Adevěrul, decembrie 1908 (Anul 21, nr. 6916-6943)

1908-12-01 / nr. 6916

4 Äm»1 al XX-Jes*- m. 6916M FONDATOR Alex. V. Beldimanu PUBLICITATEA • CONGEDA­TA EXCLUSIV Agenției de Publicitate CAROL. SCHULDER . Ca. BUCUREȘTI Bír. Baraseorffevlel «8— Telelőn Kl Birourile ziarului: Str. Sărindar No. 11 DIRECTOR POLITIC CONST. MILLE­A BoaiacETCi »» .......................... IaJ 1» c ten* •••••** o s * \nn\ I o Inn* . . e, , ..... 1.50 TELEFON» Pentru Direcțiune No. 14/99 » Capitală . 14/10 . Provincie și Străinătate No. 13/40 Apare zilnic cu ultimele știri telegrafice și telefonice de la corespondenții noștri din țară și străinătate . Decembrie 190S. Răspunsurile la Mesaj Cum se comentează în cercurile politice răspunsurile la mesaj ale d-lor Al. Constantinescu și C. Stere, raportorii de la Senat și Cameră. Anul acesta s'a dat o mare atenți­­­une atît modului cum a fost redac­tat mesagrul cit și răspunsurilor re­dactate de raportorii ambelor cor­puri legiuitoare. S’a dat atențiune în special poli­ticei externe. Mesagrul a avut de astă dată cîte­­va cuvinte reci asupra politicei ex­terne : a constatat pur și simplu că relațiile noastre internaționale sunt.. normale. Altă dată se spunea că raportu­rile sunt cordiale și excelente, azi »—față cu cele ce se petrec în Aus­­tro-Ungaria— ar fi fost ridicul și umilitor să se recurgă la același clișeu­ banal dar... neadevărat. Suveranul s’a mărginit de­oarece nu s’au rupt relațiile cu Austro- Ungaria — să se spună că raportu­rile sunt normale. Mesagiul fiinî cuprinde trei punc­te cărora raportorii au dat o mai mare atențiune și anume : întinde­rea regimului constituțional asupra Dobrogei, reforma agrară și cea e­­lectorală. Asupra tuturor acestor puncte ra­portorii ambelor corpuri legiuitoa­re au ținut să dea, prin răspunsu­rile lor, o mai mare desvoltare, să spună ceva mai mult și ceva mai precis decit ceea ce S’a afirmat prin discursul Coroanei. In cercurile parlamentare libe­rale se comentează că atît d. Al. Constantinescu cît și d. C­ Stere au­ reușit — fiecare printr’o notă mai originală — să exprime senti­mentul majorităței, să dea o satis­facție oarecare și acelei opinii pu­blice cari, în mom­entele aceste, de încurcături externă, e seroasă să vadă și la noi, in­ sferele­­ conducă­toare, ceva mai multă conștiință de drepturile ce le are un stat­ liber și independent,— cum se zice că sun­tem­. E interesant să înregistrăm co­mentariile parlamentarilor liberali asupra celor două proecte de răs­puns la mesaj, al Senatului și al Camerei. Ambii raportori, atît d. Al. Gon­­stantinescu cit și d. G. Stere, sînt ministeriabili. Faptul acesta că sînt ministeria­bili le-a îngreuiat misiunea și nu le-a ușurat’o, cum s’ar crede. Ca ministeriabili— Și cum se face la noi politică—ar fi trebuit să aibă două preocupări : mai intîiü Să fie cne se poate mai expansivi față de rege și al doilea cît se poate mai re­zervați în chestiile... delicate, adi­că în chestii externe. D. Al. Constantinescu, care apar­ține vechilor cadre liberale, fiind un parlamentar cu multă experien­ță, a răspuns, la primul paragraf, care privește pe rege, cu elogii cari, pentru un ministeriabil și un veri­tabil dinastic liberal,­sînt foarte mă­surate, de loc expansive. D. C. Stere, care aparține tinerilor cadre liberale, este de cînd a intrat în viața politică, un înfocat dinas­tic sau mai bine zis un expansiv carlist, și prin urmare paragraful său­ privitor la rege, cuprinde en­tuziaste elogii pentru suveran. Se relevează că raportorul Senatu­lui vorbind de întinderea regimului constituțional asupra Dobrogei, n’a uitat ca mai întîi­ să exprime re­cunoștința țărei pentru fiii cari au căzut pe cîmpiile Bulgariei și apoi să... complimenteze și pe rege. Iată ce zice d. Al. Constantinescu: v Slre: „Națiunea, recunoscătoare me­moriei fiilor cari și-au jertfit via­ța pentru redobîndirea neatîrnărei­ei, nu poate uita tot ce datorește su­veranului iubit, care in capul oș­ti­rii sale victorioase a pus cel din­­tîiă, acum treizeci de ani, piciorul pe pămintul Dobrogea Două puncte din proectul de răs­puns al d-lui Stere sunt mai releva­te și anume aceste : „Am luat cunoștință cu satisfac­­țiune de asigurarea că relațiunile internaționale ale României sunt normale și că Europa întreagă a­­preciază politica ei reală și pacinică, demnă și înțeleaptă, dar hotărită. Și mai departe . ,,O națiune conștientă de sine, un popor tare prin virtu­țile civice și severea-i disciplină morală, munci­tor și tenace, sub o conducere pre­văzătoare, energică și luminata 4« aspi­rațiunile naționale, — poate privi cu încredere în fața greutăți­lor interne și a primejdiilor din afară". Aceste cîteva cuvinte ale d-lui Stere, cari fac obiectul comentarii­lor, strecurate, în împrejurările de azi, prin răspunsul la mesagiu al Camerei, pot avea o importanță oarecare. De altfel și raportorul Senatului d. Al. Constantinescu, vorbește de aspirațiunile țarei, și de întărirea edificiului național, — dar ceea ce Se relevează ca ant act de....îndrăz­neală că raportorii răspunsurilor la mesagia vorbesc regelui de aspirațiu­­nile naționale, pune în evidență pur și simplu... timiditatea — ca să mi zicem lașitatea — politiciani­­lor noștri cari găsesc că e ceva ex­traordinar, provocător, ca să a­­firmi aspirațiile naționale ale unui neam. Poate că răspunsurile la mesagia din anul acesta, ai celor doi ra­portori,­ de la Senat și Cameră, să fie ceva mai bine chibzuite, redac­tate sub presiunea opiniunei publi­ce,­­— aceasta se poate. Dar nu trebue exagerată nici nota din răspunsul d-lui Al. Constanti­nescu și nici din acel al d-lui Ste­re, — ambii ar fi putut merge și mai departe cu așa zisa... îndrăz­neală. N­A­Z­R­I­T 11 Rade-o nemUorul e! x­ori pe cînd conducătorul „Neamului românesc" arăta în­­ incinta Camerei că „de șease ori" a tras cu ciomagul în conducă­torul literilor române, d. Mihalache Dra­­gomirescu perora în fața librăriei Al­­calay asupra tăvăl­iei de la Universitate, precizînd cum a operat cu barba eminen­tului șef al naționaliștilor. Ceea ce pare, in adevăr, a se fi dovedit un mare inconvenient in luptele pentru șampionat ale d-lui Iorga este barba sa, care de altfel este o excelentă reclamă pentru nomada Anda Cziliag. Râde-o însă, nenișorule, ca să nu mai umble lumea prin ea ca prin bărăgan ! Pac. Meetingul de azi."Răspunsurile Ce rege mere!­­ și cejami ingrată! — Scrisoarea unui convins dinastic! — A trebuit să treacă patruzeci și mai bine de ani și să se înt­împle re­centele evenimente externe de o gravitate excepțională, pentru ca să putem aprecia înaltele prevederi ale vechilor noștri bărbați de stat, cari au avut marele merit de a răs­turna de pe tron pe Cuza și a adu­ce în locul său pe înțeleptul și ma­rele rege Carol I­ iI de Hohenzol­­lern ! Deși străin de sîngele și neamul nostru, fiind neamț din naștere, a dat pururea dovezi de sentimente romînești, și ori de cîte ori intere­sele noastre politice și economice au fost în conflict cu ale nemților din Austria, patriotul și înțeleptul nostru rege — făcînd abstracțiune de origina sa — a știut grație tac­tului sau diplomatic, a face ca noi să tragem în toate împrejurările, maximum de foloase posibile ! Urmăriți convențiunile comercia­le din trecut încheiate sub augusta sa domnie cu Austria, și vă veți convinge de sinceritatea elogiilor mele. Glorioasei și înțeleptei sale domnii de 40 de ani, îi datorim noi romînii, starea înfloritoare a țărănimei. Originei sale ilustre, prieteniei cu împăratul Franz Iosef și politicei sale înțelepte, datoresc frații noștri de peste munți strălucita lor situa­­țiune politică. Cîtă deosebire între iubitul nostru suveran și acei ai Greciei și Bulga­riei, de pildă : Pe cînd acești din urmă sînt de o nepăsare și un egoism proverbial, negîndindu-se de­cît la rotunzirea milioanele stoarse de la țările lor sărăcite și vegetând vecinie în pa­latele lor aurite din sudoarea po­porului; regele nostru e de o ener­gie și activitate supraomenească, așa că în acești din urmă doi ani n’a rămas curte domnitoare care să n’o fi vizitat și unde să nu fi pledat cu elocința și caldul patriotism Ce i le recunosc și nemții, cauza romînea­­scă . Vrednic urmaș al conaționalului său, ilustrul Bismarck, suveranul nostru a înțeles că într’o zi vom a­­vea nevoe atît de protecția și recu­noștința rusească cît și de buna-vo­­ință bulgărească, de aceea pe de o­­parte a cedat Rusiei Basarabia iar pe de alta a renunțat în favoarea Bulgariei la o însemnată porțiune din Dobrogea, deși aceasta nu se o­ferea de Rusia și cu toate că linia Frusciuc-Varna era unica frontieră naturală și ușor de apărat. (Vedeți că nu trebuia să supărăm nici pe austriaci, cari priveau cu ochi răi orice mărire a teritoriului nostru!..) » Și cînd te gîndești că țara n­oastră a fost și este atît de ingrată cu re­gele nostru, nicit nu este răsplătit nici în sfert cît e regele Greciei și Bulgariei, căci milioanele anuale pe cari i le procură lista civilă și cele 12 moșii mănoase și productive, de abia dacă pot face față liberalităților sale regale și cheltuelilor ce le nece­­sitează întreținerea numeroaselor a­­șezăminte de binefaceri, cu care a înzestrat țara de la o extremitate la alta, încetați dar d-le­giile cu artico­lele d-voastră relative la politica ex­ternă, fiindcă imi par de un pesi­mism ne­justificat. Abordați alte chestiuni mai im­portante și mai palpitante pentru țară, cum­ ar fi de exemplu ,,ches­tia cotizațiunilor membrilor clubu­lui liberal", chestia antreprizelor ce prepară frații Brătianu, chestia car­telului carpisto-guvernamental, etc. etc. Lăsați gazetelor liberale, energi­cului și demnului nostru ministru Sturdza, sarcina și grija de a pune la rezon pe austriaci și pe bulgari. Trecutul sau e cea mai sigură ga­ranție în privința asta. Nu-i nevoe de a face să vibreze coarda patriotizmului, nici să vă a­­larmați în zadar, căci cum v’am de­monstrat, regele nostru veghiază, regele lucrează! Nu e timpul să ex­clamați. ..Caveant consides!" Fiți sigu­r că dacă patria va fi în pericol. Majestatea sa va imita pil­da vechilor noștri domnitori națio­nali, și va pune la dispoziția țărei nu numai miliardul ce l’a depus la băncile din Berlin, dar ca și domni­ța Ruxandra de­ o­dinioară, își va a­­maneta sculele sale cele mai pre­țioase, pentru a ne conduce la glo­rie și la mărire!! Dormiți dar romîni fără de grije și strigați împreună cu mine și cu d. Miile—dacă voește­—trăiască re­gele nostru Carol I­ iü de Hohenzol­­lern! Trăiască dinastia! Trăiască guvernul liberal și vrednicul sau conducător! R. N. A apstrat ! MEA GUITA (No. 5) Cereți­i la toți chioșcarii și vînzătorii de ziare. Colectă națională Pentru ajutorarea luptei Romî­­nilor de peste munți: Ion Grinculescu, avocat (C.­ Lung) fă ® lei Căpitan doctor Hacman (R.­­Vîlcea 20 ) Dr. Leon Drăghescu (Cimpu Lung) IO „ Const. Stavilă (Bacău) 5 „ Ion I. Dorobanți, agricultor (București) 20 „ De la următorii membri din per­sonalul restaurantului „Enescu et Andreescu“ (București, strada Sf. Ionică): Gh. Casași 20 lei, C. G. Dimitrescu 5 lei, Bucur Tașbac 5 lei, M. Petrescu 5 lei, Cost­ică Radovici 5 lei, N. M. Gîrdiu 2 lei, N. Bendica Cornățel 5 lei, Felix Maidanik 2 lei, Toma Zamfirescu 2 lei, Costică G. Popescu 2 lei, E. C. 2 lei, Ion Olteanu Rășinari 2­­ei 50 bani, Daniil Stroescu 2 lei, luban Christian 2 lei și Axentie Chidu 2 lei 50 bani. Total 67 „ Vasile Dimitrof, fost deputat (Tîrgoviște) 20 „ D-na Cecilia Dimitropol (Tir­­goviște) 20 „ George Cair, fost prefect (Tir­­goviște) 20 „ D-na Ecaterina G. Cair (Tir­­goviște) 20 „ Sisi G. Cair (Tîrgoviște) 20 „ Un căpitan din Ploești 10 „ D. Voina (București) 40 „ Ilie Bozdog, Cizmar (București) 3 „ A. Vasilescu (București) 40 „ Ștef, Perieteanu, avocat (Brăila) 20 . 435 lei Listele precedente 3863 lei 50 bani Total 4301 lei 50 bani * * In București, ofrandele benevole se primesc personal de directorul nostru, ori de d. I. Rusu Abrudea­­nu, sau la casa administrației ziarului, ghișeul No. 2, din Pala­tul „Adevărului sub dare de chi­tanță specială: * * * Ținem să arătăm totdeodată că subscripțiunile din provincie trebue trimise direct ziarului .Adevărul", nici un fel de liste nefiind împrăștia­te de noi. Meetingul­ de azi iarăși cetățenii Capitalei sunt chemati să manifesteze pentru frații de peste munți. Nu vor apare in această întrunire poli­­ticianii de frunte cari au altă ceva de fă­cut decit să manifesteze pe fa­ță împotriva celor de la Viena și Budapesta; nu va a­­pare nici d. Nicolae Iorga care drept su­premă activitate națională în aceste mo­mente și-a ales discreditarea oricărei ma­nifestații naționale, dar iarăși vor veni mii de cetățeni, pe cari nu-i îndeamnă vre­un interes de politician sau vreo ambiție de grandoman, ci numai inima îndurerată de suferin­tele fraților, cărora stăpînitorii României libere, nici o vorbă mînuietoare n'au curajul să le trimită. Prezenta aceasta a multimei anonime, dă o deosebită importantă manifestatiuni­­lor naționale din ultimul timp. E o miș­care pornită din popor, și o asemenea miș­care nu se poate să nu fie Înțeleasă la Budapesta și la Viena, chiar dacă monopo­lizatorii naitionalizmului din regat, și-ar da toată osteneala ca s'o deprecieze. E destul de trist că în împrejurări atît de grele ca cele prin care trece acum nea­mul românesc, guvernul român urmează o politică atît de opusă sentimentelor popo­rului; e destul de trist că frații de peste munți văd că e zadarnic să care un ajutor la noi egoiștii cari suntem­ mulțumiți că ne-am săturat noi și nu vroim să riscăm nici măcar beatitudinea noastră pentru dinșii;—dar ar fi fost nu trist, ci dezas­truos, dacă in afară de oficialitate și nu­mai prin simplul instinct național, nu s'ar fi făcut aceste manifestații. De aceea nu ne îndoim că și astăzi cetă­țenii Capitalei vor vizita în masse mari meetingul de la­ Dacia. Ad, pentru binele neamului nostru de pretutindeni. Intr’adevăr, odată cu ofrandele benevole ce ni­ se trimit, primim scrisori, din care transpiră cel ma cald patriotism și cea mai sinceră dragoste de neam. Iată, de pildă ce ne scrie d. G. Bojincă din Dărmănești (județul Bacău): .Onorate d-le Miile! Citesc astăzi —ca în­totdeauna de altfel—cu un viu ne suflă articolele sublime și pli­ne de un cald patriotism ce publi­cați in ziarul „Adevărul“ despre mo­dul cum ne tratează buna și nepre­țuita noastră amică­­ 91 Austro-Un­gări». Eu cred că tot ce e romin și simte rominește—exceptînd, bine in­țeles, pe politici­enii slugarnici—tre­bue să se revolte. Mă întreb insă : E de ajuns att­l Trebue să vedem pe romiul in agonie, gituițî de mi­na nemilosului ungur, și să auzim gemetele înăbușite ale fraților noștri ca să ne mișcăm mai serios ! „De o parte, principelui moșteni­tor și suitei sale li­ se fac primiri grandioase, li-se dau banchete, de­corații etc, iar pe de altă parte nouă, romînilor din regat, ne pun botnițe și fraților de peste munți lanțuri­le la gît ! Pină cînd deștepții noș­tri or să pupe minile drăguțului de împărat și or să se gudure la pi­cioarele faimosului baron d’Aehren­­uh­aul Pina cîndl „Sub titlul .O colectă națională“, deschideți o listă de subscripție pen­tru a veni în ajutorul luptei ce duc romînii de p­ste munți- Idee nu se poate mai lăudabilă. Mă grăbesc ca pe lingă frumoasa sumă ce oferă „Adevĕrul“ să adaug și că umilul meu obol. Bă n’am acarete nici moșii; de aceea mă doare că nu pot da atît cit ași vrea; la rigoare însă mă pot da pe mine, viața mea, dacă va fi nevoe. Accente călduroase Deschiderea colectei naționale ce am întreprins, ce e drept la înce­put cu oare­care temere că vom propovedui în pustiu, ne-a dat și ne dă din fericire prilejul să con­statăm cu o nespusă mulțumire su­­fleteacă că, cu toată apatia din tre­cut, o vie și neadormită conștiin­ță națională este gata de jertfă AZI s’a pus In vînzare Amintire de la Junimea din Iași (ca un indice alfabetic al numelor proprii) de G. PANG Un splendid volum de 400 pagini, coperta ilustrată de Murnu.—3 lei „ Fie ca ideia d­v. să găsească m­­inimile tuturor romînilor un răsu­net tot așa de puternic ca în a mea și fiecare să ofere după puterile lui —cei bogați bani, iar cei săraci dragoste“.­­ Intr’o altă scrisoare, d. G. Ioa­­nid, directorul moarei „Olteanca“ din Slatina, care ne-a trimis prin poștă suma de 11 lei 50 bani, se exprimă ast­fel : .Faceți ca apelul d­v. disperat să fie vecinic ca un strigăt de alarmă, cari să trezească și pe cei mai ne­păsători din letargia, în care ne-am adus guvernele noastre de astăzi, care au făcut o politică păgubitoare atît statului, cit și neamului romî­­nescu. Nu ne îndoim că aceste accente călduroase, pe care le primim de la numeroși cititori ai noștri din provincie, vor găsi un puternic ecou in toate inimele sincer îngri­jorate de marea primejdie, a morții politice, cu care vecinii noștri un­guri amenință cea mai solidă par­te a neamului nostru. X. R. A. la Mesaj -OKAdevĕruri Ieșire — Ce zici, eoad­e Petrache, ieșim la ale­gerile din București? a fost întrebat d. Carp. — Ieșim... plouați! a răspuns șeful. Hodoronc-Tronc Academia romîn­ă va cere d-lui Iorga ca în Magnum Etimologicum să... maltrateze dumnealui expresiunea „Hodoronc-Tronc“. • In actualitate Mulțumită eminentului ziarist Ioină, „Violența" e totdeauna în actualitate. Așa, primul sau București, de eri poartă titlul „Statele­ Unite și Interventio­­nismul". „ Rigoletto „Trebue” , „11 faut qu’elle échoue“—­ așa sfîr­­șește un articol al său, scris sub imboldul unei mari temeri, ziarul francez al fraților Brătianu. ..Trebue să cadă“ — cine? Bine­înțeles, candidații ,,takiștî“/ „aven­tura takistă“. Și asta o scrie fără nici o jenă, foaia oficioasă a minis­trului de interne, care e știut ce rol joacă in luptele electorale de la noi. „Trebue să cadă“ e deci lozinca minis­trului de interne. Și cine oare „trebue“ să cadă: toată opozițiu­­nea ? fici! Trebue să cadă numai o par­te anume a opoziției: aceea de sub conducerea d-lui Take Ione­scu, fi­indcă astfel cred că o­ să cadă și omul acesta, care, hotărît nu convine cî­­torva familii ciocnești, prin însuși­rile sale cari mai curînd sau mai tîrziu „trebue“ să-l aducă la condu­cerea guvernului. Așa­dar, „trebu­iL să cadă „takiș­­tiV­ chiar dacă ar trebui să se a­­leagă un partizan al d-lui Filipescu, un reacționar, gata să răscoale ma­rea proprietate împotriva oricărei încercări de a schimba, starea țăra­­nului. E apologia cartelului, făcută cu toată nerușinarea și disperarea de cauză a celor ce văd că le fuge te­remol de sub picioare. Priveliștea e minunată și va pune înaintea țărei, în lumina lui adevă­rată, liberalismul și democratismul brălienist! Cartel cu partizanii „dregătorii­­lor", cartel cu cei cari, după revolu­ție, au comentat răscoala agrarieni­lor, a cărei izbucnire a fost zădăr­nicită de d. Take Ionescu. E bine să se facă aceasta, ca să cadă masca de pe fetele ,,demo­craților" și „­generoșilor“ și să se vadă că ciocoiul „liberal" dela mi­nisterul de interne a dat mina cu ciocâimrea boerească pentru unul și acelaș scop: desființarea omului care le stă în cale și cu ale cărui însușiri politice nu se pot măsura. E lupta mediocrită(ei coalizate contra unui om care știe încotro merge și ce vrea. Faptul că însuși ministrul de in­terne, prin organul său, strigă de la înălțimea băncei ministeriale că Take Ionescu „trebue" să cadă, do­vedește cît de imperioasă e pentru el această cădere și ce mijloace va întrebuința ca să-și ajungă­­ iata. Singur faptul acesta ar fi sufici­ent ca oricare ar fi rezultatul alege­rilor parțiale, el să fie un triumf pentru opoziția condusă de d. Take Ionescu. Dar avea dreptate șeful conserva­­torilor­ democrați­­lui și partidului sau li se cere de către coalițiunea guvernam­entalo-carpistă să birue la toate alegerile, altfel cică n'are „ra­țiune de a fi"! Așa­dar cu splendida lozincă „tre­ime să birue" și „trebue să cadă" se dă lupta aceasta. Ei bine, nu văd oamenii aceștia că coaliția și înverșunarea aceasta în contra d-lui Take Ionescu și a partidului sau, e cel mai mare oma­­giu ce se aduce destoiniciei sale poli­tice și că va fi pentru alegători un argument hotărîtor că cel combătut cu alta disperare... „nu trebue să cadă"?! Saturn­ ­. ‘­­­a­mmm CHESTIA ZILEI Discuție universitară :,Hodoronc­ tronen ! Scrisori din Bucovina Limba românească în Bucovina — CERNĂUȚI, 26 Noem­brie. — Sunt în­că proaspete în amintirea ori­cui lup­tele pe viață șî pe moarte care s’au pe­­rin­dat între cehii și germanii din Bo­­dfijrnia, pe tema limbei naționale. Nici o monarh­­ie din Europa nu zace într'o fierbere analoagă, ca Austria. Caracte­rul poliglot al Austriei constitue una din cele mai grele probleme de stat. S’a văzut chiar că chestia unor tăblițe pe peroanele gărilor din Bohemia a putut să aducă un guvern austtriac la cădere.­­Cele mai mari dificultăți pe cari le întimpină guvernele austriaca sunt iz­­vorîte din cauza tendinței de germani­­zare și preponderență pe care elementul german o dezvoltă în mai toate provin­ciile, în dauna celorlalte naționalități in mare parte slave. Rezolvarea definitivă a problemei na­ționale in Austria, va fi deci socotită printre cele mai de seamă acțiuni ale guvernului actual, — dacă va putea fi vorba de un succes pe calea aceasta a ministerului. Naționalitățile din Bucovina nu au­ de suferit jugul germani­zării în aceeași măsură ca națiunile de la răsăritul mo­narh­iei Aci germanii form­­ază o mi­noritate disparentă, mai cu seamă la sate, unde ei sunt reprezentați într-o proporție de 2—3 la­ sută. In orașe Insă elementul german acaparează instituțiu­­nile culturale și autoritățile, cu inten­ția de a stabili predominațiunea limbei germane. Este incontestabil, că opera de germanizare treptată, pornită din par­­tea guvernului bucovinean, a dat întru cîtva roadele așteptate. Noi romînii a­­vem în Bucovina un număr respecta­bil de bărbați cu o bună poziție socia­lă, cari de abia pot ceti și scrie romî­­nește. Și cînd e vorba de vorbirea lim­­­bei, ei o vorbesc foarte stricat, încît te apucă mirarea, cum acești oameni au neglijat pînă în acest grad limba lor strămoșească. Țăranul român bucovinean e supus contactului cu rutenii, a­șa că, adoptă în mod involuntar slavizar­ea limbei moldovenești. Un curent puternic în­ favoarea cultu­­rei limbei naționale romînești se obser­vă in anii din urmă. Guvernul bucovi­nean a fost silit, grație intervenției de­putaților romîni din dietă și parlament, să dispună introducerea obligatorie a cunoștinței limbei romînești în toate autoritățile țării și comunei. Prin desă­­vîrșirea acestei acțiuni, s’a dat poporu­lui romîn posibilitatea să-și tranșeze a­­facerile pe la autorități in limba lui, nefiind silit a învăța cu dea sila limba germană pentru a se putea înțelege pe funcționarii autorităților. Poșta, primăria, perceptoria, direc­ția fondului religionar precum și guver­nul local, au funcționari romîni. De a­­semene­a limba­ romînă este întrebuin­­ț­țată și la judecarea proceselor între ro­­mîni la tribunal și curtea cu jurați. *• Un pericol mai mare decit al germa­­nizării, a fost rutenizarea romînilor, ca­re s'a observat în perioada­ din urmă. Rutenii și-au­ întins acțiunea lor de rutenizare asupra satelor romînești, și nu se sfiau a spune că majoritatea ță­ranilor bucovineni aparțin națiunei ru­tene, motivînd acea­sta prin faptul că sate întregi de țărani nu cunosc altă limbă decit cea ruteană. Statisticele au dovedit însă contrariul. Opera de ruteniza­re a constituit oa­­reș­cum un dezastru pentru poporul ro­mân, căci este știut că românul învață cu ușurință limba ruteană pe cînd ță­ranul rutean nu e de loc accesibil lim­bei romînești. Societățile român­ești „Arcașii“, pre­cum și „cabinetele de lectură la sate“ veghiază însă în prezent pentru spori­rea națiunei rom­îne și pentru menține­rea și dezvoltarea limbei și simțului na­țional la țăranii romîn­­. O știrbire a a­­cestor comori naționale n’ar mai încer­ca să întreprindă dușmanii romînilor, date fiind consecințele gr­ealta dintr’un asemenea națională a unui popor. Alegerile comunale CERNĂUȚI. — O luptă din cele mai a­­prige se va da în Cernăuți în sfîrșitul lunei Decembrie, cu ocazia alegerilor comunale. Partidele naționale se agită de pe acum în vederea acestui însemnat eveniment. De relevat e faptul, că naționalitățile grupate sub steagul democrației vor a­­vea de astă dată în față un adversar puternic: partidul creștin-social. Acest partid dispune de ajutoare materiale colosale, cari sosesc de la centrala din Viena, precum și de o armată nume­roasă de agitatori, cari se recrutează în mare parte din funcționari. In pri­mul rînd vor avea germanii naționali a se măsura cu creștinii-sociali, cari sânt conduși de principiul de a face imposi­bilă alegerea germanilor naționali atît în reprezentanța orașului, cit și în die­tă și în parlamentul din Viena. C­on­si­liul comunal din­ Cernăuți se compune din 50 de consilieri cari aleg apoi primarul orașului. Fie­care națio­nalitate își are numărul sau de man­date, în raport cu valoarea numerică a populației sale. Romînii sunt reprezentați prin 8 con­silieri, de asemenea scaunul unui al doilea ajutor de primar e destinat ro­­minilor. Partidele din opoziție fac preparative pentru a intra în lupta acestor alegeri. Alegerile vor avea loc pe baza vechei legi electorale. In decursul prioadei con­siliului comunal s’a discutat introduce­rea votului universal pentru alegerile de comună. Ideia a găsit răsunet, căci pusă al vot, a fost acceptată în prin­­cipiu cu mtăa­e majoritate. Aceasta s-a întîmplat însă­ pe vremea guvernatoru­lui Hohenlohe, care și-a pus toată in­fluența în serviciul lărgirea dreptului de vot. Astăzi însă guvernul central — cu toată autonomia reprezentanței co­munale din­­ Cernăuți — dezaprobă orice schimbare a sisemulu­i actual electoral* ’ă.' Caracterul poliglot al Cernăuțului contribue ca luptele pentru păstrarea drepturilor naționale să se poată numi, cu drept cuvânt, crincene. Romînii, ru­tenii, germanii, polonii și evreii doresc, fie­care în parte, câștigarea terenului, căutînd prin aceasta să respecte punc­tele din programul național. Alia *­ala­ Pedeapsa n moarte la Franța Votul Camerei franceze asupra pedep­sei cu moartea — menținerea ei — nu schimbă nimic din legislația acestei țări în ce privește pedeapsa în sine în­săși. .­­Ea nu fusese suprimată din cod; prin urmare, nu era loc de a o restabili. S’a introdus numai o pedeapsă intermedia­ră : internarea perpetuă. De acum înainte, cînd vre­un juriu francez va voi să lovească pe un asa­sin, dar acordându-i circumstanțe ate­nuante, condamnatul nu va mai fi tri­mis la ocnă, la Noua Caledonie s­aft la Guyana; el va fi băgat într’o celulă și ținut acolo toată viața.. De asemenea, în cazul cînd i s'ar a­­corda grația, condamnatul la moarte va intra într’o celulă în loc de-a se ve­­deă" pornit peste nouă mări și țări. De altfel, pedeapsa celulei nu­ a decit ridicată. Pînă acum, n’a fost ’definită, reglementată. In primul proect prezen­tat de d.­­Grupp 1 și părăsit apoi de co­­misiune, celula nu era aplicabilă pînă la sfîrșitul pedepsei, ci numai vreo ze­ce sau cincisprezece ani după condam­nare. Perpetuitatea e o agravare recentă, care se pare că nu va ridica obi­ec­ți­uni.

Next