecari făgădueli, cari însă nu vor prinde în Romînia, ba chiar vor agilii și mai mult opinia publică de la noi. Baronul d’Aehrenthal a făcut oarecari destăinuiri în delegatiunea austriacă, asupra unei chestiuni care interesează Romînia în cel mai inalt grad, chestiune asupra căreia r. Sturdza a păstrat cea mai mare discreție și n’a făcut nici o aluzie fie, prin discursul sau de la clubul liberal, fie prin indicațiile ce le-a dat directorilor ziarelor oficioase asupra situației politice. ".’Tronul d’Aehrenthal nu s’a crezut obligat a păstră discreție și astfel am aflat ce se tratează acum intre Viena și guvernul român. Ministrul afacerilor străine din monarhia vecină respunzînd discursurilor din comisiunea delegațiunei austriace, a declarat următoarele: ,,Guvernul austro-ungar este inspirat față de Serbia de sentimente amicale și binevoitoare și va dovedi aceasta prin intențiunea ce are de a propune, cu ocaziunea prelungirea convențiunei danubiene, ca Bulgaria și Serbia să obțină să aibă reprezentanți în această comisiune, guvernul ar consimți chiar la o reglementare internațională a navigațiunei pe Dunăre dela Porțile de fier pînă la Brăila, în această chestiune s'au, început tratative intime cu Romînia, prietena noastră intimă“. Prin această destăinuire de sigur că baronul d’Aehrenthal a urmărit mai intim, liniștirea spiritelor in Serbia și apoi risipirea atmosferei ostile din Romînia, arătîndu-se animat de sentimente amicale fată de statul nostru. In realitate însă ceea ce credea baronul d’Aehrenthal că va face la noi o bună impresie, a provocat și mai mari protestări. ’ Din sursă austriacă s’a lansat probabil și zvonul că Viena ar fi dispusă să ne abandoneze insula Adakale de lingă Orșova, considerată de austriaci ca punct strategic, — aceasta ca o dovadă de prietenie și ele bunele intențiuni de care este animată monarhia vecină față de noi. Dar acest zvon nu se confirmă pînă acum și probabil că a fost numai un balon d'essar pentru a se afla la Viena dacă ar fi posibil să se potolească opinia publică din Romînia cu acest... cadou de la Dunăre, poate chiar dacă s’ar putea cîștiga un concurs mai efectiv al Romîniei, în favoarea Austriei, în conflictele cari sînt departe încă de a fi aplanate. De aceea știrea despre această ,,compensație“, ce ar fi gata să ne ofere Austria, a fost primită cu cea mai mare nepăsare, căci lumea n’a considerat zvonul decit ca o abilitate a politicei austriace. Destăinuirea baronului d’Aehrenthal este însă viu comentată in cercurile noastre politice. S’au angajat clar tratative cu guvernul român pentru a regula diferite chestiuni ale Dunărei, de cea mai mare importanță pentru Romînia. Rostul principal al tratativelor pentru Promînia pare a fi să ni se smulgă consimțimîntul de a se introduce în comisiunea europeană a Dunărei atit Serbia cit și Bulgaria, — această lovitură nouă pare că o urmăresc acum cei de la Viena. Se știe că navigațiunea pe Dunăre de la Brăila pînă la mare se află aub resimul comisiunei europene. Acum se tratează reglementarea internațională a navigațiunei pe Dunărea de jos de la Porțile de fier pînă la Brăila. Cine face parte din comisiunea europeană ? Nu sunt admise în această comisiune statele riverane, ci puterile europene și Romînia a fost admisă fiindcă are gurile Dunărei, fiindcă stăpînește delta Dunărei. Rusia de asemenea nu e admisă ca stat riveran, ci ca semnatară a tratatelor de la Paris și Berlin. Sub ce cuvînt s’ar putea dar introduce în această comisiune Serbia și Bulgaria, căci sub pretextul că stnt state riverane nu pot figura? Ceea ce urmărește clar baronul d’Aehrenthal, invocînd dorința dezinteresată a Austriei de a regula navigația în josul Dunărei — în favoarea statelor riverane —este înalitate o nouă lovitură ce se prepară de către banii și fidelii noștrii aliați de la Viena, este o încurcătură ce se urmărește a se crea Romîniei introducînd în chestia Dunărei doi factori noui cari să aibă cuvînt,al lor chiar în comisiunea europeană, deși nici Bulgaria, nici Serbia nu întrunesc condițiunile în virtutea căreia Romînia face parte din acea comisiune. Iată dar că iese la iveală intenția Austriei, de a ne crea mereu dificultăți noui, încurcături mari în toate chestiile cari preocupă Romînia în cel mai înalt grad. Asupra acestor tratative destăinuite la Viena, trebue să ne fixăm întreaga atențiune ca nu cumva să ne găsim în fața vreunui fapt îndeplinit, vreunei noui și ireparabile capitulațiuni față de „sincera și leafa“ noastră vecină Austria. R. X SAZRITZI Interview ca Iliuță Succesele amicilor Fagure, Pierre Mille și Brănișteanu, îmi stăteau în gît. Voiam să fac marți toate interview-urile lor cu regele și cu miniștrii bulgari și turci. Să dau și eu o lovitură ziaristică! Și-am dat-o! O să rămînă neconsolați colegii de mai sus, dar n’am ce le face! Fiecare cu ce poate! L'am găsit pe amicul fliuță la Capșa. Ținem să arătăm, cu ocazia aceasta, că d-sa s’a reîntors foarte bine dispus și că și-a lăsat o barbă de toată nostimația. Mai cu seamă barba aceasta m’a făcut să-l intervievez, are în ea ceva... ceva diplomatic! Am intrat direct în chestie. — Europa așteaptă de la d-ta nota justă a situației. Dă-mi-o! Amicul Iliuță m’a privit o clipă zîmbind, cu acel zîmbet fin al omului care pricepe toate, vede toate, știe toate! Apoi mi-a răspuns—pe cînd eu eram numai urechi. Dacă lucrurile se vor sfîrși aci, cum" Sat acum," atunci Bulgaria va fi servit Turciei o liturghie cu draga!! Fac tații deja ce litera întreaga lume politică a rămas uimită cînd a aflat cele ce s’au petrecut Vineri la clubul liberal. Ia adevăr, e extraordinar ca șeful unui partid să se ia la ceartă cu membrii clubului pentru plata cotizațiilor. Această chestie poate privi cel mult pe comitetul clubului, nici decum pe șeful partidului. Dacă a fost o mare lipsă de tact din partea celor cari au deschis discuția asupra unei atât de neînsemnate chestiuni, apoi tot atit de mare a fost și lipsa de tact a celor cari au primit o asemenea discuție. S’a perdut vremea degeaba, s’au înăsprit relațiunile — cari erau destul de încordate — dintre cele două tabere liberale. A fost insă și o parte bună In regretabilele scene petrecute la întrunirea de la clubul liberal. S’a lămurit o situație. Pînă acum se credea de către unii că d. Sturdza ar fi de partea vechilor cadre liberale. La întrunirea de la club s’a văzut însă că d. Sturdza e cu totul de partea brătieniștilor și a hotărît să le facă plăcerea de a izbi fără milă în liberalii cari n’au convenit pînă acum la ideia că frații Brătiannu sunt stăpînii partidului liberal. Transfigurarea aceasta a d-lui Sturdza e foarte explicabilă. D-sanu poate să fie ingrat cu brătieniștii cari i s’au supus și s’au declarat gata să-l urmeze și să-i dea toată ascultarea. Iar ca semn de recunoștință pentru această oarbă supunere, d. Sturdza a lurat satirul cel mare și a început să izbească în adversarii brătieniștilor. Aceasta e noua situație din partidul liberal. R. P. O viață moartă Ași fi naiv să spun că cele ce se petrec la hotarele noastre ne-au deschis ochii. Sunt prea grele perdelele cari ne acopăr privirile pentru ca focul care se aprinde în Orient, să ne fi impresionat. E posibil un moment ca să ne deșteptăm, dar vom recădea iarăși în toropeala de pînă acum. Tot așa a fost cu revoluția țărănească din anul trecut. O clipă am crezut că renaștem, că ne dăm seama de falimentul moral, politic și material în care suntem. N’a durat mult această stare de spirit; am uitat imediat că am fost la marginile prăpăstiei și ne-am reluat dantul nebun și orbesc pe vulcanul care continuă să fumeze și să bucuc surd... Cu toate acestea ar trebui să vedem limpede de astădată. Și în lăutru și în afara tarei stăm cit se poate de mizerabil, iar dintre noi nu se ridică nimeni care să ia în mină steagul renovărei naționale . In lăuntru ne înăbușim. O mie cel mult de oameni conduc destinele acestei țări, pe socoteala și cu munca a cinci milioane de robi lipsiți și de lumina mintei și lipsiți de hrana zilnică. Această mie de privilegiați își împart între ei toate bunătățile și privilegiile: ei sunt poporul, ei sunt statul, ei sunt județul, ei sunt comuna, ei stăpînesc întreaga treaptă socială de sus și pînă jos, sugînd măduva țărei, reducînd-o la mizerie, iar pe locuitorii ei,în stare de sălbăticie din toate punctele de vedere. In zadar ar căuta în această beznă, un colț de lumină, o bucățică de cer albastru ; totul este negru, totul este zăvorit și lănțuit. Păturile populare n’au de fapt nici un drept, decît doar acela de a muri de foame muncind și plătind dările. O astfel de țară condusă de o oligarhie și condusă numai în vederea exploatare! ei, fără nici un ideal, fără nici o speranță, este o țară moartă, fără de opinie publică, fără de viată, menită pe trei în ziua cînd de a doua oară cele cinci milioane de robi, își vor eși din nou din fire și vor pleca ca și nebunii să sfărîme și să ardă tot ce văd înaintea lor, să distrugă vestigiile acestei civilizatiunî cari pentru dînșii sînt lanțurile grele ale robiei. E ceva năbușitor în această atmosferă, glasul tău strigă în deșert, cei înbuibați și cocoțați în toate privilegiile ride de tine, iar cei mulți și nenorociți nu mai au urechi să te asculte, nu mai posed încrederea nici în tine, nici în ei, nu-și cunosc măcar puterea și nu știu ce ar putea să facă dacă ar uza de ea... Cu toate acestea țara aceasta, dacă nu voește să moară este datoare, să rupă cercul vitios, să cheme la viața politică toate păturile populare, să facă ceea ce s’a făcut ori în Rusia și azi în Turcia, să devie o Romînie modernă, cu viața publică a tuturor cetățenilor ei, nu cu acest furnicar de intrigă de clasă, de politicianizm strimt și meschin... încă odată dar, lumina trebue să se facă de undeva. Dacă în Turcia s’au găsit juni turci, adică la noî, să fim așa de ticăloși să nu se găsească pleiade de tineri romînî cari să înceapă regenerarea țărei și îndrumarea ei spre bine și progres ? Aceeași înăbușire și în ceea ce privește politica externă. Ne este frică să privim peste hotare. Cel mult dacă șoptim la ureche, că alături de noi mai există încă pe atîtea milioane de romîni, că întrunirea lor într’un singur puternic mănunchiu, ar fi salvarea noastră ca națiune și ca stat. Nu, nu, ne este teamă să atingem acest punct de program, iar cînd se găsește ■ este un nebun care să vorbească cu glas tare, el este declasat ca bărbat politic serios, porțile guvernului îi sunt închise pe vecie. Și cu toate acestea idealul nostru nu poate fi altul, sub pedeapsa de a pieri în ziua cînd vecinii noștri ne vor strînge așa de puternic între hotarele lor lărgite. Gloria cea mai mare a celor patruzeci de ani de domnie, este de a fi trăit bine cu toată lumea, de a fi, vorba vine, element de ordin în Orient, de a fi lăsat să ne treacă toate ocaziunile, de a face treburile altora, de a-l lăsa apoi ca să-și bată joc de noi și de a fi oaia lui Dumnezeu pe care toată lumea o mulge și o tunde pe veresie. Aceasta este dezastruos și rușinos. E o politică de robie și de slugărnicie, e osîndirea noastră la moarte prin noi înșine. Această stare de lucruri trebue să înceteze. O viață nouă trebue de născut. Trebue să se nască, e o nevoe de a se naște partidul care să aibă ca program două puncte, numai două, dar în cari să se rezume întreaga viața noastră politică și socială : „Mai bine o moarte vie, decit o viață moartă... V. Alexandri 1) In lăuntru înviorarea și asanarea țărei prin lărgirea dreptului de vot și chemarea la viața publică a celor cinci milioane de români grație cărora ne-am păstrat prin veacuri și limba și naționalitatea. 2) In afară o Romînie mare și puternică întrunind pe toți romînii din statele vecine, alcătuind un stat puternic de cel puțin patrusprezece milioane de locuitori, de aceeași limbă și de aceeași origină, cari avînd ce păstra, libertatea cetățenească și buna stare materială, vor avea de ce să fie patrioți și să-și apere țara cu vitejie și abnegate. Dacă astfel nu se întîmplă, este că suntem copți pentru disparițiune, că suntem un popor căzut în bătrînețe, menit pierei, cum au perit atîtea alte popoare, cari au persistat în greșeli pe cari noi acum le comitem, cu o lipsă de îngrijorare și de prevedere, aproape fără de precedent în istoria neamurilor. POLONIA IN AJUNUL CADEREI SALE, NU ERA DESIGUR IN HALUL MORAL ȘI MATERIAL IN CARE SINTEM NOI ASTAZI » CONST. MUNE VERSURI_POLITICE ANEXA ANEXAREA Un pik-poker de cei de seamă Aflîndu-se la bal mascat Prin buzunare dînd o iarnă A... anexat ! O cuconiță măritată Văzînd un nostimtor băiat Făcu și ea, cA&htă Bănea !»$ anexat! Cuprin'^K^^Emînturî Nababul de^Kimuz Din ale staturii pămînturi A... anexat! Puterile, cumetre toate, Pe turc văzîndu-l strîmtorat Cinstite cum nu se mai poate fü... anexat ! Deci cu dreptate Pipa cere Să fie astăzi liberat Nici el n’a despuiat de avere Ci anexat! maxim Atentatul din Salonic Șeful de bandă care a încercat să asasineze pe Sandansky (unul din omorîtorii lui Sarafov) rănindu-l grav. Dizolvarea consiliului sanitar C. Brătianu vrea să facă politică la serviciul sanitar și regele se opune.—Dizolvarea consiliului prin modificarea legei sanitare.—Urmările. Ministrul de interne ad-interim a asistat la mai multe ședințe ale consiliului sanitar superior spre a-și da seama de partea cui stă adevărul în conflictul dintre acel consiliu și subdirectorul consiliului sanitar. Membrii consiliului au făcut d-lui Gostinescu proba că toate afirmațiunile verbale și scrise ale d-rului Sion au fost neîntemeiate și calomnioase. Față cu acea probă, d. Gostinescu a cerut d-rului Sion să-și prezinte demisia. Ministrul de interne ad-interim a declarat însă că lasă d-lui I. Brătianu, ministrul titular, sarcina de a rezolvi în mod definitiv conflictul dintre consiliul sanitar și subdirectorul serviciului sanitar. Această soluție nu e favorabilă consiliului sanitar, deși d. Costinescu a recunoscut că membrii acelui consiliu au procedat în modul cel mai perfect. De la d. Brătianu membrii consiliului sanitar nu așteaptă satisfacție, pentru că ministrul de interne nu e stăpîn la serviciul sanitar, ci face absolut tot ce i se cere, spre a satisface imediat pe d. Sturdza, care e cumnatul d-rului Cantacuzino. Directorul serviciului sanitar a luat de mult hotărîrea de a scăpa de sfaturile și controlul consiliului sanitar și acea hotărîre a încercat s-o aducă la îndeplinire, cerînd dizolvarea consiliului. Ministrul de interne a admis cererea și a prezentat regelui un decret prin care se hotăra dizolvarea consiliului sanitar. Regele a refuzat însă să semneze decretul, spunînd că nu voește să se facă politică și cu consiliul sanitar, care e o autoritate pusă să se ocupe cu supravegherea sănătătei publice. Nereușind în planul său, directotorul serviciului sanitar a lăsat consiliul să lucreze cu un funcționar de birou, iar hotărîrile consiliului au fost puse la dosar,ceea ce a avut ocazie d. Gostinescu să constae în ultimele ședințe ale acelui consiliu. D-rul Cantacuzino, care lucrează sub inspirația d-rului Sion, n’a renunțat încă la planul de a scăpa de consiliul sanitar superior. Neputînd să-l dizolve prin decret regal, e hotărît să-l desființeze pe cale de lege. Astfel, la direcția serviciului sanitar s’a lucrat la un proect privitor la modificarea legei sanitare. Acel proect prevede între altele și desființarea consiliului sanitar din forma lui de azi și înlocuirea lui cu un consiliu, mai redus și cu membrii într’un alt fel recrutați. Acest proect va fi prezentat de d. I. Brătianu parlamentului și, fără îndoială că va fi votat. Cu modul acesta se va obține și aprobarea regelui, care va trebui să sancționeze legea votată de parlament,și consiliul sanitar va fi dizolvat.Un rezumat, dacă s’a obținut îndepărtarea d-rului Sion de la direcția serviciului sanitar, nu s-a putut înlătura și ideia desființarea consiliului sanitar. Acel consiliu e condamnat să dispară și va dispare, grație influenței de care se bucură pe lângă guvern directorul serviciului sanitar. ■. Membrii consiliului sanitar nu vor privi însă în tăcere lovitura ce li se dă. Distinșii practiciani și savanți vor face să se știe la ce necesități corespunde consiliul sanitar și la ce pericole s’ar expune țara cînd s’ar lipsi de serviciile unei adunări atit de importante cum e acel consiliu. Greșala ce e pe cale de a se săvîrși de actualul guvern, va fi reparată desigur de către guvernul viitor, ori de cine ar fi format. Dar cu modul acesta se introduce politica și la serviciul sanitar, acolo unde ar trebui să nu existe decît preocupări de ordin științific și practic, pentru apărarea sănătătii publice. Rep. ------- - -—----------—— --- Alianța bulgare-romîn. Zilele trecute am dat oarecari amănunte asupra unei încercări făcute sub guvernul Cantacuzino de a se pune la cale o alianță militară între Bulgaria și Romînia. Versiunea românească o cunoaștem. Am fi dat să aflăm și ceea ce spun bulgarii. In acest scop redactorul nostru Fagure a avut două foarte interesante convorbiri cu doi foști miniștri în cabinetul bulgar de la 1906, căci atunci s-a propus alianța. D. Ghenadieff, fost ministru de la 1903—1908 și d. Raiciu Petroff, șeful stambuloviștilor, fost ministru de externe de la 1905—907, au declarat redactorului nostru că într’adevăr guvernul Cantacuzino a fost sondat asupra încheierei unei alianțe militare cu Bulgaria și că astăzi sunt de aceeași părere că interesele din Orient impun ca Bulgaria să meargă mînă în mînă cu Romînia, căci atît Austria cit și Rusia au o acțiune în Balcani care ar trebui să fie contrabalansată și la aceasta s’ar putea ajunge numai printr’o alianță ofensivă și defensivă cu Romînia. Iată dar confirmată, din cea mai autorizată sursă bulgară, că într’adevăr s’a propus Romîniei acum doi ani o alianță militară cu Bulgaria. Foștii miniștri bulgari au mai adăugat că și acum au aceeași părere. Decît politica pe care o face azi Romînia, mai bine am înclina fățiș pentru o comună conlucrare cu Bulgaria, mai bine ne-am înțelege direct cu vecinii noștri. Care-i politica noastră de azi fațade Bulgaria și a Bulgariei față de noi? O politică fățarnică dintr’o parte și dintr’alta, s’o recunoaștem. Ne păzim unii de alții. Azi Austria ne impune o atitudine pacinică față de Bulgaria, mîine ne va cere aceasta altă putere. De ce nu ne-am înețelege direct cu Bulgaria, tocmai pentru a contrabalansa și acțiunea Rusiei și acea a Austriei? Dar asupra destăinuirilor foștilor miniștri bulgari avem încă multe de spus. Nu trebue însă să peresem din vedere că atit regele Ferdinand cît și oamenii politici din Bulgaria au tot interesul sa ne măgulească pentru a-șî cîștiga, în aceste momente, simpatiile Romîniei. A. ‘ . W fiii CHESTIA ZILEI Diplomația Europeană Umilirea noastră față de pel Rezultatele politicei noastre externe Orîcît am voi să aprobăm politica externă a Romîniei din ultimul timp, mărturisim că ne este imposibil. Ne este imposibil, fiindcă din nenorocire Și pentru cei cari au condus-o și pentru țară, rezultatele acestei politici sunt mai mult decît nule, sunt întristătoare. Evenimentele din urmă, ne-o dovedesc cu prisos — și atit este de adevărată această constatare a noastră, nicit nu este român intelectual care să nu deplîngă „compensațiile“ sau mai bine zis tocmai lipsa de compensații a acestei politici, pe care o ducem de 20 de ani și mai bine. Gratit concursului Austro-Ungariei, Bulgaria se întinde și se întărește în paguba noastră, iar noi sintem „cei mai buni și mai scumpi' aliați ai imperiului austro-ungar! Cu tradiționala ei politică de duplicitate, Austro-Ungaria n’a făcut în Macedonia decit să pună totdeauna bețe în toate mișcărei romînești de acolo — și noi totuși sintem „cei mai buni și mai scumpi“ aliați ai Austro-Ungariei! In Ungaria pușcăriile ungurești se umplă mereu cu ziariști romîni, cari își apără limba și neamul, iar în ce privește viața parlamentară se caută de către guvernul din Budapesta să se înăbușe cu totul glasul romînilor, grație unui sistem de vot universal fără pereche în istoria parlamentară a lumei — și ,tot totuși continuăm a trăi într’un entente cordiale, cu ungurii și cu austriacii. O asemenea politică, oricît ar fi ea de subțire și de măiastră, mărturisim că n’o mai înțelegem și că vom încerca să somăm pe cei cari dețin destinele Romîniei să spună și poporului care poate fi rațiunea de stat a acestei „înalte“ politici. * . Dacă nu înțelegem rostul politicei noastre față cu Austro-Ungaria, cu atât mai puțin putem cuprinde cu mintea cea mai recentă noutate ce aflăm relativ la politica Romîniei față de Grecia, cu care, cum se știe, n’avem actualmente nici un soio de relațiuni diplomatice. Intr’adevăr, ni se comunică din sursă autorizată cum că Romînia este pe punctul de a face ca primul pas pentru împăcarea cu grecii. Va să zică, pînă și față de greci umili și lipsiți de demnitate. Dar să vorbim cu fapte . Azi este lucru hotărît de către guvernul nostru că pe ziua de 1 Noembrie stil vechiu, vor începe cursele de vapoare ale serviciului maritim român la Pireu. Pentru a pune în practică această deciziune, guvernul s-a pus sub scutul marei case olandeze Müller în sensul ca dînsa să înființeze o agenție de vapoare la Pireu cu însărcinarea ca, în schimbul unei subvenții anuale și a unei remize de la mărfuri și călători,să fie reprezentanta serviciului nostru maritim la Pireu. Să se noteze că n’avem nimic de obiectat, în contra acestei convențiunî cu casa Müller, cu atit mai mult cu cît urmărim cu simpatie și cu un viu interes desvoltarea frumoasei instituțiuni a serviciului maritim român. Ceea ce ne doare pe noi este însă umilința la care se expune guvernul nostru de a face dînsul primul pas pentru o apropriere cu Grecia și de a nu lăsa acest rol guvernului din Atena. Putem afirma că un reprezentant al casei Müller se află de cîteva zile la Atena, unde tratează cu guvernul d-lui Teotokis chestiunea înființării la Pireu a unei agenții în vederea reluărei curselor de vapoare romînești în acest port grecesc. Guvernul d-lui Sturdza s’a ferit de o intervenție diplomatică în acest scop și a recurs la sprijinul casei Müller, care, dacă va fi refuzată— ceea ce nu credem —rușinea insuccesului să fie a ei, iar nu a guvernului român. Calculul d-lui Sturdza în această privință nu e rou, mai mult chiar e abil. Decît nu e mai puțin adevărat că rămîne stabilit cum că și în conflictul cu Grecia cei umiliți tot noi am fost, căci primul pas pentru împăcarea cu grecii a venit de la noi, fie chiar în mod indirect, iar nu de la ei. Megalomania grecească ar fi fost prea mult rănită, dacă începutul apropriere ar fi venit de la Atena. De aceea s’a căutat a se pune din nou la încercare îndelunga răbdare a romînului. Dar pînă cînd ? J rliȘțipi A- Z. B. A. Scrisori din Serbia Belgrad, 26 Septembrie în ultimele trei decenii Serbia trăia într’o luptă nerodnică și meschină de partid, al cărei țel nu era decît puterea. Această luptă începu odată cu organizarea partidului radical din anul 1881, care făcea o politică antidinastică fățișe, fiind călăuzit de principii revoluționare adoptate de la revoluționarii ruși: lupta cu bărbăție și fără preget nu numai contra vechiului regim liberal și contra progresiștilor, dar și contra regelui Milan, care, tînăr și neexperimentat, visa o autocrație fără margini. După revoluția neizbutită din Iapcăr și războiul nenorocit cu Bulgaria, luptele de partid deveniră atît de înverșunate, toate partidele politice erau atit de orbite de patimi, încît uitară cele mai vitale interese ale Serbiei. Toți patrioții așteptau de multă vreme un mare eveniment sau o catastrofă, pentru ca marii și micii politiciani să-și vină odată în fire, la o judecată sănătoasă. Și iată că acel eveniment mult așteptat se ivește, el căzu asupra Serbiei cu năprăznicia și puterea destinului neîndurat, sub forma proclamărea independenței Bulgariei și anexarea Bosniei de către Austro-Ungaria. Acum, Serbia își va veni în fire. Ca prin farmec se luminară mințile politicianilor de profesie și întreaga Serbie Începu să se gîndească la viitorul, la soarta ce o așteaptă. In momentul de față nu se poate ști dacă relațiile vor duce la un razboiu între Serbia și Austria, deoarece există două curente potrivnice. Pe de o parte poporul jignit în demnitatea sa națională, care vrea räzboiul pe de altă parte guvernul și probabil chiar regele, cari vor să aștepte conferința, marilor puteri, cari vor revizui tratatul din Berlin. Triașî Serbia păstrează o atitudine și fizionomie războinică. Atît în Capitală cît și în celelalte orașe se in mretinguri în favoarea războiului. Sci-colo se ridică cîte o învinuire conta guvernului, cu privire la nota de protestare, care admite in mod tacit anexarea Bosniei, cerînd în schimb o compensație. Manifestanți purtînd steaguri sîrbești și turcești parcurg străzile capitalei, cerînd răzbunare contra Austriei, care și-a împodobit coroana habsburgică cu încă una din stemele Serbiei. PEBA.