Adevěrul, octombrie 1908 (Anul 21, nr. 6856-6885)

1908-10-01 / nr. 6856

Ann! al XX-tea—Nt). 6856 fondator Alex. V. Beîdimami PUBLICITATEA I CONCEDATA EXCLUSIV Agenției de Publicitate CAROL SCHULDER & Co. BUCUREȘTI Str. Harage o­vid II— Telefon 314 Birourile ziarului: Str. Sărindar No. 11 Apare zilnic cu ultimele știri telegrafice și telefonice de la corespondenții noștri din țară și străinătate Mercur? 1 Octombrie 1908 DIRECTOR POLITIC CONST. MILLE­ A«G,> AMESTE : P“ ........................Le! lí • l,unIr..........................a 8 8 lunt 4 ® «Uli# ••eeeee*> 1.50 • a t elefon. Pentru Direcțiune No. 14/99 , Capitală . 14/10 a Provincie și Străinătate No. 12/40 Ce compensații acordă Austria ît amînie î­n m­oieri non fii Boiíoiei Serbiei și Sirii! Austria simțind atmosfera ostilă din Romînia, caută s’o împace oferindu-i insula Adakale, iar Serbiei și Bul­gariei cîte un loc în comisia europeană a Dunărei Deși atitudinea oficială a guver­nului român, față de modul cum a procedat Austria în ultimele eveni­mente din Balcani, nu poate întru nimic îngriji pe cei de la Viena, to­tuși se vede că guvernul austriac a primit informațiuni că s-a produs un reviriment în opinia publică din Rchi­nia cu totul ostil Austriei. La Viena se simte că Romînia își dă acum perfect seamă de politica perfidă a Austriei față de statul no­stru nu numai în evenimentele cari se desfășură dar și din trecut. De­sigur că la Viena a produs oa­recare sdruncinare ostilitatea care s’a manifestat, zilele acestea, în o­­pinia­­ publică românească. Austriei nu-i poate conveni să ai­bă în Balcani numai pe bulgari în favoarea lor și pe amiciția bulgară ea nu poate conta decît momentan și cu­ timp se vor menține la ordi­nea zilei conflictele din Orient. Deocamdată situația Austriei în Ră de ani este încurcată, cu toată lo­vitura care i-a reușit. Turcia, Romînia și Serbia nu pot consacra procedarea Austriei, aceas­ta e cert. Așa se explică pentru ce baronul d.'Aehrenthal a căutat să linișteas­că azit pe romînî cit și pe sîrbi cu oarecari făgădueli, cari însă nu vor prinde în Romînia, ba chiar vor agilii și mai mult opinia publică de la­­ noi. Baronul d’Aehrenthal a făcut oa­­recari destăinuiri în delegatiunea austriacă, asupra unei chestiuni care interesează Romînia în cel mai inalt grad, chestiune asupra căreia r­. Sturdza a păstrat cea mai mare discreție și n’a făcut nici o aluzie fie­, prin discursul sau de la clubul liberal, fie prin indicațiile ce le-a dat directorilor ziarelor oficioase a­­supra situației politice. ".’Tronul d’Aehrenthal nu s’a cre­zut obligat a păstră discreție și ast­fel am aflat ce se tratează acum in­tre Viena și guvernul român. Ministrul afacerilor­­ străine din monarhia vecină respunzînd discur­surilor din comisiunea delegațiunei austriace, a declarat următoarele: ,,Guvernul austro-ungar este­ in­spirat față de Serbia de sentimente amicale și binevoitoare și va dovedi aceasta prin intențiunea ce are de a propune, cu ocaziunea prelungi­­rea convențiunei danubiene, ca Bul­garia și Serbia să obțină să aibă reprezentanți în această comisiune, guvernul ar consimți chiar la o re­glementa­re internațională a naviga­­­ți­unei pe Dunăre dela Porțile de fier pînă la Brăila, în această ches­tiune s'au­, început tratative intime cu Romînia, prietena noastră in­timă“. Prin această destăinuire de sigur că baronul d’Aehrenthal a urmărit mai intim­, liniștirea spiritelor in Serbia și apoi risipirea atmosferei ostile din Romînia, arătîndu-se ani­mat de sentimente amicale fată de statul nostru. In realitate însă ceea ce credea baronul d’Aehrenthal că va face la noi o bună impresie, a provocat și mai mari protestări. ’ Din sursă austriacă s’a lansat probabil și zvonul că Viena ar fi dispusă să ne abandoneze insula A­­dakale de lingă Orșova, considerată de austriaci ca punct strategic, — aceasta ca o dovadă de prietenie și ele bunele intențiuni de care este a­­nimată monarh­ia vecină față de noi.­­ Dar acest zvon nu se confirmă pînă acum și probabil că a fost nu­mai un balon d'essar pentru a se afla la Viena dacă ar fi posibil să se potolească opinia publică din Romînia cu acest... cadou de la Du­năre, poate chiar dacă s’ar putea cîștiga un concurs mai efectiv al Romîniei, în favoarea Austriei, în conflictele cari sînt departe încă de a fi aplanate. De aceea știrea despre această ,,compensație“, ce ar fi gata să ne ofere Austria, a fost primită cu cea mai mare nepăsare, căci lumea n’a considerat zvonul de­cit ca o abili­tate a politicei austriace. Destăinuirea baronului d’Aehren­­thal este însă viu comentată in­ cer­curile noastre politice. S’au­ angajat clar tratative cu gu­vernul român pentru a regula dife­rite chestiuni ale Dunărei, de cea mai mare importanță pentru Romî­nia. Rostul principal al tratativelor pentru Promînia pare a fi să ni se smulgă consimțimîntul de a se in­troduce în comisiunea europeană a Dunărei atit Serbia cit și Bulgaria, — această lovitură nouă pare că o urmăresc acum cei de la Viena. Se știe că navigațiunea pe Dunăre de­ la Brăila pînă la mare se află aub resimul comisiunei europene. Acum se tratează reglementarea internațională a navigațiunei pe Dunărea de jos de la Porțile de fier pînă la Brăila. Cine face parte din comisiunea europeană ? Nu sunt admise în această com­i­siune statele riverane, ci puterile europene și Romînia a fost admisă fiindcă are gurile Dunărei, fiindcă stăpînește delta Dunărei. Rusia de asemenea nu e admisă ca stat riveran, ci ca semnatară a tratatelor de la Paris și Berlin. Sub ce cuvînt s’ar putea dar in­troduce în această comisiune Serbia și Bulgaria, căci sub pretextul că stnt state riverane nu pot figura? Ceea ce urmărește clar baronul d’Aehrenthal, invocînd dorința de­zinteresată a Austriei de a regula navigația în josul Dunărei — în favoarea statelor riverane —este în­alitate o nouă lovitură ce se pre­pară de către banii și fidelii noștrii aliați de la Viena, este o încurcătură ce se urmărește a se crea Romîniei introducînd în chestia Dunărei doi factori noui cari să aibă cuvînt,al lor chiar în comisiunea europeană, deși nici Bulgaria, nici Serbia nu întrunesc condițiunile în virtutea căreia Romînia face parte din a­­cea comisiune. Iată dar că iese la iveală intenția Austriei, de a ne crea mereu difi­cultăți noui, încurcături mari în toate chestiile cari preocupă Romî­nia în cel mai înalt grad. Asupra acestor tratative destăi­nuite la Viena, trebue să ne fixăm în­treaga atențiune ca nu cumva să ne găsim în fața vreunui fapt înde­plinit, vreunei noui și ireparabile capitulațiuni față de „sincera și leafa“ noastră vecină Austria. R. X SAZRITZI Interview ca Iliuță Succesele amicilor Fagure, Pierre Mille și Brănișteanu, îmi stăteau în gît. Voiam să fac marți toate interview-urile lor cu regele și cu miniștrii bulgari și turci. Să dau și eu o lovitură ziaristică! Și-am dat-o! O să rămînă neconsolați colegii de mai sus, dar n’am ce le face! Fie­care cu ce poate! L'am­ găsit pe amicul fliuță la Capșa. Ținem să arătăm, cu ocazia aceasta, că d-sa s’a reîntors foarte bine dispus și că și-a lăsat o barbă de toată nostimația. Mai cu seamă barba aceasta m’a făcut să-l intervievez, are în ea ceva... ceva diplo­matic! Am intrat direct în chestie. — Europa așteaptă de la d-ta nota justă a situației. Dă-mi-o! Amicul Iliuță m’a privit o clipă zîm­­bind, cu acel zîmbet fin al omului care pricepe toate, vede toate, știe toate! Apoi mi-a răspuns—pe cînd eu eram nu­mai urechi. Dacă lucrurile se vor sfîrși aci, cum" Sat ac­um," atunci Bulgaria va fi servit Turciei o liturghie cu draga!! Fac­­ ­ tații deja ce litera întreaga lume politică a rămas uimită cînd a aflat cele ce s’au petrecut Vineri la clubul liberal. Ia adevăr, e extraordinar ca șeful unui partid să se ia la ceartă cu membrii clubului pentru plata cotizațiilor. Această chestie poate privi cel mult pe co­mitetul clubului, nici de­cum pe șeful par­tidului. Dacă a fost o mare lipsă de tact din par­tea celor cari au deschis discuția asupra u­­nei atât de neînsemnate chestiuni, apoi tot atit de mare a fost și lipsa de tact a celor cari au­ primit o asemenea discuție. S’a perdut vremea de­geaba, s’au înăs­prit relațiunile — cari erau destul de în­cordate — dintre cele două tabere liberale. A fost insă și o parte bună In regretabi­lele scene petrecute la întrunirea de la clu­bul liberal. S’a lămurit o situație. Pînă a­­cum se credea de către unii că d. Sturdza ar fi de partea vechilor cadre liberale. La întrunirea de la club s’a văzut însă că d. Sturdza e cu totul de partea brătie­­niștilor și a hotărît să le facă plăcerea de a izbi fără milă în liberalii cari n’au conve­nit pînă acum la ideia că frații Brătiannu sunt stăpînii partidului liberal. Transfigurarea aceasta a d-lui Sturdza e foarte explicabilă. D-sa­nu poate să fie in­grat cu brătieniștii cari i s’au­ supus și s’au declarat gata să-l urmeze și să-i dea toată ascultarea. Iar ca semn de recunoș­tință pentru această oarbă supunere, d. Sturdza a lurat satirul cel mare și a început să izbească în adversarii brătieniștilor. Aceasta e noua situație din partidul li­beral. R. P. O viață moartă Ași fi naiv să spun că cele ce se petrec la hotarele noastre ne-au des­chis ochii. Sunt prea grele perdelele cari ne acopăr privirile pentru ca focul care se aprinde în Orient, să ne fi impresionat. E posibil un mo­ment ca să ne deșteptăm, dar vom recădea iarăși în toropeala de pînă acum. Tot așa a fost cu revoluția țărănească din anul trecut. O clipă am crezut că renaștem, că ne dăm seama de falimentul moral, politic și material în care suntem­. N’a durat mult această stare de spi­rit; am uitat imediat că am fost la marginile prăpăstiei și ne-am reluat dantul nebun și orbesc pe vulca­nul care continuă să fumeze și să bucuc surd... Cu toate acestea ar trebui să ve­dem limpede de astădată. Și în lău­­tru și în afara tarei stăm cit se poa­te de mizerabil, iar dintre noi nu se ridică nimeni care să ia în mină steagul renovărei naționale . In lăuntru ne înăbușim. O mie cel mult de oameni conduc desti­nele acestei țări, pe socoteala și cu munca a cinci milioane de robi lip­siți și de lumina mintei și lipsiți de hrana zilnică. Această mie de pri­vilegiați își împart între ei toate bunătățile și privilegiile: ei sunt po­porul, ei sunt statul, ei sunt jude­țul, ei sunt comuna, ei stăpînesc întreaga treaptă socială de sus și pînă jos, sugînd măduva țărei, re­­ducînd-o la mizerie, iar pe locui­torii ei,­­în stare de sălbăticie din toate punctele de vedere. In zadar ar căuta în această bez­nă, un colț de lumină, o bucățică de cer albastru ; totul este negru, totul este zăvorit și­ lănțuit. Păturile populare n’au­ de fapt nici un drept, decît doar acela de a muri de foa­­me muncind și plătind dările. O astfel de țară condusă de o o­­ligarhie și condusă numai în vede­rea exploatare! ei, fără nici un ideal, fără nici o speranță, este o țară moartă, fără de opinie publică, fără de viată, menită pe trei în ziua cînd de a doua oară cele cinci milioane de robi, își vor eși din nou din fire și vor pleca ca și nebunii să sfărî­­me și să ardă tot ce văd înaintea lor, să distrugă vestigiile acestei ci­­vilizatiunî cari pentru dînșii sînt lanțurile grele ale robiei. E ceva năbușitor în această at­mosferă, glasul tău strigă în deșert, cei înbuibați și cocoțați în toate pri­vilegiile rid­e de tine, iar cei mulți și nenorociți nu mai au urechi să te asculte, nu mai posed încrede­rea nici în tine, nici în ei, nu-și cu­nosc măcar puterea și nu știu ce ar putea să facă dacă ar uza de ea... Cu toate acestea țara aceasta, da­că nu voește să moară este datoare, să rupă cercul vitios, să cheme la viața politică toate păturile popu­lare, să facă ceea ce s’a făcut ori în Rusia și azi în Turcia, să devie o Romînie modernă, cu viața publică a tuturor cetățenilor ei, nu cu acest furnicar de intrigă de clasă, de po­­liticianizm strimt și meschin... încă odată dar, lumina trebue să se facă de undeva. Dacă în Turcia s’au găsit juni turci, adică la noî, să fim așa de ti­căloși să nu se găsească pleiade de tineri romînî cari să înceapă rege­nerarea țărei și îndrumarea ei spre bine și progres ? Aceeași înăbușire și în ceea ce pri­vește politica externă. Ne este frică să privim peste hotare. Cel mult dacă șoptim la ureche, că alături de noi mai există încă pe atîtea mi­lioane de romîni, că întrunirea lor într’un singur puternic mănunchiu­, ar fi salvarea noastră ca națiune și ca stat. Nu, nu, ne este teamă să atingem acest punct de program, iar cînd se găsește ■ este un nebun care să vorbească cu glas tare, el este declasat ca bărbat politic serios, porțile guvernului îi sunt închise pe vecie. Și cu toate acestea idealul nostru nu poate fi altul, sub pe­deapsa de a pieri în ziua cînd veci­nii noștri ne vor strînge așa de pu­ternic între hotarele lor lărgite. Gloria cea mai mare a celor patru­zeci de ani de domnie, este de a fi trăit bine cu toată lumea, de a fi, vorba vine, element de ordin în O­­rient, de a fi lăsat să ne treacă toa­te ocaziunile, de a face treburile al­tora, de a-l lăsa apoi ca să-și bată joc de noi și de a fi oaia lui Dum­nezeu­ pe care toată lumea o mulge și o tunde pe veresie. Aceasta este dezastruos și rușinos. E o politică de robie și de slugărni­cie, e osîndirea noastră la moarte prin noi înșine. Această stare de lucruri trebue să înceteze. O viață nouă trebue de născut. Trebue să se nască, e o ne­­voe de a se naște partidul care să aibă ca program două puncte, nu­mai două, dar în cari să se rezume întreaga viața noastră politică și so­cială : „Mai bine o moarte vie, decit o viață moartă... V. Alexandri 1) In lăuntru înviorarea și asanarea ță­rei prin lărgirea dreptului de vot și che­marea la viața publică a celor cinci mili­oane de români grație cărora ne-am păs­trat prin veacuri și limba și naționali­tatea. 2) In afară o Romînie mare și puterni­că întrunind pe toți romînii din statele ve­cine, alcătuind un stat puternic de cel­ pu­țin patrusprezece milioane de locuitori, de aceeași limbă și de aceeași origină, cari a­­vînd ce păstra, libertatea cetățenească și buna stare materială, vor avea de ce să fie patrioți și să-și apere țara cu vitejie și abnegate. Dacă astfel nu se întîmplă, es­te că suntem­ copți pentru dispari­­țiune, că suntem­ un popor căzut în bătrînețe, menit pierei, cum au pe­rit atîtea alte popoare, cari au per­­sistat în greșeli pe cari noi acum le comitem, cu o lipsă de îngrijo­rare și de prevedere, aproape fără de precedent în istoria neamurilor. POLONIA IN AJUNUL CADEREI SALE, NU ERA DESIGUR IN HALUL MORAL ȘI MATERIAL IN CARE SINTEM NOI ASTAZI » CONST. MUN­E VERSURI_POLITICE ANEXA­ ANEXARE­­A Un pik-poker de cei de seamă Aflîndu-se la bal mascat Prin buzunare dînd o iarnă A... anexat ! O cuconiță măritată Văzînd un nostim­tor băiat Făcu și ea, cA&htă Bănea !»­$­ anexat! Cuprin'^K^^Emînturî Nababul de^Kimuz Din ale staturii pămînturi A... anexat! Puterile, cumetre toate, Pe turc văzîndu-l strîmtorat Cinstite cum nu se mai poate fü... anexat ! Deci cu dreptate Pipa cere Să fie astăzi liberat Nici el n’a despuiat de avere Ci anexat! maxim Atentatul din Salonic Șeful de bandă care a încercat să a­­sasineze pe Sandansky (unul din omorî­­torii lui Sarafov) rănindu-l grav. Dizolvarea consiliului sanitar C. Brătianu vrea să facă politică la servi­ciul sanitar și regele se opune.—Di­zolvarea consiliului prin modifi­carea legei sanitare.—Urmările. Ministrul de interne ad-interim a asistat la mai multe ședințe ale consiliului sanitar superior spre a-și da seama de partea cui stă adevărul în conflictul dintre acel consiliu și subdirectorul consiliului sanitar. Membrii consiliului au făcut d-lui Gostinescu proba că toate afirma­­țiunile verbale și scrise ale d-rului Sion au fost neîntemeiate și calom­nioase. Față cu acea probă, d. Gosti­nescu a cerut d-rului Sion să-și pre­zinte demisia. Ministrul de interne ad-interim a declarat însă că lasă d-lui I. Brătianu, ministrul titular, sarcina de a rezolvi în mod defini­tiv conflictul dintre consiliul sani­tar și subdirectorul serviciului sa­nitar. Această soluție nu e favorabilă consiliului sanitar, deși d. Costines­­cu a recunoscut că membrii acelui consiliu au procedat în modul cel mai perfect. De la d. Brătianu membrii consi­liului sanitar nu așteaptă satisfacție, pentru că ministrul de interne nu e stăpîn la serviciul sanitar, ci face absolut tot ce i se cere, spre a satis­face imediat pe d. Sturdza, care e cumnatul d-rului Cantacuzino. Directorul serviciului sanitar a luat de mult hotărîrea de a scăpa de sfaturile și controlul consiliului sa­nitar și acea hotărîre a încercat s-o aducă la îndeplinire, cerînd dizol­varea consiliului. Ministrul­­ de in­terne a admis cererea și a prezentat regelui un decret prin care se ho­tăra dizolvarea consiliului sanitar. Regele a refuzat însă să semneze decretul, spunînd că nu voește să se facă politică și cu consiliul sani­tar, care e o autoritate pusă să se ocupe cu supravegherea sănătătei publice. Nereușind în planul său, directo­­torul serviciului sanitar a lăsat con­siliul să lucreze cu un funcționar de birou, iar hotărîrile consiliului au fost puse la dosar,­ceea ce a avut ocazie d. Gostinescu să consta­­e în ultimele ședințe ale acelui consiliu. D-rul Cantacuzino, care lucrează sub inspirația d-rului Sion, n’a re­nunțat încă la planul de a scăpa de consiliul sanitar superior. Ne­­putînd să-l dizolve prin decret re­gal, e hotărît să-l desființeze pe cale de lege. Astfel, la direcția ser­viciului sanitar s’a lucrat la un pro­­ect privitor la modificarea legei sa­nitare. Acel proect prevede între altele și desființarea consiliului sa­nitar din forma lui de azi și înlo­cuirea lui cu un consiliu, mai redus și cu membrii într’un alt fel re­crutați. Acest proect va fi prezentat de d. I. Brătianu parlamentului și, fără îndoială că va fi votat. Cu modul a­­cesta se­ va obține și aprobarea re­gelui, care va trebui să sancționeze legea votată de parlament,­și con­siliul sanitar va fi dizolvat.­­U­­n rezumat, dacă s’a obținut în­depărtarea d-rului Sion de la di­recția serviciului sanitar, nu s-a pu­tut înlătura și ideia desființarea consiliului sanitar. Acel consiliu e condamnat să dispară și va dispare, grație influenței de care se bucură pe lângă guvern directorul servi­ciului sanitar. ■. Membrii consiliului sanitar nu vor privi însă în tăcere lovitura ce li se dă. Distinșii practiciani și sa­vanți vor face să se știe la ce ne­cesități corespunde consiliul sani­tar și la ce pericole s’ar expune țara cînd s’ar lipsi de serviciile unei a­­dunări atit de importante cum e acel consiliu. Greșala ce e pe cale de a se săvîr­­și de actualul guvern, va fi reparată desigur de către guvernul viitor, ori de cine ar fi format. Dar cu modul acesta se introdu­ce politica și la serviciul sanitar, acolo unde ar trebui să nu existe decît preocupări de ordin științific și practic, pentru apărarea sănătătii publice. Rep. ------- - -—----------—— --- Alianța b­ulgare-romîn. Zilele trecute am dat oarecari a­­mănunte asupra unei încercări fă­cute sub guvernul Cantacuzino de a se pune la cale o alianță militară între Bulgaria și Romînia. Versiunea românească o cunoaș­tem. Am­­ fi dat să aflăm și ceea ce spun bulgarii. In acest scop redactorul nostru Fagure a avut două foarte intere­sante convorbiri cu doi foști miniș­tri în cabinetul bulgar de la 1906, căci atunci s-a propus alianța. D. Ghenadieff, fost ministru de la 1903—1908 și d. Raiciu Petroff, șe­ful stambuloviștilor, fost ministru de externe de la 1905—907, au de­clarat redactorului nostru că în­­tr’adevăr guvernul Cantacuzino a fost sondat asupra încheierei unei alianțe militare cu Bulgaria și că astăzi sunt de aceeași părere că in­teresele din Orient impun ca Bul­garia să meargă mînă în mînă cu Rom­înia, căci atît Austria cit și Ru­sia au o acțiune în Balcani care ar trebui să fie contrabalansată și la aceasta s’ar putea ajunge numai printr’o alianță ofensivă și defensivă cu Romînia.­­ Iată dar confirmată, din cea mai autorizată sursă bulgară, că în­­tr’adevăr s’a propus Romîniei acum doi ani o alianță militară cu Bul­garia. Foștii miniștri bulgari au mai adăugat că și acum au aceeași pă­rere. Decît politica pe care o face azi Romînia, mai bine am înclina fățiș pentru o comună conlucrare cu Bul­garia, mai bine ne-am înțelege di­rect cu vecinii noștri. Care-i politica noastră de azi fața­de Bulgaria și a Bulgariei față de noi? O politică fățarnică dintr’o par­te și dintr’alta, s’o recunoaștem. Ne păzim unii de alții. Azi Aus­tria ne impune o atitudine pacini­­că față de Bulgaria, mîine ne va cere aceasta altă putere. De ce nu ne-am înețelege direct cu Bulgaria, tocmai pentru a con­trabalansa și acțiunea Rusiei și acea a Austriei? Dar asupra destăinuirilor foștilor miniștri bulgari avem încă multe de spus. Nu trebue însă să peresem din ve­dere că atit regele Ferdinand cît și oamenii politici din Bulgaria au tot interesul sa ne măgulească pentru a-șî cîștiga, în aceste momente, sim­patiile Romîniei. A. ‘­­ .­­ W fiii­ CHESTIA ZILEI D­iplomația Europeană Umilirea noastră față de pel Rezultatele politicei noastre externe Orîcît am voi să aprobăm politi­ca externă a Romîniei din ultimul timp, mărturisim că ne este imposi­bil. Ne este imposibil, fiindcă din ne­norocire Și pentru cei cari au con­dus-o și pentru țară, rezultatele a­cestei politici sunt mai mult decît nule, sunt întristătoare. Evenimentele din urmă, ne-o do­vedesc cu prisos — și atit este de adevărată această constatare a noas­tră, nicit nu este român intelectual care să nu deplîngă „compensații­le“ sau mai bine zis tocmai lipsa de compensații a acestei politici, pe care o ducem de 20 de ani și mai bine. Grati­t concursului Austro-Unga­­riei, Bulgaria se întinde și se întă­rește în paguba noastră, iar noi sin­tem­ „cei mai buni și mai scumpi' aliați ai imperiului austro-ungar! Cu tradiționala ei politică de du­plicitate, Austro-Ungaria n’a făcut în Macedonia decit să pună totdea­una bețe în toate mișcărei romî­­nești de acolo — și noi totuși sin­tem­ „cei mai buni și mai scumpi“ aliați ai Austro-Ungariei! In Ungaria pușcăriile ungurești se umplă mereu cu ziariști romîni, cari își apără limba și neamul, iar în ce privește viața parlamentară se caută de către guvernul din Bu­dapesta să se înăbușe cu totul gla­sul romînilor, grație unui sistem de vot universal fără pereche în isto­ria parlamentară a lumei — și ,tot totuși continuăm a trăi într’un en­tente cordiale, cu ungurii și cu aus­­triacii. O asemenea politică, oricît ar fi ea de subțire și de măiastră, măr­turisim că n’o mai înțelegem și că vom încerca să somăm pe cei cari dețin destinele Romîniei să spună și poporului care poate fi rațiunea de stat a acestei „înalte“ politici. * . Dacă nu înțelegem rostul politi­cei noastre față cu Austro-Ungaria, cu atât mai puțin putem cuprinde cu mintea cea mai recentă noutate ce aflăm relativ la politica Romî­niei față de Grecia, cu care, cum se știe, n’avem actualmente nici un soio de relațiuni diplomatice. Intr’adevăr, ni se comunică din sursă autorizată cum că Romînia este pe punctul de a face ca pri­mul pas pentru împăcarea cu grecii. Va să zică, pînă și față de greci u­­mili și lipsiți de demnitate. Dar să vorbim cu fapte . Azi este lucru hotărît de către gu­vernul nostru că pe ziua de 1 No­­embrie stil vechiu,­­ vor începe cursele de vapoare ale serviciului maritim român la Pireu. Pentru a pune în practică această deciziune, guvernul s-a pus sub scutul marei case olandeze Müller în sensul ca dînsa să înființeze o agenție de va­poare la Pireu cu însărcinarea ca, în schimbul unei subvenții anuale și a unei remize de la mărfuri și călători,­­să fie reprezentanta servi­ciului nostru maritim la Pireu. Să se noteze că n’avem nimic de obiectat, în contra acestei conven­­țiunî cu casa Müller, cu atit mai mult cu cît urmărim cu simpatie și cu un viu interes desvoltarea fru­moasei in­stituțiuni a serviciului maritim român. Ceea ce ne doare pe noi este în­să umilința la care se expune gu­vernul nostru de a face dînsul pri­mul pas pentru o apropriere cu Grecia și de a nu lăsa acest rol gu­vernului din Atena. Putem afirma că un reprezentant al casei Müller se află de cîteva zile la Atena, unde tratează cu guver­nul d-lui Teotokis chestiunea în­­ființării la Pireu a unei agenții în vederea reluărei curselor de vapoa­re romînești în acest port grecesc. Guvernul d-lui Sturdza s’a ferit de o intervenție diplomatică în a­­cest scop și a recurs la sprijinul casei Müller, care, dacă va fi refu­zată— ceea ce nu credem —rușinea insuccesului să fie a ei, iar nu a gu­vernului român. Calculul d-lui Sturdza în această privință nu e rou, mai mult chiar e abil. Decît nu e mai puțin ade­vărat că rămîne stabilit cum că și în conflictul cu Grecia cei umiliți tot noi am fost, căci primul pas pentru împăcarea cu grecii a venit de la noi, fie chiar în mod indirect, iar nu de la ei. Megalomania grecească ar fi fost prea mult rănită, dacă începutul apropriere­ ar fi venit de la Atena. De aceea s’a căutat a se pune din nou la încercare îndelunga răbdare a romînului. Dar pînă cînd ? J rliȘțipi A­- Z. B. A. Scrisori din Serbia Belgrad, 26 Septembrie în ultimele trei decenii Serbia trăia în­­tr’o luptă nerodnică și meschină de partid, al cărei țel nu era decît puterea. Această luptă începu odată cu organizarea parti­dului radical din anul 1881,­ care făcea o politică antidinastică fățișe, fiind călăuzit de principii revoluționare adoptate de la­ revoluționarii ruși: lupta cu bărbăție și fără preget nu numai contra vechiului re­gim liberal și contra progresiștilor, dar și contra regelui Milan, care, tînăr și neex­perimentat, visa o autocrație fără margini. După revoluția neizbutită din Iapcăr și războiul nenorocit cu Bulgaria, luptele de partid deveniră atît de înverșunate, toate partidele politice erau atit de orbite de patimi, în­cît uitară cele mai vitale intere­se ale Serbiei. Toți patrioții așteptau­ de multă vreme un mare eveniment sau o catastrofă, pen­tru ca marii și micii politiciani să-și vină odată în fire, la o judecată sănătoasă. Și iată că acel eveniment mult așteptat se ivește, el căzu asupra Serbiei cu năprăzni­­cia și puterea destinului neîndurat, sub forma proclamărea independenței Bulgariei și anexarea Bosniei de către Austro-Unga­ria. Acum, Serbia își va veni în fire. Ca prin farmec se luminară mințile politicianilor de profesie și întreaga Serbie Începu să se gîndească la viitorul, la soarta ce o aș­teaptă. In momentul de­ față nu se poate ști da­că relațiile vor duce la un razboiu între Serbia și Austria, deoarece­­ există două curente potrivnice. Pe de o parte poporul jignit în demnitatea sa națională, care vrea räzboiul pe de altă­­ parte guvernul și probabil chiar regele, cari vor să­ aștepte conferința, marilor puteri, cari vor revizui tratatul din Berlin. Triașî Serbia păstrează o atitudine și fizionomie războinică. Atît în Capitală cît și în celelalte orașe se­­ in mr­etinguri în fa­voarea războiului. Sci-colo se ridică cîte o învinuire conta guvernului, cu privire la nota de protestare, care admite in mod ta­cit anexarea Bosniei, cerînd în schimb o compensație. Manifestanți purtînd steaguri sîrbești și turcești parcurg străzile capitalei, cerînd răzbunare contra Austriei, care și-a împo­dobit­ coroana habsburgică cu încă una din stemele Serbiei.­ PEBA.

Next