Adevěrul, ianuarie 1909 (Anul 21, nr. 6945-6972)

1909-01-04 / nr. 6945

~V Anul al XXI-lea—No. 6945 FONDATORI Alex. V. Geldimann PUBLICITATEA, concedatA exclusiv Agenţiei de Publicitate CAROL SCHULDER * Co. BUCUREȘTI Str. Ban­corse.b­l­is_telefon, Birourile ziarului: Str. Sărind.* No. 11 Apare zilnic cu ultimele ştiri telegrafice şi telefonice de la corespondenţii noştri din Foliticianii şi condiacerile care ne plac nouă politiciani, cînd se dedau la sportul de a se prinde reci­proc în flagrant delict de contrazicere. Dacă este ceva ridicul în politicianis­mul român, apoi e acest sport. Auzi d-ta ! Într'o ţară în care toată politica ce se face e un neîntrerupt şir de contraziceri, în care nu ie politician care să nu se contrazică cel puţin de două ori pe zi, ba în care arta de a des­zice seara ce aî susţinut dimineaţa e so­cotită ca summum al artei politice, într'o asemenea ţară să faci caz de contrazice­rile pe cari le-aî descoperit, sau pe car pretinzi că le aî descoperit, nu la unul şi acelaşi om politic, dar chiar la doi oa­meni politici, membrii aî aceluiaşi partid? Se poate foarte bine ca în vederea unui sau maî multor puncte, oameni politici cari ca ideal urmăresc ţinte deosebite, să se unească. S'a putut de exemplu ca so­cialiştii să intre la liberali punîndu-se ub şefia d-lui Sturdza ! S'a putut cai d. Carp să accepte şefia lui Lascar Catar­­giu şi d. Nicu Fi­lipescu pe a d lui Carp ! Au fost evident chestiuni imediat rea­lizabile pe cari o colaborare era posibilă, sau, ce-i maî exact, setea generală de a pu­ne mîna pe putere, care a înlesnit co­laborarea ! Dar în principii generale teo­retice nu exista nimic comun între toţi aceştia ! Avem un exemplu mai eloquent. Ro­­mânii naţionalişti de peste munţi s'au unit cu social-democraţii pentru a cuceri votul universal. O lume desparte ideile Cu eine poate guverna ----- —- ■ 1 [ aceasta bonne ă tout faire. dară. ~ .... ■* • ■ • - 1 — * d. Ionel Brătianu Cum se comentează în cercurile liberale încerca­rea d-lui II Brătianu de a concentra în jurul săi» vechile cadre din partid ! Iată-1 acum pe d. Ionel Brătian preocupat de ceea ce era preocup. 1 d. Sturdza atunci clnd actualul m­i nistru de externe sprijinea rever ’­dicările şi ambiţiunile generoşile şi brătieniştilor, adică să menajez­e cit se poate mai mult vechile ci­dre din partid, cari, de mult, s’a­u răzvrătit în potriva tendinţei^ de a­­­caparare şi preponderenţă, în gu­vern şi în partid, a tinerime! gene­neroase şi a tuturor partizanilo d-lui Ionel Brătianu. Cine ar fi crezut vreodată că îi ziua cînd d. Ionel Brătianu va lua şefia partidului, împrejurările ai să-l impună să-şî schimbe atitudi­nea, să facă un adevărat voi ce faci adică să caute, în primul loc, a’şi asigura concursul vechilor cadre­­ Cu toate acestea iată’l pe d. Bră­tianu că a întreprins o adevărată goană după fruntașii din vechile cadre pentru ca nu cumva vreunul îl să’l părăsească, pentru ca nu cumva vreunul să se arate ostil şefiei sale. Aceasta e, pentru moment, cea mai mare preocupare, a d lui Ionel Brătianu, căci e stăpînit de teama ca să nu se zdruncine echilibrul in partid, ca vechile cadre să nu aibe motive pentru a provoca o ruptură care ar zdruncina mult situaţia noului şef de guvern şi de partid. Şi­­într’adevăr singura politică pe care trebue s’o facă acum­­. Ionel Brătianu e ca să cultive vechile cadre, pînă ce va trece... g­r­am­a a­dică pină ce se va aşeza bine la şefia partidului şi­ la guvern. ^ După ce va trece gîrla, fără în­doială că d. Ionel Brătiau se va arunca iarăşi în braţele generoşilor cu care a dus atîtea lupte pe cind se hărţuia cu d. Sturdzi. ■ Deocamdată mişcarea pe care t­re­ime s’o facă noul prirr-ministru al liberalilor e spre dreapta şi nu spre stingă. y­­ * -_______­Cel dintiiu act al d-lui I. Bră­tianu care să dovedească vechilor cadre că s’a întors spre dreaptă va fi desigur modul cum va fac remaniarea. . Ceea ce era posbil sub cabine­tul Sturdza, după cum spuneam nu mai e posibil izi. D. Brătianu ar fi reușit poat ma“ lezne să introducă, cu ocazia unei remanieri, în cabinetul fostu­lui prim-ministri, încă un generos sau brătienist. . . In cabinetul siu însă, şi in mo­mentul acesta, aceasta nu mai e posibil, fiindcî ar fi o demon­straţie în potrva vechilor cadre, care n’ar rămînea fără un răspuns cu rele conseenţi pentru politica brătienistă. Prin urmări dacă d. Ionel Bră­tianu ar dori să introducă, în gu­vern, un gemlos, un fost socialist, atunci va treui să iasă din mi­nister un fist socialist şi acela e tocmai d. V G. Morţun, care a fă­cut şi mai toate face mari servicii brătieniştile, mai ales în culisele partidului, ‘ind foarte abil şi expe­dient pentru toate combinaţiile po­lit­ICC. . r ’ tunte acestea în cercurile bră­­tieniste se afirmă că d. Ionel Bră, E a c*n». Pe 1- C- «ere ?i l’a prevent că va încerca o rema­­niare mirsterială și îi va oferi un POSefSliberalilor ie$enî nu Poate fi considrat ca brătienist sadea, nu poate fi înglobat între mame­­luciî pan­zani ai dhn Ionel Bră* Tst,e par’că îşi păstrează încă ■olul îi gruparea generoşilor, de ief mi­iştilor socialişti, rol­ la care­­ n .. Morţun a renunţat de mult tcmai în vedere de a nu nai fi­ nuanţat ca fost socialist. O fere a avut apoi chiar sub­­uverarea d-lui Sturza o notă !u­­lt mai înaintată atît în ches­­iuni­le principiu, atît în chesliu­­iea »­rară, cît şi o tactică de par­id ere se deosibea nu numai de i­oaie care o imprima d. Sturza, iar in­ ar de acea a brătieniştilor. D.Stere, era, in ce priveşte rea­­izara reformelor agrare, contra artiuluî ca opoziţia precum ^ s’a ech­at acum contra cartelului ta­­ite carpiştiî pentru a se com­ate­ta­kismul. Şd. Stere a atacat pe d. Take ' .ntcu, dar s’a văzut deosebirea ‘ i­i pornirea sălbatică a celor ' bazaţi contra şefului conservato- t ic-democraţi şi a unui om poli­ t­tic obiectiv, adversar real faţă de unii şi faţă de alţii. In fine d. Stere n’a împărtășit nici chiar acea părere sectară a d-lui Vintilă Brătianu că de la moartea lui loan Brătianu pină cînd s’a înfipt în guvern d. Ionel Brătianu se marchează o perioadă de regres în activitatea noastră po­litică. D. Stere a rectificat, prin ultimul sau discurs, această îndrăz­neaţă afirmare a d-lui Vintilă Bră­tianu şi a amintit şi de existenţa lui Costache Rossetti, de la moar­tea căruia s’ar putea mai bine marca regresul din această ţară. Iată,dar cite­va acte şi gesturi ale d-lui Stere care nu-l arată toc­mai ca... veritabil brătienist, adică partizan mameluc ! Dar d. Stere maî are și în poli-­ tica externă vederi cari nu cadrează cu acele din sferile conducătoare liberale. Mai intâiu de toate se ştie bine că d. Stere detestă politica ru­sească și astfel se explică de ce s’a declarat, chiar dăunăzi, prin scris și prin viu graiu, ca partizan în­focat al Austriei. La entuziasmul d-lui Stere pen­tru politica austriacă, cei din Ar­deal au răspuns mirîndu se cum tocmai în aceste momente, d. Stere înalță politica austriacă. Se vede însă că d. Stere a avut un plan bine determinat, o tactică destul de abilă , după ce s-a pro­nunţat categoric pentru politica austriacă, a luat apărarea cauzei romînilor transilvăneni şi în cu­­vîntarea pe care a rostit-o cu oca­zia solemnă a consacrăreî de către liberalii ieşeni a şefiei d-lui Ionel Brătianu, am observat că d. Stere a ţinut să accentueze că trebue să sprijinim cauza transilvăneană Precum se vede d. Stere împinge la o politică externă a Romîniei cu totul nouă și vrea probabil să reușească a creia în opinia publică o atmosferă favorabilă noului gu­vern al d-lui Ionel Brătianu, de­­clarîndu-i d-sa, d. Stere,—nu în­suşi noul şef al guvernului şi par­tidului liberal, ca guvern sprijini­tor al acţiunei românilor din Tran­silvania. Asupra vederilor noului guvern vom asista însă la declaraţiuni for­male în parlament şi atunci ne vom putea orienta mai bine, atunci vom vedea dacă e tot vechea po­litică externă a regelui sau dacă cum spun brătieniștii, regele va trebui să adopte o nouă politică externă, acea pe care are să-i o impună guvernul d-lui Ionel Bră­tianu.­ ­ Prin urmare dacă se va adeveri că d. Ionel Brătianu vrea să intro­ducă în guvern pe d. Stere, dacă se va adeveri că d-sa a făcut o mişcare la dreapta, atunci ne vom putea aştepta la ieşirea din minis­.V* I* vt 1 Ul T aduc iVAUiyU.il Şi la C î remaniare cu fruntaşi din vechili i cadre. R. X. această bonne â tout faire, ■nu-î ajunge fraza stereotipă: — Tăcere! Politica externă face regele. Şi tot mergind înainte am ajuns că noi nu maî avem o politică ex­ternă naţională! Nici un moment starea romînilor de pretutindeni, visul totuşi realizabil al unei Ro­mîniî mai mari,­nu influenţează politica noastră externă. Par'că ne-am conduce maî mult de inte­resele monarchiei Habsburgice sau var­ că interesele Europei ar trebui să fie , preocuparea noastră su­premă. După o jumătate de secol de viaţă parlamentară noi am ajuns să ne mulţumim în materie de po­litică externă,­ cu cîteva fraze ste­­reotipe în Mesagiul regal şi cel mult cu parafrazarea acestora în discursurile miniştrilor de resort şi în răspunsul la adresă şi atîta tot. Dintre toate popoarele, şi mai ales dintre toate cele mici, noi cu­noaştem şi ne interesăm maî puţin de politica noastră externă! Sintem­ adică într'o stare mai rea decit e chiar Turcia! Poate fi a­­ceasta în folosul ţ ărei ? „ '** Pol. partidului naţionalist de cele ale social­­democraţilor. Cu toate aceste e posibilă o colaborare. Un exemplu şi mai eloquent. D. Carp a declarat în plină Cameră că d sa va lua măsuri mult mai aspre contra cîr­­ciumarilor decît cele din legea d-lui Costi­­nescu şi că la nevoie, da­r aceştia ar opune rezistenţă,­­i-ar împuşca. D. Marghilo­man a declarat­ însă la „Dacia“ că legea­ Costinescu e prea aspră şi că va lua, dacă ar veni carpişti, la guvern, măsuri pen­tru abrogarea ei. In sfîrşit d. Filip­escu a împuşcat, dar nu pe cîrciumari, ci vo­turile lor. Şi cu toate acestea o colaborare între­­ aceştia e cu putinţă ! Atunci, ce însemnătate ar avea contra­zicerea, dacă există, dintre d-nii Take Io­­nescu şi Nicolae Fleva în chestia refor­mei electorale! Că primul e contra şi cel de al doilea pentru votul universal, e o chestie de ideal în materie electorală, cum e chestie de ideal această reformă la liberali... Ideal, socotesc ei, foarte în­dep­­ărtat, căci deocamdată se afirmă că se gîndesc la o schimbare a legei electo­rale a lui Vasile Lascar! Cine va pune votul universal în practică,­acela va a­­vea meritul și sprijinul tuturor demo­craţilor. Deocamdată acest sprijin îl au­ aceia cari luptă contra stabilirii domniei fa­miliilor oligarchice, cu dreptul de suc­cesiune în linie directă, după progenitură şi, deocamdată cel puţin, cu excluderea femeilor şi liniilor feminine. D. STERE ŞI AUSTRO-UNGARIA Iancu Jianu îl întrebă: —Şi după o sclavie de două sute şi mai bine de ani, tot nu aţi învăţat să fiţi sclavi? Nu aţi învăţat să sărutaţi mîi­a care v’a lovit, să mîncaţi ţă­­rîna în care v’aui călcat ? Bătrînul răspunse liniştit: — Nu, noi n’am­ învă­ţat-o ! „Haiducul“ de Bucura Dumbrava „Imperiul habsburgic şi politica romîni­­lor” este titlul unui articol publicat în „Viaţa romîneas­că” de valorosul ei director d. C. Stere. „Dacă Austria nu ar fi existat ar fi tre­buit inventată“, acest cuvînt, lapsat de Fr­­i’alacky, pe timpul cînd marele patriot ceh se temea de cotropirea Germaniei, îl aşea­ză d. Stere drept motto în fruntea articolu­lui său. Cu temeinicia proprie a d-lui Stere, d-sa dovedeşte, că existenţa Austro-Ungariei este o necesitate pentru pacea Europei şi că neamul românesc are cel mai înalt interes, ca Austro-Ungaria­ să fie tare şi mare. Iscălim şi noi acest punct de vedere al d-lui Stere, cu o mică rezervă. Autorul ar fi făcu­t bine, dacă dădea Europei stabile să grijească în interesul păcii ei, ca în vi­­lionul monarchiei noastre toate popoarele ,să se poată simţi mulţumite. In acelaş timp era logic, ca d. Stere să explice diplomaţi­­oi romînî, că este datoria lor ca în inte­resul neamului romînesc să găsească căi­­ mijloace spre a convinge diplomatia Austro-Ungarieî, că forţa monarchiei este slinjenită, ba chiar existenta ei, în cadrele actuale, ameninţată, cît timp neamul ro­mînesc şi celelalte neamuri nemaghiare din Ungaria sînt minate de-a dreptul în braţele unei politici de disperare. Un astfel de y-l-iul­i „ nu fi fopt vrednic de numele" şi de renumele unui bărbat politic de talia d-lui Stere. Nu găsim însă nici o cauză sipre a ne în­sufleţi de deducţiile cari le face autorul, re­feritor la tactica politică, pe care—după d-sa­“­ar trebui să o urmăm noî, romînii din ţările coroaţiei sfîn­tului Ştefan. Şi mai lipsită de logică ni se pare concluzia d-­oare, că,pentn­ Romtnia,— par’că existen­ţa Austro-Ungarieî ar depinde de bunăvo­inţa Romîniei—nu rămîne altă posibilitate decît de a răminea în vecii vecilor redusă la rolul ingrat al unei slujnicuţe politice, fără simbrie, a monarchiei habsburgice. Par’că numai în Slujba Austro-Ungarieî s’ar putea imputa biata Romînie de inde-­­ nendenţa şi suveranitatea unei târî libere!­­ Nu am priceput şi nici d. Sfere nu a reu- ' şit să ne convingă că de ce anume intere-­­ sul neamului romînesc a­r pretinde, ca noî­­ şi România să suferim orice insulte, orice ‘ ..abandonări“, fără a ne gîndi şi a discuta măcar, asupra şanselor de reuşită, cari f le-ar putea avea cauza noastră, dacă nu am c rumega tot numai la ieslea veche! noastre­­ politici, ci ne-am cugeta şi la o tactică de c felul celei profesate de d. lorga, ori la ideile a lansate nu aşa de mult prin „Tribuna". La j] :o politică iredentistă nu ne-am gîndit ndef 1­m moment. Căci sintem­ dinastici, deși nu » n felul cuim ar dori să ne vază d. Stere, c­ă adică dinasti'cismu­l nostru să se epuizeze n­­umai în ebitarea palmelor și să nu se ma­nifesteze și în pretinderea drepturilor ce ne ncnmbă. Noî nu credem însă, că dinasti­­lismuil nostru s’ar periclita, dacă de exem- j­ du am căuta în alte părţi, acel sprijin pe are nici la Frantoise Iosif I, nici la bărbaţii c­ari fac politica externă a regelui Carol I, tj iu-1 poate găsi cauza noastră. Ciudată logi- ^ ă e logica d-lui Stere, în contul nimicirei .­ulturei, a stăreî economice şi a moralei naţion­ale a celor trei milioane de romînî. P­referă d-sa să rămînă puternică Austro-­­ Un­gări­a, care ar fi slăbită, dacă noi ar fi gj­icerca să oprim cu orice mijloace şi cu­­o­rice ajutor demoralizarea, pauperizarea şi c­eirea noastră. Romînia are interes, ca ast- vl si să ne aranjăm tactica politică precum­­m­e recomandă d. Stere! Basarabia are şan­ za , să fie eliberată dacă noi am rămînea ci­­t cei „cuminţi“, pînă la moarte! ag Par’că şi contele Ştefan Tisza tot acest c. ntec al d-lui Stere ni Ta cîntat la anul, 105. Nu este deci nici măcar original d. rp S­tere* • doi ţ» SITUAŢIA DIN ROMÎNIA ^ D. Stere Işî bate joc de palavragiii­­„Na­­poleoneni” ai întrunirilor publice din Ro­mînia, cari aruncă cu fraze iredentiste. Ne face atenţi că „fraţii liberi” sunt prea slabi, spre a ne putea „elibera” pe noi. Ei bine, noi ştim că poporul ţăran din Romî­nia, prin robia economică a ajuns la d­ege­nerarea fizică şi psihică. Ştim că oligarhia atifundiară de dincolo este în cea mai ma­re parte nenaţională şi ignorantă în chestii naţionale şi­­d­e politică externă. Clasa de mijloc,­­durere, nu prea cintăreşte în ţară. POLITICA REGELUI CAROL 7 Am avut ocazie a ne convinge că intere­sul dinastic al regelui Carol I, este­ ca va­lurile sentimentelor naţionale să nu devie prea profunde şi prea turbate. Cu multă di­băcie a priceput să ţină regele în mină frînele însufleţite­ naţionale. La din contra „poporul suveran“ ar fi putut uşor să-i creeze tinerei dinastii de Hohenzollern al­ternative, cu şi aceea în faţa cărora a fost pusă dinastia vecinei Serbia, prin aspira­­ţiunile neamului sirbesc. Conducătorii Ro­­mâniei oficiale nu au deci nimic în contra frazelor patriotice şi toţi „Napoleonii“«d-lui Stere­an voe liberă să cucerească în mee­­’singurî­­,fări‘ şi „fraţi“. CÎND INSĂ d. e. „ADEVERUL“ FACE O COLECTA PEN­­TRU PRESA DELA NOI. D. STURDZA, SE ÎNŢELEGE­ CĂ „IN INTERESUL VIITO­RULUI NEAMULUI ROMÎNESC“, DA PO­RUNCA PREFECŢILOR, CA SA LUCREZE IN CONTRA. Şi fără­ de articolul d-lui Ste­re am avut deci destule ocazii a ne convin­ge că Romînia nu are nici un singur Fâşiei durere insă, nu are nici măcar un embrion de Tittoni. Dragostea oficială frăţească a­­fraţilor noştri liberi—liberi sub curatela Vienei şi a Berlinului— este în urma tutu­ror cauzelor expuse foarte şovăitoare şi ti­midă, ba chiar schimbăcioasă faţă de noi, de sine se înţelege, că numai pentru că a­­ceastă „înăbuşire a iubirei frăţeşti” se im­pune prin ,,consideraţii de ordin superior şi rezoane de stat”. Cu alte vorbe, fraţii noştri oficiali mai mult îşi tem pielea lor decît pe a noastră. Ştiindu-le noi toate acestea, este firesc că numai gîndurî iredentiste nu ne bîntu­esc, ci din contra! Nu, noi cei de astăzi nu sîntem atît de naivi precum era generaţia lui Cogîlniceanu, şi chiar de aceea nu se avîntă nici dragosta noastră faţă de „ma­ma” Romînia atît de departe, în­cît renun­­ţind la vrednicia şi la demnitatea poporu­lui nostru de trei milioane, să tolerăm ca bărbaţii noştri conducători să se pună or­beşte, ca nişte unelte la dispoziţia şi mai porunca Romîniei oficiale. Experienţele din trecut şi cele din pre­zent, ne dovedesc pină la evidenţă, că d. Stere are dreptate, cînd stârneşte ca să re­nunţe şi puţinii naivi, cari s’ar mai găsi intre noi, la nădejdea ajutorului fraţilor li­beri­ - INTERESELE DE PARTID ÎNĂBUŞE T­ 3­TUL ÎN ROMÂNIA 5 A* - • Urîîî -naivi de ai noştri, anume s’aft lăs: - -din nou—ca de atîtea ori—ademsniti pri­n „protestele energice“ ale adunărilor popi­­ 'rale din România. Noi­ am știut prea bine că acele adună, servesc pe de o parte intereselor de pârtii ale cutăruă sau cutăruî corifea, pe de alt parte întind mină de ajutor guvernului ro­mîn spre a putea „sub presiunea opinii publice“, încheia un­ astfel de tratat cu ■uttexUxâii cu­ Aurin­­o-Uixgrt­id, prin care vite­lor române să li se deschidă graniţele noa­stre. Boerii românî au aceeaşi deviză socia­lă şi, naţională, ca şi magnaţii maghiari „vitam­ et sanguimem!—sed avenam non“ Da, soarta vitelor şi a ovăzului român,­­ soarta „fraţilor subjugaţi“ vor îndrepta­i spre bine „protestele solemne şi energice“ ale meetinguirilor ţinute în ţară! Bărbaţi independenţi de talia d-lui Iorga vor fi brutalizaţi de Romînia oficială şi daţi de o parte, dacă nu „vor prinde minte“. „Nici că merită altă soartă un răzvrăti­tor,care nu pricepe că viitorul neamului ro­mînesc n­u se poate asigura pe altă cale decît prin aprobarea şi sprijinirea tacită a tendinţelor lui Apponyi, Andrassy şi a ce­lorlalţi şovinişti, prin supunerea sans­phrase a Romîniei oficiale în faţă politicei de maghiarizare, sancţionată prin Fr. Io­sif I. Datorim deci cea mai sinceră recunoş­tinţă d-lui Stere, pentru că d-sa le deschide ochii „Napoleonilor" din ţară şi în acelaşi timp şi puţinilor naivi de la noi, dovedin­­du-le că: „politica nu e o poezie sau vreo arhitectonică de visuri eterne, ci truda şi lupta de toate zilele, în care mecanica brutală de forţe materiale şi de interese „prozaice“ pregăteşte ori­cînd visătorului „ deşteptare plină de amărărciune şi deza­măgire”. românia ne-a abandonat Şi după toate acestea, în articolul­ ei de fond referitor la expunerile d-lui Stere, „Tribuna“ mai află umorul necesar spre a risca fraza, că ungurii văd în urma mee­­ingurilor din Romînia, că noi, adică ce­­le dincoace, nu sîntem singuri! Credem, că atunci cînd confratele de la Arad comen­­ează articolul d-lui Stere, ar fi fost logic, să constate că şi cei mai proşti unguri, este nădejde să fie convinşi prin expunerile d-lui Stere, că—întru cît este vorba de Romînia officială—sîntem cu desăvîrşire singuri! 8a). Despre aceea, că sîntem singuri, îi mai con- v­inge pe unguri şi aşa numitul boicot al mărfurilor ungureşti în Romînia, căci re- s­oluţiunile luate în adunări, ca să se boi- t­oteze mărfurile ungureşti, pînă în 'ziua de a­stăzî n’au fost executate! Deci şi cercu- r­ile acelea din Romînia, cari, în aparenţă, n­u depind dela guvern şi rege, numai prin , îzoituţiuni energice, dar lipsite de orice , mci serios, îşi manifestează platonica lor e­mpatie faţă de noi, ne mai încăpînd ast- - ■1 nici o îndoială că Romînia stînd la pi­­s­oarele Austro-Ungariei ne-a abandonat­ c­hiar aşa ca şi invizibilul ei domnitor, f­rancisc Iosif I. Nu avem deci încotro, tre-­e­ie să ne împăcăm cu gîndul că nici de­­ încolo de Carpaţî nu se va întreprinde ni-­n­ica pe lingă cercurile hotărîtoare vieneze favoarea noastră. POLITICA DE LIMITATE W" __ Să ne împăcăm însă cu «ihmtin «* Să ne împăcăm insă cu situaţia şi să ne facem bilanţul politic. Dacă bărbaţilor politici hotăritori de din­colo le place să-şi vadă insultat prestigiul ţarei prin delegaţii maghiari, fără să cu­teze a mişca măcar din urechi,—treaba lor! Dacă ministrul Brătianu protestează in Cameră odată, şi încă odată, în contra ex­punerilor destul­ de calme ale d-lui Iorga, de teamă ca nu cumva să nu-şi poată do­cumenta, în proxima notă diplomatică des­tul de evident realitatea sa oficială faţă de politica monarchului nostru — iacă-şi che­ful ! Dacă prinţul moştenitor român in­­schimbă la Viena, in numele unchiului său şi al viitorului său popor, asigurări de dragoste, atunci c­înd noi sîntem amenin­ţaţi de cea maî crudă lovitură, pe care ne-a dat-o cîndva Francisc Iosif I., — apoi de­ grijească Alteţa sa, vom crede de bine, de interesele ţării sale viitoare şi de nimbul dinastiei de Hohenzollern. Noi nu putem face nimic — copleşiţi de ruşine şi de durere — decît să compătimim sincer Romînia oficială, văzînd, că nu are nici puterea reală nici iscusinţa diplomati­că spre a ţinea seamă de datoria ce o are faţă de propria ei demnitate, de ţară aşa numită suverană, necum să ştie a găsi căi­le şi mijloacele necesare, spre a sări în­­tr’ajutorul nostru. Dacă insă regatul român nici sie­şî nu-şi poate ajuta, necum să cu­teze a încerca măcar să ne ajute nouă, a­­tunei urmează pentru noi, cu neocesitate de fier, să ne tragem consecinţele, finind cont de slăbiciunea, neeputinţa şi lipsa de dibăcie diplomatică, a celor de dincolo şi in acelaş timp de forţele reale de cari dispu­nem noi, aici la noi, acasă. Să căutăm deci aliaţi între partidele din Ungaria şi din Austria să căutăm ajutor într’alte părţi, un­de poate de mult să contează la nemulţu­mirea romînilor din Austro-Ungaria. Să ne mişcăm şi să ne validăm, pentru că numai astfel putem servi şi cauza umiliţilor noş­tri fraţi din regatul „liber”. Căci adevărate rămîn pe veci cuvintele d-lui Sturdza, rostite referitor la soarta noastră la 27 Noembrie 1893: „Acei cari­ cred, că prin sfială şi tăcere se pot strecu­ra, greşesc; căci tăcînd, numai glasul celor cari cred că pot chinui pe romîni va fi au­zit, şi este de temut, că nu după mult timp vom plinge asupra ruinilor româneşti, din ţara ungurească şi greu vom răsufla a­­tunci aci in regat“. t«.-i---­ REVENIREA LA PASIVITATE Să ne dăm deci silinţa să nu devenim „mini"! Căci legile lui Apponyi ne vor dis­truge cultura naţională! Zadarnic se serifi articoli frumoşi In ziarele şi revistele de dincoace şi de dincolo despre „unitatea cul­turală a romînilor de pretutindeni” ! In rea­litate abea vreo sută de inşi dintre frun­taşii de dincoace de munţi a fi interes pen­tru literatura romina şi pentru cultura din ţară, — ceilalţi n’au habar! .Este astfel deci fragedă de tot mult trîmbiţată „uni­tate culturală". Ţărănimea noastră este sis­tematică nem­eri­cită, p­reoţimea îi b­­ătă­­torimea noastră e legată prin lanţurile aju­torului de stat. Din ce în ce sunt tot mai puţini bărbaţii noştri altruişti, care se ex­pun în viaţa noastră publică, jertfindu-şi sănătatea şi averea pentru cauză. Numărul lor va scădea din ce în ce, căci nu avem de unde să-i înlocuim pe aceia dintre ei, cari şi-au distrus sănătatea ori averea, ori amîndouă. Presa noastră e persecutată ast­fel, îneît nu mai poa­te suporta amenzile şi azi mîine nu va mai avea cu cine să înlo­­­­cuiască redactorii întemniţaţi. Legea lui Andrassy ne va sili prin baionete, corupţie, terorizm din nou la pasivitate. PE D. STERE IL MANINCA INSA GRI­JA, CA NU CUMVA NEMULŢUMIRE­A­­OASTRA SA PERICLITEZE EXISTEN­TA AUSTRO-UNGARIEI! NOI SÎNTEM ÎNGRIJORAŢI DE VIITORUL SI DE EXIS­TENTA NOASTRA! SI DACA IN LUPT­A CARE NI SE IMPUNE, ROMANIA OFICIA-­­A VA HOTĂRÎ SA CONTRIBUE PE FA­TA. ORI PRIN TĂCERE LA DISTRUG­E- REA NOASTRA, ATUNCI VOM FI SILIŢI SA NE APARAM SI IN CONTRA EI! NOI TOT NOI AM FOST, TOT NOI AM RAMAS, CA­­­EAM CONSTIU DE SINE SI PE ATUNCI, PE CIND ROMANIA, ERA SUPUSA SUVERANITĂŢII TURCEŞTI- CUM ATUNCI AM PRICEPUT PRIN LUP­­A ŞI PRIN MUNCA SA NE SUSTINEM IN­GURI, VOM PRICEPE SI ACUMA. IND ROMANIA GEME SUB SUZERAN­I­­ATEA TRIPLEI ALIANŢE CONCLUZIA ! Să nu încerce Insă oamenii Romîniei oo­ciale nici prin articole de ale presei de din ile, nici prin articole inspirate, publicate din foile noastre săt ne înveţe a sărata mî­­i care ne loveşte şi a mînca ţarina în care işmanii noştri ajutoraţi de fraţii noştri FIAŢII LOR, ne calcă în picioare. Să nu evoace din noă dezbinare intre noi, du-i exemplul dat de d. Sturdza. Ci dacă a­­ia nu ne pot, lase-ne măcar în pace! Da­ei nu au învăţat să fie oameni liberi. Şi ne-am săturat să fim tot robi. Să-și dea însă seamă cîrmacii politicei terne române, că nemulțumirea poporului la noi cu politica lui Francisc Iosif nu are fi delătmrată prin articole de ziare, nu încearcă a dovedi, că fiind aceea polc­­ă sprijinită de regele Carol, ea ar fi ba­­pentru neamul romînesc. Nemulţumir­i redactorilor şi literalilor de dincoace da­­nţi, poate, că va putea fi calmată prin icele sprijinite de citate franţuzeşti, ipte dulci şi alte mijloace inocente de a­­tea, dar izbucnirea nemulţumire!a mase-­ noastre poate să-i creeze Romîniei eli­te astfel de situaţii şi astfel de altoma­­a, din cari să nu o mai ştie descurca­­ regele Carol, ca toţi sfetnicii împreună! Bătrînul ■ ' ' ' ............. poziţia noului prim-ministru.­­ Bătăuşi la Ploeşti . Aă On mas aţi esnadeidei Lupta1'» organul oficios al romînilor din Transil­­vania, vestejește cu ultima energie politica lașă a conducătorilor României oficiale* ­ai răă ea în Turcia... ■Mnan­ ­ Cu atenţiune a citit desigur fie­­■ care lungul şi amănunţitul expo­­t zeu pe care marele vizir la făcut în parlamentul turcesc, asupra po­liticei externe şi interne a Turciei, —mai ales însă asupra politicei ex­terne. E prima dovadă că în Turcia parlamentarismul e acum o reali­tate şi că se vor respecta acolo cu rigurozitate formele parlamentare şi constituţionale. După ce şi Duma a avut expo­zeul ei asupra politicei externe, fă­cut de Iswolski,—dovada e făcută că în Europa nu mai există ţară — afară de ţara noastră,—în care să nu se fi recunoscut principiul că și politica externă trebue făcută cu asentimentul națiunei și ratificată de aceasta. La noi, politica externă e soco­tită ca un fel de noni me tangere, ca un fel de mister în care nimeni nu are dreptul să pătrundă. Poli­tica externă se face în ascuns și nici măcar asupra celui mai ele­mentar lucru, asupra naturei rela­­ţiunilor dintre noi şi Austro-Unga­­ria, nu sîntem informaţi. Politica externă, aceia de care depinde soarta şi viitorul naţiune, se face fără ştirea acesteia şi adesea împotriva sentimentului ei intim. Iar cînd cineva caută a ridica vă­lul, sau­ măcar un colț al vălului N­A­Z­B­I­T­I­I L’a consacrat Manolache! Dacă regele a renuunţat la prerogativa sa, de a-şî a­lege un prim-ministru şi a întors’o fişa ca d. Ionel Brătianu să fie înaintat prim-ministru, cum ar înainta un copist la rangul de sub-şef de birou, în schimb noul prim-ministru a fost consacrat în a­­ceastă slujbă, de către un alt factor consti­tutional, de către eminentul bărbat de stat Manolache Chiuloglu, zis și Casino de Paris. In plin consiliu comunal, d. Manolache Casino a proclamat „șefia“ d.luî Ionel Brătianu, ceea ce a făcit pe un consilier să întrebe: —Mai e la ordinea zilei vreo deschi­dere de Casino ? D. Vintilă, mirosind afacerea, a răspuns că poziția sa e delicată ! Chiar fi! Vvy’«, vtfV» ,■* it iA k Pif. Poziţia primului-minist­ „Independenţa“ a înţeles penibila postu­ră în care se află d. Ionel Ic Brătianu, în urma felelui unic cum a ajuns la preşe­­dinţia consiliului,şi încearcă o „abili­tate“ Foaia franceză a brătienismului se pune să apere... prerogativele Coroanei, cari n’ar fi fost atacate prin procedarea între­buinţată cu prilejul numireî d-lui Ioneli Brătianu în presidenţia consiliului. Abilitatea aceasta e cusută cu aţă albă. Nimeni n’a adus învinuirea că din par­tea brătieniştilor s’ar fi lovit în vreo prero­gative renală. N''raaî incidental, te arm­­mentarea dezvoltată pentru a dovedi ne­constituţionalitatea numireî d-lui Ionel Brătianu ca prim-ministru, s’a arătat că regele abdică astfel dela o prerogativă a sa. Asta însă, departe de a însemna că în joc e prerogativa regală, înseamnă, din contra, cu totul altă-ceva: înseamnă ca regele n’a voit să uzeze faţă de d. Ionel Brătianu de prerogativa sa de a cere oda­ia cu demisia d-lui Sturdza demisia între­gului cabinet, pentru a alega apoi pe d. Io­nel Brătianu, din proprie iniţiativă rega­lă, şi a-i încredinţa misiunea de a forma un guvern, care, natural, putea să fie re­constituirea întocmai a guvernului de azi. Suveranul, deviind deja o practică con­stantă în tot timpul domniei sale de 42 de ani, n’a ales un alt prim-ministru căruia să-i încredinţeze misiunea de a forma m­i­­vernul, ci a lăsat răspunderea asupra consi­liului de miniştri şi a cerut un raport de numire, cum îl cere la numirea ori­cărui slujbaş administrativ. Primul-ministr este însă, în spiritul şi mecanismul constituţional, un factor esen­­ţialmente politic, căruia, prin alegere din proprie iniţiativă, suveranul, îi dă consa­crarea Coroanei. Această consacrare, regele a evitat dea d-lui Ionel Brătianu, neuzînd pentru această singură dată, în­delungul domniei sale de 42 de ani, de prerogativa sa consti­ţională faţă de alegerea persoanei care sa formeze guvernul. Asta nu e subtilitate din partea adversa­rilor guvernului, ci constatarea unei stări de fapt, care micşorează, în mod semnifi­cativ, situaţiunea primului-ministru de azi, punîndu-l într’o poziţiune mai mult de­cit delicată, atît faţă de Coroană, cit şi faţă­ de partidul său şi de opinia publică a ţărei. Saturn CHESTIA ZILEI Din coliva csiul m D. D. Sturdza (către d. Ionel Brătianu): Bine dragă Ionel nu te i se scoate înainte raţiunea de stat.­­prea grăbeşti să-mi mănîncî din colivă, c’i p anticipaţie ? Duminecă 4 Ianuarie 1909 DIRECTOR POLITIC CONST. MILLE Un an WO,4**»r*: * iaSr * • • • ' * LeI « -— • • • • TELEFONI Pentru Direcţiune No. 14/99 • Capitală „ 14/10 a Provincie­­i Străinătate No. 12/40 ţara şi străinătate 8 4 1.S0 Adeveruri Bătaia Nababul a recurs tr. „Cetatea” sa dela­ Ploeşti la bătae! Presimte omul că va fi bătut la­ balota­jul de Duminică şi a vrut s’o ia înainte! Boulanger D. Georges Diamandy contestă d-luî Ta­ke Ionescu rolul de Boulanger. Perfect exact. Rolul acesta Ta avuit nu­mai d. Diamandy, cînd acum cîţîva ani a candidat în 32 de judeţe. Bulangismul trebue să fie plebiscitar, sau: nu e bulangism! Adevăratul şi unicul Boulanger naţional rămîne deci d. Georges Diamandy! Profeţie Se zice că d. Carp a profetizat că dacă dă D-zeu şi iesă şi la Ploeşti cum a eştit în Bucureşti, se poate întâmpla să îna-t poieze Nababului şefia! I . .­.iM»!-« Rigolet­te­­,S ^ ■ a»

Next